Oamenii, ici-colo, treceau ca nişte umbre frânte din amintiri. Gânduri fără cuvinte se simţeau din nou vibrând în fluiditatea timpului cast. Ancora vieţii rămânea încă fixată pe fundul Oceanului Univers.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara din suflet

E vară-n suflet, dar e toamnă-n inimi
Cu lacrimi calde plouă din cerul de bazalt
La colţuri de sprâncene stufoase, stare speranţe
Şi piere strălucirea din ochii tăi de jad

Furtuni neiertătoare ţi-au alungat credinţa
Şi steaua vieţii apune în fiecare zi
Neştearsă amintirea-i şi veşnicia, credinţa
Cât încă ai putea de-a crede şi-a iubi.

Cât umbre încă şterse revin în amintiri
Şi te ridici din valuri spre-a te-nălţa la cer
Tu şi-o întreagă lume sunteţi eternitatea
Mister şi echilibru, vis, viaţă, giuvaier.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde e dragostea?!

Pe cerul timpului vostru
S-au strâns nori de furtună.
Vântul scurmă în sentimente,
Le transformă în zgură...
Secundele s-au oprit din mersul lumesc
Se întorc în trecut,
Se învârtesc
Pe topoganul furtunii,
La marginea lumii,
Ca frunzele moarte ale
Copacului dragostei.
În ochiul gol de lumină,
Ce zace în palmă,
Acoperit de genele frânte
Ca nişte vreascuri de timpuriu schingiuite,
Sunt aduceri-aminte.
Lacrimi-pereche se ţin de mână.
Cioburi de vrajă adună...
Nu mai există decât amintiri.
Unde e dragostea?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancora sufletului

apasă gânduri pe umeri
atârnă veghea pe gene
în labirintul gândului nespus
picură ceară din neguri uitate
susură amintiri din amintirile moarte
eu scriu pe coji roase de arţar cuvinte
le aşez tăcute pe aripi rupte între coperţile timpului
ochii aprind stele
căutând pietre pe fundul mărilor
ei, un demiurg, tăcut...
un fir de iarbă
a rămas agăţat într-un zbor
ţipăt ascuns într-un crin
se aprind aripi de humă
urcând către piscuri străine
cu făclii de amurg în privire
nisipul s-a revărsat din clepsidră
în mână a rămas fir de lut astupând sângele pierdut
pulsează timpul în artere
ceasornicul a stat
catargul agătat de nori printre stele
ancora s-a rostogolit în nisip
urlă zadarnic steagul căzut
eu scriu un vers pe matca timpului pierdut
mă ridic pe vârfuri de gânduri
netezind tăcerea din adâncuri
orologiul a încremenit
plouă cu flori în abisul privirii
cuvântul meu, un strigăt în apus

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de iubire

Sângerează de jar
Vulcanii de nectar...
Arde mocnit, în afară şi în mine,
Anotimp de iubire.
Râu de stele coboară
Peste gânduri vibrând în cascade,
În ochi de fecioară.
Un univers de săruturi,
Un evantai de zâmbete calde,
Vioara-ncolţind din pământul
Ce freamăt de vară împarte...
Un semn izvorând din pământ,
Un imperiu-cuvânt.
Caleidescop de petale,
Doar spinii tăcerii
Aleargă pe tălpile goale.
Iubesc trandafirii!
Prin spini îmi împletesc vise...
Se-nalţă iubirea
Pe catafalc de poeme nescrise.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de vară

Se-aud pocnind, porumbii dezbrăcaţi...
De mătăsoase umbre se-nconjor.
La foc, cu jarul vieţii cununaţi,
Lucesc precum o lacrimă de dor.

Coboară iar cărările cereşti
Un sfânt, cu biciul şficuind pe cer
Brodând argint pe file de poveşti
Atât de încărcate de mister.

În vii, sub frunze, lacrimi rubinii
Şi mici cristale, parcă încolţesc.
Cad peste umbre nuci chihlimbării
Şi roadele, ca un poem mustesc.

Poem de vară, leagăn de frunziş
Sub cer albastru, limpede şi cast...
O dragoste făcută pe furiş
Şi un sărut... Atât mi-a mai rămas!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

visul începe –
o felie din noapte
se rupe din nou

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La malul copacilor

La malul copacilor,
Păsări sângerii frânte din răsărit...
Inima plânge, dar luptă.
Steagul alb al dreptăţii
Aşteaptă să îşi vadă tăcerea
Înfigând suliţa secundeleor
În albia cerului.
Fluturăm imn de dreptate
Şi organizăm miting
Împotriva durerii.
Spernţele portă stindardul luminii...
Roua ne-a picurat în privire
Iubirea de semeni.
Veniţi! Oferim gratis
Din licoarea timpului scurs...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zigzagurile repezi de lumni şi umbre, ca nişte zburătoare ameţite de lumina din spatele întunericului, alergau fugărite de clipe, ţesând din unghiuri de ramuri cuib de îngeri ce aleargă pe cer ca o jerbă de stele. Mirişti ţepoase de ramuri şi frunze chihlimbării ascund în barba nerasă a pământului trecutul în care au germinat clipele veşniciei.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem cuvinte uitate sau note răvăşite pe partitura universului, bagheta magică a timpului trece peste noi, lăsând urme adânci.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul era o mare de stele... Cupa mea de şampanie se spărsese şi pe cearşaful imaculat alunecau lacrimi de cioburi şi vise... De ziua mea eram din nou singură şi din nou tristă.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul timpului în clipe

Trag timpul înapoi dintre perdele...
Am apucat de lanţul unui ceas
Şi clipa se transformă în tăcere
În ochiul gol de timpul meu, rămas.

M-am rătăcit în lumea din clepsidră
Căci timpul îmi era căzut pe jos...
Eram o amintire în firidă,
Dar ca un vis, măicuţă, m-am întors.

Şi am sorbit din timpuri minutarul,
Cum pleoapa-şi soarbe lacrima cu zaţ
Şi-am înţeles ce iute trece anul
Cât noi sorbim din timpuri cu nesaţ.

Timpul şi-a dus povara printre umbre,
Purtând o cruce fără de-nţeles.
Pe noi, rugina vieţii ne va duce,
Un vis, pe-un ultim drum în contrasens.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din uriaşul şi nemărginitul univers, se revărsau ca dintr-o carte cu basme, răsăriturile şi apusurile, fiecare cu gloria lui.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părul pe umeri -
este din nou dimineaţă
Roua pe iarbă.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt decât o scoică fără perlă, căci mai am atâtea de învăţat de la viaţă, din viaţă, că nu mi-ar ajunge să o pot face, nici măcar două vieţi. Asta suntem noi, oamenii, perle neşlefuite peste care praful vieţii se aşază tăcut, înnourându-ne sufletele.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În legănarea lor dulce, frunzele se desprindeau de copaci, înotând într-un dans lent, spre ultimul lor drum, un joc stins şi distins, melancolic, vibrând, ascunzându-si durerea în umbre de paşi despicaţi de propriul lor trup, în şuieratul prelung al trenului rămas stingher, în ultima gară.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinistrul din suflete

Craniile zornăie ca nişte monezi,
Lovindu-şi gândurile nerostite şi triste,
Mărşăluiesc printre morminte şi cruci,
Purtând umbre stranii de speranţi şi vise.
Se sting lumânările... Pe rug şi altar
Doar umbre de cranii – stihii adormite în raclă,
Aşteaptă-n tăcere,-n zadar,
Veşnicia să treacă,
Cu alte veşnicii să-şi cunune uitarea,
Să-şi spele tăcerea în zare,
Să nu mai erupă coşmar,
Să nu mai audă "se moare!"...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chihlimbarul ochilor

În păienjeniş de ramuri, încerzite,
Ţes păienjeni, printre stele arginţii
Gânduri nerostite încă, vise încă ne-mplinite
Şi la margine de lume, te aştept, din nou, să vii

Valuri trec ducând spre mâine, de la mal, secunde stranii
Rubiniu nisipul este şi apusul s-a sfârşit
Risipiţi în ceaţa, unde s-au pierdut de-acuma anii
Pe aripi de vânt se lasă umbra ta în infinit.

Catifea din chihlimbarul ochilor mi-au smuls trăirea
Şi in pletele-ţi de aur, rătăcită-i fericirea
Unde esti? De ce în noapte mă aştepţi şi te ascunzi
Râu de lacrimi curg din ochi-mi şi de lacrimi ochi-ţi-s uzi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul din perete

Privesc cum limbile ceasului din perete
Dorm încolăcite la trei şi un sfert fix.
Au scăpat de strigătul himerelor...
Amorţite de parfumul morţii,
Adesea ca o frunză în vânt,
Şoptesc cuvinte neînţelese.
Sunt braţul balanţei!
Nisipul din clepsidră
Ce caută întâia secundă
A vieţii de dincolo de voi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul scris e hrană. Fără cuvânt suntem sălbatici, orbi şi mişei, fără el suntem umbre... Ne lepădăm de esenţa firii şi ne îndoctrinăm în prostie.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbure de lumină

Sunt un sâmbure de lumină strâns între două cochilii
Am căzut stea, m-a sorbit marea, am evadat când tăcerea ta m-a strigat şi din nou am picat
Sunt o adolescentă alergând desculţă prin nisipul fierbinte, torţă şi taină printre stânci şi morminte.
Nu pot schimba lumea, dând la schimb strălucirea ultimei perle a oceanului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!