civilizaţie

Civilizaţia este distanţa pe care omul a pus-o între sine şi excreţiile sale.

definiţie de Brian Aldiss
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează violenţa în minte acolo unde îi este locul.

citat din Brian Aldiss
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent ce este creativitatea, este în parte soluţia unei probleme.

citat din Brian Aldiss
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un animal intelectual şi de aceea este într-o eternă contradicţie cu sine însuşi. Simţurile sale sunt localizate în el, ideile sale ajung până la capătul universului, aşa că omul este mereu rupt, sfâşiat între acestea două, fără nicio posibilitate ca să fie altfel.

citat clasic din William Hazlitt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când copilăriile mor, cadavrele lor se numesc adulţi şi intră în societate – un nume eufemistic pentru iad.

citat din Brian Aldiss
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două feluri de scriitori: cei care te fac să te gândeşti şi cei care te fac să te întrebi.

citat din Brian Aldiss
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siguranţa şi respectul de sine sunt interdependente, iar respectul de sine este uneori dificil de obţinut, deşi în lipsa iubirii de sine nu este posibil.

Brian L. Weiss în Acelaşi suflet, multe trupuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încrederea în sine este un obicei care poate fi dezvoltat comportându-te ca şi cum o ai deja.

citat din Brian Tracy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirări V

Etica, morala, adică starea de conştiinţă a păcatului, a erorii, provin din depărtarea cosmică, la om, dintre gură şi hrană. Această departare cosmică la om dintre gură şi hrană izoleaza omul de cosmos, îl însingurează şi-l individualizează, îi creeaza bunul simţ şi acceptarea de către el a lui însuşi, ca atare.(...)

Piatra nu este nici morala, nici imorală. Piatra nu poate să aibă păcate. Ea nu poate fi nici cinstită, nici necinstită. Gura pietrei este hrana pietrei. În cazul pietrei nu există nici o demarcaţie între gura şi hrană. Ea manâncă fiindu-şi sieşi de mâncare.

În cazul copacului, gura copacului (rădăcina) este lipită de hrana lui (pământul). Nici in cazul copacului nu putem vorbi despre un copac moral sau nu, despre un copac vinovat sau nevinovat.
În cazul ierbivorelor, gura este despărţită de hrana numai prin anotimp, iar în cazul carnivorelor, leul spre exemplu, distanţa dintre gura şi hrană este scurtată prin alergare, fuga, vanatoare. Impresia este de măreţie, de forţa, de cruzime, dar nu de imoralitate, de păcat.

Distanţa între gură şi hrana la om este cosmică. Omul are multiple guri concrete şi abstracte. Ochii lui, urechile lui, nările lui, creierul lui chiar sunt guri înfometate de felurite feluri de hrană, concretă sau abstractă. Distanţa enorma la om între gură şi hrană constituie febleţea sa, delicateţea sa, individualizarea sa, sentimentul erorii sale.
Iată cu câtă violenţă este resimţită această distanţă într-un mi

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi, pe om îl fascinează stabilitatea descoperirii sale: de fiecare dată când creează aceleaşi condiţii îi e dată aceeaşi trăire. Mediul său, bine cunoscut lui, nestatornic, nu-i înlesneşte asemenea trăiri. A înţeles cât de efemeră este lume sa înconjurătoare şi tot ce se poate afla în ea. Chiar şi tonul care vibrează constant este efemer. El întruchipează însă, de-a lungul dăinuirii sale, o identitate neîntreruptă, care revine continuu – cumva este mereu acolo. Prin această descoperire se naşte o nouă bucurie, care nu este altceva decât trăirea de sine însuşi. Se produce o egalizare, la nivel emoţional, cu fenomenul sunetului dezvăluit. Pentru că până şi în omul în sine – acest chip atât de asemnănător imaginii divine – există ceva ce este constant. Acea forţă propriu-zisă ce se înnoieşte şi se pune în mişcare pe sine, cea care îl lasă să zăbovească în continuare asupra descoperirii sale, este noua stare de bine. Iar aşa ceva nu s-a mai întâlnit până acum.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori va trebui să renunţăm la situaţii stabile, la convingeri sau la certitudini. Este de datoria noastră să stabilim distanţa corectă între noi şi celălalt, între dorinţele diferite care ne încearcă.

Jacques Salome în Curajul de a fi tu însuţi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa dintre omul onest şi omul abil se micşorează pe zi ce trece şi este pe cale de a dispărea.

citat celebru din La Bruyere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cu­ceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă... Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte... Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbaticii au o viaţă mult mai spirituală. Din fiecare descoperire ştiinţifică noi facem imediat un rău. Cât despre confort, un înţelept a spus că păcatul este tot ceea ce nu este necesar. Dacă este adevărat, toată civilizaţia noastră se fondează pe păcat. Am ajuns la o discordanţă şi la un dezechilibru teribil între dezvoltarea materială şi cea spirituală. Cultura noastră sau, mai degrabă, civilizaţia noastră este grav bolnavă...

citat din Andrei Tarkovsky
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când între noi distanţa...

Nu cred că-n zi sau noapte mai caldă viaţa-mi este
ca-n orele în care cu tine sunt mai bun,
şi am greşit, sunt omul ce-n mine zace peste
iubiri, când toate-acestea spre tine se impun.

Mai pedepseşte-mi gura ce tace-adânc şi minte,
sau scoate-mi ochii-aceia ce văd şi împrejur,
dar fii tu mâna care mă scutură din minte
şi mă învaţă-n taină să o-ndrăgesc când jur.

Să rupi din piele, muşcă, şi taie-n carne vie,
jăratec dă-mi la masă- îl voi mânca privind
cum râzi, căci râsu-acela îmi face ziua mie
mai zi ca alte zile, cu jindul cel mai jind.

E aerul otravă, şi libertatea moare,
când între noi distanţa arată a-nchisoare.

sonet de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită priceperii, seriozităţii, stăpânirii de sine şi cumpătării sale, omul deştept îşi creează o insulă pe care nici un val nu o va acoperi.

citat din Aprama devarga
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interpretarea unui text se desăvârşeşte în interpretarea de sine a unui subiect care de acum încolo se înţelege mai bine; comprehensiunea textului nu este scop în sine, ci ea mijloceşte raportul cu sine al unui subiect care în scurtcircuitul reflecţiei imediate nu descoperă sensul propriei sale vieţi.

Paul Ricoeur în Eseuri de hermeneutică (1995)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care merge prea departe, care îndrăzneşte să fie şi să aibă mai mult decât i-a hărăzit soarta, inevitabil va atrage gelozia divină şi ruina. Omul sau naţiunea care este dominată de o sete nestăpânită de autoafirmare va ajunge direct la o nemăsurată încredere în sine, şi astfel la distrugere. Pasiunea oarbă generează încredere în sine, iar încrederea excesivă în sine sfârşeşte în distrugere. Depăşirea a ceea ce este drept şi firesc pentru om, aduce cu sine ruina, restabilind astfel echilibrul;prin extensie la întregul univers, guvernează legea cosmică, asigurând păstrarea unui echilibru şi prevenind haosul şi anarhia.

citat din Tucidide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un centru de gândire deci produce gânduri. Toate formele pe care omul le creează cu mâinile sale trebuie întâi să existe în gândurile sale; el nu poate da formă unui lucru fără ca acel lucru să existe întâi ca gând.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ocupaţii nobile şi ocupaţii vulgare, după cum sunt şi cei care le practică; omul care se ocupă cu o muncă inferioară rangului său se degradează, dar şi ocupaţia însăşi este degradată din moment ce este îmbrăţişată de un om dintr-o clasă inferioară celor care de obicei o practică. Din această legătură care se stabileşte între ocupaţia practică şi tendinţa de distincţie, rezultă numeroase motive de progres pentru cultura omenească. Sentimentul de distincţie, răsfrângându-se în conştiinţe diferite, aduce după sine diferenţierea ocupaţiilor practice şi cu acestea dezvoltarea culturii: minoritatea inovează ocupaţii pentru sine, care se răspândesc apoi, prin imitaţie, între cei mulţi.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă timpul nu e ceva real, înseamnă că şi distanţa ce pare a exista între lume şi veşnicie, între rău şi bine nu este decât o amăgire.

Hermann Hesse în Siddhartha
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!