Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Martinescu

Meditație "Toate-s vechi și nouă-s toate'' M. Eminescu

În calea timpurilor care trec
Ca viitor mi-apare-ntreg trecutul;
Mă strânge-n lanțul greu necunoscutul
Și-n idealul cu care-mi petrec,
Îmi aflu veșnicia mea și scutul.

Un fluture-n livada înflorită
Se rătăcește-n razele de soare,
Gustând nectar, ciupind din floare-n floare.
În capătul livezii mărginită
Și-oprește zborul--floare obosită!--
A obosit dar tot ar vrea să zboare...

Se-așează jos pe-o galbenă petală
Și-și înfrânează-al aripilor zbor,
Și capul mic l-apleacă-n jos, ușor.
Adoarme-o clipă, somn cât o clipeală.
O, dulce-i somnul muncitorilor!

Se mistuie pe dat-întreaga lume
Și-n somn îl leagănă zefirul, crai.
E somnul lui. Al nimfelor alai
Îi cântă-n cor, îl poartă-n val de spume
Și-l duc ușor, plutind, în al lor rai.

Dar clipa piere și el se deșteaptă
Pe-același drum pe care a venit,
Fuge zburând. Trupșoru-i odihnit
Spre-același drum de-unde-a venit se-ndreaptă
Și-așa-i e viața până la sfârșit.

În calea timpurilor, care trecem,
Ca viitor ne-apare-ntreg trecutul;
Ne strânge-n lanțul greu necunoscutul
Și-n idealul cu care petrecem
Ne-aflăm doar veșnicia-ne și scutul.

poezie clasică de din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vissarion Belinski

Ca și slavofilii, avem și noi idealul nostru în ceea ce privește moravurile, ideal în numele căruia dorim îndreptarea lor; dar idealul nostru nu se situează în trecut, ci în viitor, care, la rândul său, se bizuie pe prezent. A merge înainte se poate, înapoi însă, — nu, și oricât de puternic ne-ar atrage trecutul, trebuie știm că pe calea lui nu există întoarcere.

citat clasic din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din negura vremii se-adună

Din negura vremii se-adună
amintiri care-mi vorbesc,
Despre ce-am lăsat în urmă
și ce vreau mai clădesc.
Ca-n istoria din carte,
cronologic, am avut
De evenimente parte,
în timpul care-a trecut.
Acuma stau față în față
cu prezentul și trecutul.
Istoria de azi mă-învață
care-n viitor mi-e scutul.
Nici prezentul, nici trecutul
nu mai mă pot însoți.
Viitoru-i azimutul
către care pot privi.
Spre el mă îndrept acum.
Prin negură am răzbit.
Prezentul e doar un drum
de pe care am pornit.
Venit din negura vremii
și din ce trăiesc acum,
Vreau primesc botezul iernii
la poalele unui gorun.

poezie de (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Calea vieții

Să faci din viață, poezie
Și dintr-o poezie, viață
Nu-i nici ușor, dar nu-i nici greu
Ca-n viață, totul se învață...
Mai greu e când apuci pe o cale
Și dai mereu tot de răscruci
Te uiți în față, te uiți în spate,
Și nu știi pe ce drum s-apuci.
Noroc cu Bunul Dumnezeu
Care cu grijă ne veghează
Ne ocrotește și ne ajută,
Și calea EL ne luminează.
Și-n totdeauna ne îndeamnă
S-avem încredere în noi,
Și să pășim pe drumul vieții
TOT ÎNAINTE, nu ÎNAPOI.

poezie de (4 ianuarie 2011)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteMarin Preda

Între viitorul și trecutul meu e un joc... simt liniștit și împăcat, dar îmi dau seama că viața mea înseamnă chiar acest joc între trecut și viitor, care e anormal la vârsta mea... Nu vreau eu mă gândesc la viitor, dar atunci apare în mine, pretimpuriu, trecutul, ca un mare semn de întrebare, pe care eu mă prefac că nu-l văd.

în Marele singuratic
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Marele singuratic" de Marin Preda este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -25.00- 18.99 lei.

Somn util

Ce tot cârtesc ăștia de jos,
somnul lor e cu folos:
În Parlament, dormind ușor,
Visează legi pentru popor.

epigramă de din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumini și umbre

Ai ochii negri, mincinoși și răi
Fântânile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licărind în fund,
Ce mă atrag spre-adânc ca ochii tăi.

Când vreau plec, mă ții în loc cu un cuvânt
Așa se zbat copacii în furtună;
Ca pentru fugă crengile-și adună,
Dar rădăcina-i leagă de pământ.

De azi încolo n-am să-l mai iubesc...
Dar când îi văd privirile păgâne
Și zâmbetul copilăresc,
jur că n-am să-l mai iubesc - de mâine.

Pe zi ce trece-ți semăn tot mai mult;
Așa izvorul ce se-aruncă-n baltă,
Se-nvăluie cu mâlul laolaltă
Și-n loc să-i spele apele verzui, își tulbură izvorul apa lui.

iscodești ca pasărea de pradă,
urmărești cu ochii reci și răi,
Dar uiți că dacă-s urme pe zăpadă,
Noroiul e lăsat de pașii tăi.

Mi-e fața împietrită ca o mască
Și-n ochi lumina-i gata să se stingă
Chiar diamantului ca sclipească
Îi trebuie o rază s-o răsfrângă.

Iubirea ta nu crește și nu moare,
Ci totdeauna-i rece și egală
E ca o floare artificială
Pe-o pajiște cu maci arzând în soare.

Când voi pleca, mă vei uita ușor
Și știu că nici nu s-ar putea altfel:
Abia o clipă valul călător
Păstrează chipul oglindit în el.

Am vrut în ciuda zâmbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrimă storc
Și am plecat nu mă mai întorc,
Dar azi, din zori de zi îți umblu-n cale.

Ce demon oare mi te-a scos în drum?!
De-ar vrea viața azi mă dezlege
Și raiul ei să mi-l ofere-acum
Tot iadul nostru dulce l-aș alege.

Azi mi-a venit cu ochii calzi și buni
Și nu l-am întrebat de unde vine
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i înflorită pentru tine.

Te văd mereu ca-n clipa de pe urmă;
Încremenit în capul scării
Cu zâmbetul uitat în colțul gurii
Și-n ochi, tăișul crud al nepăsării.

Ești rău. Dar când aud c-o spune altul
uit în jos și strâng din pumni și tac.
Că numai eu în toată lumea asta
Am dreptul te cert și să te-mpac.

Eu am plec cu sufletu-mpăcat
Că nu las nimănuia moștenire
Un suflet greu de ură și iubire
Bănuitor și trist și-nfrigurat.

M-am resemnat; atât a fost fie.
uit cum cade soarele-n apus
Și-aștept răspunsuri care n-or vie
La întrebări pe care nu le-am pus.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "A-nflorit o papadie. Lecturi scolare" de Otilia Cazimir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Hai iubito-n Carul Mare

Seară; Luna e mireasă;
Voal de raze până jos
La pământul prea vârtos
De cât seceta-l apasă.

Mire - un Luceafăr blând,
Rușinat de-atâtea stele
Care-l sorb din ochi și ele
Și-l sărută rând pe rând.

Trec, purtați în Carul Mare
Ca un zeu și ca o zee,
Traversând Calea Lactee...
Lipsă e doar mândrul Soare

Cel însingurat din fire -
Calda vară l-a vrăjit
Să rămână ne-nsoțit -
Nu avu de nuntă știre.

Șed lungit în iarba-naltă
Tot privind la ceruri, sus
Cu nesomnul pe ochi pus...
Ce orăcăit pe baltă!

Un plop ca un măturoi
Strânge-un cuc de brăcinare ;
Strigă cucul ajutoare -
Îi răspunde un cioroi

Zdruncinat din picoteală.
Mi-e de gânduri capul darnic ;
Ce-aș cârpi un somn amarnic!
N-am decât de dor urzeală.

Greieri cântă-n mandoline,
Alungând tristețea mea ;
Cântă și o cucuvea -
Pe o casă în ruine.

Dormi iubito, milă n-ai
Că-mi ții toată noaptea trează -
Treaz și-n noapte și-n amiază,
Căci nu vrei să mi te dai.

Stelele s-au risipit,
Nunta-n cer deja se-nmoaie ;
Îmi mut cuibul în odaie...
Noi când punem de nuntit?

poezie de (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
somn
Somnul este lanțul de aur care ne ține sănătatea și trupul împreună.

definiție de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
femeie

Definiția femeii

Femeia e o lume de mister!
Născută din iubire și dorință,
În care mă încred, puternic sper!
Eu suportând adesea consecință.

Nu aș putea trăi fără de tine!
Tu mă ridică dară și coboară!
La tine mă închin de-mi este bine
Și tot la tine dacă mă doboară.

O viață ce nu este tocmai roză
Plină de griji dar și peripeții.
De intri-n comă fără timp de poză!
Și fără argumente, inepții.

Ești universul ce mi l-am dorit
Cuvântul tău răsună ca ecou.
Un pansament atunci când sunt rănit
Și-n care eu mă simt ca un erou!

Tu ai făcut posibilă aceasta
Drept pentru care eu îți mulțumesc.
Chiar dacă pentru mine ești năpasta
Pe-acest pământ pe care eu trăiesc.

Am fost o umbră în trecutul tău
Dară acuma nu sunt o himeră.
Îmi ești chiar sprijin de îmi este greu.
Și astea toate nu în premieră!

Las amintiri zacă-n așteptare
Fiindcă demult, în timp eu te-am piedut.
Atunci eu am comis o eroare
De care nu prea sunt satisfăcut.

Pe tine te privesc ca pe-o străină!
Chiar dacă-n ele tu mi te-ai ascuns.
Iubirea care zace în ruină
Nu este lucru chiar de nepătruns.

Te-ntrebi mereu cum am ajuns la tine?!
Nu știi că-mi ești o blândă adiere.
Secretul meu ascuns atât de bine!
Și-n viața mea, eternă mângâiere.

Ești steaua mea ce luminează-n noapte
Un drum ce nu a fost deloc ușor.
Trudit din greu și-n câteva etape!
Dar pân' la urmă eu avut-am spor.

Să te găsesc așa cum ești de fapt!
O nimfă de i se-nchină chiar și zeii.
Dorință și speranță în neant
Aceasta-i... definiția femeii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Nebuniile din gând

Prinse de furtuna nopții zilele ce mi-au rămas,
Sunt cu toate bântuite de un val fără de glas,
Valul nopților de vară curge foarte amăgit,
De privirea ta fugară care iarăși a rănit.

Sus, pe cerul plin de nuferi, plouă foarte liniștit,
Împăcat cu ce se duce, încerc somnul odihnit,
Dar nu vine coboare peste trupul obosit
Ce îl port din primăvară, de acum îmbătrânit.

Prinse de furtuna nopții gândurile trec, revin,
Ochii de-i închid, aduceri doar cu noi când ne iubim,
Îi deschid fugă somnul, visul său clocotitor,
Scrie drama pe hârtie cu final răscolitor.

Caut în mine printre pagini, filele scrise de noi,
Sunt frumoase dar au tragic prins pe undeva de foi
Și când slova recitită îmi pătrunde trupul meu,
Sunt o ființă prea rănită și fac pași-ncet, cu greu.

Tu de undeva din noapte poate-o clipă te gândești,
Că sunt rătăcită-n șoapte și te chem de mai dorești
petrecem cum o dată focul ne ardea mocnit
Arzând jarul de la vatră și pe noi mai înzecit...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oglinda sferelor

Însămânțat cu pești și-n munți e
lacul, fântânile scot apă mai curată, din loc
în loc străbat câmpia toată și-n zare li se
pierde lin șiragul.

Un lan de galben grâu foșnește-n sacul cu
fruntea-n grinzi de poduri aplecată, tu ține-n
inimă încă o dată sămânța care va spori-o
veacul.

În toți, ce timp adînc, ce vreme-naltă și-n
codrii ce prin somnul greu tresaltă la vuitul
cel născut din viitor.

Trecând pământu-ntreg către cealaltă
lumină-a lui mai pură și mai caldă,
semințele-s oglinda sferelor.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cheiuri părăginite

Cheiuri părăginite din trecutul nostru tânăr
Navele pe care voi le-ați îmbrățișat cândva nu se vor
mai reîntoarce niciodată vă revadă.
A venit vremea dormim. Somn ușor.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La revedere!

Trecut - au anii unul după altul,
Și acum au venit cu toții înapoi,
Să fie prezenți unul lângă altul,
Pe timp de pace sau de război...

Trecutul ne arată ce și cum am trăit;
Fapte, vorbe, clipe, toate - s situații.
Amintirile frumoase s - au descoperit,
Prin momente, trăiri, toate - s senzații.

Spre viitor se îndreaptă mereu speranța.
Ea este cea care ne luminează calea...
Sperăm ca acest drum, denumit viața,
Să fie limpede și ușor precum valea...

Această strofă este despre prezent.
Iată - ne ajunși în noaptea dintre ani!
Profitați din plin de acest moment.
Vă doresc un sincer LA MULȚI ANI!!!

poezie de (31 decembrie 2017)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Necunoscutul poate fi un munte căruia îi cunoști numai cărarea pe care urci, poate fi o vale în care sunt, doar livezi și vii din care nu poți culege nimic. Necunoscutul poate fi băutura pe care o bei, dar nu știi cât o poți duce și până când! El, acest necunoscut, totuși rămâne speranța de încă a fi!

(septembrie 2016)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trezire

M-am trezit dintr-un
somn în care visasem mult,
în episoade - viața mea.
Fiecare anotimp - un episod.
Fiecare an - un episod.
Cel mai urât lucru
a fost, că nu puteam mă trezesc
din acest lung somn.
Cineva îmi lipise ochii
Și nu vedeam în jur,
decât cu ochii ascunși
ai minții.
Nu vreau mai dorm.
Nu-mi plac visele când
se transformă în adevărate
coșmaruri...
Îmi place viața mea așa
și va fi și mai bună,
Căci sunt trezită din somnul
greu în care intrasem....
Surprinzător! chiar și fără prinț...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când râde în somn copilul

Legănându-l pe picioare
Mama își culcă copilul.
E fericită că-l are,
și-a împlinit destinul.

Cu glas duios îi alină
Somnul dulce de copil.
Cheamă somnul ca vină
Și se bucură din plin.

Cu drag pruncul își privește,
Gânguritul îi ascultă.
Când în somn puiul zâmbește
De necazuri mama uită.

Când râde în somn copilul
Soarele din nori apare.
Aleargă repede timpul
Să crească copilul mare.

Când în somn râde copilul
Mai ușor mama zâmbește.
Râsul lui este mobilul
Care o întinerește.

Mereu vor râde-n somn copiii,
Mereu vor înflori, ca trandafirii.

poezie de (19 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Osho

Rebelul este cel care trăiește conform propriei sale lumini, acționează potrivit propriei sale inteligente. El își crează calea pășind pe ea, el nu urmează mulțimea pe superautostrăzi. Viața sa este periculoasă - dar o viață care nu este periculoasă nu este viață deloc. Rebelul acceptă provocarea necunoscutului. El nu întâlnește necunoscutul care vine în viitor pregătit de trecut. Acesta crează întreaga angoasă a umanității; trecutul te pregătește, iar viitorul nu are cum niciodată fie în trecut. Ziua ta de ieri nu are cum fie vreodată ziua ta de mâine. Până acum însă în așa fel a trăit omul: ziua ta de ieri te pregătește pentru ziua ta de mâine. Însăși pregătirea devine astfel o piedică. Nu poți respira liber, nu poți iubi liber, nu poți dansa liber - trecutul te-a schilodit în toate felurile posibile. Povara trecutului este atât de grea încât oricine este zdrobit sub ea.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Colors of Your Life: A Meditative and Transformative Coloring Book Paperback" de Osho este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -53.99- 32.99 lei.

Nu

Fibrele foarte mici ale sufletului s-au rupt într-o după-amiază,
când nu am mai vorbit.
Dar el a lucrat în ascuns, zile și nopți,
până când a unit capătul din dreapta cu cel din stânga lui,
cum unesc copiii bețele de chibrit.

Apoi a venit altul și a dat cu piciorul
(vrând poate ți se vâre în suflet întâi cu picioarele)
și microfibrele din dreapta s-au tras înspre cele din stânga
(dacă sufletul are într-adevăr o dreaptă și o stângă a sa)
și a devenit mai tare ca pânza de păianjen
pe care, în sfârșit, se puteau legăna elefanții.

Apoi altul și altul și tot așa...
până când sufletul a căpătat mușchi tari ca piatra.
Au venit inginerii și au zis, ciocănind în el:
"Ia uite ce inimă de piatră, din ea putem face un pod
un pod de piatră care nu se va mai dărâma în veci,
și așa s-au născut ai noștri copii.

Dar jos de tot, mai jos decât josul
(înlăuntrul fiecărei fibre adică, asta dacă sufletul are un jos și un sus al lui)
eram eu care urmăream un fluture zilnic până la râu
ca învăț te ating
fără te întrerup
când îți privești fiul sărind dintr-un picior în altul
aruncând înainte pietricica din capul unghiului
pe care ți-am făcut-o cadou prima dată, când te răstigneam
și amândoi ne priveam în tăcere.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Uratii" de Dorin Cozan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.90- 8.99 lei.

Ești Domnul suprem

rog către Tine la ceasuri de noapte
În pleoapele-nchise mai stăruie somnul
-nconjură îngeri și tainice șoapte
Și-n toate și-n totul ești Domnul.
Iubirea mea urcă spre Tine și crește
Își scutură frunzele veștede somnul
De cade o floare o alta-nflorește
Că-n totul și toate ești Domnul.

De trece o vară e alta ce vine
Și iarna din stele de-și scutură somnul
Eu știu că și iarna e parte din Tine
Și-n toate și-n totul ești Domnul.

poezie de (4 aprilie 204)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plângând în parcul plin de frunze...

Îndrăznesc te caut mai târziu în seară,
când am obosit plângând
în parcul plin de frunze multicolore,
ce-și luau zborul în adierea vântului,
în toamna care-a-nflorit ca o floare mare
și sper nu te superi că te deranjez cu-n telefon,
venit din inima mea surpată
de durere cu asfințitul în suflet,
care dispare încet în orizontul cărămiziu,
și noaptea-și flutură năframa neagră,
care mă sperie puțin,
dar tu-mi răspunzi ușor tulburat de somn,
și-mi alungi chipurile întunecate
din calea mea ș-apoi prind puțin curaj,
pană la sosirea neașteptată a ta,
simtind din nou trupul tău curajos,
ce-mi alungă toată noaptea înfricoșătoare
și-mi cuprinde mijlocul duios,
cu dragoste aprinsă, iar lacrimile dispar,
în așternutul moale al frunzelor.

poezie de (21 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!