Obiectivele unui veterinar

Trusa, doctorul şi-o poartă,
Prin sătucul dintre vii,
Operând cu multă artă,
Utere şi fudulii.

Dornic satului s-arate
Că-i meseriaş de soi,
Fudulii, angro ar scoate
Din căţei... de usturoi.

Când vecina-i spuse:-"Maică,
Am chiţcani prin acaret",
Gându-i fu la şoricioaică-
Să-i monteze sterilet.

Şi s-a prezentat zevzecul,
Voluntar apoi, mătuşii
Pentru a-i castra berbecul-
Ce servea la spartul uşii.

Consecvent, nevoie mare,
Sau puţin nebun, pesemne,
Ar steriliza, se pare,
Chiar şi capra -pentru lemne.

Vrând mereu să demonstreze
Că e as în meserie,
Parcă văd c-o să castreze
Ţapii –de la berărie.

poezie satirică de Ica Ungureanu (decembrie 2013)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candidatului la şefia de partid

S-ajungi în vârf, urmându-ţi ţelul,
Din start, ar trebui să ştii
Pe proşti să-i duci cu zăhărelul,
Pe duri să-i strângi... de fudulii!

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuia lui Traian Imperator

Ştiam c-ai fost un bun strateg,
Ai dovedit-o-n bătălii,
Dar astăzi, zău, nu te-nţeleg;
De ce te-afirmi... prin fudulii?

epigramă de Mike Farkas (12 mai 2012)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boem (Lui Ion Alexandru Angheluş)

C-o privire larg deschisă,
Ce rar astăzi se mai poartă,
Când te invita la masă,
Te servea cu vin şi artă!

epigramă de Aurel Cehan din Elixir de sănătate (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, fiinţă inocentă

Te-aştept prin întuneric şi prin ceaţă

să vii cu farmecele tale.

Aştept de parcă a trecut o viaţă,

cu sufletul pătat de dor şi jale.

Mi-e dor de-un zâmbet călduros

ce risipeşte orice necaz

şi de un suflet călduros

care te scapă de macaz.

Tu fiinţă inocentă care îmi aparţii,

nu mă lăsa acum în umbră!

Îţi dăruiesc orice ca să revii,

căci nu vreau viaţă sumbră.

Să pot trăi în pace cum oi vrea,

să pot iubi pe cine cred.

Că sunt sătul, deşi nu prea...

Şi cum mă vezi, cam şubred.

Eşti tu aceea care-mi pare

a fi aleasa dintre spuse.

Un sentiment oferi, e mare

şi-ndoielnic pare-mi-se...

Pătrunzi în minte parcă prea uşor

şi nu stiu ce să fac -

ori să traiesc, să mor?

Mai bine mă împac.

Poate că nu vei mai ajunge

şi te aştept degeaba...

Ceva în piept mă-npunge

şi eu credeam că-i graba,

dar timpul pentru mine stă în loc

sau trece, nici nu ştiu...

Şi inima aproape că-mi ia foc

la cât e de pustiu.

Mi-e dor de vorbele pe care

mi le spuneai în vis.

Eu nu mai dorm şi doare,

căci nu mi le-ai mai zis...

Oftez din greu, că poate eşti

tot mai aproape de apus,

unde te-aştept să îmi şopteşti

ce, chiar de mult, nu mi-ai mai spus.

Mă pot uita la nori,

cum o făceam mereu.

Mi-e teamă c-o să mori

şi o să pleci, dar eu?

Eu te aştept în întuneric şi în ceaţă

să vii cu farmecele tale.

Aştept de parcă a trecut o viaţă,

cu sufletul pătat de dor şi jale...

poezie de Pleşa Dragoş Florian din Poezie
Adăugat de Pleşa Dragoş Florian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul (după ce a analizat groaznicele răni ale lui Hughes pe care le are în urma prăbuşirii): Îi facem o transfuzie de sânge chiar acum, dar...
Noah Dietrich: Al cui sânge?
Doctorul: Pardon?
Noah Dietrich: Al cui sânge?
Doctorul: Din stocul nostru.
Noah dietrich: N-o să-i placă asta.
Doctorul: Mă tem că nu va mai avea ocazia să-i placă sau să-i displacă ceva. Îmi pare nespus de rău.

replici din filmul artistic Aviatorul
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC student
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curiozităţi din lumea satului

- Zi-i lu' nen-tu, măi Mardare,
Fu nevasta fată mare?
- D-apăi... ce să-ţi zic, bădie,
Nu ştiu eu, tătuca ştie.

epigramă de Ica Ungureanu (iulie 2011)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funia de usturoi

Funia de usturoi,
De cum lasă să se vadă,
E făcută pentru noi
Din căţei legaţi de coadă.

epigramă de Paul Aelenei din revista "Orizont Cultural XXI"
Adăugat de Paul Aelenei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supliment

Lenea e cucoană mare
(Sau, mă rog, un mare domn)
Care vrea mereu mâncare,
Plus o porţie de somn.

epigramă de Ica Ungureanu din Festivalul "Zâmbete în prier", Vişeu de Sus (martie 2012)
Adăugat de Un_Ik
Comentează! | Votează! | Copiază!

acaret

Acaret. Specimen de casă aciuat prin curte.

definiţie aforistică de David Boia (7 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incursiune în ţara cabazlâcurilor

Pe-acest frumos picior de plai,
Aleşii, care dincotro,
Ne dau iluzii en detail
Şi păcăleli ne vând angro.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansatorul e o torţă. O torţă se consumă. Nu poţi face terapie unei torţe. Îi pui vată şi o mai aprinzi o dată. Aia arde, ce să-i faci? Artistic vorbesc. Bineînţeles, terapia prin mişcare poate exista şi prin dans. Dansul este pentru mine şi meserie, dar, în primul rând, artă. Arta, ca orice fel de artă, te consumă.

Gigi Căciuleanu în AGERPRES, interviu (13 februarie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Când atmosfera se-ncălzeşte
Şi-o sete mare te cuprinde,
O blondă te mai răcoreşte,
Iar una brună te aprinde.

calambur epigramatic de Ica Ungureanu din Glume la Masa Tăcerii Târgu-Jiu (mai 2011)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care au achiziţionat bile pentru tragerea la sorţi a completurilor de judecători

Atunci când bile-aţi căutat,
Prin ţara noastră sau hai-hui,
La Dragnea de-aţi fi apelat,
Le-ar fi donat pe ale lui.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaia, promovată capră

Când catârul-şef de sat,
Într-o zi a observat
Că-n ogradă e şi-o oaie
Cu nuri, suplă şi bălaie,
Cum nici n-ar putea să fie
O lele din Orăştie,
Fiind pofticios, codoşul,
S-a trezit în el cocoşul:
Şi-o curtă discret pe blondă...
Doar că oaia, pudibondă,
I-a dat de-nţeles că ea
Ar putea, cum vrea, să stea
Dacă-i dă şi ei, normal,
Un calup din "caşcaval".
Că ar vrea şi ea, vezi bine,
Funcţia ce o deţine
Capra, secretara lui.
Auzind, şeful tehui,
De condiţia impusă,
Şi vrând oaia-n pat sedusă,
A concediat discret,
Evident, printr-un decret,
Capra, bună secretară,
Spunând că-i mai necesară
La Palat, oaia ce are
Lână, lapte şi... picioare.

De-aici, noi vedem că d'aia
Poate fi capră şi oaia!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut prin ciur

şi dârmon s-a prezentat
la ea. era pretendentul ideal
în opinia comitetului întrunit
ad-hoc pe cărarea ce ducea
în vârful dealului. şi-a prezentat
acreditările luate de la o şcoală
de corecţie a direcţiei profesionale
a trecut prin ciurul unor şcoli
de reeducare. a făcut şi puşcărie
nu prea multă, nu prea puţină
atât cât trebuie să nu se lase
fraierit de viaţa obişnuită

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia alesese să devină psihiatru, nu din aviditate pentru bani, nu din dorinţa de a se îmbogăţi; doar nu-i lipsise niciodată nimic, părinţii ei străduindu-se să-i asigure mereu tot ce şi-ar putea dori, deşi ea nu era deloc pretenţioasă sau mofturoasă şi-şi alesese această meserie din dragoste pentru semenii ei, din dorinţa de a-i ajuta pe cei care sufereau, cei cu care soarta fusese mai puţin dreaptă şi pe care ea încerca să-i ajute, în limita posibilităţilor, să le aline suferinţa sufletească, ceea ce dovedea nobleţea cu care era înzestrată, altminteri, ar fi putut deveni orice altceva, doar o ducea mintea. Şi-ar fi putut alege o meserie mult mai bănoasă, însă scopul ei în viaţă nu era prosperitatea materială. În plus, ea punea mai presus fericirea altora, decât pe a ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă pentru artă

Pesemne selectând frumosul
A apărut sintagma nobilă
De stil artă pentru artă
Posibil din sinceritate
Frumuseţe şi măiestrie
Printre plebei pribegi
A apărut ca preocupare
Poate printre tarabostes
Sau mai încolo la eleni
Sau mai departe în Egipet
Ba chiar în Mesopotamia
Poate peste mare în volbură
Probabil şi mai demult
Încă din comuna primitivă
Expresie inventată expres
Cu model grădina edenului
Cu transmitere dinadins
La izgonirea din raiuri
Asemenea lui Adam
La fel cu cea a Evei
În căutarea de splendori
La frumuseţi primare
Primordiale în expectativă
Având menirea bucuriei
O bucurie sufletească
Spiritual artistică în veci.

poezie de David Boia (18 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne! fă-mă să seamăn mereu cu cea pe care bărbatul meu o doreşte în mine! Doamne! Doamne! salvează-mi bărbatul, pentru că el mă iubeşte cu adevărat şi fără el aş fi prea orfană. Şi apoi fă, Doamne, ca el să moară primul, pentru că vrea el să pară puternic, dar este cuprins de teamă când nu mă aude că fac gălăgie prin casă. Doamne! scapă-l mai întâi de teamă! Ajută-mă să fac mereu tărăboi prin casă, chiar dacă va fi nevoie să sparg câte ceva din când în când.

citat din Consuelo de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

usturoi

Usturoi: Creşă de căţei.

definiţie aforistică de Tudor Muşatescu din Dicţionarul umoristic al limbii române
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada prostului... fără sfârşit

Când prostului îi intinzi o mână,
Să nu te-aştepţi la recompensă;
Nici cel puţin la "Ziua bună!"...
Te va-njura pentru ofensă!?

Când prostului îi dai dreptate,
Să nu te-aştepţi să-l ai fidel;
Nici cel puţin că-i speli păcate...
Ce ţi le pune-n cârcă... el!

Când prostului mai dai o şansă,
Să nu te-aştepţi să recunoască
Nici cel puţin vina... în transă
Ce tu-i visai; onor să-l pască!?

Când prostului îi ridici slăvi,
Să nu te-aştepţi să-şi plece capul...
Nici cel puţin să-şi ia pe tăvi
Lauri; de nu-s, tu ispăşeşti... Ţapul!

Când prostului tot îi dai ghes,
Să nu te-aştepţi la modestie;
Nici cel puţin c-a înţeles
Că-i doar bun simţ... nu măgărie!?!

Când prostului îi spui deştept,
Să nu te-aştepţi la vreo favoare;
Nici cel puţin să-l ai adept...
Te dă afară-n gura mare!

Când prostului îi spui... "valoare",
Să nu te-aştepţi s-o demonstreze...
Nici cel puţin să crezi c-o are;
Că te ia gaj... ca s-o probeze!?

Când prostului îi spui că-i prost
Să nu te-aştepţi la argumente
Nici cel puţin... Nu-şi are rost;
EL, umple săli de... parlamente!

... Şi cum nu-i singur, are adepţi;
Atunci cu prost, să nu te pui!...
Cât frunza şi iarba-s, de inepţi!
Cert; poţi să te adresezi... oricui!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!