Ipocrizia lecției
M-am întâlnit astăzi c-o sfântă ce tot sfințește păcănele
De sfinți bărbați, ce întâlnește și îi deschide la curele.
Este profund ultragiată că are-n curte o cățea
-Ce nu-i a ei, e pripășită- fără respect de loc, de ea;
Nerușinata s-acuplând cu toți cățeii dimprejur,
Ce-o însămânțează zi și noapte, hălmesiți toți, să-și aibă... tur
Și nu înțelege, ioc defel, cum nu se mai respectă scară
Și animal ce-o fi, cățel, a ajuns s-o facă de ocară!...
Se pare c-a fost înțeleasă de curva de cățea străină,
Că-n două săptămâni s-a stins delirul, sexul cu pricină;
Și-a însușit din manierele predate zilnic, neîntrerupt!?...
Fără să știe, sfânta noastră, că la cățea-i un rut... S-a rupt!
Oricum ea, celebrala străzii, maica-n rasă superioară,
Cu mult bun simț, își drămuiește "appeal" doar seara... de cu seară!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre câini
- poezii despre timp
- poezii despre sfințenie
- poezii despre seară
- poezii despre zoologie
- poezii despre săptămâni
- poezii despre sex
- poezii despre respect
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cățelușii
Cum bine tot se știe că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulți,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculți,
Chiar gemeni de produc, au toți din exemplare.
Așa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogățit cu cinci micuți căței
Și albi și gri, negruți, pătați, toți derbedei
La fel, chiar de-s doar fete și unul doar bărbat.
Sunt toți o molfăială de țâțe, chiar lătrând,
De o cățea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.
Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roșcat negru
Iar cea mai dolofană e-o cățelușă gri
Dar și cu alb pe burtă și pete negre vii...
O bulă păr de pluș, rotundă pe de-a-ntregu.
Și-i ger năprasnic iar și-s mici și răbdători,
Le-am pus hăinuțe multe să aibă cald un pic
Și plâng des zi și noapte; că unu-i rău de mic
Și sufletul mă doare... Le sunt îngrijitor.
Răul de-acum începe că-i am pe toți ai mei
Și am dulău de curte, libertin sufletist
Ce i-a a adoptat pe toți... da-s zilnic tot mai trist
Că nu-i acceptă nimeni să-i dau nici pe doi lei.
E-o mică tragedie din bucurii născânde
Să poți oferi suflet, nu unul, multe, dulci,
Dar lumea-i egoistă; nu poți iubiri să smulgi
Și micii mei prieteni vor pieri pe niciunde...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre negru, poezii despre alb, poezii despre bine și rău, poezii despre tristețe, poezii despre tragedie sau poezii despre sâni
Și mergând ea tot înainte, a ajuns apoi și ea la Sfânta Duminică; dar și aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie și prostește. În loc să facă bucatele bune și potrivite și să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse și sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... și când a venit Sfânta Duminică de la biserică, și-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă și îngăduitoare, n-a vrut să-și puie mintea c-o sturlubatică și c-o leneșă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-și aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, și să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit și și-a ales lada cea mai nouă și mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult și ce-i mai bun și mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-și ia ziua bună și binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci pornește ca de la o casă pustie și se tot duce înainte; și mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă și să-i ieie lada.
Ion Creangă în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre sfinți
- citate despre religie
- citate despre frumusețe
- citate despre toleranță
- citate despre superlative
- citate despre poduri
- citate despre plată
- citate despre obrăznicie
- citate despre mâncare
Perdant
Nu poate nod să facă din fire deslânate;
N-ajung nici cap la cap. Se rup, reînnodate!
Orice plecat e-ntors din drumul început
Și nici tot -strâns de mână- n-ajunge la sărut.
Și banul, strâns cu greu, sfârșește prematur;
Se pierde-n dublu, doar la gândul; "Cum să fur?"...
Chiar dacă alții, zilnic, o fac ca pe-un business,
La tine nu se leagă; noroc nu ți-e acces!
Nici pe copii nu-i ai, că nu le dai când cer
Și cer mereu c-așa-i azi; nu se mai poartă "ofer"!
Nevastă ți-a plecat cu cel ce-o ia "s-o ție"
Și bruma ce-ai avut, s-a pierdut în hoție.
Și diplome ți-au luat; doar le-au pus poză nouă
Și-afacerea ce-aveai, s-a dus, sunt alte două
În locu-i, c-ai crezut cinstiți asociații...
Dar lumea s-a schimbat! Acum te-mpart, ca frații!
Din ultimul avut, ți-ai cumpărat o casă
De la un turc urât, c-o româncă frumoasă...
Dar ai pierdut-o iute, erau din droguri banii;
"Tu trebuia să știi!... Complice cu golanii!!!"
Ai vrut să schimbi din rău, ai părăsit și țară,
S-o iei de la-nceput pe muncă de ocară
Și viața ți-a trecut cum apa peste pietre...
Rămâi spălat, curat, uitat pe alte vetre.
Și-a rămas suferința, pe care n-o poți pierde;
Cum bradul plin de ace e pururi, mereu verde.
Lipsește doar pădurea, de semeni să te-ascundă...
Un paria-n destin, un om ce-a fost... doar umbră!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre schimbare, poezii despre bani, poezii despre început, poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre trecut, poezii despre sărut sau poezii despre suferință
Ia cărămidaaa!...
Se petrece coviltirul bej spre maroniu
Cu laiul Petre cățărat pe-o capră
Tras de-un căluț stelat, un bidiviu
Și gerul strigă "Cărămiiizi!!!"... de crapă.
E de departe, oricum pentr-o căruță
Și mai lung pare drum că încă-i criză
Și-și poartă tot, nevoi într-o tăgârță
C-o păturică, hrană... Nu-i valiză!
Se-oprește iar la bar să se-ncălzească;
Nu e cu țuica, e serios, îi trebuie bani
Și stă și-n noapte așa să povestească
Cum face marfa cu copii... Are dușmani!
O dă p-aici c-a mai adus de sobe,
D-are și groasă d-aia pentru ziduri,
Însă vrea bani s-o dea, nu doar pe vorbe;
La el fac toți și-o dau pe te miri ce... pe bliduri.
A adormit un pic un miez de noapte
Când șubă a pus pe calul priponit
Și s-a trezit speriat, cușma-ntr-o parte...
I-a rămas coviltir cu cal și car... "Totu-i golit!!!"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre ger, poezii despre sperieturi, poezii despre somn, poezii despre nuntă, poezii despre noapte, poezii despre miezul nopții, poezii despre dușmănie sau poezii despre criză
Zdreanță hoinar
- N-ați văzut cumva pe Zdreanță...
Cel cu ochii de faianță?
- Am văzut noi o cățea...
La copiii toți lătra...?
- Nu-i cățea, este cățel:
Zdrențuit și mititel...
-Atunci: e cățelul Zdreanță
Cel cu ochii de faianță...
- Zdreanță, Zdreanță, unde-ai fost?
Ești micuț și ești cam prost...
- Ha-m... am, ham: te-am speriat
Peste tot eu am lătrat...
- Hai acasă la Grivei
Să latri cu el cât vrei.
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre ochi, poezii despre copilărie sau poezii despre acasă
"My way"
Îmi flutură petalele, ce-am rupt să fac parfumuri,
Pe lângă simț, tuleie, ce-mi freamătă emoții
Când pașii nu-i aud, pășind uitate drumuri
Ce tot percurg, copil, să duc sfârșitu-mi sorții.
Îmi prind pupila-n larg s-adun imens lumină,
S-o sparg, când n-o mai fi, în cremene, scântei,
Ce până atunci le arunc din piatra-mi bizantină,
Rostogolind din ea nisipurile-mi "on my way".
Mă strâng, tot arcuit, din multele parcursuri
Ce-mi ard corpul de atins, de-nflăcărări-femei,
Jertfite pe-un altar de-amor, zorind apusuri
Ce încă-mi plutesc lacrimi, spălându-mă-n my way.
Privesc la mâini, ce întind spre chipu-mi din oglindă
Să-l reîntorc ca poza cu dată din album,
Din lumea de atunci zâmbind, azi suferindă,
Pe care-o port doar eu, de atunci într-un acum.
Sunt o scrisoare pusă, ce tot eu o citesc,
Căci a ajuns tardiv, cum timpul nu-i temei
Să-l am un alibiu, că sunt cel ce pășesc
Pe aleea în rătăciri, ce-o tot parcurg, my way...
... Ca întindere de bun, ce-o vreau s-am biografie,
Scrisă model de suflet la zmei, holteii-mi zei
Ce-mi populează mintea, o scorbură în hârtie
Ce-o umplu, un zețar, c-un cenușiu my way.
N-am nicio clipă gândul că nu voi fi o zi,
Pentru că nu am vină să ceară condamnare
La tot ce am fost, o parte, fără a se ști c-aș fi...
Că-s din cei cu pedeapsa ce nu mor fruct... cad floare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre uitare, poezii despre tipografie, poezii despre scrisori, poezii despre prezent, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Echitate
De ce s-a inventat criteriul?
Aveți vreo explicație la reușită?...
M-am întâlnit azi c-o grăsană, o smintită;
Era "inspector"... și-ncă-și mai făcea liceul.
Ineptul, leneșul din facultate
L-am zărit la televizor; mare director
În minister, sectoru' "Integritate"(?)...
Pierdut printre minciuni, nerușinat, un impostor.
Mirela, veșnic o neostoită,
Cu gând nebună la desfrâul din amor,
La "Adopția copiilor pe țară" e numită...
Sătulă de autohton, e din buget, tot la "exterior".
Ce bine-mi amintesc de-o umbră de coleg,
Insuportabil de un prost dogoritor
Și-nalt... la rău și-n șmecherii un bun strateg...
Pe "merit" a ajuns ambasador(?).
Și-un linge coate goale, un hoțoman,
Un chiulangiu ce-njura de toți sfinții,
A fost întâi printr-o armată, căpitan...
E popă, cleric important la toți "părinții"?!?
Mă uit la mine-n silă; cum zic unii,
Oi fi toți ăștia la un loc, cumulul
Și am greșit, nu sunt de loc în rândul lumii
Sau visu-i rău și m-am sculat dormind... ca somnambulul!?!
PS
Avea bunica, o analfabetă cred, dreptate;
"Numai cu fin și educat, sigur n-ajungi departe!"
... Ea nu știa pe-atunci cuvântul "echitate"?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dreptate, poezii despre televiziune, poezii despre relații internaționale, poezii despre nerușinare, poezii despre ministere sau poezii despre minciună
Holograme
Se perindă mistere de timp pe trotuar,
enigmatic,
crâmpeie de singuri, de cupluri,
lăsând gândul să vadă,
să creadă măcar
fără țel al său propriu, apatic,
imagini mănunchiuri...
în intim, nu paradă.
Atât de bogat se răsfață extazul
de mult de divers,
de profund neștiut,
bănuit
făcut din povești inventate, talazul
de simț fără noimă din gândul pervers,
ce stoarce visat din real refăcut...
tălmăcit.
Rămâne romanul nescris, necitit,
doar file prelinse
de-un deget pe tâmplă, în amprentă
lăsând doar fantome, fantasme,
ce-o noapte se scoală din vag adormit,
reale pretinse
de-o minte de mistic ardentă,
crezând c-o altă viață ai avut-o vreodată... ori crezi pleonasme?!
O fi mintea, doar ea, lipind firile în chiasme???
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre răsfăț, poezii despre inventatori, poezii despre imagine sau poezii despre gânduri
Perimabili organici
De "viul" ca să fie, să "existe" în timp... și spațiul să ocupe,
este cu chinul nesfârșit să-și treacă "eu" de-o zi pe alta,
se consumând în energii doar să se țină a nu se rupe...
deci nu "știe" decât consum și reprodus, cum tren vrea halta...
e clar, sau trebuie să fie, că anorganic, mineral
-ce e de sine stătător... și umple întregul Univers
se trecând doar în propriul "său", pentru a rămâne "imortal",
etern pe veci, din "el" materii- acum... devine ergi ș-invers, revers,
fără a se pierde... e-un răspuns cert că "organism" nu-i nicio culme,
nu-i "el" extremul, nici vreun summum și nu-i niciun evolutiv
-chiar de nu are nici conștiință, nu-și pierde timp să-și ia vreun nume,
să se identifice-n vreun fel-... nu-și are gând, vise, motiv...
... pe când vrutul, de-"a fi", frugalul, își stoarce neîncetat din sine,
se sparge în clone nesfârșite, sau se acuplează să dureze,
își face minți să prelucreze gânduri, să-și aibă ce conține,
făcându-și neîncetat speranțe -ce-s așa scurte- să creeze
un "nesfârșit" ce nu-i oricum, că-i plin neantul de pieire-
ce doar ne pare; în fond doar suntem rău de "scurți" la scara "este"
și ne credem c-o avem credință- că tot ce e, e-o povestire,
ce de n-o scriem noi, ea n-ar fi, doar material... Proaste celeste!!
Organic, fauna, viu fragil, floră, sunt "perisabil"... niște teste!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre spațiu și timp, poezii despre existență sau poezii despre evoluție
Îndoieli lugubre
Aștept diabolic să se-ntâmple ceva grav,
ca pe un cutremur la înaltă scară, să pot să fiu și eu; firav
să renasc din cenușă, iar ordinea -ce-i strâmbă- existentă
să se prăvale-n praf, să guste -meritându-și oh, dementă-
tot greul ce-o s-o apese, ce l-a-nălțat pe-ascunse
din răuri de sudoare, din pierderi, furturi, cranii tunse
pe dinăuntru... să înceapă startul fără de pistol la tâmplă,
s-alerge toți egali pe banda lor cu-arbitrii ce văd tot ce se întâmplă...
... Stupid, matusalemic mi-este gândul, făr' de vamă, întortochiat,
neștiind că haosul e "loose control" de masochist, destramă, se crezând nevinovat
și binele și răul... sau poate nu, căci s-ar părea că nimeni nu-i în drept să știe
d-explozie, cutremur, lumină, întuneric... Nu-i un simplu magic... scos din pălărie!?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre vamă, poezii despre tuns, poezii despre nevinovăție, poezii despre masochism, poezii despre lumină sau poezii despre cutremure
Îndemn de bun... simț
Să nu te pierzi în prea mult dor
Să omori din timp, elan din zbor,
Mărginind lumea într-o speranță
Pe-un individ, sau pe-o vacanță...
Să știi; nu-i unic! E alternanță!
Părtaș să-ți cauți, să te asculte
Senin, din ce-ai adunat, multe,
Să-ți pui pe umăr 'n sprijin capul...
Vei simți straniu; drag ți-e și-altul!
Nu e partaj fără împărțire,
Cum suflet nu-i fără simțire,
Și schimbul nu se cere; dă
Mai mult de cât o zici... doar fă!
Doar crezi, dar cald îl simți, răzbate
Din pur profund... fragilitate
Răsfântă-n vorbe caste, dulci,
Cum iarna... buze topesc fulgi...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre zbor, poezii despre vacanță, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre timp, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre suflet, poezii despre iarnă, poezii despre dor sau citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre dor
Aruncătură
Sunt îndoit profund, în suflet, ce greu e-azi, pân' la răvășire,
De cum, de-acum, să aleg în viață; de binele-i să ocrotesc
Orice răsare-n jur de mine, de dragostea s-o investesc
În pui născut; cum cățelandrii de-o cățea slută, în pripășire.
C-azi nimeni nu mai vrea de ei, să mângâie "urâți", bastardă,
Nici colț de pâine nu mai rup flămândului cotidian,
Chiar și de dăruit i-ar fi, izgonește sufletul de-alean,
De-o altădată, când eretici, erau doar ei pe rug, să ardă.
Cățel, proverbial credință, m-a îndemnat să-i cresc puiandrii
Străini, de-ai străzii, dedicat să-i protejez din prima zi,
În crez ce-l am; că orice câine-i lăsat pe lângă, pentru-a fi...
Și-s neînșelat; s-au dăruit cu ce-au, femele, băiețandrii.
I-am luat o zi, chiar astăzi cred, de n-am uitat, de nu mă-nșel,
Într-un voiaj decis fatal, cu mine, pentru prima oară;
Că-s măricei, dar nu să-i plimb așa, să-nvețe cum e afară,
Ci să-i las sorții de natură, ce mi-a dat... slujitor fidel.
Unde-am greșit, mă-ntreb; întâi atunci, când le-am fost tată
Și n-am lăsat plăpânzi să-nghețe în crudul, scrâșnetul de ger,
Firave firi și nu dormeam, mi-am dat din ce-am și eu din cer...
Sau când i-am părăsit, acum, de prea mult, multe, mulți deodată?
Nu e nimic melodramatic, nici lacrima ce-o am vărsată,
Nici ziua aruncată-n van, din ce-mi mai am ca zilier...
Să mi se spună, prost ce sunt, de-mi merit veșnic cazier!
De lumea asta-mi poate da, ea sfânta, o dreaptă judecată!?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre protecție, poezii despre tată, poezii despre pâine, poezii despre proverbe sau poezii despre protejare
Frica
Ce înseamnă frica pentru o țară;
Să-și dea tot, trup, pentr-un popor,
Să-l aibă scut pe contur, sfoară
Pe margini... brâul salvator?
Popor, ce înseamnă; fără frică
Să-și crească fii, s-apere țară,
Dându-se tot, rege, vlădică...
Să fim NOI și ce vrem... de afară?
Oare de ce străbuni slăvim
-Puși poze în file de istorii-
Ce și puțini de-au fost, iubim
Viteaz, nu frica? Ai noștri!... Glorii!
Ori, doar străbunii au fost popor
Și nu ne-a mai rămas o țară,
Dacă în prezent -nu viitor,
Neștiut-... frica ne doboară?
Ne pierdem ființa zi de zi,
Lași, pierdem până a începe;
De-o frică, fără a ști ce-o fi?...
În jur, sunt toți buni!... Noi, otrepe?!?
Intrăm perdanți pe stadioane,
Putori, fricoși -că-s mici sau mari-
Și-n muncă creăm doar... baloane;
Idei fabricăm, din guri... tari!
Suntem retivi, doar narcisiști,
Cu frica de acceptat idei,
Neștiind că nu putem; artiști,
A conturna adevăr!... Noi, zei!
Nu învățăm din experiențe
-Ce alții, în jur, le-au petrecut-
Și rău fricoși de competențe,
Nu le asumăm; furăm știut!
Păcat, doar suntem toți egali
-La fel de înalți- noroc ne pică!
Neîncrezători potențiali;
Pământ, de Soare, n-are frică!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre învățătură, poezii despre viitor, poezii despre salvare, poezii despre promisiuni, poezii despre noroc, poezii despre neîncredere sau poezii despre narcisism
Călătorie
Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.
Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei...
Am început periplul suferinții.
Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.
Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.
Mi-am schimbat țară dintr-o aventură,
Chiar două, una doar așa de trambulină...
... Era un timp când nu se mai găsea benzină
Și-am plecat... Ah doamne, ce mai tevatură!...
Am ajuns ajuns și-am înotat oceanul prin văzduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am înțeles definitiv cum soarta-i un sarcasm...
Și-am creat mult, aproape mi-am dat duh.
M-am reîntors, chiar dacă n-o mai recunosc, la țară
Ce s-a omorât ea însăși fără niciun rost
În preajma unui rece timp de post...
Și iară n-am benzină și-o să plec, mă reîntorc... afară.
Și cât o să mai tot călătoresc, așa pierdut în van, 'ntr-o doară?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre înot, poezii despre școală, poezii despre sânge, poezii despre studenție sau poezii despre simțuri
Atotștiutorul
Opiniile-s interzise
Și orice subiect i-e cunoscut.
Știe și legile nescrise
Și neagă, dacă-i spui, când te-ai născut.
Nu-i temă sau domeniu;
Le știe precum nimeni, integral.
Explică tot, ca "geniu"
Cu aerul de-ndoctrinat și teatral.
Cum deschizi gura, țipă,
Întrerupe, neagă, fără jenă,
Răspunsul îl dă în pripă;
N-ascultă din ce-i spui, îi ești o anatemă.
E-un panaceu universal,
Căci leac are la orice maladie;
Bârfa-i domeniul cultural...
Din horoscop îți spune, ieri și ce-o să fie.
Pericolul nu-i existența
De n-ar avea la nesfârșit tupeul
Să-și facă nelipsit prezența...
Și n-ar fi ajutat mereu să-și promoveze EU-l!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatru, poezii despre pericole, poezii despre naștere, poezii despre legi, poezii despre interdicții, poezii despre gură sau poezii despre genialitate
Nesfârșit potrivnic
S-a plictisit tot stând mereu acasă
Privind cu jind la vânzoleala străzii
Invidiind pe toți; "Vremea-i frumoasă,
Sau ger e?... Of, plictisul ogrăzii!
Nici muncă nu mai este, nu-i vacanță
Despre ceva mai bine, tot se-afundă;
Tristețea-i tot mai sumbră, nu-i speranță,
Și viața tot se scurge tot mai muribundă.
Și cât elan de zbor e, ce voință
Să spargă tot banalul, să se plimbe,
Dar de un timp -și-i lung- e doar căință
Și orice-ar vrea nu poate să mai schimbe.
Este-un abis de eșecuri, bluff șirag
Ce lasă fără nicio sursă împliniri
Și bani sfârșesc, te lasă și cel drag...
Rămâi cu ochii pe fereastră, doar gândiri!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre plimbare sau poezii despre muncă
Doar aventura
E-atât de tânără,
fără sfârșit se pare,
căci tinerețea i-a-nceput copilă;
de la-nceput de școală,
c-o idilă
la-ngrămădeală,
c-unu' mult mai mare...
Doar o aventură.
Tinerețea pură
și-o crede-obișnuință,
oglindă-n multe ipostaze;
tăcând, zâmbind, rostindu-și fraze
goale, doar pentru rotunjimi de buze
și multe dușuri suedeze
și multe nopți pierdute treze
cu alte minți la fel, obtuze,
sex chiar și fără cunoștință...
Doar aventură.
N-are nevoie de cultură
și face din aspect un cult;
se-mbracă des
și zi și noapte,
este-o mondenă-n gând, eternă,
nu știe despre trup-regres,
nu știe dialog în șoapte...
e exuberantă, nu vrea... ternă,
vrea sex să facă tot mai mult...
Din aventură-n aventură!...
19.08.2011
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sfârșit sau poezii despre cultură
Sfârșit de cometă
S-a mai sfârșit ceva
înspre inevitabil
din crezul că există infinit...
a mai murit
încă o stea
așa,
cum credem că-s mereu toate pe cer
la fel de mari și împânzindu-și strălucirea...
deci e-un sfârșit etern, indiferent de nu se vrea,
e infailibil
ca și orice asfințit;
de unul singur, la fel de stingher
la fiecare, în orice ochi închiși... și-ntr-una, într-una
căci se știe, e scrisă calea...
S-a topit Elenin, o cometă
s-a șters, o dâră-n van-speranță
și-a mai rămas, se poate
un pic de gheață,
aproape fără importanță,
ce și-a propus o vizită
aparte,
cum a fost odată
și care-mi lasă un sentiment de greață;
că nu știu unde voi fi la întâlnire...
o altă stea mai putrezită
după ce voi fi eu însumi răstignire...
deci nu va mai fi iar Nubiru
ce-o credeam planetă...
Unde-oi fi pus clondiru
ăl' de casă, fără etichetă???...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre infinit, poezii despre gheață sau poezii despre comete
Conjugare
Parcă-s trecut compus, fusesem,
fără să știu că voi fi fost,
de atâtea ori, simplu anost
parcurs... ce nu mi-l alesesem.
Că timp era doar viitor,
nesigur, nesfârșit ce-o fi;
multe culori, lipsind doar gri...
ca cerul cu albastru nor.
Căci este, nu se mai sfârșea,
aninat zilnic de-o oglindă,
de tot uitat... uitând să prindă,
din tot ce-a fost, ce nu era.
Restrâng mereu din conjugare,
de timp, ce n-ar avea sfârșit;
tot loje, doar un pic lipit,
cu mine... în curs de întâmplare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori sau poezii despre albastru
Colecționar
E tot mai des, din ce-a fost rar...
Să vezi tâmpiți la cârma țării,
Cătușele își punând brățării,
Bulău-i făcând... "Cărturar"!
Se bat s-adune ani mai mulți
În pușcării, să-și facă nume,
Urlând apoi la semeni, lume,
C-așa-s mai educați, mai... "Culți"!
Mint, cum adevăr nici n-ar fi
Și-orice rostit e "hors contexte",
Boul fiind tu -tot în protest-
Ce nu-i citești, nici nu-i... "Reții"!
De-altfel nici limba nu o știu...
O linsătură, toată lemne
De la "mai mari" -mai proști, pesemne-
Ăi ce-o scălâmbă în... "Inter-viu"!
Ce să mai zici de limbi străine,
Că de străine... îs rău de tot,
De crezi că țării îi sunt complot
Lumii de râs s-o facă... "Bine"!
Le place joc, de-a alba-neagră,
Mințind că din hoții vom crește
-Cum să furi apa, să prinzi pește-
Și, tot furând, "fuck" țara..."Întreagă"!
Le place mult de-a abuzatu',
Că te ciordind, ai mai puțin
Și așa când n-ai, nu intervin
Să te-apere, că n-ai... Ce dracu!
Și-s puși să-și facă zilnic legi,
Adică un fel de legătură
Că tot ce fac e-o făcătură
Și, n-ai de ce să te mai... "Legi"!
Pungași, tâlhari, dar au un dar
-C-așa cretini, îi duce capul-
Să ne termine Țara, Statul,
Ni le lăsând doar... "Inventar"!...
C-au fost Ei! Noi... "Colecționar"!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre draci, poezii despre cătușe, poezii despre râs, poezii despre limbi străine sau poezii despre lemn