Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dogoritor pețit

Când Soarele se culcă-n Lună,
Argint fecioarei dă în dar;
Sărut cu aur cere mână
Să-i pună inel, pe cleștar.

Dar mândra, suava și fragila
Își ascunde fața-n voal sfioasă
Și alungă pe flăcău, copila...
Stingheră-n noaptea răcoroasă.

Se duce suflet arzător
Topindu-și trist căldura-n rază,
Din inima cu atât amor,
Ce-n zile lungi îl scânteiază...

... Tânjind, c-odată o fi schimbare,
Aruncă-n nopți cristale Lunii;
Să-i stea pe boltă însoțitoare,
Să-nmoaie sufletul minunii.

Și tot se-ntoarce Soare într-una
În clară zi, să-și verse focul,
Iar nopțile să-ncânte Luna
Cu argint și perle, își tânjind locul...

... În inima misterioasei, o noapte și-o găsi norocul?!?

poezie de (17 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Noapte bună

Stau pitit zilele apari licurind,
te păzesc în alb căuș de lună,
-ți iei din poleitu-i de argint
Noapte bună!

Te aștept calci pe drumul către casă
În amurgu-n ciripituri mii, pe strună,
-ți iei din zborul păsării... Crăiasă,
Noapte bună!

Pândesc la colțuri nu am rival
Când singură ieși, nu cumva -ți spună
În locul meu cu atâta drag, sideral
Noapte bună!

Stau bec aprins în al tău abajur
Și nu mă sting de-l stingi cu fină mână;
-ți fiu pururi lumină... Îți conjur
Noapte bună!

M-aș tot încovoia până-n inel pe deget
Șă-ți intru-n inimă ca o cunună
De diamant; ce m-aș topi, nu preget...
Noapte bună!

În visul cel mai scurt -ți fiu, aș vrea
dorm doar o secundă împreună;
Eu soare cald, tu luminată stea...
Noapte bună!

poezie de (5 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înger

... unde alpine în pisc de bing-bang se curg cer,
în puf de plopi, ce-n piele îmi fiori-tuleie
mă prăvălind în zbor de minți, mi le ieie
până ce-mi crapă inima de tine, al meu înger.

... permafrost în cristale e-n fulgi fini de ger
ce mângâie de-albastru hăuri de lacuri-gheață,
ce-mi spală gândul nopți când mă trezesc în ceață,
mi-apari tu voal, suflet să m-aperi, al meu înger.

... se înalță jet de lavă din abisal mister
din largul de ocean, ce-am ochiul inundat,
stând în genunchi s-aștept în mistic prosternat,
doar te ating pe plete, de pene, al meu înger.

... se sfârtecă de hulă azurul, pân' la sânger
de cristalin siliciu, ce-mi mișcă dor în dune
peste deșert de aur, ce-ți fac inel să sune,
m-auzi că te caut, oaza mea, al meu înger.

poezie de (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Mă rog de lună

Mă rog de lună... nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ți-i prind cunună
Și-ți cern argint în păr de stea.

Mă rog de lună... rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăși culc pe mână
Și o topesc în așternut.

Mă rog de lună... -nțeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândește noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.

Mă rog de lună... -mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Și brațele te cuprindă,
Lipindu-te, ușor, de mine.

Mă rog de lună... și de stele,
S-adune diamant din șoapte,
-ți cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.

Mă rog de lună... nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu știu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Portretică râvnire

Și soarele, din pielea-i, își face mângâieri,
Iar luna-i strălucește în părul în șuvițe
Și stele-i licăresc din ochii calzi, de veri
Întinse pe nisip, în val de romanițe.

Pământu-i tremur fin, la pas abia călcat
Prin iarba de atingerea-i sfioasă, se culcând
Și rochia-i adierea de izu-i parfumat
Pe-un glas în portativ, ce-i zămislește gând.

Fructată de matern, pe pieptu-i în coline
Ce-i cresc dintre liane de-amor în lungi de brațe,
Un univers îi ascultă atent oftat, suspine
Și mințile se pierd la văz de ea, nesațe.

Admirator, planeta o soarbe din vedere
Și timp și ploaie, vânturi... natura e oprită
La trecerea-i suavă de farmece efemere,
Ce-odată se petrec... îi moștenind ispită.

Zefiru-n veșnicie îi va purta atingeri
Și mările-i vor duce din picurii de amor,
Cum lacrimile-i râu, alinuri vor fi stingeri
De flame de iubiri, rănite, care dor.

Focul se-aprinde pală de la obraji-scântei,
Din cremenea lor albă, iar scoicile-i dau perle
'n sclipiri de vrute vise; să i le sorbi, de vrei,
Sub buze sângerii... cu spuse-n glas de mierle.

Privește spațiu-n urma-i, cerșind la timp relaș,
nu o piardă-n mrejele neantului ce-l are,
Căci tot ce-i existență se roagă pătimaș,
Să-i fie partener sublimei călătoare...

poezie de (27 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu două fețe

Azi, noapte, luna a fost la rendez-vous,
mă păcălind cu plinu-i, ce de mult nu fu,
-mi spună că și ea îmi poate fi lumină
și, să-i cred caldul din albul de hermină,
darn-apare iar la fel la noapte...
mi-a spus-o rece, numai mie, în șoapte,
cu o față-n vorbe... dar nevăzutu-n fapte.

poezie de (15 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Isaiah Beethoven

Mi-au spus că mai am trei luni de trăit,
Așa că m-am târât până la Bernadotte,
Unde am rămas lângă moară lungi ore,
Acolo, lângă locul unde apele se adună freamătând în adânc,
Deși par să stea nemișcate:
O, lume, aceasta ești tu!
Doar un ochi larg de apă pe cursul fluviului,
Unde Viața privește în jos și noi ne bucurăm
Că ea se oglindește în noi, și astfel visăm
Și curgem apoi mai departe; dar când vrem iarăși
Să-i vedem fața, iată, câmpul de bumbac
Și luncile unde ne revărsam
Într-o deltă mai încăpătoare!
Dar aici, lângă moară, castelele norilor
Își transferă formele în apele adormite,
Iar noaptea peste podeaua de agate
Se revarsă văpaia lunii, sub ochii mei
În mijlocul pădurii încremenite, a cărei tăcere este spartă
De sunetul unui flaut venind dinspre cabana de pe deal.
Pe urmă, când am ajuns zac la pat
Slăbit și cu dureri, învăluit în vise,
Sufletul fluviului a pătruns în inima mea
Și puterea adunată acolo îmi transporta sufletul,
Atât de repede încât parcă stătea pe loc,
Peste orașe de nori și pe sub sfere de argint
La ora transfigurării lumilor –
Până când am văzut licărind trompete
Deasupra temeliilor, dincolo de Timp.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Spiriduș

De la fereastra luminată cum galbenul de ou lucios,
Plecat din buzele în freamăt de frăgeziri de roșii maci,
Se înalță cald fuior de vis în ruga gândului sfios
Cu timp ușor, de zbor... copila, doar ochi-i desfrunzind copaci.

Ar vrea, cu mâinile întinse din vârf de muguri, atingă
Și ea din bolta toată stele, să-și simtă astrul fără nume
Acum, când încă n-o cunoaște, dar știe că de-ar fi să stingă,
Copila-i va fi o scânteie, o zi, sau noapte... lăsând lume.

Nu știe că-i așa firavă, numai speranțe, de va fi
O rază să-și îndrume licăr în umbra astrului pribeag
Și ar vrea în palmele-i să-l țină, în răsăriri de zi cu zi...
Să și-l culeagă din sclipiri pe-o ață în colier, șirag.

Întreabă licărul, copila, cine o așteaptă în prag femeie
Și cum va fi pășitul roșu de drag, din sânge de fecioară,
Iar dacă dor este etern, sau spulberări veșnicu' încheie
Și, lacrimile-s de extaz, ori stoarcere... de-ar fi să doară?

În palme își încălzește starul, cu răsuflarea întretăiată,
Plăpânda fată cu păr moale, tot o mătase sclipitoare
Și vrea în dar să dea la stea cosița-i, coadă ea să-și facă...
Cometa lui poată fi, de vrea... lucinda călătoare.

Și astrul rece parcă înmoaie din albăstrimea de ghețar
Și parcă pâlpâie a ou, un galben cald de gălbenuș,
Ce se topește în sticla în ramă, ca bobul de-un mărgăritar,
Jurând să stea suflet ferestrei copilei, partener de urcuș...

Când vor pleca, o zi, o noapte, cu același nume... Spiriduș...

poezie de (4 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eliza

Adie pe stradă o undă, Eliza
Și lasă în urmă de proaspăt, o boare,
Cum marea pe val împrăștie briza
În calm de amurg... Un sărut de la soare.

Se îmbată vecini de la chip de sirenă
Ieșită din ape, în cristale sclipește
'n șuvițele-n lungi de culoare mondenă...
Și-n gând fiecare cu jind o cerșește.

E-o muzică pasu-i, solfegiu în memorii
Și-n poante pe tocuri e-un corp de balete,
Iar degete fine, așteptând pețitorii,
Își trece pe clape acorduri discrete.

Nespusă, doar gând, e pe buze o Eliză,
Simbol de amor neînfrânat, sau idilă,
Ce-oricare o păzește cu inima în criză,
S-o aibă într-o zi... Pe adulta copilă.

Sublimă-i Eliza, model de femeie
Ce sfinți au creat pentru o lume, e muză
Ce arta nu poate s-o copie... E cheie
De adâncuri, venin translucid de-o meduză...

Trăind din iubire... într-o lume confuză.

poezie de (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Visul de vis distrugător

Cuvintele nu-și mai găseau locul,
Soarele îngheță în sufletul lor,
Înțelegerea își împărți norocul,
El înțelese sincer că e călător.

Ieși pe ușă dar lăsă în prag
Paltonul și căciula îmblănită,
Drumu-l așteptă, troianul larg
Îi primea în viscol inima rănită.

Omul de zăpadă se-mbrăcă ușor,
Își trase și căciula pe urechi,
În casă gândul o mișca de zor,
Parcă venea din lumile străvechi.

Ieși în prag și luă mogâldeața,
O puse lângă soba încălzită,
Apoi dormind o prinse dimineața,
Gestul ei crezu că e ispită,

Apă-i peste tot și-o haină udă,
O căciulă căzută într-o parte,
- Se poate ca fiu atât de crudă,
Oare el e-aproape sau este departe?

Într-o iarnă la fel de nebună
O umbră răgușită intră-n casă,
Ea cu milă-l ia de mână
Și-l invită ia loc la masă.

Dintr-o vorbă-n alta el îi spune:
- Am revenit cu tot ce-ai vrut odată,
Cu bani, cu aur și renume,
Bogăția vieții mele ți-o dau toată.

Un lucru nu-ți pot da ca la-nceput:
Căldura tinereții și iubirea,
Tot ce-am adunat a încăput
În dureri ce ne-au cuprins aiurea.

Cuvintele nu-și mai găseau locul,
Soarele apuse-n sufletul lor,
Viața le-a jucat feste, norocul
A fost un vis, de vis distrugător!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Mihaela Banu

Mi-e sufletul ...

Mi-e sufletul ca bolta în furtună
Pe care norii negrii parcă mână.
E zbatere, e zbucium și pustie,
E uragan, taifun și vijelie.
Mi-e sufletul ca marea-nvolburată
Ce lungi corăbii încărcate poartă.
Este abis, e stâncă, e pieire,
Este vâltoare și nemărginire.
Mi-e sufletul ca holda aurie,
Cu spice legănate de urgie.
E tăvălug, e freamăt în neștire,
Este pârjol, văpaie, tânguire.
Mi-e sufletul ca o livadă-n floare,
Ce mândră-și saltă fiicele la soare.
Este parfum, culoare, feerie,
Splendoare și speranța, reverie.
Mi-e sufletul ca brazda-nsămânțată,
Din care mugurii capul să-și scoată.
Ca grâul ce renaște din sudoare,
După o îndelungă așteptare.
Mi-e sufletul ca stolul de cocori,
Ca cerul dimineților cu nori,
Ca stelele zâmbind sub clar de lună,
Ca vânturile prevestind furtună.
Mi-e sufletul fluid și volatil
Și schimbător, cu toane de copil,
Tânjind după iubire și alint,
Ce fericesc inima și nu mint.

poezie de din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Noapte de mai

E prima zi de mai, după apus de soare,
Deschid fereastra larg, e liniște în sat,
Au înflorit castanii și-i liliacu-n floare,
Din când în când pe uliți (...) se-aude un lătrat...

Natura își deschide spectacolul de noapte,
În,, parcul'' Bahna plopii se clatină încet,
Pe banca de sub tei cuvintele sunt... șoapte
Și o privighetoare satului concert...

De după deal apare și urcă-n vârf de plop
Un glob măreț de aur, e zâna nopții, Luna,
Pe boltă Carul Mare cu stelele-n galop
În drumul spre apus strecoară-n parc lumina...

E miez de noapte-acum, privighetoarea cântă,
Miroase-a iasomie, mă îmbată liliacul!...
Cu timpul nemilos eu m-aș lua la trântă
Secunda să-i dilat și să o fac cât veacul!...

E-atâta frumusețe în,, Universul'' meu
Și-atât mister încape în nopțile de mai
Că-mi vine pentru-o clipă -l rog pe Dumnezeu
Să pună timpu-n lanțuri, să-i spună clipei:,, Stai!''

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nopți albe

Ar trebui să-i mulțumesc,
Nu să-i port pică insomniei,
Când alții dorm, eu mă trezesc,
Și vamă dau melancoliei.

Tot mă frământă gânduri sumbre,
Arzându-mi sufletul de tot,
Mă uit pe geam la negre umbre,
Aș vrea dorm, dar nu mai pot.

Și scoici mărunte-adun cunună
Pe malul mării gol, pustiu;
Privesc un val bătut de lună,
Învolburat și auriu.

Iar plopii zvelți de lângă stânci,
Înalți soldați scoși la paradă,
Pe apă lasă umbre lungi,
Iar jarul lunii stă cadă.

Reflexiile triste, sumbre,
Ce mi-au fost chin în astă noapte,
S-au spulberat ca niște umbre,
Când valurile-mi cântă-n șoapte.

Iar universul de splendoare
Mă-nlănțuie, mă copleșește
Și insomniei sunt datoare,
Că-n miezul nopții mă trezește.

poezie de din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luceafărul înamorat (odă lui Eminescu)

LUCEAFĂRUL ÎNAMORAT
(odă poetului Mihai Eminescu)

În amurg, pe Lună plină,
Luceafărul din zenit
curge-n rază de lumină
prin "pădurea de argint".

Peste crâng, amoru-și lasă
dintr-un vis demult apus,
când, culcat pe iarbă deasă,
de doruri era răpus.

Dar pe-a Timpului cărare,
numai un dor a rămas,
ce-n suflet îi toarnă jale,
prin codru făcând popas.

Dorul se scurge-n iubire
de jună și luceafăr,
dar se pierde-n amintire,
că numai el e teafăr.

Peste veac, el o privește
într-un funebru veșmânt
și ca-n vis își amintește
iubirea de pe Pământ.

Pe rază-n codru coboară
cu-al nebuniei amor,
ce-l trăia odinioară
în destin de muritor.

De a iubirii candoare,
din steaua lui cerească
lasă dorul pe cărare,
nu-l mai chinuiască.

În cerdac, pe prispă veche,
o jună mlădioasă
cheamă astrul nepereche,
ce-l vrea ca mire-n casă.

De cum răsare, îl vede
în fereastra din iatac
și-ndată, firea își pierde,
raza lui să-i fie leac.

Din raze își face brațe,
Luceafărul iubitor,
de ele să se agațe
pământeanca în amor.

Se coboară pe-a lui rază,
cu iubire de fecior,
copila îmbrățișează
într-un foc mistuitor.

Iar cu patimă nebună,
de iubire însetat,
fetei așează cunună,
pe păr bălai inelat.

Fața palidă-i sărută
cu ai razei fiori reci,
dar, când inima-i ascultă,
amuțită e în veci.

Cununița de mireasă,
Luceafărul sărută,
că de soartă nemiloasă,
iubirea e pierdută.

Mireasa încoronată
n-a gustat fericire.
Când a fost îmbrățișată,
a căzut în neștire.

Fetei dragi, cu plete dalbe,
să-i sărute chip a vrut.
Dar răsare în nopți albe,
pe mormânt să-i dea sărut.

Ochii ei, spuma de ape,
nu-i va mai vedea nicicând.
Veșnicia de sub pleoape,
îi ascunde în pământ.

Lucefărul s-a întristat
și-n cer înalt stă ascuns,
iar când este înamorat,
privește-n iatac de sus.

Ar vrea vină în pridvor,
chipul să-și încălzească
la sânul ei, prin nopți de dor,
iubirea renască.

Tristețeți își ascunde sub nor,
ce cu lacrimi reci se scurg
de sentimente care dor
și năvălesc în amurg.

Ploaia nopților îi stinge
flacăra din iubire,
iar dorul-n lacrimi se frânge,
de-a junei amintire.

Raze se scurg în genune
și lacrimile-n izvor,
că răsare și apune
singur și rătăcitor.

Dar în cerească menire,
iubirea pământească
este o închipuire
cu față omenească.

Nu mai vrea nemărginirea
singurătății pusti,
de când lipsește iubirea
și căldura inimii.

Ar da toată veșnicia
pe-o clipă de iubire,
de-a fi vremelnicia,
un vis pentru jertfire.

Pe Luceafăr îl apucă
al Soarelui răsărit,
când caută o nălucă
dusă-n dorul adormit.

Dorul de juna suavă,
Luceafăru-n cer duce.
Dar ce folos de-a lui slavă,
când ea zace sub cruce?!

Cui servește măreție
în eternul necuprins,
când pe cer arde făclie
de spirit pe pământ stins?

El poartă cruce divină
pe calea veșniciei,
cât poeții îi închină
misterul poeziei.

Astrul nopților albastre
arde-n seri, înamorat,
și coboară dintre astre
pentru vis de neuitat.

Ale Timpului ferestre
le-am deschis cu dor și drag
de a iubirii povește
păstrată-n suflet pribeag.

Pictat cu aripă de gând
pe trecutul adumbrit,
duc dor din suflet fremătând,
din amurg în răsărit.

Lăsându-mi vis între coperți,
cu viața-mi de împrumut,
te rog, Emine, mă ierți,
de n-am scris cum ai fi vrut!

Maria Filipoiu

Poem premiat la Concursul "Dor de Dor" / 2015
*Revista "Dor de Dor"- nr. 106, pag. 2, 2015 / Medalion literar.

Maria Filipoiu

poezie de din Luceafărului Eminescu (2015)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alternanța

Soarele și luna erau îndrăgostiți
Sau cel puțin așa spuneau,
Ei își șopteau doar vorbe dulci,
Dar nu se prea vedeau.
În goană, luna, după soare
Plângea, făcea doar nopți amare,
Căci astrul de la răsărit
Doar o mințea că-i e iubit.
Ea tot făcea pași către el,
Dar el păstra distanța
Și cât de mult înainta,
Nu-și ajungea speranța.
Luna știa că la amiază
Iubitul ei zace pe centru
Și se rotea încetișor,
nu-i observe mersul.
Dar soarele era șiret,
Știa ce se petrece
Și ca pară el deștept,
Spunea că "timpul trece".
Iar luna tot a așteptat
Să-și întâlnească amorul
Și luni întregi l-a căutat,
Să-și stăpânească dorul.
Până-ntr-o zi când a-nțeles
n-are rost fugă,
Căci soarele nu se apropie,
Iar ea îi este slugă.
Și uite așa a încetat
Să-și caute amorul
Și luna, greu, s-a resemnat
Și a rămas cu dorul.
Oricât de mult a încercat
spintece distanța,
Ea din păcate a eșuat
Creându-și alternanța.

poezie de (28 martie 2018)
Adăugat de Mioara Drîmbu-CucuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ilustrată de gând

Sunt iar cu mama, strâns de mână,
La bloc, pe aleea din Laval,
Venită un pic la Montreal,
ne vedem, doar o fărâmă...

O văd atât de fericită,
Zâmbind la micul cățeluș
De-o palmă și păros, de pluș,
Dar știind să-i ceară apă, pită.

Și tata, e din nou cu mine,
În parcul verde, Lafontaine,
Cu păr un pic și alb; la ten
Un pic color, de soare, bine...

... Stă aplecat ținând o alună
Și-o veveriță s-o prindă,
Iar el zâmbește; "Știi, cu ghindă,
La noi, Dănuț, ele se adună!..."

Lacrimi, din gât, 'mi dau nod uscat,
Calde, se urcă în ochi ce dor;
i-am iubit, nespus amor,
Ascuns, în loc de declarat...

Parcă- i de ieri la ce mă închin,
Că nu mai sunt de amar de timp...
Până și eu, pierdut mă plimb,
Îmi rămânând, tot mai puțin...

... Da-s tot în ieri... și nu-mi revin!

poezie de (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

O noapte gravidă de lumină

Îmi bate seara la fereastră,
Cu aripile-i de catifea.
Oftări mi-ating în zbor doar inima...
Un joc de umbre și de lumină...
Din netrăite vremuri vin negurile mă prindă,
În mine câteodată grea liniștea se-adună
Din 'naltul cer o stea coboară pe o rază-a lunii
Ce scânteiază în ochii-mi adormiți de vise.
Un haos mi-este noaptea,
Pustie și neagră,
Sălbatică fiară ce geme cumplit,
În noapte -mi tresare speriat și bietul ecut asfințit...
Doar Luna, lin și tăcut, ca-ntr-un alint,
Trece prin noapte cu șal de argint,
Urându-mi "Noapte bună!".
Noapte bună-i răspund nopții
Cu gust de pelin,
Cu ochii triști și orbi...
Și cred că sunt singurul nebun,
Ce o mai cântă-n vers!
În bezna orbitoare, crudă și-nlăcrimată.
Se potolește furtuna, se culcă și pădurea și păsările tac...
S-au stins și zgomotele-n sat...
Doar câinii mai suspină...
Și câte un opaiț mai face din când în când cu ochiul
O palidă lumină.
Și somnul meu îmi e ca o străină în brațe,
Iar trupul, un drum trasat către singurătate,
Lângă o noapte gravida de lumină

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iad

Cererea este uriașă, deci sunt foarte mulți pe un loc,
locul unde se arde... fiecare
într-o smoliciune de trupuri cu limbile lungi,
mai ales cu cât sunt mai negri...
toți păziți de-alții cu furci,
ca să-i prindă pe cei ce sar rândul, de zboară
din dansul ce tot ține într-o horă, într-una, un fel de erotic de joc
pe parale murdare
și unde-i tot o frecare între toți, dezgoliți, de sar fulgi...
Toți cu afișe pe frunți, unde scrie c-au tot... Sunt "integri"!...

... iar muzica-i tot drăcescul de ritm, un fel de rap
mai mult vorbă goală,
cu povestea cu capra... moară, o manel... iadă
și-i coadă la înfipt...
din sărut se înmulțesc,
că-i un lins reciproc printre fese, în spate, sau față... nu scap
nici eu, ce doar am ajuns, că e liber intre cu tot, cu coada cea lungă, poznașă
și chiar de plâng toți de durere... de toi, nu scadă...
sunt tot mângâiat să-i mai las tot mai fript
și în genunchi dive scumpe, în scris sau oral, mulțumesc...

... când, se strigă, cu toții se știu, se cunosc, s-ar cunoaște,
c-au brațe deschise ia... cuprindă
își dau tot, suflet vând...
că nu e, nu se vede, nu costă
și femei și le lasă, le dau după un timp, plictisiți,
se ciocnesc în orice zi între ouă, ca-n Paște,
întind mâna s-apuce, că știu doar prindă
ce e nou, doar stau rând,
își împrumută ce-a... fostă...
și tot, ce-au mai luat -de se dă- țin, eu, loc, la... iubiți.
Fugi satană, că lasă, n-o să-i las... neplătiți!

poezie de (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Taina

îmi spune vântul pe câmpie
-eu veșnic cânt o simfonie
și singur nu sunt niciodată
chiar dacă-i noapte-ntunecată

în iarnă fulgii mă-nsoțesc
și prin troiene rătăcesc
în primăvară în alai
am mii de flori în luna mai

vara mă roagă și mă cheamă
să-i iau căldura din maramă
iar toamna frunze în ghirlandă
mă strigă și vor mă vadă

în nopțile cu lună plină
sărut petale în grădină
dar am și zile când sunt trist
când văd că ai paltonu-nchis

nu pot ca mă furișez
de trupul tău mă lipesc
și să-l alint ascuns sub haină
ar fi a noastră dulce taină

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uite luna, nu e luna...

Uite luna, nu e luna!
Și-a ascuns din mers cununa,
Printre vârfuri lungi de brazi,
S-o urmezi cu cei mai dragi,
Pe poteci cu clopoței,
iubești umbrele ei,
Să-i descânți fruntea de aur,
Să-i oferi povești cu lauri.
-asculți vântul ce-o mângâie,
rogi noaptea să mai ție,
Când totu-i o feerie.

Ce ne-am face fără Lună?
Fără sfânta ei lumină,
Cine visele ar scălda?
În vorbe de Nu mă uita,
Decât ea și dragostea.

poezie de (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte de primăvară

Renașterea-i atemporală,
Nici nu-i legată de fotoni...
Este-n miresme de atomi,
E-un luciu fin, de poleială.

Luna-i un taler de argint
Ce-o prinzi în piept ca pe-un breloc...
E însemn de-aducere noroc,
E-oglindă, chipul ți-l prind.

În nori de licurici verzui
Stăm îngânându-ne-n plăceri...
Din somn de iarnă-s reînvieri...
Mă prind, în ochii tăi căprui.

Tot e-un albastru de fundal
În care dorm mii mesageri...
Doar ciripesc de mângâieri
În noaptea de amor fatal.

E-un aer reavăn de planetă,
Îl simt, în alveole, în pori.
Sunt mii d-esențe de la flori...
Îți mângâi gâtul de egretă.

Într-un amestec de fiori
Cu recele de noapte clară,
Nări simt parfum de aișori;
Am renăscut, e PRIMĂVARĂ!!!

poezie de (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook