Fiecare dintre noi poartă în sine comori pe care nu şi-ar imagina vreodată că le are. Dacă am vedea în întunericul nopţii lumina smaraldelor şi a diamantelor pe care le avem în noi, fără ştirea noastră, am orbi, desigur.

Cristian Gava în Drumul spre fericire. Misterul testamentului (2007)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul pas către revenirea la integritatea emoţională îl presupune exact faptul de a deveni conştienţi: de sine, de ceilalţi, de Univers, de conexiunea dintre noi... de tot ceea ce există, până la urmă. Dincolo de a ne vedea pe noi înşine ca fiind centrul Universului, devenim conştienţi de această matrice universală existentă, în care noi suntem doar noduri de conexiuni. Însă Întregul este format din fiecare dintre noi şi din interacţiunile pe care noi le avem unii cu alţii. Deşi făcuţi din acelaşi material, diferim prin prisma experienţelor trăite, nu doar ale noastre, ci ale întregii noastre familii. În acest proces de a deveni conştienţi, ne asumăm o scufundare în istoria noastră familială şi emoţională, care să ne ajute să ne răspundem la întrebarea pe care orice om pe drumul autodescoperirii şi-o pune: "Cine sunt eu?"

citat din Raluca Rusu
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţa noastră nu are niciun scop în sine - noi suntem singurii responsabili de a-i da un sens. Astfel, fiecare dintre noi, pentru a avea o viaţă împlinită, avem nevoie de un plan pe care să ni-l construim în acord cu valorile noastre şi pe care să-l punem în practică zi de zi prin acţiuni concrete. Viaţa ta este capodopera ta. Nu alege să trăieşti la voia întâmplării, ci fă-ţi planul vieţii tale.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între Ani!

A mai trecut un an fără să vrem,
Am făcut şi facem tot ceea ce putem,
Ca să ne fie drumul vieţii cât mai uşor,
Pentru unii drumul lor parcă-i un zbor.

Copiii vor repede ca să crească,
Bătrânii şi-ar dori să întinerească,
Noi, ceilalţi, nu avem timp să ne gândim,
Dar ne-am dori, tineri mereu ca să fim.

Copiii cresc repede fără să ştie,
Bătrânii se gândesc, dincolo cum o să fie,
Noi mergem înainte purtaţi sau nu de val,
Dar unii dintre noi, nu mai ajung la mal.

Iată-ne ajunşi în ziua dintre ani,
Ziua în care uităm că avem duşmani,
Majoritatea vom petrece şi fără mulţi bani,
Mulţi, dar nu toţi vor apuca noaptea dintre ani.

Cu toate acestea, eu vă îndemn la iubire,
La cât mai multă înţelegere, pace şi fericire,
Să încercăm să fim mai buni în fiecare an,
Şi fiecare dintre noi să ajute, chiar şi pe duşman.

Viaţa este calea spre eternitate,
Şi fiecare an este un pas,
Câţi oare dintre noi, în realitate,
Ştim cât timp sau paşi, ne-a mai rămas?

poezie de Ovidiu Kerekes (31 decembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina dintre ramuri

Tu eşti lumina dintre ramuri
Tu eşti albastrul meu de cer
Mă pierzi în anii fără lauri
Eu sting văpaia fără aur
Te strig, tu mă alinţi cu vise
Te chem, tu îmi conservi eternul
Noi amândoi avem un singur ţel
Să ne luminăm pe veci
Şi să le-amintim lumina din care s-au născut.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comori

Noi avem comori ascunse
Binecuvântatul har
Mâinile cele străpunse
Jertfa cea de pe altar.

Noi avem azi o credinţă
Moştenită de la sfinţi
Ajutor în neputinţă
Calea către biruinţi.

Noi avem acum un nume
De ostaşi ai lui Isus
Nu-l schimbăm pe-ntreaga lume
Până vom ajunge sus.

Noi avem o răsplătire
Şi aicea pe pământ
Dulcea veşnică iubire
Şi al Domnului cuvânt.

Noi avem acum o pace
Din izvorul cel de sus
Să trăim în ea ne place
După voia lui Isus.

Noi avem întotdeauna
Bucurie pe pământ
Că ne-aşteaptă sus cununa
Răsplătirea Celui Sfânt.

Noi avem o părtăşie
Cu cei sfinţi răscumpăraţi
De aceea prin pustie
Ne luptăm uniţi ca fraţi.

Noi avem mereu răbdare
În necazuri şi dureri
Ne luptăm să fim în stare
De a fi mai buni ca ieri.

Iată ce comori ascunse
Noi păstrăm azi pe pământ
Mâinile cele străpunse
Şi-adevărul Celui Sfânt.

poezie de Fr. Pop Alexandru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comori

Noi avem comori ascunse
Binecuvântatul har
Mâinile cele străpunse
Jertfa cea de pe altar.

Noi avem azi o credinţă
Moştenită de la sfinţi
Ajutor în neputinţă
Calea către biruinţi.

Noi avem acum un nume
De ostaşi a lui Isus
Nu-l schimbăm pe-ntreaga lume
Pănă vom ajunge sus.

Noi avem o răsplătire
Şi aicea pe pământ
Dulcea veşnică iubire
Şi al Domnului cuvânt.

Noi avem acum o pace
Din izvorul cel de sus
Să trăim în ea ne place
După voia lui Isus.

Noi avem întotdeauna
Bucurie pe pământ
Că ne-aşteaptă sus cununa
Răsplătirea Celui Sfânt.

Noi avem o părtăşie
Cu cei sfinţi răscumpăraţi
De acea prin pustie
Ne luptăm uniţi ca fraţi.

Noi avem mereu răbdare
În necazuri şi dureri
Ne luptăm să fim în stare
De a fi mai buni ca ieri.

Iată ce comori ascunse
Noi păstrăm azi pe pământ
Mâinile cele străpunse
Şi-adevărul Celui Sfânt.

poezie de Fr. Pop Alexandru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile

Nopţile, când îmi amintesc iarăşi de noi,
totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,
îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,
hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
şi totdeauna vorbind despre sfârşitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare
şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii
fără să ştim dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna aşteptând cuţitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărţirile,
totdeauna dragostea ameninţată de alţii
şi de noi înşine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoşaţi că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
şi totdeauna visând să ne iubim fără să ştim
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfârşeşte.
Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă
şi totuşi, dacă vom muri vreodată, dragostea noastră
va muri nu din pricina nopţii,
ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi dacă ai văzut vreodată fericirea, tristeţea sau orice alt tip de sentiment. Desigur că nu, dar ai văzut toate aceste lucruri oarecum vizibie pe feţele oamenilor. Astfel, putem deduce filosofic, că există cu adevărat sufletul fără să îl vedem, dar îl simţim în fiecare dintre noi.

Silviu Popovici (2 octombrie 2012)
Adăugat de Silviu Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu vedem adevărul pentru că suntem orbi. Ceea ce ne orbeşte sunt acele false credinţe pe care le avem în mintea noastră.

citat din Don Miguel Ruiz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbul ştie Lumina din întunericul în care trăieşte, iar noi nu vedem decât întunericul din toată lumina pe care o primim.

Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul lumii

suntem prea bătrâni pentru ca să mai fim tineri
suntem prea tineri ca să mai ajungem bătrâni
ghearele lumii ne prind şi ne muşcă viaţa
cu gura hulpavă
de noi

suntem singuri, fiecare cu el într-un gol imens
ne prăbuşim în infinitul din noi
caută-mă şi vreau cu toţii să ne regăsim
chiar dacă suntem orbi, în întunericul lumii

poezie de Viorel Muha (martie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem şi noi oameni

Când noaptea se lasă,
Se stinge lumina în casă,
Eu stau şi mă gândesc,
De ce pe noi oamenii nu ne iubesc?

Pe acei care nu putem merge,
Căci avem şi noi o lege,
Suntem şi noi oameni, şi vrem să trăim
Avem şi noi suflet, şi vrem să iubim!

poezie de Vladimir Potlog (20 februarie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În puţinele ocazii în care m-am aflat în faţa unor oameni care muriseră, niciodată nu mi-am imaginat că moartea lor ar fi aceeaşi de care într-o zi aveam să mor şi eu. Pentru că fiecare dintre noi are propria sa moarte, o poartă cu sine într-un loc secret de când s-a născut, ea îţi aparţine, tu îi aparţii.

Jose Saramago în Intermitenţele morţii
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina şi întunericul

Noaptea s-a născut fără ochi
şi tu vrei să ne vadă,
lumina şi întunericul sunt împărţite frăţeşte la poli
fără nicio nevoie de tergiversări de timp.

În faţa noastră totul pare normal,
se deschid porţile prin care trecem
ca într-o poveste odată cu zânele şi zmeii
pe tărâmuri necunoscute.

Fiecare se opreşte la locul său
cu semnele distinctive ale obârşiei,
intră în cetatea soarelui
şi se roagă Dumnezeului iubit
fără niciun orgoliu ori patimă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina sau Intuneric?

'Când omul crede că urmează lumina, se trezeşte alergând spre întuneric.'

În râuri de lumină
Prelinse dintre nori
Citesc slovă dinină
Când simt păcatu-n pori,

În lumea citadină
Cuvintele-s comori
Ce taie şi dezbină
Neghina dintre flori

Şi caut o pricină
Minciunilor din zori
Dezamăgiri şi vină
Când noi ne credem sori

De ură lumea-i plină
Noi desenăm culori
Ispita să ne ţină
Fără judecători

Vorbim noi de lumină
Dar suntem prea uşori
Că seara va să vină
Fugim iar trădători

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii

Viaţa ne demonstrează ades,
Că trăim surprize de neînţeles,
Calculul divin este mai presus
Decât noi avem ceva de spus,
Cred într-o armonie divină,
Care-ntr-o ordine tainică aşează
Pe cei care cu ea rezonează.

Acolo, sus, unde gândurile se nasc,
Planăm ca-ntr-o mişcare browniană
Şi totuşi în acest haos crezut de noi,
O ordine precisă, exactă domneşte
Şi subtil, fiecare dintre noi o hotărăşte,
Prin ceea ce suntem şi ceea ce trăim
Şi la definirea legilor universale, contribuim.

Să fim buni şi drepţi nu este greu,
Inima noastră o vede Dumnezeu,
Citind în ea, EL vede şi actionează
Şi viaţa noastră în bine sau rău o inflenţează.

În viaţă răbdători căutăm, aşteptăm,
Ca un miracol să ni se-ntâmple
Şi din senin, aşa parcă dintr-o dată,
Apare, zicem noi, un semn divin
Şi persoana de care avem mare nevoie,
Să o găsim.

Să fie oare doar o pură întâmplare?,
Să fie un calcul prealabil ce curge-n eter?
Se-ntâmplă atâtea minunăţii în lume,
Fără ca vreodată să se afle acel mister
Şi cine din umbră veghează, supervizează
Orice gând sau faptă a noastră, care urmează.

O mână ascunsă cu fir de aur a ţesut
O vrajă –ntre noi, un mister nedesluşit,
Nevăzutul din unde, cromatici şi lumini împletit,
Trudeşte neîncetat în spaţiu, de-o veşnicie,
Şi-n cele din urmă soluţii găseşte
Ca viaţa, pentru noi, să fie o frumoasă poveste.

Furaţi de a vieţii vâltoare, magie,
Adesea uităm poate să aducem prinos
Lui şi celor care -n astă imensă lume secretă,
Grijă părintească poartă pentru noi toţi.

poezie de Georgeta Ganea (11 septembrie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să întregească lumina

cuvântul vine dinspre eminescu
ca duminica purtând azur pe gene
în care îngeri cu aripa frântă se reculeg

când ziua poartă în pântec ziua de apoi
lumina este ziua noastră dintotdeauna
fără de care luna nu s-ar vedea
pe cerul invadat de stele moarte
el este uleiul din candela
călăuză pentru arca lui noe

poemul însângerat pluteşte în duhul
cu miros de floare albastră
peste îngrijorări şi iubiri efemere
împresurându-le cu vălul împăcării

el vine într-o adiere înrourată
cu sunet de bucium
să tămăduiască rănile pricinuite
cu şiş de ger în carnea sufletului

el este pentru că trebuie să fie cu noi
pe sine redându-se în perpetuă învrednicire
a bobului de grâu înglobat
în raza etern născătoare de adevăr

să-i păstrăm jilţul din capul mesei
la cina cu răsărit de lună şi cântec de greier
întru împlinirea cuvântului fără de care
lumina nu ar fi întreagă

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adeseori, când spunem "Te iubesc!", ne focalizăm mai ales pe ideea de "te," adică a acelui care iubeşte şi mai puţin pe calitatea iubirii care este oferită. Acest lucru se petrece întrucât suntem captivi în ideea de sine. Gândim că avem un sine. Dar nu există aşa ceva precum un sine individual, separat. O floare este alcătuită numai din elemente "neflorale", cum ar fi clorofila, lumina soarelui şi apa. Dacă am îndepărta elementele neflorale ale florii, floare nu ar mai exista. O floare nu poate fiinţa numai prin ea singură. O floare poate fi numai interexistenţa noastră, a tuturor... Fiinţele umane sunt la fel. Nu putem exista numai prin noi înşine. Putem numai să interexistăm. Sunt alcătuit numai din elemente de nesine, precum pământul, soarele, părinţii şi strămoşii mei. Într-o relaţie, poţi vedea natura interexistenţei dintre tine şi cealaltă persoană, poţi vedea că suferinţa sa este propria ta suferinţă şi că fericirea ta este propria sa fericire. Din această perspectivă, vorbeşti şi acţionezi diferit. Acest lucru în sine poate alina atât de multă suferinţă.

citat din Thich Nhat Hanh
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te primim cu drag, Moş Nicolae

Ce-i cu lumina asta?
În care ne regăsim cu toţii
Ce noapte e asta?
În care lumina se regăseşte-n noi
Ce dimineaţă e aceasta?
În care lumina se regăseşte-n noi
Te primim, cu drag, Moş Nicolae
Ghetele noastre sunt singurele noastre speranţe
Tu ai obrajii luminaţi
Şi inima de copil
Semeni cu bunătatea merelor coapte
Te primim cu drag, Moş Nicolae
Moşul nostru din străbuni
Ce-şi împarte odată darurile cu noi
Şi inima, acea pasăre măiastră în care toţi credem.
Te primim cu drag, Moş Nicolae, bogaţi şi săraci
Noaptea fără tine nu ar fi magică
Copii nu şi-ar îmblânzi somnul, fără aşteptarea bunătăţii tale.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe de altă parte, niciun grad posibil de sfinţenie sau de eroism care a fost atins vreodată de vreunul dintre cei mai mari sfinţi nu este dincolo de ce a hotărât El să producă în final în fiecare dintre noi. Lucrarea nu va fi încheiată în viaţa aceasta: dar El vrea să ne ducă la un stadiu cât mai avansat înainte de moarte. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să fim surprinşi dacă avem greutăţi. Când un om se întoarce la Cristos şi pare că îi merge destul de bine (în sensul că unele obiceiuri rele sunt corectate acum), el are deseori sentimentul că ar fi normal ca lucrurile să meargă acum fără probleme. Când vin necazuri – boli, probleme financiare, noi ispite – el este dezamăgit. El are sentimentul că aceste lucruri poate că ar fi fost necesare să-l trezească şi să-l facă să se pocăiască în zilele lui rele de demult; dar de ce acum? Deoarece Dumnezeu îl îmboldeşte acum spre un nivel mai înalt: îl pune în situaţii în care va trebui să fie mult mai curajos sau mai răbdător sau mai iubitor decât a visat vreodată că poate fi. Nouă ni se pare că nu este necesar: dar lucrurile se petrec aşa pentru că noi încă nu avem nici cea mai vagă idee despre lucrul extraordinar pe care vrea El să-l facă din noi.

C.S. Lewis în Creştinismul redus la esenţe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!