Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ioan Petru Culianu

Zeița nu e sânge sau culoare; ea nu-i decât adierea invizibilă care risipește ceața. La asta și slujește, de altfel, ceața: fără ea, Zeița n-ar fi în stare să dezvăluie că lucrurile pot fi și altfel decât spectrale. De aceea, se spune, e și bine să suferi, căci altminteri Zeița n-ar putea arăta că există o limită a suferinței. De aceea, se pare, și Răul există, Răul fiind perspectiva spectrală, suferința și multe alte lucruri de care Zeița are nevoie spre a se manifesta. Căci fără de Rău, Zeița ar fi diferită sau n-ar mai fi. Dar, iarăși, cine oare ar putea preciza ce înseamnă "diferită", de vreme ce nimeni n-ar putea spune ce anume este Ea în realitate? Ceață și adiere sunt numai niște metafore.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Citate similare

Ioan Petru Culianu

Imaginile Zeiței nu erau doar poetice. Zeița se putea defini ca Frumusețe, dar cum definești Frumusețea? Putea fi definită ca Bucurie, dar cum definești Bucuria? Sau Frumusețea și Bucuria dimpreună? Teologia Zeiței nu era nici pozitivă, nici negativă: era aluzivă. O teologie aluzivă e făcută pentru un obiect care se derobează, precum Zeița însăși. A spune că ea este ceva, un anumit lucru, înseamnă să calci regula teologiei aluzive; a spune că se derobează înseamnă a spune că se află dincolo de orice descriere. Ea este expresie. Orice ar face, e Grație, Frumusețe și Bucurie.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Aedul

Nu ține seama doar de mine
Și nici de valurile de la țărm;
Corăbii vor pluti spre noi destine
Eu, zeița mea... ce să-nțeleg?!

Nu spune lucruri fără niciun rost
Și nu privi în urmă azi cu teamă;
Știi cât de frumos între noi ar fi fost
Zeița mea, de-ar fi dorul visul fără rană?!

Nu stinge gândurile care vor veni
Și nu lăsa tăcerea-nvolburată;
Eu te iubesc ca înflorire peste zi
Zeița mea, prea nobilă și fericită Artă!

Nu spune cuvintelor să nu mai lupte
Spre țărmul nesfârșirii vor a se salva;
În POEZIE nu ard numai semnele pierdute,
Ci și ființa mea, și viața mea, Zeița mea!

Nu întoarce clipele în holde de fum
Nu lăsa nici gândul orb să se desfire ;
Zeița mea, o, POEZIE, făurește-mi drum
Printre petale de lumină, de dor și de iubire!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Femeile n-ar trebui citească decât ceea ce li se potrivește. Nimic pentru a se instrui dincolo de ceea ce e scris în anatomia ființei lor. Nimic din tot ceea ce le-ar putea face gândească altfel decât gândesc. Nimic din tot ceea ce le-ar constrânge simtă altfel decât ceea ce simt într-adevăr. În caz contrar ele se deteriorează. Uite, zeița Venus stă întinsă pe covorul de clorofilă. Un fluture mare zboară și i se așează pe mână. O clipă fluturele strânge aripile, apoi se desface subt ochii ei ca o carte. Zeița încearcă descifreze semnele de pe aripi. Aceasta e singura ei lectură.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Zeița Dreptate, zeița Cumpătare, zeița Mnemosine, zeița Sophia și alți zei și zeițe au fost izgoniți nu doar din cer, ci și chiar de pe pământ: iar în locul lor, în mărețe palate ridicate de Providență pentru a le fi lăcaș, aflăm acum delfini, capre, corbi, șerpi și alte scârnăveli, prostii, mofturi și ușurătăți.

în Opere italiene, vol IV, 57
Adăugat de DanielSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

rTe-hu nu recurgea la tehnica banală a confraților săi; călugărul care-l instruise îl învățase multe, până și meditația asupra desăvârșitei contopiri cu Zeița Tara, cea verde ca smaraldul, și în această stare de perfectă fericire se așternea el la drum. Iar Zeița Verde sfârșise ea însăși prin a se complace în îmbrățișarea Calului Alb. Câteodată îl vizita chiar și atunci când se odihnea și-i transmitea tot felul de cunoștințe; era o ființă plină de voie bună, iar lui rTe-hu îi plăcea s-o întâlnească oricând. De aceea, perioadele-i omenești nu erau de fapt cu adevărat omenești; Zeița îl ferea de orice pasiune funestă și-l învăța cumpătarea.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Nu putea spune nici măcar ce era ea însăși, necum ce sau unde era Zeița. A trecut un delfin, un iepure negru, un arici. Voia spună ceva și nu-și mai nimerea gura, cu toate cineva o săruta delicat.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

Sunt zeița dragostei...

Mă simt zeița dragostei în stele,
cu vise, împliniri și cu regrete
De aș atinge vârfurile albe,
M-aș transforma în pasăre de noapte...
Aș alerga-n cărările iubirii
și aș striga lui Prometeu, iertare,
dezmățul păsării de noapte
să se transforme în iubire...
Eu mă hrănesc cu suflete ușoare și apă beau de la izvoare,
în zborul meu spre înălțime
caut locuri cu verdeață vie,
unde iubirile se leagă cu Ielele
copilăriei...
Sunt zeița dragostei eterne
cu multe suflete răzlețe
ce caută fericirea-n vise
și nopțile și le petrece pe înălțimi de culmi albastre...
Eu sunt zeița dragostei alese!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
N. Petrescu-Redi

Sculptată de greci, zeița dragostei devenit-a și zeița frumuseții.

aforism de din Ergo... (1999)
Adăugat de Mariea PetrescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Liviu Sergiu Manolache

Temis, zeița justiției, are ochii legați și balanța dezechilibrată

Se-nșală-acela care crede
nu dă greș nicicând instanța:
Zeița Temis nici nu vede,
Și-i dereglată și balanța!

epigramă de din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ioan Petru Culianu

Nu se aștepta, dar când n-a mai fost nimic de privit, încât ochii ei nu mai aveau întrebuințare, tocmai atunci o întâlni pe Zeița de smarald. În fiecare piatră verde e o mică Zeiță care este în același timp marea Zeiță a tuturor smaraldelor. Dacă ești în piatră, ea pare întotdeauna mare, deși n-ai cum s-o vezi, întrucât nu-i nimeni pe care să-l vezi și nimic de privit. Zeița se află într-un fel acolo, dincolo de frontierele smaraldului, iar tu nu ești niciunde și n-ai traversat nicio frontieră. Te simți ca un contrabandist, deși nu faci niciun fel de contrabandă.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zeița Themis

Femeia austeră și posacă,
Ce ține sus balanța într-o mână,
E oarbă în mitologia greacă
Și șpanche în Justiția română.

epigramă de din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Invocație către zeița Afrodita

Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană
Tu din tronul tău scăpărând lumină,
Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână
Nici în aleanuri.

Zeița: "Cine te supără?
Persuasiunea pe cine vrei convingă?
În curând cea care fuge acum de tine te va urmări,
și, dacă nu te iubește, te va iubi."

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Sappho Paperback" de Sappho este disponibilă pentru comandă online la 101.99 lei.

Themis, Zeița Justiției

O zeiță cu prestanță
Cunoscând tertipurile.
Câteodată în balanță
Cântărește plicurile...

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zeița cu părul de soare

Suflet taciturn ce-și caută azi muza
am rămas în așteptarea singurătății,
dar fiorul versului îmi e călăuza
spre dorințele puse-n poarta cetății.

Caut mereu zeița cu părul de soare,
nu am veșmântul aripii și-i aduc în dar
un bec s-o lumineze și o lumânare
prinse prin negura timpului în calendar.

Am pus lângă fulgii cuvintelor rostite
crinul care deschide lumina nopții,
strângând boabe de rouă cu flori împletite
pe gândul ce deschide pleoapa dimineții.

Pe zeița cu părul de soare poți s-o vezi,
pe scările spre cer îmi trimite șoapte
și îmi spune că plâng noaptea cu lacrimi de zi,
iar ziua plâng zadarnic cu lacrimi de noapte.

poezie de (1 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 11.99 lei.

Zeița (In)Justiției

Cu adevărul în balanță
A pronunțat râvnita soartă:
(Ca și-n "Infern" cândva, la poartă)
"Lăsați, de-acum, orice speranță!"

epigramă de din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Totul începuse ca un joc, dar acum știa coridoarele și bolțile și locul unde-și pierduse brațele și putea spune sunetul fiecărui arbust mângâiat de vântul șerpuitor și simțea distincția subtilă dintre sărut și roșeață, deși nu era nimeni și nimic de simțit. În același fel, iubirea era iubire și n-avea niciun obiect și toate acestea erau Zeița, care-o lua tot mai departe și mai departe dincolo de frontiera de smarald. Și, cu toate că nu exista nici în afară și nici înăuntru, uneori ieșea din lumea de smarald și de fiecare dată Zeița venea cu ea. Puteam simți toate astea, nu conta dacă ochii-mi erau închiși ori deschiși. Era atât de frumoasă și de proaspătă, iar de fiecare dată umbra unui iepure negru traversa încăperea, sau se auzea un glas de delfin. Totul a început ca un joc. S-a terminat ca un lucru familiar, jucătorul însuși făcând parte din jocul de smarald.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oricât de bun strateg ar fi un bărbat, nimeni n-ar putea cuceri o femeie dacă inima ei n-ar lăsa podul mobil sau nu i-ar arăta intrarea secretă.

aforism de din Dicționarul dragostei (2002)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioan Petru Culianu

Presimt că nu voi mai întârzia prea mult s-o întâlnesc, iar mângâierile ei dulci au acum ceva febril. Îmi place cred că e nerăbdătoare mă revadă față către față, mă ia de mână și să mă ducă pe acel tăpșan care înflorește sub pasu-i ușor și pe care-l binecuvântează cu mâna ridicată. Căci o viață e scurtă, dar o iubire credincioasă e lungă și merită o răsplată pe care numai Zeița e în stare s-o acorde.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Jacob Goodbey

Cum v-ați simțit, libertarienilor,
Voi care v-ați cheltuit talentele în saloane
Ridicând în slăvi rațiunea cea nobilă, ca și cum Libertatea
N-ar putea fi găsită decât stând prin baruri
Sau pe la mese și turnând în tine?
Cum te-ai simțit, Ben Pantier, și ceilalți de-o teapă,
Care ați aruncat cu piatra în mine ca fiind tiran,
Numindu-mă moralistul,
Fața ascetică mârâind împotriva prăjiturior Yorkshire,
A antricoatelor prăjite și a berii, a toleranței și a veseliei trandafirii –
Lucruri pe care oricum nu le vezi într-un bar?
Cum v-ați simțit după ce am părăsit lumea asta,
Iar zeița voastră, Libertatea, dovedită femeie ușoară,
A vândut străzile din Spoon River
Corporațiilor insolente
Care de la distanță echipează și conduc saloanele pierzării?
V-a trecut vreodată prin cap libertatea personală
Este libertatea minții,
Mai degrabă decât cea a burții

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Ansamblul de manevre - VII (Tratat polemic)

Mahmură, zeița Clio, astăzi, cugetul ei, mahmur.
Ceva între plutirea unei ferigi în apă
și lujerul verzui ce presimte prin umezeală
firele rădăcinii.
Ceva între aburul unei sticle și amintirea
votcii pe care ai îngrijit-o toată săptămâna.

Mahmură, zeița Clio, astăzi, cugetul ei, mahmur.
Încercând facă ordine în poveștile cărnii
repede aprinse de intriga ce se vrea
totdeauna în fruntea părților narațiunii,
chiar peste foaia amnezică lățindu-se:
ca evoluției să i se atașeze drăgălașe fantasme,
le poată contempla ca pe niște speranțe,
detașată, de pe oasele solemne.

Mahmură, zeița Clio, astăzi, cugetul ei, mahmur.
Acum când ochiul lăuntric își uită trepidațiile,
cercetându-și ceața și aurora din piept,
acum când o mască alunecoasă
i se întinde grabnic peste întreaga făptură.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook