Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ioan Petru Culianu

Am priceput pe-ncetul că Mekor Hayyim nu făcea parte din speța noastră: era o zeiță. Era ca zorii deasupra unui lac: tu, scufundat, începeai deodată să vezi. Era ceea ce împinge iepurele să scape de vulpe și de pușcă. Sălășuia în inima și în pasul fugarului. Se afla în toate antenele ce vibrează.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Citate similare

Ioan Petru Culianu

Noaptea mă cufundam în lungi meditații despre Mekor Hayyim care n-aveau, cred, nimic erotic. Eram obsedat de ideea că o mai văzusem deja undeva, într-o ipostază supraomenească, iar starea mea de spirit față de ea era una religioasă.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Când, de bine-de rău, mi-am reluat cursurile, relațiile mele cu profesorul de istorie, care era foarte mândru de mine, au devenit de așa natură încât am îndrăznit -i cer noutăți despre Mekor Hayyim. Spre surprinderea mea, îmi declară că nu cunoștea acest nume. Nu-și amintea nici de numele suplinitoarei sale, dar era cu siguranță altul. Trăgeam de aici amara concluzie se senilizase.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Ceea ce mă înspăimânta mai tare era ideea aș fi putut scap și să descopăr sau că Mekor H. nu era acolo, sau că nu era acolo pentru mine, căci, până la urmă, ipoteza cea mai plauzibilă consta în faptul că o zeiță ar fi avut de îndeplinit vreo funcțiune impersonală, ca un semn pentru toți șoarecii prinși în cursă și presupuși a lupta împotriva curselor. Situația mea deveni într-adevăr incomodă: admițând aș fi izbutit răzbat afară, ce m-aș fi făcut în tot acel spațiu gol dintre miliardele de curse de șoareci născocite de Doctorul Mayow?

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

O particularitate a Aliciei H. era aceea ea nu-și extrăgea energia din hrană. Îmi amintesc foarte bine am invitat-o odată la masă: abia s-a atins de mâncare, ca terorizată. Șovăia la fiecare îmbucătură și sunt sigur -mi făcea o favoare încercând înghită câteva bucățele de pește sau niște legume (nu cred fi cerut vreodată carne). De fapt, îmi făcea mai multe favoruri: întâi, se afla acolo, cu mine; și încă, trecând prin acea teribilă umilință care era la ea mâncatul. Era limpede simțea pentru mine un soi de milă pesemne, dacă făcea toate astea. Iar eu îmi spuneam tot timpul: Doamne, nu se poate!

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

În acel moment, Al-Kindi însuși era în stare de joc. Nu era nici zumzet, nici model, nici idee, nici tot, nici parte; vibra ca o bilă ciocnită de altă bilă, își era propriul prieten și propriul dușman în același timp, iar între cei doi nu era nicio diferență. În jocul cosmic, totul era egal.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Lucrurile se reîntorc în răstimpul acestei nopți lungi; știu, de pildă, cum descriu o conversație cu ea, care a fost și cea din urmă. Se străduia -mi explice se afla acolo printr-un accident. Nu credea acel accident ar fi fost chiar nefericit, dar nici fericită nu era că se petrecuse. Când vorbea, simțeam un gust deslușit de sare de mare în gură și în nări. Nu știam de fapt ce voia spună și nici de unde venea. Dar locul acela de niciunde era scăldat într-o lumină lină. N-avea nevoie de mâncare, de apă, de nimic altceva. Făcea ceea ce făcea (dar, totuși, ce anume făcea?) din pură libertate. Nu era niciodată stingheră, fiindcă putea oricând se retragă în adâncurile de unde venise. Oricine putea face asta, spunea ea.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Ceva într-adevăr remarcabil se petrecea cu Mekor H: nu auzea sunetul apei care se umflă. Desigur, era și foarte tânără, dar eu însumi eram mult mai tânăr când am auzit pentru prima oară apa aceea neliniștitoare, inexorabilă, urcând din ce în ce mai sus. Așa am ajuns la concluzia personală că Mekor H. putea până la urmă fi fost o adevărată zeiță prinsă în cursă prin cine știe ce accident nefericit. Câtă vreme n-am putut înlătura posibilitatea ca esența ei fi fost diferită de a celorlalte rozătoare, am hotărât merita fiu nesăbuit și să încerc prin orice mijloace scap din cursa mea.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Am petrecut multe nopți gândindu-mă la asta. Mintea îmi era de obicei puternică. Nu sunt sigur -i pot atribui o origine mai înaltă decât acel stânjenitor vagon. Este singurul lucru pe care-l regret: , până la urmă, era prea simplă. Nu era mai mult decât un foc blând dintr-o vale colorată. Era speriată se afla aici și îngrozită de vagon. Abia aștepta se întoarcă în valea aceea. Totul s-a domolit și zorii nu mai vin. Oare am pierdut vreodată vreo luptă? Acum s-a făcut incredibil de cald aici și simt sarea de mare în gură și în nări.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Văzusem oare ceea ce credeam, sau crezusem ceea ce am văzut? I-am pus mai multe întrebări despre lucruri ce trebuie trecute sub uitare și ea mi-a dat câteva răspunsuri interesante, deși nu complet satisfăcătoare. Alice H. părea în orice caz știe despre ce vorbește. Stătea într-o caleașcă neagră și era înconjurată de un foc blând. Câteodată nu era altceva decât foc. Cel puțin asta era impresia mea, cu toate că a doua zi T. n-a reușit descopere nici urmă de ars. Dar era intolerabil de cald acolo înăuntru și toate lucrurile căpătaseră o înfățișare evanescentă, ca într-un coșmar blând.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Nu știu dacă nu cumva toată lumea urzise o conspirație a tăcerii în jurul celei supranumite Miss Emeralds, de teamă să nu mă facă sufăr. De atunci am renunțat s-o mai caut, căci am fost și încă mai sunt convins că era o Zeiță ce nu-și manifestase esența decât față de mine, după care fusese silită se retragă într-o dimensiune inaccesibilă. O dată ce ai întâlnit, ai recunoscut și iubit cu disperare o Zeiță, nu mai poate fi vorba te legi de vreo femeie. Ceea ce a înverzit sub pasul ei lin nu s-ar putea vreodată veșteji sau pierde.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Nu putea spune nici măcar ce era ea însăși, necum ce sau unde era Zeița. A trecut un delfin, un iepure negru, un arici. Voia spună ceva și nu-și mai nimerea gura, cu toate că cineva o săruta delicat.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Nu-mi prea dădeam seama la ce să mă aștept: îi vedeam foarte bine chipul grațios înăuntrul clopotului simetric și al cuștii, dar credeam că de-ar fi fost scap, aș fi putut s-o ajut și pe Mekor H. să scape. Astfel, încercând s-o cruț de spectacolul dezgustător al unui șoarece rănit de toate acele obiecte blestemate care alcătuiesc cursa, lucram în timp ce ea dormea sau se uita în altă parte. Când mă izbeam de grilaj sau când dinții îmi scrâșneau pe barele grele de fier, erau scurte momente în care sunetul apei ce se umflă nu-mi mai ajungea la urechi. Nu-mi era teamă de acest soi de luptă, fiindcă, în pofida întregii dureri pe care o comporta, mă recompensa în termeni de uitare.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

A doua zi o revedeam pe Miss Emeralds și toate imaginile nocturne care mi se înfățișaseră se aflau confirmate, într-atât îi erau mersul de aerian, râsul - cristalin, mișcările de gingașe, atitudinea - încurajatoare și rezervată în același timp, făptura-i emanând o mireasmă unică de briză marină ce-mi umplea gura și nările de ozon și de sare. Iar ideea de-a o fi văzut undeva mă chinuia în așa măsură , după vreo trei luni, sănătatea îmi fu serios zdruncinată. Ceea ce începuse ca un simplu joc devenise o obsesie care mă ținea treaz și mă împiedica mă concentrez asupra multiplelor mele obligații. Din ce în ce mai des, închipuiam unul din smaraldele pe care le schimba în fiecare zi. Pătrundeam în acea lume verde unde o întâlneam pe Mekor Hayyim, Zeița Smaraldelor și a tot ce înverzește, precum tulpinile și frunzișul primăvara. Frumusețea-i era aproape insuportabilă. Simțeam câteodată lacrimi picurând în adâncul meu ca niște stropi de ploaie pe un trotuar nevăzut, în întuneric. Ea nu era conștientă de prezența mea, dar într-o zi m-a luat de mână și m-a îndemnat trec dincolo de acea formă inefabilă care e pojghița lucrurilor. Mâna îi era fierbinte sau înghețată, nu știu. De atunci însă așteptarea mi-a devenit atât de îngrozitoare, încât m-am hotărât fac ceva.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

O altă dovadă în sprijinul ipotezei că era în viață mi-a venit de la un prieten de-al meu, fostul judecător O'Connors, un om cu multe calități și care a trecut printr-o gravă depresiune. A încercat (fără succes) se vindece în Italia. Timp de două săptămâni, zicea, a întâlnit-o în fiecare zi pe Alice H. la Florența. Era la fel de fermecătoare și de inteligentă ca întotdeauna. Mânca din belșug. A văzut-o des în compania unui tânăr oacheș și bine făcut. Nu s-a mai arătat la ultima întâlnire, dar tânărul a venit și i-a explicat că era îndrăgostit de ea, iar acum ea dispăruse fără urmă. Plângea și judecătorului îi era milă de el. Părăsi Florența mai deprimat ca niciodată, din pricina a ceea ce-i făcuse Alice H. iubitului ei.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Era să...

Era să-ncui lumina în odaie,
Ieșind deodată, și vârtej și val,
Era s-arunc și pruncul din copaie,
Cu apa-nvolburată pân-la mal...

Era să rup zăvoare descuiate,
Visând scap de lanțuri un mister,
Era să farmec zâne fermecate,
Plutind pe aripi albe către cer...

Era să-ngheț zăpezilele neninse,
De prea mult tainic zel încălzitor,
Era s-aprind luminile nestinse,
Din lips-acută... de-ntrerupător...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Sceptic de felul meu, credeam fusesem subjugat de cunoștințele domnișoarei Emeralds, la fel de întinse pe cât de profunde în istoria modernă, un domeniu căruia-i consacram cea mai mare parte a nopților și tot entuziasmul meu. Dar am fost silit în cele din urmă recunosc , acum, amestecam și nopți și entuziasm cu imaginea tulburătoare a Domnișoarei Mekor Hayyim, căreia-i spuneam, ca toată lumea, Miss Emeralds. Purta, într-adevăr, o mare varietate de bijuterii, dar toate, fără excepție, aveau în centru unul sau mai multe smaralde de cele mai felurite forme și dimensiuni. La oricine altcineva, această ciudățenie ar fi provocat din partea colegilor mei de grupă niște năzbâtii ce puteau oricând degenera în glume feroce. Or, noi ne mulțumisem cu toții s-o numim Miss Emeralds și, oricât de straniu ar părea, nu era în această poreclă nici cea mai mică intenție batjocoritoare.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Obiectivul urmărit – planeta Proxima – era o planetă total necunoscută oamenilor. Nu se știa decât ea ar exista undeva, într-o galaxie îndepărtată, într-un anumit sistem planetar Alfa, despre care, de asemenea, nu se știa mai nimic. Tot ce se știa despre această planetă era faptul se numea sigur Proxima, cine știe din ce motive și că făcea parte din acel misterios sistem planetar – sistemul Alfa. Galaxiei din care făcea parte Proxima nu i se dăduse nici măcar un nume, ea fiind înregistrată sub un număr codificat, deoarece nu se cunoșteau toate datele referitoare la ea. Însă se mai știa exact locul în care se afla acest astru atât de necunoscut, la fel de sigur fiind și faptul Proxima era o planetă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jules Verne

Nimeni nu era mai puțin comunicativ, decât acest gentleman, pe nume Phileas Fogg. Vorbea cât mai puțin posibil și cu cât era mai tăcut, cu atât era mai enigmatic. Totuși era în curent cu viața. Ceea ce făcea însă era așa de matematic asemănător cu imaginația obștească nemulțumită căuta pătrundă dincolo de fapte.

în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Around the World in 80 Days & Five Weeks in a Balloon" de Jules Verne este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 6.99 lei.
Ioan Petru Culianu

Ceea ce îl caracteriza pe Al-Kindi, fiu al planetei Saturn, era încetineala. Progresa prin acumulare. Iată încă o explicație a faptului a fost atât de zgârcit.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Durere

nici -mi era sete
nici foame nu-mi era
când clopotul bătea
în turla din cer
credincioșii mergeau la altar
purtând pe brațe
crengi de salcâm
și ciocuri de păsări

deasupra golului
ce făcea piruete
în spațiul vecin
deodată mi se făcu sete
de toată sahara
și foame de voi
în ziua a șaptea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook