Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Radu Beligan

Eu m-am născut într-o familie modestă, cu patru copii. Tatăl meu, un actor cu mai puțin noroc decât mine, și-a încheiat prematur viața teatrală în urma unui diferend avut cu Mihail Sadoveanu. Mama era casnică, ținea din toate punctele de vedere casa singură; până și hainele de pe noi erau croite și cusute de ea. În plus, știind foarte bine limba franceză, ne-a învățat și pe noi. Eu am fost favorizat pentru că și-au dat seama că îmi place cartea. Părinții mei au investit tot ce puteau, ca să ajung undeva departe.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intre acte" de Radu Beligan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.90- 23.99 lei.

Citate similare

Mircea Albulescu

Am fost singur la părinți, dar nu am fost un copil sărac. Noi am trăit din banii lui tata. Mama n-a lucrat niciodată, a fost casnică. Ea a avut grijă de noi toți, iar tata ne-a ținut: pe ea, pe mine, și pe el. Niște oameni normali, stând într-o casă cu chirie undeva în vecinătatea Casei Poporului... Acolo am locuit toată copilăria mea.

în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Respect pentru căsnicie

Mi-am luat si eu nevastă si asta nu-mi pare rău,
Mai mereu tot singuratec, cât timp eu am fost flăcău.
După ce m-am însurat, așezat la casa mea,
O duceam bine cu soața, ea la mine mult ținea.
Am facut si doi copii, împreună i-am crescut,
Educație noi le-am dat, chiar de la bun început.
Copii s-au realizat, si sunt proprii lor stăpâni,
Și-au luat viața în mănă, sunt adevărați români.
Alături de soața mea, am fost mereu fericit,
Am trudit mereu din greu, împreună am muncit.
Am avut clipe frumoase, petrecute împreună,
Uneori ne-am mai certat, fără glasuri răsune.
Una peste alta zic, suntem o familie bună,
Ne-am completat unul pe altul, și încă suntem împreună.
N-am lăsat ca între noi, se instaleze ura,
Uneori am mai tăcut, și am mai închis și gura.
De-aia-i bine frați romăni, ține-ți mult la căsnicie,
Aveți respect reciproc, aveți grijă de familie.
Familia este verigă, în frumoasa noastră țară,
Din toate puterile, fa ceva si-o apără
Angelin Leru
12,02,2019

poezie de din compoziție proprie (12 februarie 2019)
Adăugat de Angelin LeruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune pentru părinții mei

am născut de ziua mea,
Era noapte, frig, ningea...
Însă mie mi–a fost bine,
a fost mama lângă mine.

Nici tata n-a stat departe,
A stat tot timpul lângă noi,
Și zic eu –n acea noapte,
Am fost născut de amândoi.

Au constantat –s tare dulce,
Că nu sunt ca alți copii,
am să fac în viață multe,
Și nu doar "năzdrăvănii".

Sincer, părinți ca ai mei,
au mai existat vreodată,
Vă spun asta cu temei,
Și jur –i adevărată.

Bogați n–au fost niciodată,
În schimb buni și muncitori,
Și nu cred –n viața toată
au certat de două ori.

Însă, fără cunosc motivul,
Anii–au trecut în neștire,
Ei s–au stins încet, cu timpul,
Rămânând doar amintire.

Doamne–ți fac o rugăciune,
Pentru sufletele lor,
Unde sunt, dă–le doar bine
Și spune–le mi–e dor.

poezie de (27 august 2006)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

I: Să știi V. nu mai este. S-a stins în seara asta. A. M: Azi Dumnezeu a chemat-o Acasă din această lume străină și ostilă, ce bucurie știind că mâine vom merge înapoi la El și noi! Pentru mine asta e o certitudine, pentru tine doar o frumoasă metaforă! Când tatăl meu a murit. eu îl așteptam deja dincolo, îi arăt întreaga Viață Eternă. Eu sunt singurul copil care și-a născut părinții, dar Eu niciodată nu am fost născut!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Josiah Tompkins

Am fost cunoscut de toată lumea și foarte mult iubit,
Bogat, conform standardelor recunoscute
În Spoon River, unde am trăit și muncit.
Aici eram acasă,
În pofida faptului toți copii mei au plecat departe –
Căci acesta este rostul vieții – toți, mai puțin unul.
Băiatul cel mic a rămas acasă
Pentru a fi sprijinul meu la bătrânețe,
Și cosolarea mamei sale.
Apoi, eu am început sa devin tot neputincios, iar el tot mai puternic;
Și nu mai era de acord cu mine in privința afacerilor,
Și soția lui spunea sunt o piedică pentru el;
Și și-a convins mama fie de partea lui,
Și tot așa până când mi-au dat lovitura finală, încercând mă mute
În casa unde copilărise ea, în Missouri.
Astfel o bună parte din averea mea s-a pierdut –
Oricum, îmi făcusem testamentul chiar înainte se fi întâmplat asta,
Așa ca n-a putut profita prea mult.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Mama era o femeie simplă și foarte modestă, însă o ființă extraordinară, fascinată de cultură în general. În Rusia postbelică, unde apele erau încă tulburi, acest om minunat era deschis față de orice tip de artă. O interesa vadă o sută de oameni cântând pe plajă sau orice spectacol de teatru, chiar dacă era în limba letonă, și mă lua și pe mine cu ea, pentru că nu putea mă lase singur acasă. Iar eu o rugam -mi explice ce se întâmplă pe scenă, vorbeam prea tare în sala de teatru, rușii se uitau la mine și eu nu înțelegeam de ce! Mă ducea la operă, la concerte ale Filarmonicii și într-o zi am ajuns la balet. Nu era un simplu spectacol, era un spectacol în care dansau copii alături de adulți, pe scenă, în decor... A fost ca un cutremur pentru mine. A fost o experiență extraordinară văd cum toate artele se combină într-o clipă. Și i-am zis mamei vreau fiu și eu ca ei. Iar la grădiniță dansam. Făceam dansuri populare și îmi plăcea la nebunie. Am aflat apoi există școli speciale la care trebuie mergi ca să ajungi profesionist. Fără știe mama și tata, m-am dus la o audiție. Apoi m-am întors acasă și i-am anunțat eu o să merg la o școală de balet și coregrafie. Acesta a fost începutul carierei mele de dansator.

în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Rugă pentru părinți

Enigmatici și cuminți,
Terminându-și rostul lor,
Lângă noi se sting și mor,
Dragii noștri, dragi părinți.

Chiamă-i Doamne înapoi
și-așa au dus-o prost,
Și fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
un ordin, dă ceva
Să-i mai poți întârzia
o ia de la început.

Au plătit cu viața lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinții care mor.

Ia priviți-i cum se duc,
Ia priviți-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, și parcă ning.

Plini de boli și suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.

E pământul tot mai greu,
Despărțirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviți asa,
Fata mea și fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc și eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetița mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetița mea.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Îmi place...

Îmi place să mă trezesc cu soarele în față,
Și lui Dumnezeu –i mulțumesc pentru tot,
Ca într-o prefață a operei de viață.

Îmi place să mânânc bine și de toate,
Sunt o gurmandă înfometată de lucruri bune,
Mărețe, de pace și dreptate.

Îmi place să străbat cărările naturii,
Din vârf de munte până în vale
Și ochilor le ofer frumosul, plin de încântare.

Îmi place să-mi beau cafeaua dimineața
Pe un bolovan scăldat în razele de soare,
În mijlocul unui râu cu valuri mici, ca viața trecătoare.

Îmi place să-mi adap setea la gură de izvoare,
Iar trupul mi-l spăl în cascade zgomotoase, reci,
Cu incantații, de binecuvântare.

Îmi place muzica cerului plin de ciripitoare,
Ce au inspirat marii artiștii ai lumii,
Nimic din întâmplare, pentru încântare.

Îmi plac hainele la modă, mai mult le privesc,
Dar sincer, mă atrage un trening lejer,
Pentru capriciile mele, copilărești.

Îmi plac călătoriile alături de oameni cu spirit frumos,
Iar glumele spuse lângă un foc zdravăn
Să fie descântat cu un vin Rose, pentru sufletul setos.

Îmi place să citesc o carte bună,
Cocoțată în vârful patului cu dicționarul alături,
Să decodific ce nu am învățat și ce încă nu știu.

Îmi plac toate florile din lume și din jurul meu,
Ce bucură sufletul omenesc cu parfumul lor natural,
Și în șoaptă le vorbesc.

Îmi place să iubesc, și să fiu iubită,
Dar nu prea am noroc la acest măreț tupeu...
Probabil n-am firea potrivită, m-am resemnat, dar greu.

Îmi place viața la nebunie!
Acest miraculos dar divin,
Asta sunt eu, nu mai puțin.

Libertatea m-a curtat mereu,
Binecuvântată fie!

poezie de (26 martie 2019)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Radu Beligan

Am fost sărac. Am avut o șansă extraordinară și am înțeles numai prin muncă pot schimba ceva în viața mea. Mi-am dorit, și am reușit, când am ajuns la rândul meu cap de familie, le pot ofer copiilor mei ceea ce n-a putut săracul tata să îmi dea. Deși el, săracul, mi-a oferit tot ce-am vrut.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Garabet Ibrăileanu

La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată și dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus la țară, unde tatăl meu, în tovărășie cu un frate al mamei și cu altă rudă, au luat în arendă o moșioară. Țin minte această primă călătorie a mea (căci călătoria ce am făcut-o când eram de jumătate de an, într-o iarnă, de la TârguFrumos, unde m-am născut, la Roman, nu o pot pune la socoteală). Stăteam pe scăunașul trăsurii, iar mama mea cu bunica mea în fund. Tatăl meu nu știu: era pe capră, ori nu era cu noi. Era frumos, era soare. Întâiași dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iurașcu, moșia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci de cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut niște pui de cucuveică care avea cuibul sub streașina casei boierești. Cucoana aceasta avea o fiică, Eleonora, o femeie foarte frumoasă, care, la rândul ei, avea două fete de vreo 16-18 ani.

în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Adela" de Garabet Ibrăileanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -10.00- 7.99 lei.
Petre Ioan Crețu

Străinul

într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram copil
era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat să mănânce ceva
pâine cu brânză și ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă aprinsă mereu
privită de afară ți se părea
fereastra era în flăcări
umbre alungite bântuiau dudul
din fața casei lângă fântână
câinele a început urle
sfâșietor la lună
și toată noaptea nu am putut dorm
i-am privit somnul
cum zgâlțâia patul și casa
și întunericul nopții
mă înfricoșa
când s-a făcut dimineață
străinul i-a luat lui tata căruța
și caii și pe mine sub braț
de atunci nu mai știu nimic
despre ai mei
nici despre mine
ochii mi-au ars în plâns
până am orbit
anii s-au scurs precum clipele
până m-am stins
abia atunci a venit un înger
m-a luat de mână și m-a dus
înapoi acasă la părinții mei
era liniște și fain
ca și cum aș fi ajuns în rai

mult mai târziu am aflat
mi-a fost dat străinul
și că rostul lui a fost
scrie pe sufletul meu nimicuri
cu litere reci cum a scris și Nichita

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Stela Popescu

Un om norocos mă simt. Eu nu sunt foarte religioasă. Am trăit într-o vreme în care părinții chiar se fereau te împingă spre asta pentru că nu era voie și decât să vorbești la școală spui cine știe ce, mai bine te fereau. Dar îmi fac rugăciunea și totdeauna rostesc o frază: "Îți mulțumesc, Doamne, pentru ce mi-ai dat și ajută-mă să ajung să mă bucur de toate!".

în Revista Unica (august 2014)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi nu putem fi mintea, pentru că mintea e doar un conglomerat de gânduri ce se bazează pe un depozit de amintiri, impregnări, credințe, emoții, experiențe, trăiri toate venite din afara noastră. În Roman unde am locuit până pe la 19 ani era un bătrân care noi îi spuneam "Nea Turbincă" el era un gen de om al străzii, tot timpul nespălat cu o barbă sură murdară și căra tot timpul cu el saci sau cutii de tablă legate de el care făceau zgomot. Nea Turbincă nu era chiar deloc prost, dincolo de înfățișarea respingătoare fusese, profesor a avut o fată, deci o familie etc. De ce îți spun toate astea, pentru că deși gândul nu vrea recunoască asta despre mama lui mintea, mintea e mai degrabă ca o căruță țigănească de vechituri de care noi suntem foarte mândri. Cum era Nea Turbincă la exterior este mintea omului la interior. În concluzie, noi nu putem fi gândul, mintea/corp/materie/energie pentru că le vedem și pentru că toate acestea vin și pleacă în fața noastră. Noi rămânem văzătorul din spatele a toate acestea.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ar fi fost diferit dacă fiul meu trăia cu o familie mai bună. Era mai bine să locuiască cu oameni care erau și ei educați și era mai bine dacă puteau avea grijă de el.

în jurnal
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În casa bunicilor

Chiar dacă cei ce mi-au dat viață sunt părinții,
Cei ce erau mereu cu mine au fost bunicii
Acolo în căsuță albă, văruită,
Cu drag am crescută de-un bunic și de-o bunică.

Acolo, bunicii cu-a lor bunătate,
M-au învățat câte puțin din toate,
M-au învățat să spun o rugăciune,
M-au îndemnat fac doar fapte bune.

În casa lor cu drag am fost primită,
Răbdarea lor fiind nemărginită,
Chiar dacă mai făceam și rele,
Bunicii nu mă prea certau cu ele.

Și astfel, mama-bună, tata-bun,
M-au dezmierdat cu tot ce-aveau mai bun
Și-n casa lor cea albă, văruită,
Am fost mereu copila lor iubită.

poezie de
Adăugat de ElzuminaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe cuvânt dacă eu credeam ce mi se spunea! Ziceam toată lumea glumește când îmi spunea mă fac actor. Nici nu-mi trecea prin cap, mai ales tatăl meu voia mă fac medic veterinar. Ce bine era, ce cabinet aveam acum, vă dați seama?! Tata a avut îndoieli, dar mama m-a susținut.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Rutină

te lovești bezmetic ca fluturii de lună
fără niciun scop prinși în efectul de pendulă
ca insectele din capcana luminii de bec
viața noastră avea un singur anotimp
și o singură noapte și nimeni nu știa de ce
apoi ne-am plictisit să mai întrebăm
așa că ne turnam vin în borcane de sticlă
și povesteam
ce am fi vrut ni se fi întâmplat
mai toți am fost prinți apoi milițieni șoferi
oameni fără noroc jinduind noroc
doar fiul tatălui meu nu am fost

tatăl meu a avut o fântână
era cea mai adâncă și limpede din sat
până într-o zi când a venit un străin
i-a dat doi lei
și a plecat cu fântâna în spate până sus la deal
tatei i s-a părut străinul e de pe altă planetă
mai știa și că pe Marte nu e apă neam
i-a cerut doi lei ca nu cumva se înece în ea
în cealaltă viață, viața de după moarte
era așa o vorbă la noi în sat
câinii și fântânile nu se dădeau
și nici nu se primeau de pomană
mai era și păcat

eu mi-am început viața legănat într-o boxă
cu muzică rock dată tare și cu jazz
cum tot timpul era noapte nu aveam umbră
și ca să nu mă ia vântul țineam în buzunar
un cocoloș de hârtie un fluier și un zar
ca să nu mă piardă tata mi-a cusut
pe umărul drept un fel de etichetă
pe care scria habar nu am
cum îl cheamă dar e fiul meu
știe asculte muzică rock dată la maxim
și jazz mult jazz cântat la trompetă contrabas și pian

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ploae

Înainte, la IATC-ul meu, erau puține locuri, se intra foarte greu și aveam profesori foarte buni. Când terminai patru ani de artă teatrală, ieșeai actor. Acum sunt locuri multe, intră oricine, profesori nu sunt decât niște colegi de-ai mei care nu s-au afirmat profesional și care n-au experiența scândurei și care știu povestească câte ceva din cărți, dar atât. Pentru anul I, zicem știu se descurce, dar apoi?

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

CV-ul meu

Mă aflu în amurgul vieții.
Toamne multe m-au brumat.
Nu-mi plâng anii tinereții,
Cu mult respect i-am purtat.

La minte n-am fost îngust.
Carte multă-am învățat.
M-am îmbrăcat cu mult gust,
De viață m-am bucurat.

O meserie bună am avut,
O casă frumoasă-am ridicat,
La multe m-am priceput,
Cu munca m-am împăcat.

Averea mea sunt doi copii
Care pe lume i-am adus.
Le doresc aibă bucurii,
Viața îi poarte cât mai sus.

Carte bună-au învățat
Și sunt împliniți în viață.
De părinți ei n-au uitat,
Ca pe copii ne răsfață.

Copiii sunt viața noastră!
Noi, părinții, viața lor!
I-am crescut ca flori în glastră,
Acum ne sunt de ajutor.

Între părinți și copii
Există-ntotdeauna un contract:
Atâta vreme cât sunt vii
Se iubesc, nu se despart.

poezie de (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Pentru cei mai buni părinți

Vezi?! Te simt în grădină... Urma pașilor tăi
Îmi alungă durerea de a fi prea departe...
Sunt aici lacrimi multe, sunt tristeți și nevoi,
Iar în mine se-ascunde, veșnic, teama de noapte.

Vin cu lacrimi spre tine... Pe copac, scrijelit,
Anii tăi, în brățări, strălucesc de lumină...
Stau pe scaun plângând și m-ascund în zenit
Și te caut în lume printre strângeri de mână.

Parcă văd printre lacrimi, oh, imaginea ta...
Printre jerbe de stele îți văd zâmbetul cast,
O, tăicuțule drag, ești în inima mea...
Este tot ce în gânduri, zi de zi mi-a rămas.

Ești un gol risipit, lacrimând... și stingher...
Tu, tăicuțule drag, ești atât de departe...
Umbra chipului tău mă așteaptă în prag
Și hotarul vieții pentru-un timp ne desparte.

Ești o geană de vis... un apus... Răsărit
Altei lumi de lumini, strălucind de chemare...
Ești cu mama mereu... ești așa fericit,
Însă liniștea voastră azi în suflet mă doare.

Aș pluti către voi... Pașii mei construiesc
Piramide de fapte... Dar prezentul mă cheamă.
Doar pe ei îi mai am... Și pe voi vă iubesc
Și vă caut în gânduri, dragii mei tată, mamă!

Îmi lipsiți repetat... Pentru voi m-am născut...
Drumul meu pentru voi a avut strălucire...
Cum era și firesc, într-o zi v-am pierdut,
Dar vă am ca un vis în aceeași iubire.

Mulțumesc, tatăl meu! Cât de mult v-am iubit!
Mulțumesc, mama mea! Mama mea minunată!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc înzecit!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc, mamă, tată!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook