Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Colindul lacrimei

Printre nămeți murdari, ai unei lumi nătânge,
Plecat-am să colind cu lerui Doamne ler,
Am ferecat durerea în sufletul ce-mi plânge,
Ascuns pe-un colț de stea, un mag tăcut, stingher.

Voi colinda cu lacrimi părinții azi uitați
În case unde-n ziduri cresc griji și suferințe,
Întroieniți de ani, de dor crucificați,
Așteaptă-al lor sfârșit ca ultime dorințe.

Plecat-am să colind în închisori de suflet
Acolo unde-s îngeri pe viață condamnați
Să-și ducă viață singuri, al neiubirii zvârlet,
Copii fără de nimeni... de aripi retezați.

Voi colinda cu gândul pe cei plecați departe,
În lumea fără vise... făcută doar din lut,
Voi fi cu ei acolo, nimic nu ne desparte,
Doar clipe de trăire ce am cu împrumut.

Și la sfârșit... pe voi, să vă aduc speranțe
Că încă mai sunt șanse să devenim mai buni,
Că-n lumea asta mare și plină de nuanțe,
Mai ninge și cu alb... ninsoare cu minuni.

poezie de (22 decembrie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Constantin Triță

Voi colinda

Voi colinda, colinda-n dimineață,
La poarta ta cu zvon de zurgălăi,
De va fi crivăț sau de va fi ceață,
Zăpezile de s-au întins pe văi

Voi colinda, colinda ca o veste,
La ușa ta cu dalbe flori de măr
Și împleti-voi depărtări celeste,
În bradul ca un tainic adevăr.

Voi colinda pe înserat, colinda,
Când țurțurii vor deveni imuni
Și va trosni a mulțumire, grinda,
Rugându-ne, a deveni mai buni.

Voi colinda, colinda ca o vrajă,
La geamul tău, înfiorat de dor,
La ora când luceferii fac strajă
Și lăcrimează apa de izvor.

Voi colinda, copilărește, încă,
Fulgii nebuni și urmele vânt
Ce ne aduc o ultimă poruncă,
De pace și... iubire, pe pământ

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Colind în cer

Colind la Domnul meu, colind în cer,
Cu bunii mei plecați cândva, cu leru-i ler.
Și îngeri ning, din ochii mei, de suferinți,
Plâng pe pământ, loviți de ger, copii cuminți.

Vin Doamne Sfinte, sărbători, dar ce păcat,
pruncii noștrii, cina încă, n-au mâncat.
Produsele se tot scumpesc și traiu-i greu,
De vremuri noi, mă îndoiesc, parcă și eu.

Privesc biserica cu jind și m-aș ruga,
În calea Ta îngenunchi. Poate ceva,
Vei face Tu, din sărăcie să ne scoți,
Că ne-au prădat și biciuit atâția hoți...

Facturi prea mari ne osândesc și e păcat,
Copii un brad împodobesc. Și s-au culcat
Cei care focul au aprins în suflete...
Lumină nu-i în gândul lor, nici cald nu e.

Ne mor bătrâni, ne mor copii, speranțe mor,
Căci a trăi fără nimic nu e ușor.
E ură, crime sunt, dureri... Când leru-i ler
Eu n-am nimic, n-aveam nici ieri, în frigider...

Dar Doamne, dă mai bine Tu o lege sfântă,
În rănile tot mai adânci simt cum se-mplântă,
Cuțitul unei vieți de iad. Zvâcnesc furtuni!
Mai sunt și plâng, în lumea mea, și oameni buni.

Covidul iar ne-a invadat. Și în spital,
Ne mor bătrâni, ne mor copii... Ce gust amar
Simțim în noi. Cumplit destin, sfârșit de veac,
Sfârșit de lume, sau de vieți... e tot un drac.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Vă condamați părinții?!

condamnați părinții?! Ce păcat!
Cu moartea, ei, pe moarte au călcat.
Și sânge de Iisus în ei se zbate
Și s-ar întoarce repetat din moarte.

Trăind prin voi, grăbesc spre nemurire,
Ei sunt un strop din marea fericire
Și între ei și voi sunt ziduri stranii.
S-au dus în noaptea re-zidirii anii!

Voi sunteți visul lor și drum spre mâine,
O viață, cântul vieții,-un colț de pâine.
Îi condamnați tăcut la nepăsare?!
Aceasta e durerea cea mai mare!

Ei nu mai au puterea zâmbească,
Sunt obosiți de boală și de timp,
Dar v-au lăsat cenușa strămoșească
Și obosiți de chinuri, au plecat
Și-n alte lumi grăbesc strălucească,
Căci voi, copiii lor, i-ați alungat.
Ei au zburat – o aripă, spre ceruri,
Adesea, de durere, sângerând.
Zădărnicie fi-va viața voastră
Când poposiți, în lacrimi, la mormânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ananie Gagniuc

Colind vesel și amar

Domn, domn -nălțăm
Ochii bine căscăm
Când la urne alergăm
Noi pe cine-o votăm?
Florile răului
De florile mărului
Flori de măr!

Steaua sus răsare
Ca o taină mare
(Taina guvernanților
Tu' le steaua mamei lor!)
Eu nimic nu le mai cer
Lerui ler!

Am venit cu lerui ler
Să colind ceea ce sper:
Pentru voi, care votați
De la ei, nu așteptați
Cu "Ne dați ori nu ne dați"
Nu ne vor da, nici -i bați!

Vrem oameni adevărați
fie mână de fier
Lerui ler
Fără bâte de miner
Lerui Doamne, Doamne, feri!
Lerui ler! Afară-i ger
Și speranțele ne pier

Azi românul tot colindă
Și așteaptă ca s-o-ntindă...
Și-am închis ușa la tindă
Și m-am uitat în oglindă:

Sunt român și-așa rămân!
Sunt creștin, nu sunt păgân
Și-mi ridic ochii spre cer
Doamne, să nu fiu șomer
... la tine mă "transfer"!
Lerui ler!

Florile d'albe, flori de măr
Ăsta-i crudul adevăr!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind ceresc
Cerul și-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
Au pornit cu plugușorul
Îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă
Și de giuvaier,
Toți luceferii colindă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Vântul suflă cu lumină
- Lerui, Doamne, Ler -
În buhai de luna plină
Legănat in ger.

Patru heruvimi cu glugă
Albă de oier
Sub ferești colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler.

N-au venit cu grâu la poartă,
Ci au rupt din ger
Stele mari ca sa le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Și-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
Va fi câmpul cer de stele
Tolănit sub cer...

Numai tu aștepți în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Suflete ce n-ai colindă
Și nu știi Prier.

Nici un cântec alb nu vine
Fâlfaind mister,
Cu o stea și pentru tine
- Lerui, Doamne, Ler.

citat clasic din
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Dragi copii

Dragi copii din lumea toată,
Luați-vă de mâini și înălțați o rugăciune
Către îngerii cei divini!
Căci Moș Crăciun cu inima plină de bucurie
Și cu sufletul împăcat la voi o vină,
Ca să vă aducă cadoul de sub brad.
Dragi copii din lumea toată
Fiți mai cuminți și spuneți o rugăciune
Pentru-ai voștri dragi părinți.
Dragi copii din lumea toată
Cu ochi frumoși și zglobii
Să nu uitați niciodată,
printre voi sunt și sărmani copii.
Care nu au nici o bucățică de pâine,
Sunt flămânzi și goi!
-i ajutăm aibă și zile mai senine.
Și să nu-i alungați de lângă voi!
Dragi copii din lumea toată
Vreau ceva să vă mai spun
Să nu uitați nici de carte,
Căci cartea este un prieten bun.

poezie de (8 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare

Pe-o masă veche din odaie
Sub stinsa lumânării vâlvătaie
Stă tristă o scrisoare în Ajun
Ce i-am trimis bătrânului Crăciun.

REFREN:
Aș vrea fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!

Aș vrea fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!

Tăicuțul meu cu părul nins
Îngerul meu de pe Pământ
Care a plecat și-apoi s-a stins
Fără să-mi lase al său cuvânt.

REFREN:
Aș vrea fiu cu tine
fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!

Aș vrea fiu cu tine
fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!

Mi-e dor de voi, părinții mei
De casa noastră cea mai sfântă
De clopoței, de zurgălii
De oamenii care colindă.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să vă mai colind o dată!

cântec interpretat de Fuego, versuri de (1 decembrie 2018)
Adăugat de AlesiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am aripi

Îmi cresc aripi către o nouă viață,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
așa cum le-am avut și ieri
și le mai am și mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
și vreau zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor ști
Îmi cresc aripi,
către o țintă bine definită
și chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi și sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!

poezie de
Adăugat de Daria DumitrasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru tine...

Îți voi împrejmui grădina sufletului
cu trandafiri albi,
sălbatici
cățărători,
nimeni să nu te rănescă
prin cuvânt.
Ca știi că sunt mereu
lângă tine,
din loc în loc voi pune
câte unul galben,
pază peste
cei albi.
Îi voi stropi
cu lacrimi de bucurie
și voi răsădi printre ei
dragoste.
Aș ruga toamna vieții
-i lase înfloriți
pentru totdeauna.
Dacă și numai dacă
ar începe să-și scuture floarea
de tristețe,
voi face un parfum
din ei
și- l voi numi
petale de suflet.

poezie de (4 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Colind

Lerui, Doamne, Ler,
Sub înaltul cer
Zbor de heruvimi
Scutură lumini,
Scutură ca-n vis
Dor de paradis...
Sufletu-mi iertat,
Azi s-a îmbrăcat
În cucernic strai,
Pruncului bălai
-I aduc, în dar,
Alb mărgăritar.

-i aduc prinos
Lui Isus Cristos,
Cântec prea curat,
Gând înseninat,
Luminos colind
Nașterea vestind.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori fara soarta

am pășit printre voi ca o umbră,
albe suflete între ziduri topindu-se încet.
știu pe toți, nebuni și cuminți,
știu durerea adusă în lume prin voi,
Îl știu pe Hristos răstignit
ca un capăt al tuturor, știute sau nu...
da, printre gratii ruginite privind
nu înțelegeți mai nimic,
vise încețoșate ce n-au știut tacă,
voi, cei dintâi între mințiți!

și cum îmi mai vorbiți de "dincolo",
privesc întotdeauna mirat și asta vă place,
cânt, cânt despre libertate,
adesea nu mă ascultați,
dar nu-i nimic, spuneți voi, nu-i nimic,
să nu te oprești din cântat...
și cum aș mai vrea să vă pot săruta lacrimile,
singurele grelele voastre cătușe
din lumea în care trăind
purtați în suflet cea mai neagră frică!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copii de azi, nu-I uitați pe părinți

Copii de azi, păstrați-i în minți
Și în suflet pe ai voștri părinți!

Ei v-au îngrijit, v-au vegheat,
Și din puținul lor v-au dat,
Ca creșteți cu aripi de zbor,
fiți urmași cu viitor!

V-au iubit, v-au ocrotit,
Și dacă uneori v-au dojenit,
Copii de azi, nu îi pizmuiți,
Pe-acești neobosiți părinți!

Ceas de ceas și zile de-a rând,
Voi ați fost în al lor gând,
Că nu există un lucru mai sfânt,
Decât fii părinte pe pământ!

În pragul casei lor, ei așteaptă smeriți,
le dați un semn, că-i iubiți,
Și că-n aceste privinți,
Mai există copii cu dor de părinți!

Dacă viața departe vă poartă,
Nu-i lăsați pe părinți singuri cu a lor soartă,
Veniți și ștergeți lacrimile lor,
Care au curs, după atâta dor!

Veniți ca ușa lor este mereu deschisă,
Pentru voi, le-mpliniți o lipsă,
-i bucurați în sufletele lor,
Pe părinții care strigă după ajutor!

Și într-un târziu, ce nu se va ști,
Când clipele părinților se vor sfârși,
Și nu vor mai cunoaște zori,
v-amintiți de ei adeseori!

Copii de azi, nu-i uitați pe părinți,
Chiar dacă ei n-au fost niște sfinți!

poezie de (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Gheorghe AlionteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Violetta Petre

Acolo, unde...

Am soarele pe frunte, deși e marți întreagă
Și mă îmbracă august în galbenul din flori,
Întinde brațul tandru, Romeo culeagă
Pentru-a lui Julietă, mirajul din culori.

Și eu privesc povestea, cu inima-mpăcată,
Am amintirea vie a toamnelor din noi,
Și de nu ești cu mine, rămâne suspendată
Dorința unei clipe, cu pașii înapoi,

Când înfloreau poeme în puf de păpădie,
Dansând pe macii tineri ai unei dimineți.
Erai atât de verde și eu atât de vie,
se plimbau prin sânge atât de multe vieți!

Azi amurgesc poeme la țărmul mării mele,
Cu liniștea în brațe m-apropii de sfârșit.
Și chiar de-mi port amurgul fără sclipiri de stele
Mai am un loc albastru în care te-am iubit.

Voi recita din tine, te aduc aproape,
Privește-mă din locul în care te-ai ascuns!
Și doar un gând trimite, ți-l așez sub pleoape,
Acolo unde-n lacrimi, doar toamne au pătruns.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gândul tău

Voi pătrunde
În marea neagră
Din a ta privire
Un tărm tăcut,
Fără de fund.
Voi rătăci prin vise,
Gându-ți voi fura
Șivoi purta
Prin lumea mea
Împodobit cu șoapte
De dragoste,
Și luciri de stele.
Îl voi ascunde
Ca pe o comoară
In a inimii cămară,
crească
dospească
În a iubirii flacără.
Îl voi lăsa apoi
curgă șuvoi,
În lacrimi sărate,
Adevărate perle,
Sidefate mărgăritare
Adunate toate,
Cu dorurile mele
Peste gene,
Pe visele mele,
Pe care-ți scriu poeme.
Cu lacrimi de iubire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind

în lumea plină de femei, în lumea plină de păcate
în scrumuri scocioram scântei ardă viciile toate
și să rămînă dintre ele doar cele veșnic elegante
chiar dacă au venit ca stele, chiar dacă vor pleca bacante

în lumea plină de bărbați, în lumea plină de himere
prin wal-uri căutăm cârnați la soiul preferat de bere
mai căutăm și adăpost pot privi fără prihană
un meci de fotbal pe de rost, și el sătul de-atîta hrană

în lumea plină de femei, în lumea plină cu bărbați
sorbii din plin amarul ei și din dulceața ei nesaț
am fost cândva și Don Juan și soț amarnic înșelat
am fost la funduri de ocean și cerb de coarne spânzurat

dar am rămas același eu cu suflet tânăr și hoinar
de copilaș hazliu, de zeu, de cel din urmă boschetar
și azi impovărat de ani și dus cu pluta uneori
în viață asta de doi bani, mai ard în sine meteori

chiar dacă ași putea schimb în drumul meu o clipă doar
o zi măcar, un om, un nimb un zâmbet tandru și bizar
eu n-aș schimba nici un cuvânt în rima stinsului meu vers
doar ași pleca să mai colind și alte lumi din Univers...

poezie de (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Noi doi și... norii

Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!

Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!

Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.

Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru cele mai gingașe mame...

Voi femeile înainte fiți doamne,
Voi sunteți pentru noi mame.
O viață primiți și o viață dați,
Tot cei mai scump voi meritați.
Din buchetul de flori
Tu ești cea mai frumoasă floare
Și azi pentru tine e sărbătoare,
Vreau -ți urez sănătate,
Și ani frumoși cât se poate,
Fericirea aș vrea să vă fie,
În sufletul tău cu bucurie,
Trandafiri cu miresme primiți,
S-aveți anii fericiți!
La mulți ani, pentru ale noastre mame,
Voi rămâneți și veți fi,
Cele mai mai gingașe doamne.

poezie de (8 martie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Colind

Se-nveșmântează-n alb Râmeții
Și Alba Iulia de ger
Sănii albe sparg nămeții
Cu caii dalbi și lerui ler

E firea-ntreagă mai curată
Și bat în clopote ninsori
Trimișii Domnului se-arată
Strălucitori ca niște sori

Se-mbracă lumea în zăpadă
Și se acoperă cu ger
Ninsoarea stă din cer cadă
Pe caii dalbi și lerui ler

O Doamne, câtă strălucire
Și spune îngerul voios:
Azi vise face mântuire
S-a născut Domnul Hristos!

De aur trâmbițele sună
Aleargă sania departe,
Să ducă lumii vestea bună
Precum e scris în sfânta Carte;

Prea multă-n lume, rătăcire
Veniți la Domnul cuvios
Azi vi se face mântuire
S-a născut Domnul Hristos!

La El este izvorul vieții
Pe care sufletele-l cer
Se-nveșmântează-n alb Râmeții,
Și Alba Iulia de ger.

poezie de din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un altfel de colind

Am să vă colind, de datină nu-mi pasă
Ce dacă e ușa-nchisă și nu mai stați acasă?
Am să vă strig pe toți pe nume
Și am să-L rog pe Domnul v-adune.

În jurul lui faceți astăzi roată
Să vă colind la fel ca altădată.
Ridicați spre mine ochii și zambiți
Nu mă priviți cu dor și necăjiți.

Am să v-aduc în buzunar de-acasă
Tot ce odată îmi puneați pe masă
Și rânduiala pentru-un ceas o schimb

Eu să vă cinstesc, tot eu să vă colind
Mă iartă și primește colinda asta Doamne
De ei mie mi-e dor și poate lor li-e foame.

poezie de
Adăugat de valeriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se duc artiștii

Se duc, ne părăsesc artiștii,
Acoperiți de mari cununi,
Se duc și veselii, și triștii,
Se duc artiștii cei mai buni.
Văzându-i, în sfârșit, în voie,
A spus, din slavă, Dumnezeu:
"Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Aice, noi
Mai suntem dezbinați,
Mai suntem dezbinați.
Păcat mai vechi la frați!
Voi cum împăcați,
Voi cum împăcați,
Voi, cei în cer plecați?!
Crezând în marea dimineață,
Se duc artiștii-n necuprins.
S-au agățat mai mult de viață,
Dar și de moarte s-au fost prins.
Văzându-i, în sfârșit, în voie,
A spus din slavă Dumnezeu:
"Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Se duc artiștii-n altă soarte,
Se duc săraci și princiari,
Jeliți târziu, abia în moarte,
Se duc artiștii cei mai mari.
Văzându-i, în sfârșit, în moarte,
A spus cu slavă Dumnezeu:
"Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Aice, noi
Mai suntem dezbinați,
Mai suntem dezbinați.
Păcat mai vechi la frați!
Voi cum împăcați,
Voi cum va împăcați,
Voi, cei în cer plecați?!

cântec, muzica de Igor Grosu, versuri de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook