Hazardul
Eu eram oricum bărbat frumos, dar nu știu cum
în oraș s-a dus vestea că sunt pictor
și de atunci vin zilnic femei la mine
și se dezbracă. Eu le fac un ceai.
Într-o zi a bătut la ușă ea,
altcineva,
a intrat și a început să se dezbrace
"nu te dezbrăca!" i-am spus "ce faci?"
ea se dezbrăca și eu o vedeam îmbrăcată
așa cum venise la mine în prima zi
cu o legătură de cireșe după ureche
și un fluture care nu-i zburase din plete
inspirat am început s-o pictez și atunci
hainele i-au căzut la pământ una câte una
rămasă fără veșminte priveam uluit
cum eu văzusem o femeie îmbrăcată
în somnul fluturilor
și pictasem una goală
coaptă ca o cireașă.
poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra Pârvan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre pictură
- poezii despre fluturi
- poezii despre femei
- poezii despre cireșe
- poezii despre arte plastice
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre început
- poezii despre urechi
Citate similare
Iisus, în inima mea
Ieri, când priveam soarele,
(tare mult îmi place răsăritul său!),
m-a bătut pe umăr
una cu o coasă,
îmbrăcată în negru,
(ciudat, zic, pe căldura asta, în negru?)
mi-a zâmbit sardonic
și i-am retezat-o scurt,
într-o oltenească naturală:
"tu ce vrei, fă!"
"bă, zice, ai grijă,
toti treceți pe la mine,
cu voia dar mai ales
fără voia voastră!".
Am privit ușor
în stânga
lângă inimă
și l-am văzut pe Iisus,
îmi zâmbea părintește
și-am simțit că nu sunt singur,
m-a cuprins o siguranță totală!
După care, s-a dus,
cum, cine?
aia cu coasa!
Iisus a rămas lângă mine,
în veci, ca să zic așa.
poezie de Ion Țoanță din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre trecut
- poezii despre siguranță
- poezii despre negru
- poezii despre creștinism
- poezii despre Soare
- poezii despre Oltenia
- poezii despre Iisus Hristos
Așa cum eu creez poezie, altcineva creează haine. Și poate că, într-o zi, cel care a creat hainele îmi va cumpăra cartea de poezie și va veni la lansarea mea, când voi fi îmbrăcată în una dintre creațiile sale.
Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare și destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vestimentație, citate despre poezie sau citate despre cărți
Mă întreb
mă întreb mereu
fără sens, fără rost
într-o clipă obosită, tare chinuită
băusem mâhnirea pînă la fund
într-o seară chioară
într-o cârciumă goală
doar eu și ea...
nu mi-a păsat de mine, de lume, de toate
sunt beat într-o lume beată
și ce... sunt beat, nu vezi...
pe cer, stele inegale
cad în cale
a mai căzut azi una
se șterg una câte una
stau și mă întreb
desigur fără rost
cum o să fie chipul lumii noi
când totul e clădit
din rugină, nămol și gunoi.
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre alcoolism, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre seară sau poezii despre prezent
Roy Butler
Dacă învățata Curte Supremă din Illinois
Ar fi capabilă să descifreze secretul fiecărui caz,
Cum ar fi acela de viol,
Ar fi cea mai grozavă instanță din lume.
Un juriu, format mai mult din vecini, prezidat de "Butch" Weldy,
M-a găsit vinovat în zece minute,
Cu două voturi plus într-un un caz ca acesta:
Richard Bandle și cu mine aveam o problemă privind un gard
Iar soția mea și d-na Bandle aveau o dispută
Referitoare la care oraș e mai frumos, Ipava sau Table Grave.
Într-o dimineață m-am trezit cu inima plină
De iubire întru Domnul, așa că de ce nu m-aș duce să-l văd pe Richard
Și să tranșăm disputa cu gardul în spiritul Lui Iisus Christos.
Am bătut în ușă și mi-a deschis soția lui;
A zâmbit și m-a invitat să intru.
Am intrat ea a izbit ușa și a început să țipe,
"Ia mâinile de pe mine, bețivan nenorocit!";
Chiar atunci a intrat soțul ei
Căruia am început să-i explic ținând mâinile ridicate sus.
El s-a dus să-și ia pușca,
Iar eu am zbughit-o afară.
Oricum, nici Curtea Supremă, nici soția mea
N-au crezut un cuvânt din ce am spus.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre votare, poezii despre vinovăție, poezii despre vecini, poezii despre timp, poezii despre table sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Niles: I-am spus grădinarului nostru: "Yoshi, nu vreau o grădină Zen în spatele casei. Dacă mă apucă cheful să dau cu grebla prin pietriș la fiecare zece minute, ca să-mi păstrez armonia interioară, mă mut la Yokohama". Se pare că s-a simțit ofensat, fiindcă a început să smulgă una câte una cameliile îndrăgite de Maris. Doar nu era să stau acolo și să înghit așa ceva. M-am dus glonț în camera de zi și am încuiat ușa, până i-au trecut nervii.
replici din filmul serial Frasier
Adăugat de Eliza Ghitulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre timp sau citate despre minute
Păstrarea
Una i se plângea Mariței de la moară:
"Iote că sunt bolnavă".
Da' ea:
"De ce nu te culci îmbrăcată?
Eu așa dorm, îmi pun și cizmele în picioare,
Peste opinci și îmbrăcată și n-am nevoie.
N-am tușit niciodată.
Nu știți să vă păstrați".
"Și cum dormi tu așa, cu toate alea pe tine
Și în cizme sub cergă
Acolo-n șopru?
"Așa dorm, în cizme,
Eu știu să mă păstrez".
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, citate de Marin Sorescu despre încălțăminte, poezii despre somn, citate de Marin Sorescu despre somn, poezii despre picioare, citate de Marin Sorescu despre picioare, poezii despre boală sau citate de Marin Sorescu despre boală
În toamna aceea
Era toamnă
Erau și niște castani
Și o bancă.
Eu ședeam
Eram palid și poate frumos
Și mă gândeam.
Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.
Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Și-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Și pe urmă mai sus
Foarte sus.
Avea niște pulpe rotunde, frumoase
Și ciorapi eleganți de mătasă
A stat mult până și i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Și ceva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Și m-a văzut.
Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roșu
Și eu simțeam cum mă înroșesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.
Și a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei și fete frumoase.
Și eu ședeam mai departe pe bancă
Și mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Și mai erau și niște castani.
poezie de Poemul invectivă (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre tramvaie, poezii despre toamnă, poezii despre roșu, poezii despre rochii, poezii despre fete frumoase, poezii despre fete sau poezii despre albastru
Regizorul: Femeia aceasta nu e pentru tine, ți-am spus! Am planuri mari cu ea!
Groparul: Atunci fă una și pentru mine! Nu te costă nimic. Dă-mi una, cât de slută! Una mititică... Nu contează! Femeie să fie! Mă omoară singurătatea...
replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei sau citate despre singurătate
Străinul
într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram copil
era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat să mănânce ceva
pâine cu brânză și ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă aprinsă mereu
privită de afară ți se părea că
fereastra era în flăcări
umbre alungite bântuiau dudul
din fața casei lângă fântână
câinele a început să urle
sfâșietor la lună
și toată noaptea nu am putut să dorm
i-am privit somnul
cum zgâlțâia patul și casa
și întunericul nopții
mă înfricoșa
când s-a făcut dimineață
străinul i-a luat lui tata căruța
și caii și pe mine sub braț
de atunci nu mai știu nimic
despre ai mei
nici despre mine
ochii mi-au ars în plâns
până am orbit
anii s-au scurs precum clipele
până m-am stins
abia atunci a venit un înger
m-a luat de mână și m-a dus
înapoi acasă la părinții mei
era liniște și fain
ca și cum aș fi ajuns în rai
mult mai târziu am aflat
că mi-a fost dat străinul
și că rostul lui a fost
să scrie pe sufletul meu nimicuri
cu litere reci cum a scris și Nichita
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre tată sau poezii despre suflet
Progresia Sfintei Treimi
Când nu mai am inspirație să scriu,
Ce-ar mai fi de zis?
Mă gândesc la ce nu s-a mai gândit nimeni.
De pildă, când a zis Dumnezeu să fie lumină,
Lumina s-a făcut singură.
Ce, te gândeai c-a scăpărat El?!
I-a lăsat omului să descopere scânteia
În sine.
De fapt, cred că la început
Lumina era dintr-o bucată,
Clară ca bună ziua,
Fără foc întrânsa. Numai pentru ochi;
Reglată bine, tot, treabă, rost...
Curată.
Până a intrat în cârdășie cu focul
Și-a-nceput să ardă, știu fetele cum e...
Mă mai gândesc la faptul că, la început,
Și omul a fost făcut dintr-o bucată,
Căci l-a făcut Dumnezeu bărbat și femeie,
Nu doar una sau doar altul, ce mai una, alta!?
L-a-mpărțit pe om în două, să nu fie singur
La Părinte.
Când a văzut ce prostie a făcut, a zis:
Bă, ăștia sunt ca oile: după una sar toate în baltă!
A deschis poarta staulului și ne-a dat drumul
Pe drumuri, la înmulțire.
Parcă-L văd ținându-se greu după noi,
Ca un păstor bătrân
După miliarde...
Iar Ei,
Doar Trei.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre foc, poezii despre religie, poezii despre prostie sau poezii despre oi
* * *
Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca și cum m-aș,, dezbrăca,, de...
De toate dorințele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viață,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ și cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopți efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!
Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt și de pustiul din gând!
Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine și de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinși,
Pictez cuvinte și dorințe pierdute,
Valul și țărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre dorințe, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre viață sau poezii despre trup și suflet
Simt limpede cum ideile mi se desprind din somnul lor și se formează una câte una.
citat clasic din Alfred de Vigny
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn sau citate despre idei
Între două singurătăți
mă plimb între două singurătăți
nici nu știu pe care să o aleg
una dintre ele îmi biciuie obrajii
negreșit voi continua să mă plimb
și să sorb din trupul meu ca
dintr-o ceașcă
cu iluzii
prin ochiul de sticlă al timpului
imaginile trec una câte una
nu mă recunosc
știu însă că Ea
va veni
dinspre partea cealaltă a răsăritului
și-mi va spune că
viața are gust de pământ
voi trece și prin gândul acesta
așa cum de la o vreme
am trecut pe lângă mine însumi
... și nu m-am recunoscut
poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre plimbare, poezii despre ochi sau poezii despre imagine
Shrek: Nu pot să cred că voi fi tată. Cum s-a putut întâmpla una ca asta?
Motanul Încălțat: Dă-mi voie să-ți explic. Atunci când un bărbat se îndrăgostește de o femeie, el este copleșit de niște impulsuri foarte puternice...
Shrek: Știu cum s-a întâmplat! Doar că nu pot să cred.
Donkey (către Motanul Încălțat): Cum se întâmplă?
replici din filmul artistic Shrek al Treilea
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre încălțăminte, citate despre tată, citate despre pisici, citate despre iubire, citate despre femei și bărbați sau citate despre bărbați
Căutătorul de perle
Din rouă, smulgeam stelele,
una câte una;
mă iubește, nu mă iubește...
și se făcuse frig!
Atunci am ales umbra
și am aruncat licuricii
unei singure seri!
Așa mi-a căzut la picioare,
osia carului mare
care mă poartă avid,
după fiecare întrebare...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre perle, poezii despre licurici sau poezii despre iubire
Două femei
Eram în stație numai două femei,
ne uitam una la alta, studiindu-ne mai întîi
mîinile,
vedea că mîinile ei sunt mai frumoase
decît ale mele, dar îmi spunea:
- Ce frumoase sunt mîinile tale!
I-am zis mulțumesc, apoi am continuat
să ne uităm una la alta
studiindu-ne îndelung nasurile,
vedeam că nasul meu e mai frumos
decît al ei și i-am zis:
- Nasul meu e mai frumos decît nasul tău!
Nu mi-a spus nimic, nici timp nu avea,
căci tocmai se oprise un autobuz
care a luat-o din stație cu tot cu mîinile ei
frumoase, de parcă nu fusese
niciodată acolo, deși voi tine bine minte
mîinile ei, puțin mai frumoase
decît ale mele. Apoi și ea și-a adus aminte
că, în acel moment, eu nu aveam
cum să-mi văd nasul. Deși putea fi altfel,
fiindcă
eram în stație numai două femei,
nu ne cunoșteam și nu ne uitam una la alta
și chiar dacă ne-am fi cunoscut
nu ne-am fi plăcut deloc, chiar dacă
la un moment dat ne-am îmbrățișat,
ne-am povestit viețile noastre,
ne-am căsătorit copiii și totul a durat
cît am așteptat autobuzul în stație,
apoi ne-am despărțit, dar mîinile noastre,
multă vreme încă, s-au tras de păr.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nas, poezii despre autobuze, poezii despre păr sau poezii despre mulțumire
Trecutul a rămas o formă bolnăvicioasă
din care izbucnesc pe neașteptate
strigăte metalice
verigile se desfac una câte una
dureros de repede
așa cum a vrut
nimicul îmi străbate ființa
acum știu
mi-am inventat trecutul
cum îmi inventez și prezentul
un șir lung al iluziilor
roase de realități crude
sunt mai puțin prezentă în viața mea
în viața lui
trecutul din poziția lui oblică
se prelinge pe degete ca o materie ațoasă
ce mă împiedică să vreau
verigile continuă muzica dureroasă
până la gândul prim din mall-ul acela frumos
unde hainele lui au atins câteva scaune
și lumea a încremenit
e ultima dezlegare
așa cum a vrut
de azi nimicul îmi va străbate ființa
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inventatori, poezii despre durere, poezii despre realitate sau poezii despre muzică
Un poem naiv care trecea și el pe-acolo
Eu sunt un copac care nu știe să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie
Întotdeauna m-am temut că poate sunt un copac defect
sau, mai rău, că nu sunt copac deloc
În jurul meu toată specia lemnoasă știe exact ce are de făcut
se proptește bine în rădăcini și: puf! scoate floare după floare
la fel de firesc cum mă mir eu de ele...
"Străduiește-te și tu puțin", mi se spune.
Eu mă uit cu ciudă la toți ceilalți copaci înfloriți și mă străduiesc din toate crengile
degeaba.
- "Te străduiești prea mult", zice careva
Și atunci mă străduiesc să nu mă mai străduiesc atât
Dar tot un copac fără flori sunt
Și nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...
Toate acestea s-au schimbat în ziua în care te-ai oprit sub ramurile mele.
Ai cerut o floare și ți-am întins-o fără să-mi dau seama de unde a răsărit.
Ce minune!
Floarea mea tremura atât de tare în mâinile tale
ar fi cântat din toate puterile de bucurie,
Dar era prima și încă nu știa cum, săraca.
Pe urmă mi-a fost ușor să înfloresc
Plănuiam să fac un buchet imens pe care să ți-l întind când te întorci
Florile mele erau, e drept, aiurea
aveau, nu știu cum, o formă scandaloasă,
alergau pe stradă după toți oamenii care semănau cu tine
și cântau din toate puterile
O haită de flori roșii și fierbinți.
Se țineau de mână și dansau în jurul meu în pielea goală,
cu nerușinarea unor fete mari înnebunite de atâta așteptare.
Ai trecut din nou pe lângă mine și nu m-ai cunoscut
Și atunci florile mele, arzoaicele, te-au strigat pe nume.
- "E nepermis să faci asemenea flori", mi-ai spus,
Dar eu eram sigură că e o provocare
că aștepți să fac floarea perfectă
ȘTIAM că numai eu pot face floarea perfectă!
trebuia numai să mai încerc
să încerc până iese
Oricum, nu mă mai puteam opri din înflorit
Florile mele se nășteau una după alta
ciudate și roșii
În toate zilele în care te vedeam
Și mai ales în cele în care nu te vedeam
În toate zilele cu soare și în toate nopțile fără soare
"Încetează cu florile astea!" Ai strigat..."Încetează!
Încetează încetează!"
E drept, sunt un copac care nu prea știe să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...
Și nu vreau să mă revolt împotriva primăverii,
doar că durează nedrept de puțin
absurd de puțin
și nu știu dacă întreg mormanul ăsta de flori uscate
îmi va putea ține de cald toată iarna...
poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre crengi, poezii despre copaci, poezii despre zile, poezii despre virginitate, poezii despre schimbare sau poezii despre scandal
Poate
Poate voi putea să vin odată
Înaintea Ta să mă inchin
Să-Ți aduc făptura fără pată
Îmbrăcata-n hainele de in.
Poate-atunci Ți-oi spune pe-ndelete
Cât de mult Te-am căutat și-am plâns
Cât mi-au nins tristețile în plete
Câte veșnicii de dor am strâns.
Poate voi putea să vin la Tine
Voi putea să-Ți spun cu gura mea
Cum stăteam cu noaptea lângă mine
Cum strigam și cum mă mai durea.
Poate că odată, Doamne sfinte
Vei întinde mâna și vei sta
Să mă-mbraci cu noile veșminte
Să mă faci pe veci mireasa Ta...
poezie de Adriana Cristea (4 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plâns, poezii despre nuntă sau poezii despre ninsoare
Steaua venise la mine
În vis, din zări îndepărtate,
Ca o stea din Carul Mare,
Ai apărut în miez de noapte
Tu, magică alinare.
Erai în alb îmbrăcată,
Păru-îți flutura în vânt.
Frumusețea-întruchipată
Coborâse pe pământ.
Lumina era cu tine,
Erai soare-n plină noapte.
Din pulberi de aur fine
Purtai văl de nestemate.
Din vis frumos când m-am trezit,
Tu străluceai lângă mine.
Ce-am visat s-a împlinit.
Steaua venise la mine.
poezie de Dumitru Delcă (27 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul nopții, poezii despre aur sau poezii despre alb