patrie (vezi şi ţară)

Patria e o oază în pustiu.

definiţie de Kyab Yingpa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de mare şi pustiu este continentul suferinţei, tot are în el o oază de fericire...

aforism de Ionuţ Caragea (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O prietenie adevărată este, în viaţă, ceea ce este o oază în pustiu: un colţ verde de umbră în infernul fierbinte şi galben al nisipului nestatornic.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

oază

Oază - un han în deşert.

definiţie clasică de Gustave Flaubert în Dicţionar de idei primite de-a gata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni

Din pustiu? Să faceţi oază
Aţi promis în Parlament,
Dar a fost o simplă frază,
Ne-aţi minţit? E, evident.

epigramă de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria ţine în viaţă un popor, dar dacă poporul nu ţine patria în viaţă, el este sortit pieirii; Patria e mama tuturor mamelor.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal de iluzii

Îl număr pe Dumnezeu

De la zero
la
unu
pustiu

De la unu
la
doi
pustiu

De la doi
la
trei
pustiu

De la
până
la
pustiu

Dar
Doamne

De
la
zero
la
infinit

Ce
paradis
îngrămădit

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia e sfântă, pe când patria.... cum să vă spun, patria e sacră.

perlă de Dumitru Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Militarul proclamă solemn: "Servesc Patria!" Civilul, onctuos: "Debarasez Patria!"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria mea

patria mea
este universul meu
"dodoloaţă" ciuntită,
denigrată, furată,
defrişată, minţită
părăsită de fii şi fiice
rămâne pentru mine
mama
copilăriei mele
locul unde m-am născut
şi trăiesc
orinde aş pleca
în universul
sufletului meu
rămâne patria mea
mai presus
de orice sentiment

păsările călătoare
migrează toamna
spre ţările
unde clima e caldă
primăvara
se întorc la cuiburile lor
cum reuşesc?
au şi ele patrie?
- da.... patria mea!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria nu este numai pământul din care scoatem rente. Patria o face şi limba şi istoria, şi religia şi tradiţiile. A da cu piciorul în toate acestea, este a se lepăda cineva de patria sa. Precum un părinte nu are dreptul a-şi lăsa copilul fără instrucţie, cu mai mare cuvânt el nu are dreptul de a-i da o educaţie antinaţională, care face dintr-însul un element înstrăinat de ţară.

citat din Spiru Haret
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbă de clopot

Între

Limba Română
este
patria României

şi

Europa
este
patria noastră

Ne
înmormântăm
într-o
veselie

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (9 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria română

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii.
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!
Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă dată,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfântă să ne fie!

Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii,
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească
Şi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria mea

revii iarăşi în minte,
în gând şi în simţiri.
eşti patria mea, nebănuită iubire.

iubire de deal, de munţi, de câmpie, de ape şi oameni,
eşti înăuntrul meu,
mereu dureroasă, dumnezeiesc de frumoasă.

ai cerul albastru şi ape smaralde,
vârtejuri de dans,
cuvinte venite din timpul arhaic.
eşti patria mea cu tot ce e vechi şi e mit,
un dor ce-l duc cu mine dincolo de timp.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare de stele e patria mea

Patria mea-i o mare de stele
Pe care în palmă ţi-o pui
Ca să distingi lumina din ele
Şi orhideea prinsă în cui

Patria mea-i un infinit de priviri
Pe cumpăna timpului startul luând
Din împletirea zborului s-admiri
Atâţia ochi — doar stele căutând

Patria mea-i — o serie de izvoare
Din mii de stele — stropi gingaşi
Să-ţi prindă paşii pe răcoare
Nicicând să nu mai fii acelaşi

Doar o oglindă — e patria mea
Pe faţa vântului stelar
Să fii un glas cântând în ea
De ape plin — mărgăritar

Să-ţi pui cuvintele-n oglindă
De dragul ei uşor mimând
Căci ziua doar vine să-ţi prindă
Albastrul tainic — inserat în gând

poezie de Ioan Daniel Bălan (19 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră cea română -
Rai mergând cu noi de mână,
Munţi şi ape, şi pământuri,
Calde zări din patru vânturi.

Şi pustiu, şi oază vie,
Suflet de român ce-nvie
Patria ce-n veci nu moare -
Cânt de paseri călătoare.

Iarbă grasă ce foşneşte
Limba ce ne îngereşte,
Crucea moşului străbun -
Ritmul inimii de-alun.

Voci de pene şi condeie
Înmuiate-n curcubeie -
Foc ce scânteie ades
Glasul lumii cel ales.

Glasul dulce-al mamei mele
Îngânând poveşti cu Iele
Şi cu zmei înaripaţi -
Basmul cu trei împăraţi.

Doina cea duios născută
Peste suflete crescută
Şi-aşternută gaj pieirii -
Haină albă mântuirii.

Limba cea cu turle multe
Clopote de vânt s-asculte,
Peste ceru-n rugăciune -
Lumină şi-nchinăciune.

Voievozi în catedrale -
Domnului cu osanale -
Ridicând pe-acest pământ
Nemurirea din cuvânt.

Limba noastră cea română -
Rai mergând cu noi de mână,
Limba noastră cea română -
Maică nouă, maică bună!

poezie de Gheorghe A. Stroia (26 august 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pornit spre tine

numai pustiu în jur, un alb pustiu
şi va porni să viscolească iar spre seară
şi tot ce-i viu va nivela ca-ntr-un sicriu
din care iarăşi va renaşte primăvară

numai pustiu în jur, un alb pustiu
cu lupii pe fundal, urlând la soare
în limba lor, poemul încă viu
transpus pe intervaluri de ninsoare

numai pustiu în jur, un alb pustiu
imaculat pe întunericul din zare
pornit demult spre tine tot nu ştiu
din ce noian de vise vei apare...

poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria

Patria nu-i suprafaţa
Închisă-ntre frontiere,
Patria este prestanţa
Celor aflaţi la putere.

Patria nu-i Tricolorul
Căruia îi dăm onorul,
Patria este simbolul
Căruia îi dăm obolul.

Patria e vorbă goală
A celor cu multă şcoală
Şi care una vorbesc,
Iar alta înfăptuiesc.

Patria e Mamă Mare
Şi e recunoscătoare
Fiilor săi de folos,
Dar numai... de sus în jos.

Patria, în mod arhaic,
Este orice şef ierarhic,
Investit cu o putere
Şi face rău din plăcere.

Patria e şeful care
Crede că dacă e mare,
Meritul îi aparţine
Şi-n funcţie îl menţine.

Patria e poliţaiul
Ce dirijează alaiul
Unui grangure băţos,
Parc-ar fi-nghiţit un os.

Patria-i anchetatorul
Ce-ţi ia interogatoriul
Şi fără vinovăţiei,
Te bagă la puşcărie.

Patria-i judecătorul
Ce face pe împărţitorul,
Dreptăţii imaginare
Şi-o dă... Celui ce n-o are.

Patria e magistratul
Ce umblă cu necuratul
Şi aplică ca toţi blegii
Litera... spiritul legii.

Patria e deputatul
Care face pe-ngâmfatul
Şi crede că e ales,
Pentru al său interes.

Patria-s parlamentarii,
Ce dau legi şi ordonanţe
Şi făcând pe proletarii,
Ne atacă la finanţe.

Patria e comandantul
Care a primit mandatul,
De subalterni să dispună,
La distincţii să-i propună.

Patria e gardianul
Care face pe tiranul,
Mai rău decât comandantul
Şi bruschează condamnatul.

Patria e controlorul
Care prinde călătorul,
Pe care nu-l amendează,
Însă în schimb... îl tapează.

Patria e controlorul
Ce nu vede vânzătorul
Tolerat cu-ngăduinţă
Să vândă cu preferinţă.

Patria e parvenitul
Ce face pe-nţepenitul
Într-un post nemeritat,
Privind pe toţi arogant.

Patria e orişicare
A ajuns mare şi tare,
Fără griji, fără nevoi,
Dar munceşte pentru noi.

Patria e teritoriul
Mărginit între hotare,
Trasat de-nvingătorul
Sau dreptul celui mai tare.

Patria e vorbă sfântă,
Se proslăveşte şi cântă,
De către cei mulţumiţi,
Nu şi de... DEZMOŞTENIŢI.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Patrie

Patria ta e acolo unde vei găsi braţele deschise.
Neamul tău e acolo unde vei sta la masă.
Ţara ta e acolo unde vei simţi pământul sub picioare.
Casa ta e acolo unde vei avea căpătâi.

Nu ai ales cine să te aducă pe lume.
Nu vei alege unde vei sfârşi zilele tale.
Patria ţi-o porţi în suflet şi-n simţiri.
Patria e unde simţi că trăieşti şi iubeşti.

Ai ales să fii veşnic călător.
Visând la o viaţă mai bună.
Dar ce e bun si ce e drept în astă lume?
Drag poet ce simţi cum bate inima în piept.

Patria ta e un cântec de leagăn
În fiecare noapte când somnul nu te-alină
Şi zorii zilei te pândesc la geam cu luna plină
Poezia ţi-e întâiul căpătâi şi graiul acel suspin.

Patria ţi-e lumină.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele pustiu invizibil

Trec turme flămânde,
trec turme barbare,
turme păscând rădăcini,
doar rădăcini.

Ce pustiu imens, ce pustiu
acoperit cu iarbă verde
şi flori!

Sahara noastră
e-n sufletul nostru.

poezie de Vasile Romanciuc (1992)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi patria

Şi patria noastră
Ar merita
Să i se facă curte
O curte de justiţie
Dreaptă şi imparţială
Care să slujească
Naţia şi dreptatea
Şi să stopeze
Cele multe abuzuri
Din politichia românească
Şi din multe alte domenii.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!