deşert

Deşertul nu e întinderea aceea de nisip cât vezi cu ochii, deşertul e ceea ce simţi în suflet atunci când încetezi să visezi.

definiţie de Dino Azzalin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În deşertul setei

În deşertul setei,
Într-un gol vital,
Ca într-un antal,
E cuibul poetei...

Zarea siluetei –
Vis oriental,
În deşertul setei –
Gând transcedental.

Aripa egretei –
Zbor sentimental,
Vers esenţial –
Patima Planetei...

În deşertul setei!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabie în deşert

tu eşti corabia mea iar eu deşertul tău.
umbrele noastre dansează noapte de noapte în catedrala iubirii
călcând peste florile aruncate de anotimpurile tinereţii fără sfârşit.
urletul oceanului nu se aude, rafalele furtunii nu mă mişcă din braţele tale,
şi zeii plâng însinguraţi numărând mângâierile,
mereu numărând.

tu eşti corabia mea iar eu deşertul tău,
o lume întreagă încearcă să ne închidă dragostea într-o stea de nisip.
de aceea trebuie să murim departe de lume
minţindu-ne sângele că am fost cu adevărat fericiţi.

tu eşti corabia mea iar eu deşertul tău,
eu navighez în sângele tău căutând fericirea.
tu te acoperi cu mine,
ca să uiţi să trăieşti...

poezie de Eduard Dorneanu (3 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul de catifea

Prizonier a două lacrimi
pierdute de Dumnezeu
în deşertul meu de patimi
să nu râd mi-e cel mai greu

poezie de Costel Zăgan din Poezii de-aprins focul (1 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul – poem diamant

Întindere
de nisip
cât un ocean
când soarele nemilos încinge
cu razele sale tot pământul
arzând necruţător orice plantă
trecătorul grăbit căutând
iluzia unei
oaze.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am ieşit

din oraş şi deşertul s-a întins
de jur-împrejurul nostru
bătrânul a oftat mulţumit
era în lumea lui
vedea în sfârşit orizontul
într-o estetică austeră
ne-a spus poveşti timp
de două ore şi deşertul
ne strângea pe măsură
ce înaintam
când am ieşit din oraş
cercetam deşertul în căutare
djinnilor din mitologie
iar bătrânul povestea voios
despre caravane şi beduini
vrăjitori uscaţi de soare
leacuri amare
oaze pline cu fete tinere
şi iarbă grasă şi verde

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru nisip, deşertul e ţara făgăduinţei.

aforism de David Boia (9 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când încetezi să visezi, încetezi să trăieşti.

citat din Malcolm Forbes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna de nisip din deşertul sufletului prăbuşte castelul de sentimente.

Cristina Dumitru (1 septembrie 2011)
Adăugat de Cristina Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul eternului destin

Deşertul şi oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape,
trecute speranţe, speranţe ce vin,
te caut cu gândul, să-mi fii mai aproape.

Mă bântuie-ntruna un dor levantin
şi parcă-mi aduce mereu între pleoape
deşertul şi oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape.

Trec anii de-a valma şi tot mai străin
mă simt în cetatea ce vrea să mă-ngroape,
din cerul uitării un cântec divin
mi-alungă din suflet, prin mii de supape,
deşertul şi oaza, eternul destin.

rondel de Corneliu Neagu (27 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă un guvern ar fi însărcinat cu Deşertul Sahara, în cinci ani ar avea un deficit de nisip.

citat clasic din Milton Friedman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul din noi

Mereu am crezut că deşertul e afară
şi se plimbă tumultuos
pe aleile lumii
printre neizbânzi, răni şi războaie pierdute
într-o iarnă a sângelui absolut
ce curge prin arterele apelor tulburi ale omenirii.

Apoi, într-o zi însă am înţeles
probabil ameţită de zenitul prăbuşirii
că deşertul e-n noi, acolo-n sufletul nămiezii,
iar deşertul din noi
e pictat atât de frumos
de obsesiile, nălucirile, visele noastre
în ceasul subconştientului
din aripile plumbuite de gerul vieţii.

Ameţită de amăgitoarele erguri diafane
m-am retras mai adânc
în oaza curmalilor timpului
lipindu-mă cu spatele de zidul plângerii,
invocând soluţia defensivă:
Lacrima învinşilor,
cuceritori ai Everestului vieţii...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul şi oceanul se completează reciproc. Pe fundul oceanului se găseşte nisip, iar în stăfundurile deşertului poţi afla un ocean.

aforism de Mihail Mataringa (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă încă nu eşti pregătit pentru a trăi "ceea ce visezi", atunci "ceea ce visezi" nu va veni la tine, deoarece ştie că încă mai eşti prins în "ceea ce nu visezi".

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit

cum se uită cu ochii
umezi de căprioară
care clipesc admirând
vântul care stă de pază
în timp ce frâng razele de soare
încercând să ajung la ea cu pielea
muiată-n sare de mare
prefăcută în norii care plâng
pot să mă aplec în ochii ei
să-i văd deşertul din suflet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de nisip

îmi spuneai că ai nevoie
de depărtare
ca să mă doreşti mai acut
spuneai că dacă îţi va fi dor
mă vei găsi oricând
în celălalt capăt al meu

şi-mi strigai din nisip
-închide ochii, închide ochii
când plec!

ştiai că
valurile se aud mai frumos
atunci când nu le mai vezi
niciodată?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul s-a născut orb

deşertul s-a născut
orb
traversând imaginea
un sunet a încremenit
o linişte pusă în libertate
şi ecoul ei
- penumbră de sunet -

un sunet a descompus imaginea

fără a vedea ca văd

poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

ruginit prea în silă se târa
pe autostrada sufocată
de deşertul cu nisip alb

autobuzul era lăţit ca o ploşniţă
de cât de plin era de plozii
care viermuiau pe culoar
luase culoarea unei râme

hodorogea în legea lui sub soare
în staţii urcau călătorii înjurând
fierţi sau muraţi în transpiraţie

pe şofer îl bâzâia un fel de plictiseală
de aceea se ridică din scaunul strâmb
şi plesnea o muscă mare şi neagră
care mormăia mai urât decât autobuzul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută cartea ori omul care să-ţi irige puţin deşertul din suflet.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprinde-mă şi respiră cu mine. Ce vrei tu! Moarte, hrană de gând şi extaz. Ca şi cum în deşertul singurătăţii plouă cu noi pe altă planetă. Când închid ochii mi-e dor de tine.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopţii

Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopţii,
Trista dispariţie a fiecărui val,
Bătăile surde-ale fierului expus unor mari eforturi,
Micul strigăt ale unui om către alt om,
O umbră strecurându-se prin noaptea cenuşie...

Şi căderea unei stele minuscule;
Apoi deşertul, deşertul apelor de departe
Şi susurul moale-al valurilor negre,
Lungi şi singure.

Aminteşte-ţi, o, navă a iubirii,
Tu vii de pe deşertul apelor de departe –
Susurul moale-al valurilor negre,
Lungi şi singure.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!