Cei de dinaintea mea şi-au purtat mireasma de vis în realitate, de aceea au biruit în singurătate. Eu sunt goală în faţa lumii, potenţial avortat de teama singurătăţii.

Valentina Ioana Pîrlog (2013)
Adăugat de Valentina Ioana Pîrlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am căutat refugiu în umbre, dar chiar şi ele se dizolvă în prezenţa mea, de parcă suflul lumii ar clipi la fiecare bătaie a inimii mele.

aforism de Valentina Ioana Pîrlog (decembrie 2013)
Adăugat de Valentina Ioana Pîrlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia ucide cele mai strălucite minţi, dar tot ea le ridică din mediocritate.

Valentina Ioana Pîrlog (2013)
Adăugat de Valentina Ioana Pîrlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De lume mă despart chiar oamenii. Comunicarea nu e decât o lipsă de ocupaţie, o acţiune de prisos, ori un capriciu. Cei mai mulţi au tendinţa de abandonare în cuvinte goale, consider că adevărata esenţă în transmiterea mesajului se găseşte în imagine şi intuiţie.

aforism de Valentina Ioana Pîrlog (februarie 2011)
Adăugat de Valentina Ioana Pîrlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacără tremurândă

Privesc în adâncul luminii din şemineu.
Ceaiul s-a răcit, gândurile m-au purtat departe...
Mireasma mentei răzbate în încăpere.
Privesc fascinată, flacăra tremurândă
Ca dragostea mea, pentru tine!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din jurnalul unei zile ( în mijlocul singurătăţii)

Craterul vulcanilor de deschidea
ameninţător
sub povara gândurilor
"Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic"!
bietul Nietzsche!
ars de suferinţă a ridicat sabia împotriva
"Dumnezeului"
ce l-a lăsat singur
în faţa filosofiei sterile...
cum să poţi locui într-o singurătate din care
sunt izgoniţi
zeii şi legendele?

Unde sunt tainele lumii care au fost făgăduite
materiei întrupate?
numai Everestul mai poate oferi un răspuns
acolo sus... lumina-i darnică, ocrotitoare, şi poţi
avea
un dialog sincer cu cerul – înfruntându-i
nepăsarea...
ori totul, ori nimic!
mult mai periculos este să priveşti în jos... spre
inima vulcanilor
ce nu cunosc toleranţa
şi nici speculaţiile metafizicii...

poezie de Valentina Becart din Pe "muchia instabilă dintre existenţă şi neant"... (9 martie 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt bine singur, dar nu sunt un singuratic. Îi aleg pe cei de lângă mine nu de teama singurătăţii, ci pentru că îmi sunt necesari. Dar sunt puţini cei cu care rămân, pentru că aşa suntem noi făcuţi: să fim cu puţini...

citat din Agostino Degas
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar cei care şi-au biruit şi trăit durerea pot vorbi despre viaţă.

aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peretele din faţa mea

peretele din faţa mea nu există,
tavanul e prelungit până-n nori,
spaţiul gol e o transă în care merg ucigând gravitaţia.
toate slăbiciunile se risipesc în neant,
pe buze cuvintele sunt vii,
infinitul e o sincopă ce rămâne în urmă.

copacii se-ntorc cu faţa la mine
născocind păduri din frunzele alungate.
se nasc cuvinte neîntrebate
modificând lumina, încetinind timpul,
atacând zidul cu miros de lună,
iar pe banca aceea goală din parc a rămas o movilă de gânduri.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii şi-au purtat crucea de 2000 de ani. De aceea cred că urmează Învierea.

citat clasic din Arsenie Papacioc
Adăugat de adriana popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicii au avut potenţial, părinţii au avut potenţial, acum şi copiii au potenţial... Ce se poate face cu aşa de mult potenţial?

citat din Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flagelul nu este pe măsura omului, îţi spui deci că flagelul este ireal, e un vis urât care o să treacă. Dar nu trece totdeauna şi, din vis urât în vis urât, oamenii sunt cei care se duc, şi umaniştii cei dintâi, pentru că nu şi-au luat măsuri de precauţie.

citat din Albert Camus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suvenirele mele din copilărie întrevăd ca prin vis privelişti câmpeneşti dominate de un păr sălbatic, o căsuţă mică în Iaşi, în care locuise familia mea, şi figurile unor ţigani sclavi ce tremurau dinaintea mamei Gafiţa, o jupâneasă de casă, în care maica mea avea toată încrederea, şi dinaintea bărbatului ei Gheorghe Ciolacu, un grec de la Hio, ciunt de o mână, şi care era vătaf.

Vasile Alecsandri în Suvenire din viaţa mea (1865)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cei născuţi din Dumnezeu au biruit lumea şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră. Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?

Sfântul Ioan Evanghelistul în Epistola întâi sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Următoarea ispită după ce ai biruit ispita este să judeci pe cel ce nu a biruit-o. De aceia, după ce ai biruit o ispită îngenunchează să mijloceşti cu inimă curată pentru cei ce sunt încă ispitiţi şi astfel ieşi de două ori biruitor asupra ispitei.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Rudy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis rotund

motto:

"noi suntem visătorii de vise
rătăcind pe malul singurătăţii
aşezaţi lângă pârâuri secate
pierduţi de lume şi uitaţi de ea"
(Arthur O'Shaughnessy)

tu vii mereu să-mi amesteci culorile
pe pânza mare
imaculată

sunt spectatorul 1453
al propriei vieţi
3
4
7 D
şi ar trebui să ronţăi cuminte
popcorn
ca toţi ceilalţi imbecili

dar vii tu
te faci comodă
chiar pe retina mea
surâzi complice
refaci cadru cu cadru

mă faci să înnebunesc
să îmi desfac cravata
să-mi număr erecţiile infinite

vii şi râzi goală
pe frica mea
de eternitate

sunt spectatorul 1453

poezie de Adrian Păpăruz din manuscris (12 iulie 2010)
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hieroglifa

Ce singurătate
să nu înţelegi înţelesul
atunci când există înţeles.

Şi ce singurătate
să fii orb pe lumina zilei,-
şi surd, ce singurătate
in toiul cântecului.

Dar să nu-nţelegi
când nu există înţeles
şi să fii orb la miezul nopţii
şi surd când liniştea-i desăvârşită,-
o, singurătate a singurătăţii!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinocţiu

Nu aş vrea să văd inima ta locuită de un vid,
de aceea îţi întind paharul cu bere neagră
şi îţi cer să reînvii fibrele arţarilor căzuţi la echinocţiu.
Tu ştii exact din ce este fermentată licoarea existenţei şi îmi porţionezi fericirea
aşa cum ai îngădui orbului un rai al luminii
şi celui îndrăgostit sfinţenia singurătăţii.

Citesc despre femeile care aleargă cu lupii
şi o contrazic pe Sophie. Nu există lupi conduşi de femele!
Dragostea nu este un perimetru unde te poţi aşeza, ci un fel de sagrada familia.
Părinţii părinţilor au trait şi trăiesc după arhetipul haitei care se teme de foc,
eu însă am aprins focurile peste deal şi ţi-am strigat să găseşti vocea tic-tacului,
secundele cu potenţial
când stâlpii lumii
sunt corifeii din ultima linie.
Am tras aer lucid şi am răsturnat situaţii, ţi-am fumat iluziile, lume perfectibilă!

Visez să se nască oamenii-infinit, cei care trăiesc între zenit şi zefir...
Nu mi-ai pus întrebări prin perfuzii de teamă că aş fi putut ieşi din luminator,
de aceea sunt astăzi în prima linie, hanibal ante portas, într-o cetate de politruci.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul primăverii

Privesc în zare
Mireasma fericirii
Aş vrea să cred că nu-i un vis
Petale de zorele s-au deschis
Să vestească dimineaţa împlinirii
Pe aripi de vânt eu ţi-am trimis
Sărutul primăverii...
Curat ca lacrimile ploii
Prin ochi răzbat mii de culori,
Sunt labirinturi pline de flori
Secretul iubirii este acum la mine
Aştept momentul să-l desluşeşti
Mi s-a urât de atâta singurătate
Mi-am îndreptat paşii către copilărie
Şimţeam cum poezia mă-nconjoară
Lumina versului, pentru nemurire
Astăzi, cuvintele sunt
boabele de rouă
Strălucesc sub razele de soare
Pe tainice petale ale lumii.

poezie de Maria Ciobotariu (8 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta

Lupta din sufletul meu
Se duce cu un singur duşman.
Diavolul singurătăţii mă macină
An de an.
Speranţa, precum un fulger străbate
Cerul inimii mele.
Transcendent, prin jarul încins,
Mă înalţ către stele,
Cetate de vis.
Îmi caut lacrima în căuşul palmei
Ciuruit de dureri
Sunt biciuită de fanaticul ieri.
Am sângerat, lava vulcanului
Sângerând o vreme,
A frământat cu timpul de-odată,
Viaţa mea toată.
A copt-o într-o pastă cerească
Neatinsă de lut,
Iar acum,
Nu mai sunt
Lut măcinându-se trist.
Am învins!
Ceruit, sunt gheţarul cernit
De atâta tăcere, în al nopţilor schit.
Un duşman bicefal
A căutat să-mi ucidă credinţa
În hăul ce înghiţea
Clepsidra timpului meu.
Clocoteau mândria şi ura, minciuna,
Durerea şi zbuciumul
Prezentului nefast şi mizer.
De aceea acum trăiesc un alt timp,
Un alt gând...
De aceea acum sunt un vis pe pământ.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ar fi fost de somptuoase, strălucitoarele podoabe păleau în faţa nestematelor sângerii din basme. Aplaudam, scoteam exclamaţii admirative, dar în realitate preferam liniştea singurătăţii faţă-n faţă cu hârtia tipărită.

Simone de Beauvoir în Memoriile unei fete cuminţi (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!