Maria este din toate satele. Ea ştie să calce cuvântul şi silaba, să arunce zbenghiul accentului unui vers în punctul unde cade şi pasul ideii, să dea fără greş întotdeauna – ghirlande în relief al unui cântec de opincă.

citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intimă

Epigrama e în stare,
Prin tangenţa unui vers,
Să dea punctul fix din care
Să răstorni un univers!

epigramă de Imperiu Matheescu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai răbdare până în seara de dinaintea premierei. Nimic nu stimulează mai bine inspiraţia decât nevoia, indiferent dacă este vorba de prezenţa unui copist care aşteaptă să-i dai notele sau de ţipetele unui impresar care îşi smulge părul din cap. Pe vremea mea, toţi impresarii din Italia aveau deja chelie la treizeci de ani... Am scris uvertura la "Coţofana hoaţă" chiar în seara premierei, la teatru, unde am fost ţinut prizonier de director, sub supravegherea unui maşinist de pe scenă care primise ordin să arunce manuscrisul meu pe geam, pagină cu pagină, copiştilor ce aşteptau să-l transcrie. În lipsa paginilor, urma să mă arunce pe mine pe fereastră.

citat din Gioachino Rossini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Critica aparţine unui resort sufletesc superior.

citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără glas

! scepticismul cărnii mele
i-arestat în ghilimele,
freamăt de singurătate,
minus de vitalitate,
raze de nemângâiere,
suflet greu în deraiere,
cândva – cald şi rafinat,
trupu-ţi, azi, e stat în stat,
iarna viscoleşte-n noi,
numărăm până la doi,
din înaltul unui pom,
Adam cade iar în... Om,
rămân, clipe după clipe,
îngerii fără aripe,
viaţa-i îngropată-n vers,
ce tristeţe-n Univers!,
murim de esenţial,
înotând prin ideal,
cântecul mi-e fără glas,
Doamne, Tu mi-ai mai rămas!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Tudor Arghezi

Buchetul rimelor ce dai
Au o puternică savoare,
Dar titlul "Flori de putregai"
Arghezi, cred că nu-i cuminte,
Nu vezi că prea aduce-aminte
C-ai stat odată la răcoare?

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum un meşteşugar priceput ştie să scoată vinele de aur din roci, tot aşa un înţelept ştie să desprindă câte un snop de înţelepciune chiar şi din vorbele simple ale unui copil sau din balivernele unui om fără minte.

în Mahabharata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergi pe urma unui curcubeu; mergi pe urma unui cântec; şi totul pentru tine va fi plin de frumuseţe. Există întotdeauna o cale de ieşire din fiecare ceaţă întunecoasă, pe un traseu al curcubeului.

citat din Robert Motherwell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa e un mister care nu trebuie mânjit cu sânge şi ofensat cu sabia unui fanatic.

definiţie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile unui om trăiesc în spiritul succesorilor săi, fără ca aceştia să-şi dea întotdeauna seama cât îi sunt de obligaţi.

citat clasic din Francisc Rainer
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, la nivelul de bază al oricărei forme, există unda. Vibraţia. Sunetul. Toate formele create, sunt sunete aşezate într-o anumită formă. Însă, de unde provin aceste sunete? Din Oceanul Esenţei Fără De Formă. Orice sunet provine din Linişte. Înainte de undă, este Linişte. Din Oceanul Esenţei, se nasc vibraţiile, care sunt un rezultat al unui semnal intangibil al Esenţei. Vom numi acest semnal, Punctul Zero, care poate fi perceput ca fiind Forţa Vitală prin care Esenţa se manifestă. Prin Punctul Zero - prin Forţa Creatoare - Conştiinţa Fără De Formă devine creaţie manifestată. Acum am ajuns la un grafic foarte evident: în adâncime există Conştiinţa Fără De Formă, la suprafaţă există creaţia manifestată, iar cele două sunt divizate chiar de hotarul dintre Absolut şi relativ: Punctul Zero. Între Absolut (Liniştea Intrinsecă) şi relativ (melodia creaţiei) există Punctul Zero (Forţa prin care Liniştea devine melodie). Foarte mulţi călători spirituali confundă Punctul Zero cu Conştiinţa Intrinsecă şi tocmai de aceea nu ajung să simtă niciodată Uniunea Completă cu Tot Ceea Ce Este.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra

Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină

Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău uşor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor

Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce priveşte în fereastră
Gura ta ce mă sărută

Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorţire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline

Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm VI

Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tăgadă,
Te caut dârz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când că nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către contra

Copil din flori al zăpezii

cu sufletul de viscol plin

frate de vers cu Arghezi

încep parcă totul cu amin

Cu sufletul de viscol plin

în vers cu flori de gheaţă

o duşcă din oala cu venin

şi-mi vine chef de viaţă

În vers cu flori de gheaţă

frate de vers cu Arghezi

psalmii dis-de-dimineaţă

copil din flori al zăpezii

Cu sufletul de viscol plin

primăverii tale mă închin

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Aş fi voit să culeg drojdii de rouă
Într-o cărticică nouă...

distih de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui om fără cuvânt

Pentru a-şi întări minciuna
El îşi dă întotdeauna
Al său cuvânt de onoare.
"I-e uşor să dea ce n-are".

epigramă de Nae M. Iordache din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile pot rezista iubirii unui bărbat, faimei unui bărbat, înfăţişării unui bărbat şi banilor unui bărbat, dar nu şi limbii unui bărbat care ştie cum să le vorbească.

citat din Wilkie Collins
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei lucruri extrem de ciudate

Când pronunţ cuvântul "Viitor",
Prima silaba deja aparţine trecutului.
Când pronunţ cuvântul "Tăcere",
Tăcerea este compromisă.
Când pronunţ cuvântul "Nimic",
Fac ceva de care non-nefiinţa se poate agăţa.

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uluitori oameni, americanii ăştia! În comparaţie cu Parisul, unde la tot pasul, în fiecare dovadă de amabilitate din partea unui străin se simte umbra unui interes, sinceritatea, francheţea şi generozitatea acestui oraş (New York), ospitalitatea fără motive ascunse şi dorinţa de a-ţi veni în ajutor şi de a-ţi câştiga prietenia sunt pur şi simplu uluitoare şi, în acelaşi timp, înduioşătoare. Toate acestea, obiceiurile americane şi comportamentul oamenilor în general, mi se par foarte atrăgătoare – dar mă bucur de ele ca un om care stă la o masă acoperită cu cele mai mari minuni ale gastronomiei, fără să aibă nici cea mai mică poftă de mâncare. Numai perspectiva întoarcerii în Rusia îmi poate trezi din nou setea de viaţă.

citat clasic din Piotr Ilici Ceaikovski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenada

De cu noaptea, cate toate:
Clopotul toaca si bate,
Broastele, nu stii de unde,
Calca-n clapele afunde.
Se clatesc in beregata
Cu faianta sfaramata
Si-nghit la ceasu-ntai
Cioburile ei scirtii,
Ciorile din pomi se musca,
Steaua cade, foc de pusca,
Fierastraie si randele
Rod in ciurciuvele.
Pe la trei,
Vin paduchi mititei:
Pe la cinci
Plosnitele cu opinci.
Sobolanul te miroase
Pe la sase.
Gilcile daca ti-au copt,
Doctorul vine la opt.
Bezna rece, zidul rece
Mai murira paisprezece.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise...

Iubesc, în vers, cuvântul de acasă...
Fără miros de aulă şi dex-uri,
Mai simplu şi mai plin de inţelesuri,
Şi românesc... e limba mea frumoasâ.

Iubesc, în vers, cuvântul fără pată,
Mai plin de cuminţenia din gânduri.
Sărac, dar mândru, aşezat în rânduri
Şi demn de-a fi citit... şi de răsplată.

Iubesc, în vers, şi rima şi măsura
Ca singur sens... prin care poezia
Se leagă, precum floarea şi câmpia
Sau opera-n tandem cu uvertura.

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise,
Ce rătăcesc adesea printre rânduri.
Iubesc, în vers, tăcerile din gânduri
Şi lumea lor... de patimă şi vise.

În vers, e harul care ne dezbracă
De tot ce gândul nu mai poate ţine,
De tot ce-n suflet, fie rău sau bine,
S-a săturat, de-atâta dor, să tacă.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!