Târziul

târziul se caţără-n noapte
pe geamuri cu ghearele roase
voi fi desfrunzită de şoapte
simt toamna intrându-mi în oase

târziul pe-un ţărm de nisip
îmi gâtuie bietele urme
voi fi tâlhărită de chip
simt iarna intrându-mi în turme

târziul pe rana iubirii
ma-nvaţă să picur tăcere
mă-nvăluie-n legile firii
străine de orice durere

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt?

nu voi dărâma zidurile
construite de tata şi
nici ferestrele
prin care
evadează amintirea
voi lăsa târziul din mine
să treacă prin ziua în care
voi învăţa să iubesc iar seara
îmi voi chema un prieten

complici la ceea ce va urma
vom aştepta cuminţi
răspunsul la prima întrebare...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziul ceasului

Sensul golului dintre punctele forte
dispare-n retina ochilor
c-o boltă peste hăul durerii.

Fruntea încreţită în meditaţie
şi greierii din urechile surde
îmi cântă trist în clipe de nesiguranţă.

În glezne vântul disperării
îmi tremură paşii şi lasă loc temerii,
dimineaţa, păsările fluieră cântece
la răspântii de drumuri necunoscute,
mâinile cu palmele tăiate de linii frânte
îşi dezvăluie destinul.

Cu privirile obosite
şi lacrimi uscate pe obraz
aud tic-tacul din târziul ceasului,
aştept un semn al încrederii
în crucea pe care o port
pe umerii încovoiaţi de timpul trecut.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincoace

rătăceam aromă blândă într-un cer de mere coapte
în poemele nescrise stăruind să mai rămân
ca ecoul prin pădure ca sărutul printre şoapte
veşnicindu-ne ca floarea în căpiţele de fân;

toamna galopa pe dealuri şi-avea coama ruginie
luminau gutuii lunii auriu până departe
zdrumicată-n mii de lacrimi noaptea-ntârzia în vie
veşnicindu-ne dincoace de durere şi de moarte.

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet înfrigurat

Ai să mă strigi dar n-am să-ţi mai răspund.
Cu marea-n braţe-mi voi ascunde sarea
de pe obraji într-un banal rotund
de inimă. Şi-i voi schimba culoarea.
Ai să mă chemi dar nu voi mai veni
spre ţărmul tău de zbucium niciodată.
Valul de frig îmi va încetini
umbra desculţă şi îngândurată.
Şi-ai să mă uiţi apoi într-un final
ca pe-o scrisoare-ntr-un sertar de vreme
scrisă mărunt, cândva c-un tuş vernal
când prea târziul ne părea devreme.
Uitarea va fi binecuvântare
doar pentru ţărmul tău, nu pentru mare...

sonet de Aura Popa (26 noiembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poala-nserării

Păşind pe covor de lumini selenare,
Târziul coboară-n cascade de-albastru.
Clipesc prin unghere timid felinare
Şi-n poala-nserării mijeşte un astru.

Cresc umbre-alungite în foşnet de şoapte.
Un dangăt prelung, frânt sub negura deasă,
Dispare-n neant pe-o felie de noapte,
Când luna tresare din vis, somnoroasă.

Cad cioburi de gând peste nude cuvinte,
Curg rime-n silabe sortite uitării...
Condeiul adoarme pe-o coală cuminte
Şi ninge-o tăcere pe tâmpla visării...

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziul serii –
fata se întoarce
cu rădaşca în păr

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri ciudate, târziul se face tot mai devreme.

aforism de David Boia (30 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile iubirii

Când nişte ierni pierdute
La geam îmi vor cânta
Le voi răspunde-n şoaptă,
Că încă, sunt a ta!

De primăvara dulce
Mă va-ntreba şi ea,
La fel îi voi răspunde,
Că sunt iubita ta!

Şi vara cea toridă
Pe-un val de va veni,
Senină îi voi spune,
Că tot mă vei iubi!

Dar toamna, toamna asta,
Pe-o frunză-nfiorată
Ar vrea şi ea să ştie,
Tu, m-ai iubit vreodată?

poezie de Lusiana Drăguşin (30 iulie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziul

târziul a venit în derivă
cu frunzele căzute
răscolit de-o primăvara
învăţată să repete acelaşi scenariu de reînviere

nestins
nepăzit a semănat un urcuş ca o împăcare cu sine
spre finalul apăsat de frig

nu-l aşteptam în firul de lumină tulburat
să facă risipă de verde ca un miraj coborât din stele
oprind din clipe
făcându-le aripi spre cer
până nu mai sunt

odată cu el şi frunza smulsă
şi cuvântul iţiit printre lucruri reale topindu-le aura
refuzând dansul literelor
în ritmul inimii grăbite plecată spre roşu

neobişnuitul firesc se toceşte punct cu punct
şi iarăşi mă nasc coerent

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi justific doliul
în faţa fotografiilor cu tine

nu am hărţi,
inima ta e pentru mine
precum
focul de tabără

îmi
cunoaşte târziul
şi poveştile în care
mă invitai la un bob de rouă

degeaba
încerc să te urăsc
în linişte

ştiu că tot tu
te vei ascunde
în chinul meu
atunci când voi privi tâmp
în lampa de sare

lasă-mă să-mi întind rănile
peste bluza
pe care mi-ai dăruit-o

vor ţine cald ierbii şi
firimiturilor din porumbei

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pumn... de tăcere

Sunt zile pe care cu tine le împart.
Simt timpul călător cum piere,
Îmi spun obosit... oglinda sa spart.
Dar... nu pot frâna... din crunta-mi durere.

Vorbesc doar cu mine, cuvinte ciudate,
Mă simt ridicat pe un nor.
În jur... se adună doar vânturile toate,
Să -mi smulgă din inimă, al tău dor.

Îţi mîngîi privirea cu mica-mi speranţă,
Sub patimă iubirii mă simt încleştat.
Tu... eşti o himeră, o vagă dorinţă
Ce azi nu vrea să fie adevărat.

Un pumn de tăcere, mă mai frământă,
Îmi duc crucea, departe de zid.
Văd lacrima-mi dulce cum este frântă,
În mii de picături, care se pierd în vid.

E simplă durerea, nu mai dispare,
Tu îmi esti umbra pe care -o aştept.
Privesc către cer, departe în zare,
Şi ştiu că -tr-o zi... te voi strânge la piept.

poezie de Ioan Cojocoariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem erotic

Voi aluneca pe urme de nisip ca vântul
adulmecându-ţi mirosul pielii răspândit
între hainele noastre precum parfumul
florilor de câmp cosite odată cu grâul.

Şi voi gusta din fructul blestemat al iubirii
muşcându-ţi buzele ca din gutui coapte
mirosind a toamnă iubită tandru-ntre vii
şi a parfum de-ocean răvăşit peste noapte.

Strângându-te la piept, voi retrăi fantasma
şi sfiinţenia împlinită a îmbrăţişării târzii
sclava mirării că are aceeaşi mireasmă,
iterând încă o dată, esenţa iubirii dintâi.

poezie de Luminiţa Suse din Anotimpul licuricilor (2001)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt cum vine toamna

Nu mă căuta în altă parte,
o să mă găseşti dincolo de gânduri
acolo unde inima se pierde-n iubiri neîmplinite
şi nu mi-e teamă de drumuri,
am crescut împreună cu ele.

Zilele mele trec după bunul plac al vieţii,
rămân mirate de mersul soarelui
cu razele binevoitoare şi calde.

Voi continua să ascult greierii şi păsările
şi-mi voi arde trecutul pe marginile timpului,
apoi voi desţeleni prezentul de piedici
şi voi călători până la capăt.

Simt cum vine toamna ruginită şi palidă de ploi,
îmi pare rău că ne aşteptă şi nu ne grăbim,
mi se pare că te bucuri
şi-mi oferi câte un surâs atât de nostalgic
fără cuvinte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie

E noapte.
Sub candela tăcerii
târziul obosit scăpă croşeta.

Norii, cu aripile strânse
se-ntorc pe firele de iarbă.
Istovite, razele de lună
au adormit pe marginea ferestrei.

E noapte.
Privesc alături, spre tine
şi văd luna
prăbuşită în oglinzi de cleştar.

Eşti istovită,
speriată, fericită.
Dar nu vrei să dormi.

Zadarnică încercare
de a prelungi viaţa.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din aer

din aer se adună vibraţii rămase pe frunze
mâine mă voi surprinde între două lumi
cu palmele îngheţate
metal pe vorbe
într-o zi peticită cu lumină oarbă

cuvintele deliberat uitate
vor aştepta să se răstoarne regulile
totul să devină aproape
cu teii căzuţi peste umbrele lor
şi tu cu o inimă mare ca o ploaie de lavă
obosiţi de haos
locuind altfel în braţele tale

nu ne vom spune nimic
voi plonja în târziul inutil
într-o libertate
în propria mea fugă spre roşu

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

toamna-şi viscoleşte frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi umbla-n curând
fără suferinţe, fără idealuri,
fără amintire, fără trup şi gând;

îmi nechează roşu vântul sub ferestre;
cine ştie, poate o să-i urc în şa -
pruncului lăsându-i doar un vers de zestre
ca să-şi poată-ntr-însa sufletu-nfăşa,

toamna-şi viscoleşte frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi pleca-n curând -
moară subterană pe-mpietrite valuri
unde veşnicia îmi păstrează rând.

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă-mi

Cântă-mi despre noapte în versuri cât mai simple
Dar... ai grijă ca luna să fie plină
Când mă vei ademeni să mor câteva clipe,
În Edenul iubirii; eu pradă, tu felină.

Cântă-mi despre stele şi starea lor nocturnă
Prin târziul dens, meditativ,
Şi fă-mi te rog din ele o cunună
Iar eu te voi iubi postum, superlativ.

Cântă-mi despre zorii ce vor crăpa sub cer,
Şi despre visele cu noi, stinse de mult
Iubirea mea eternă, capitol efemer,
Captivă îndărătul unui suflet rupt.

Cântă-mi largul mării care ne denunţă
Rătăcitoare siluete pe plaja pustiită,
Cântă-mi nisipul cu urma ta desculţă,
Complicea mea de culpă tăinuită...

poezie de Cristian Neagu (15 iunie 2014)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

nici nu ştiu dacă sunt
nici nu ştiu dacă eşti
îmi ascund sufletul cald
sub un tricou pictat
te voi veghea lângă pat
te voi striga cu doruri amare
ne vom sorbi râsetele
de la iubirile nocturne
ne vom alinta cu şoapte
ne vom agăţa de cuvinte
mă simt fericit
te simt fericită
iubito, să ne strângem pleoapele
să nu lăsăm să curgă lacrimile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe un sărut

trandafir geană de rouă
înflorit sub lună nouă
dulce boarea ta să vină
la un vad de lună plină
cu fiorul primei şoapte
să mă vindece de noapte
şi să-mi dea durerea dulce
pe mireasmă să mă culce
şi la vad de lună seacă
gândul roşu să mă treacă

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!