Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Creangă

Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase... frumoase... Dar coșcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă... Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat si părăsit de toți. Și dimineața când ne întorceam la cuibar, blagosloviți de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine știe ce nelegiuire am făptuit și noi. Ți-as scrie mai multișor, însă a venit Enăchescu si trebuie să plec cu dânsul la tipografie.

în Scrisoare către Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Citate similare

Ion Creangă

Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat si părăsit de toți. Și dimineața când ne întorceam la cuibar, blagosloviți de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine știe ce nelegiuire am făptuit și noi. Þi-as scrie mai multișor, însă a venit Enăchescu și trebuie să plec cu dânsul la tipografie.

în Scrisoare către Eminescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

N-am uitat

Din atâtea gânduri moarte,
Ce încerc le arunc,
Doar un gând nu îmi dă pace,
El mă ține să te-aduc

Din atâtea versuri scrise,
Necitite de cei mulți,
Îmi revin doar cele care,
Tu în ele vii și strigi

Din atâtea nopți cu stele,
Și-alte nopți ce-s fel de fel,
Doar acele îmi sunt grele,
Când apari, când ești altfel

Din atâtea zile scurse,
Mai cu soare, mai cu ploi,
Unele le țin aminte,
Flori în jur și doar noi doi

Din atâtea ore scurse,
Care m-au îmbătrânit,
Le-am uitat pe cele duse,
N-am uitat când ne-am iubit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Ieșul nostru cel oropsit si plin de jidani? O fi musai viață burlăcească pe acolo, dar nu se cade să ne uiți prea de tot. Veronica a fost azi pe la mine si mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine. De ce? Ce rău ți-am făcut noi?! De Crăciun te asteptăm vii. Tinca a pregătit de toate si mai ales "sarmalele", care ție îți plăceau foarte mult. Eu am început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. Când voi isprăvi-o, nu știu. Atâta știu, că subiectul e copiat, așa cum prea bine știi că pot copia, e luat din viața de măhăla, unde stau de când am părăsit Humuleștii. M-am întâlnit cu fratele Conta. La Ieși ninge frumos de ast-noapte, încât s-a făcut drum de sanie. Ciricul e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin.

în Scrisoare către Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un mărțișor! (1 Martie)

Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!

poezie de (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cursă mortală

Nu înțeleg de unde atâta grabă, de ce se-aleargă ca nebun,
toți ajungem, toți deodată, în aceeași zi la sfânt Crăciun
Și graba însăși, ea în sine, ne este sigur defavoare,
Că-n fond ce trece, an, zi, oră, e mai aproape de "se moare".

Dar straniu însă și inert de stai și, timpul îl lași treacă,
Este tot una, sau mai rău, nu vezi că ce-a venit doar pleacă
Fără vreun rost și-o să regreți -ce-ai început deja faci-
Orice pierdut de tac sau tic când o să-l strigi, n-o să poți... taci.

E masochistic firul vieții, ce ți-o petreci te pedepsind
te spetești înveți ceva ca s-o duci bine... tot muncind,
Să faci copii, la fel ca tine, -i crești să nu te recunoască...
"C-ai fost dator", i-ai luat pe credit, nu știi că o să-i doară-n... bască.

... Ce-o vor purta și ei la rând, neștiind că-i sunt doar purtători
Și așa se trece o omenire 'n neștiutori de atâtea ori,
De atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori...

poezie de (14 iulie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Eu nu știu

Eu nu știu cum mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.

Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.

Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.

Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Cu fiecare secundă sinele meu se înstrăinează de mine

îl caut prin biblioteci
prin cluburi de noapte
pun afișe pe străzi
ca și când ruperea lui
ar fi cea mai egoistă întâmplare

mă tot ating
par a fi eu
dar jumătate din viață umblă aiurea
și de unde putere să scriu un scenariu mai bun
de unde putere
să mai alerg
crezând că îmi pot opri sinele
măcar o clipă
că îl pot întreba
atât
cât poate fi întrebat
orice sine rătăcitor
,, de ce ai ales tu și pentru mine
cine ți-a dat dreptul împarți raiul
în două iaduri
cine''

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ti-aduci aminte?

Ți-aduci aminte Bădie Mihai
Când prin păduri cutreieram?
Pe-atunci tu versuri nu scriai
Căci amândoi copii eram.

Când păsări se-odihneau pe ram
Cântând încet, adormitor,
Și fericiți noi ne scăldam
În apa recelui izvor?

Când stele pe cer răsăreau
Fiind lungă calea la ele
Și printre nuferi se oglindeau
În lacul viselor tale?

S-au dus acele vremuri, Bădie,
Și totul acum-i schimbat,
Dar nimeni să plângă nu știe
La rădăcina teiului sfânt.

Doar codrii bătrâni și izvorul
În care lacrimile toate se strâng
Sunt triști acum și-ți duc dorul,
Iar teii cu flori galbene plâng.

poezie de
Adăugat de Mona DiniciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jean-Paul Sartre

Demult am tot vrut să-ți scriu, într-una din acele seri după o ieșire cu prietenii când simți că lumea e a ta. Am vrut să-ți aștern la picioare fericirea pe care o simte cuceritorul, așa cum se întâmpla pe vremea Regelui Soare. Numai că de fiecare dată eram prea obosit de atâtea țipete și mă duceam mă culc. Astăzi însă vreau s-o fac pentru a simți acea plăcere încă străină ție, acea plăcere de a trece de la prietenie la iubire, de la putere la tandrețe. În seara aceasta, te iubesc într-un fel pe care tu nu-l cunoști la mine: nu sunt nici slăbit de atâtea călătorii, nici copleșit de dorința de a te avea lângă mine. Îmi stăpânesc dragostea pentru tine și o transform într-unul din acele elemente care mă clădește.

în scrisoare către Simone de Beauvoir (1929)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Nausea Paperback" de Jean-Paul Sartre este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -61.99- 54.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Și nu uit ce trebuie uitat

Nu am altă alternativă veritabilă,
sunt mulți ochi care mă urmăresc,
jocul acesta este prea complicat
și jucătorii nu-l stăpânesc bine.

Mulți se feresc mă numească,
se împiedică de propria teamă
și se ascund când dau de greu,
dar nu-s iertați când ies la rampă.

Nu văd de ce să mă împotrivesc
când nimic nu se câștigă ușor
și lupta este cu mine însumi
fără alte căutări în afară.

Nu mă împiedică nimic,
și nu uit ce trebuie uitat,
dar pentru cine îmi trântește ușa în față
vremea trece și mi se rupe răbdarea,
cea care sparge echilibrul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La bădița Ion Creangă

Se umblă cu uratul, bădie ieși afară,
Vin îngerii în cete lumină să-ți aducă
Deschide-le portița ca-n vremi de-odinioară
Și spune-le povești pe prispă, la bojdeucă.

Răsună valea toată de zurgălăi și bice,
Căprițe și căiuți au împânzit Țicăul,
Jienii și ursarii au început să strige
Cu datini din străbuni vin alunge răul.

Sosit-au urători tocmai din dealul Bucium,
Stau în cerdacul casei, trăistuțele li-s pline,
E noapte, e târziu și-s obosiți de drum,
Dar n-au uitat bădiță treacă pe la tine.

Din an în an se-opresc la casa cu-amintiri
Unde săpată-n ziduri e umbra dumitale,
Aici, bădie dragă, ai îngropat trăiri,
Cu fratele Mihai, în nopți patriarhale.

Noi regăsim în ea, copilăria noastră,
Profunde rădăcini au împânzit și dor...
Azi lampa este stinsă, nu-i nimeni la fereastră
Doar cetele de îngeri ce-așteaptă în pridvor!

poezie de (1 decembrie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai pot a-ți cere...

îți cer uiți atâtea despre mine,
îți cer uiți, mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine,
îmi e povara nopților prea lungi

când vei privi în noapte cerul,
să nu mă cauți în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul
atâtor nopți pierdute într-un hău

mi-ai fost o rază de speranță,
de ea m-am agățat cu dinți,
mi-ai fost un clinchet dimineața,
acum trezit îmi ies din minți

îți cer, dar nu mai pot a-ți cere,
uiți atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
le dezlegi de pe priviri

de-acum în noapte fără tine,
de-acum în fața foilor,
voi scrie rime peste rime
în rând, de foc mocnit, mistuitor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai pot a-ți cere...

îți cer uiți atâtea despre mine,
îți cer uiți, mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine
îmi e povara nopților prea lungi

când vei privi în noapte cerul
să nu mă cauți în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul,
atâtor nopți pierdute într-un hău

mi-ai fost o rază de speranță,
de ea m-am agățat cu dinți,
mi-ai fost un clinchet dimineața,
acum trezit îmi ies din minți

îți cer, dar nu mai pot a-ți cere,
uiți atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
le dezlegi de pe priviri

de-acum în noapte, fără tine,
de-acum în fața foilor,
voi scrie rime peste rime,
în rând de foc mocnit, mistuitor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai văzut?

Ai văzut vreun suflet plin de cicatrici,
de ploi udat, cu răni și plin de frici?
Ai văzut cum ochi-s calzi și blânzi,
de iubire și frumos ei flămânzi?
Ai văzut cum își poartă a sa cruce,
fără de povară sa a se dezice?
Ai văzut cum într-un cocon stă închistat,
de când ai săi semeni l-au alungat?
Ai văzut tăcerea din privirea lui,
și durerea tristă a glasului?
Ai văzut vreun suflet, două, trei,...
de atâtea ori, când te plimbi pe alei?

Și de-ai văzut, de ce-ai tăcut?
De ce-ai plecat, de ce-ai crezut?
Că ziua de mâine ne mai aparține,
Când în suflet avem atât de puține,
Lucruri frumoase de dăruit,
Când sufletu-n noroi e zugrăvit?
Și te întrebi: de unde atâta răutate?
Și mai ceri de la Dumnezeu dreptate???

poezie de (7 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Societatea ( puls - radiografie - tratament)

Se aud sunete ciudate,
O fi inima noastră ce bate?
Se văd semne de umanitate,
Câtă dragoste e în societate?

Multe întrebări fără răspunsuri.
Sunt prea multe neajunsuri!?
Dintre toți dumnezeii societății,
Cine este de fapt creatorul vieții?

Când bătăile inimii sunt tari,
Oamenii sunt foarte mari...
Când bătăile inimii sunt slabe,
Oamenii merg în patru labe...

Părinți ce nu-și cunosc copiii,
Copii ce cresc fără părinți.
Unde suntem, unde sunt viii?
Doar morții trăiesc printre sfinți?

Bătrâni ajunși fără identitate,
Uitați complet de comunitate.
Cine cunoască istoria reală?
Copiii sunt îndoctrinați la școală.

Cine îndemne la unitate?
Când autoritatea e doar în acte.
Cine răspundă pentru fapte?
Când criminalii au imunitate.

Atâtea drame și atâtea tragedii,
Dar societatea este bucuroasă.
Unii trăiesc de parcă n-ar muri,
Alții supraviețuiesc și fără casă.

Iată frecvența inimii cum bate!
Comuniunea noastră este pe moarte.
Inima societății nu mai răzbate,
Iar doctorul este mult prea departe.

Acum este nevoie urgentă de tine!
Mare nevoie este acum și de mine!
Doar împreună putem supraviețui,
Numai prin înțelepciune putem trăi.

Atâta timp cât sângele pulsează,
Speranța noastră se înseninează.
Toți avem datoria de a muri...
Dar avem și bucuria de a fi vii!

Copiii sunt frumosul nostru viitor,
Bătrânii ne sunt baza cu istoria lor.
Societatea fie un munte de iubire,
Escaladarea vieții să ne fie fericire.

poezie de (23 ianuarie 2023)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste mine a venit toamna...

iubito, peste mine a venit toamna,
cu tot alaiul ei, cu toată gama
de melodii prea triste și îngândurate,
iubito, ploaia ei de frunze ne desparte
și unde ești iubito? ești departe...

la fel ca pomii când își pierd verdeața
pe chipul meu sunt riduri dimineața,
mai trag de timp, întind la maxim ața,
deschid larg ochii -mi gonească ceața
și deapăn printre gânduri toată viața

atât mai fac, iubito și mai scriu,
un rând aștern din visul meu pustiu,
el îmi zâmbește, este amărui,
îmi amintesc pe versuri cum te știu,
cu râsul tău mereu, mereu, zglobiu

și toamna cea din mine mă apasă,
îmi cocoșează trupul, cui îi pasă?
sunt prins de boala ei ca într-o plasă,
îmi cade câte-un fir de păr, dar lasă,
tu cum mai ești? erai cea mai frumoasă

mai am o prietenă, o știi de-atâta vreme,
cafeaua dimineților eterne,
cu ea îmi aranjez atâtea teme,
rămase de azi- noapte printre gene
și-mi simt picioarele cum dor, sunt semne...

și mă gândesc la tine mai tot timpul,
te mai iubesc știi, îți chem în vise chipul
iar când sunt treaz mă cotropește gândul
c-o întrebare ce nu-i știu răspunsul
ce ne-a gonit de noi lăsându-mi plânsul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nucu Morar

Inutil

vorbim atât de mult despre clipe strânse cu grijă
în mințile noastre copilăroase școlărești disciplinate
niciun sens, fără răspunsuri, un spălat pe față
pe fundul sitei nu rămâne măcar un pumn de stele
când lumea fără început și fără sfârșit
a început și s-a sfârșit de atâtea ori
cu noi sau fără noi, cine știe
spunem atât de multe în tăcerile noastre pietrificate
în cruci pe mormintele veseliei frenetice inutilizabile
de ce să mai vorbim când putem tăcem atât de bine
cu impresia certitudinii că am înțeles totul și nimic
trecerea între zumzet năucitor și liniște cosmică
un val pe țărmul existenței lăsând o spumă fantomatică
ne retragem în inima oceanului să ne mai naștem o dată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atâtea nopți

am stat cu capul în piept
și-am auzit copilul din mine
crescând singur înconjurat
de-o lume haină ce avea rolul
mă facă să nu mai cresc
eram un atom perfect uitat
printre ceilalți atomi în noapte

creșteam în vânt fără un motiv
noaptea mă luam iar în brațe
eram veșnicul copil care luptă
și-au trecut atâtea nopți numai
cu zâmbetul curat de copil
umblam prin lume ca-un erou

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeile frumoase

Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soția Eva, noi fiind bieții Adami,
mereu păcăliți.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde și dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctorițele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus – ai trăiești, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că și ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
și m-a învățat merg.
Acum iubesc o princesse lointain,
Este frumoasă și mândră ca zeița Atena.
Cine va veni, să nu fie ultima femeie frumoasă,
nu poarte coasă.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Există agitație în mine, o agitație bizară și diabolică, care ar fi productivă dacă aș ști ce să fac cu ea. O agitație creatoare. Nu este cea a corpului(o duzină de nopți de iubire nu ar ajunge pentru a o liniști). Este o agitație aproape "sacră". O, Dumnezeule, ia-mă în mâna ta cea mare șidin mine instrumentul tău, fă-mă să scriu!... Nu știu cum realizez această dorință de a scrie. Totul este încă prea haotic, și îmi lipsește încrederea în mine, sau mai degrabă necesitatea urgentă de a spune ceva precis. Aștept încă momentul în care totul va ieși și își va găsi forma în mod natural. Dar pentru aceasta trebuie ca mai întâi eu însămi găsesc această formă, forma mea proprie.

citat din (4 iulie 1941)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Etty Hillesum: An Interrupted Life and Letters from Westerbork Paperback" de Etty Hillesum este disponibilă pentru comandă online la 90.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook