Strada
ard în mine, două smirne arome și sunetele
mă strigă
doi copii stau ținâdu-se de mână și privesc
un gard verde
de pe zidul crăpat, o imagine de umezeală veche clipește-n
bobul de ploaie
o tobă bate, parcă, depărtările, cumpărând
liniște
sprijinit de un colț de zid, un trup arcuiește timpul
cu forme, iar ochii străzii îl privesc
cu mâinile în buzunare o barbă albă zâmbește
la o mașină ce traversează, veche
mașini noi
lucește o fereastră, trece soarele, o sirenă de salvare
strigă, faceți-mi loc
e strada, e lumea care trăiește, sunt și eu
sunteți și voi
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre salvare
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre imagine
Citate similare
Ca o strada in ploaie
afară plouă mă dezgroapă
la vară voi striga și eu
trăiască ploaia
nevinovat ca o stradă în ploaie
ca strada aceasta pe care acum
o femeie traversează cu pantofii în mână
în ușile străzii toți bat
cu bocancii cu potcoavele
numai tu necunoscuto
mângâi cu picioarele goale
pietrele
din ușile străzii
la vară voi striga și eu
traiască ploaia
poezie de Mihai Leoveanu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încălțăminte, poezii despre picioare, poezii despre nevinovăție sau poezii despre femei
Casa sufletului
Voi face iar o casă nouă
Cea veche s-a crăpat
Un uragan a rupt-o-n două
Un zid din ea s-a dărîmat
Nu mai incep din temelie
Căci timp eu nu mai am
Acoperișul pun din veselie
Pereții din iubirea ce o am
Și piatră peste piatră pun
Zidesc iubirea in granit
Iar timpul il măsor in pumn
Nu risipesc ceasul grăbit
Alerg cu gândul prin livadă
Privesc la pomii ce-nfloresc
Doi oameni pe o verandă
Privesc la cer si se iubesc
O casă a sufletul se înalță
Fără pereți si groase temelii
Un suflet să iubească învăță
Aud în noapte luminile inimii
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre uragane
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre copaci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tu fereastră...
pervaz
zidit
din praf de istorie.
sunt umbra colțului de cer
sprijinit de ochii tăi
și-n verde de pictor flamand
pictat
uite:
în glasul trecutului
împletind larg orizonturi
prin șuvoi ce ține strună
cai negri de nori
ce tropăie în furtună
privesc din tabloul
unde stau întors în mine
urme străine de-afară
pervaz,
tu fereastră,
te sprijin,
trasparentă
deschizând veacuri
dinspre-năutru în afară,
din istorie și trecut
prin tabloul înrămat,
peretele alb,
timp,
suntem,
eu pervaz,
tu ferestră...
poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre nori, poezii despre negru, poezii despre istorie sau poezii despre cai
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre război, poezii despre prezent, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre bani
Sifidez înălțimea
Sfidez înălțimea,
de-un zid coșcovit agățat,
lumea, sub mine,
în spate
își cară iar ziua.
Claxoane, mișcare,
vacarm și lătrat.
Ce liniște este aici!
Atât de aproape e cerul,
(și norii aceia pufoși),
cu unghia-i zgârii seninul,
plămânii respiră nervoși.
De zid m-am lipit și mi-e bine,
îi simt umezeala în pori,
mi-e rece de mine,
mi-e bine de nori.
Sfidez înălțimea,
tu, lume, mă dori.
Coboară!
mă strigă iar lumea
cu glas de claxon citadin,
coboară să-ți duci veșnicia
prin cărciumi sordide,
desfrâu și suspin...
Coboară!
mă strigă iar lumea
și glasul răsună străin.
Mi-e bine de cer,
sfidez înălțimea,
mai stau!
încă puțin...
poezie de Adina Velcea (20 decembrie 2017)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre oraș, poezii despre mișcare, poezii despre dorințe, poezii despre desfrânare sau poezii despre câini
Doamnă
sunete-n amurg tăcute cad
trec zile
încet vântul în mine bate
o inimă mă doare
un gând de sus mă ninge
cu frunze
albă de pian o clapă apăsată
mă strigă și-mi spune
că la ușa vieții mele
bate
încet încă o toamnă
poezie de Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre pian sau poezii despre ninsoare
Un fel de remiză
știu că nu ne-am văzut de mult
nu mai contează oricum
între mine și tine
nu-i decât un punct
în care se adăpostesc
pentru o vreme
umbrele și mirosul greu de igrasie
care mă împiedică să te văd
nu e nici ură nici încăpățânare
ci doar un zid umed și înalt
cu ferestre false care nu mă lasă
să privesc într-acolo...
încerc să mă târăsc prin
smoala din zid
și mi-e greu
presimt ceva rău
neputința se-ncolăcește pe mine
și îmi taie răsuflarea dar
mă gândesc că de fapt
toate sfârșiturile sunt părți
care egalează distanța dintre noi
aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză...
***
nu nu-mi doresc nimic mai mult
decât să stau în fața oglinzii
și să privesc depărtările
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre sfârșit sau poezii despre jocuri
Nu mai este loc
un colț de stradă s-a prăbușit
într-o vitrină se bat afișe
aici se vinde dezbrăcatul oamenilor
dincolo de-o mașină care se bălăgăne beată
pe două borduri suprapuse, un puști strigă
vând ziare
un cap nepieptănat își bagă un deget în nas
zice obraznic la polițaiul crăcănat
este pentru cine-mi este tare drag
o fetișcană tunsă cu breton, în spate
trage după ea un lățos
câinele latră la omul care cerșește
zice că a fost ministru
doi cu o singură lopată, sapă o groapă
uite și pițipoanca, a ieșit dintr-o instituție a statului
fira-ți ai dracului de bețivi, nu vedeți
...
o fereastră se deschide, dar nu în lumea noastră
ci spre grădina somptuoasă din curtea palatului
de marmură
construit din bordură peste bordură
un bărbat cu părul alb aleargă și se uită înapoi
i-au dat drumul
nu mai este loc în închisori
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alcoolism, poezii despre tuns, poezii despre păr alb, poezii despre păr, poezii despre palate, poezii despre obrăznicie, poezii despre miniștri sau poezii despre ministere
Zidul
Desenez o fereastră în zid,
în zidul surd, ca o moarte,
și mă prefac c-o deschid
și privesc pân-departe.
Doamne, ce sfinte peisaje
dat mi-i să văd uneori:
ce arbori cresc pe blindaje,
sau pe tranșee ce flori!
Soarele șade în ierbi încâlcit,
pământu-i de spice mai greu;
și aproape că sunt fericit
în fața peretelui meu.
... Desenez o fereastră-n zid, și
se cască-o spărtură: în ea
m-aș teme să cad de n-aș fi
legat ca un lanț de podea.
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre peisaje, poezii despre flori, poezii despre fericire, poezii despre desen sau poezii despre creștere
* * *
cum să îmbrățișez deznădejdea
cum să pictez tristețea pe scoarța sufletului
cum este să mor în fiecare zi
fără să cer, fără să știu
nu știu încă să privesc, să mă privesc
cine știe unde mă voi duce
mă voi așeza pe treptele cerului închizând o inimă într-un zid
o durere fără de margini precise
voi căuta mereu un loc
un țărm închis într-o liniște oarbă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere
Și era ploaie cu senin
Și era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nclin
Și le îndoaie.
Acuma toți ei înfloresc
De primăvară
Ș-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.
Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia șiroind
Pe-a ta fereastră.
Și-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Și numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.
Atât de dulce și de plin
C-așa văpaie
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre vestimentație, poezii despre primăvară, poezii despre mândrie sau poezii despre Soare
Și era ploaie cu senin
Și era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nchin
Și le îndoaie.
Acuma tot ei înfloresc
De primăvară
Și-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.
Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia șiroind
Pe-a ta fereastră.
Și-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Și numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.
Atât de dulce și de plin,
Cu-așa văpaie,
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cununa veche
Dansez în trunchiul salcâmului.
Furnicile învârtesc inelele lui ca pe un disc
de pick-up.
Soarele cântă la frunză
oda bucuriei...
Cifrele romane aleargă pe cadranul imașului.
Strigă după morminte însetații pământului
și bocesc din poze părinții la nuntă.
În vârful sunetului de foșnet a înflorit o ureche.
Te țin de mână!
Creanga ne cunună veche!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre nuntă, poezii despre muzică, poezii despre furnici, poezii despre frunze, poezii despre fotografie sau poezii despre dans
Timpul râde de noi, când trece
privesc un geam și golul lui mă sperie
masa se uită la mine, prin portretul
bunicului
mă gândesc să-i vând trecutul
să pot respira încă un pic, viitorul
acum un leu este o monedă, ca un covrig
fărâmă rodundă zilnică de suflet
de multe ori mă consum și las golul singur
iar el se destramă, prividu-mă cu dispreț
un pod atârnă ca un braț rupt, deasupra unui pustiu
fierul beton era ruginit, înainte de-a putea fi terminat
parcul înghesuit între brațe de copii, tresare
poate crăpa oricând, ca o coroană de copac
crăpăturile lui pot absorbi, oricând suflete nevinovate
undeva un ciocan de lemn pe-o masă lungă
bate strâmbe destine, încă nu există lege
roba cu mască de mort pe față
conține fantome din altă lume, lume trecută
iarba unei alei, din suflet suportă umilință
este calcată de-o povară
o viața ce-și calcă anii tinereții
în picioare
unii nu vor să-i lase un loc sub soare
și trebuie să-și ia traista disperării în spinare
de aceea
fărâmituri coapte ale pământului de ani se pierd
iar câmpiile pustii ard în inimi
țărâna depărtării doare
părul tău negru flutură vântul
o picătură de aer îmi oprește o respirație
chipul de marmură albă în picioare de școlăriță
alergă-n ochii mei și-a unei zile de tinerețe
viața zâmbește și se scurge, ca zborul unui fluture
prin timpul care râde de noi, când trece
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre râs, poezii despre școală sau poezii despre zbor
Două cuvinte
tăcerile ard, înăutru se zbat
scoarța copacului scrijelită, nu le uită
în piatră sunt săpate, vântul le poartă
buze neștiute, din adânc le rostesc
bobul unei lacrimi, cu ele-n durere coboară
scrise și spuse, litere, formați doar două cuvinte
ochii le privesc, ce mult le doresc
genele le strâng, în izvoare zăgăzuite
sunt doar două, în inimi sădite
luciul apei, în oglindă le caută
pe chipuri din lumi, de altădată
pe-o bancă stau așezate, castanul suspină
curmătura răsăritului, le învârte într-un nor
cerul le citește, pe fețe însorite
apusul încet, în brațe le-adorm
noaptea le ascunde, printre trupuri dezvelite
căpițe de fân, cu miros de toamnă târzie
le păstrează-n tainice nopți, răsucite spre stele
și cateodată
o hârtie albă, mică, c-o lacrimă împăturită
zboară prin colbul drumului, uneori de vânt izgonită
cu ele, cele două cuvinte
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură
Din viață
mai cade cu toamnă-n fulgi de iarnă
o gheară de ger lustruiește, luciu de gheață
la orizont o stea străjuiește cerul
o cale ferată îmi poartă în ea destinul
bate vântul
un colț de stradă strigă cu ger
un pantof rătăcește, stingher
un ochi de fereastră priveste la lună
o față albă stă sigură-n umbră
la capătul lumii e iarăși noapte
la răsărit clopotele bat a dimineață
a mai trecut un an din viață
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre iarnă, poezii despre gheață sau poezii despre ger
Curcubeu
Aș vrea să ne plimbăm pe curcubeu,
Ca pe un pod ce zările le leagă
Tu colorată-n roșu, în verde eu,
Două lumini plecate-n lumea largă.
Sub soarele oranj să te sărut
Când părul galben magic îți lucește
Cerul albastru să-l privesc tăcut
Să simt că timpul nu se mai grăbește.
Din pietre indigo să-ți fac șirag
Să ți-l așez la gât, să te desfete,
Să mă aplec și să-ți culeg cu drag
Un buchețel frumos de violete.
De-aceea către cer privesc mereu
De cum răsare soarele din mare
Aș vrea să ne plimbăm pe curcubeu
Să ne scaldăm în valuri de culoare.
poezie de Octavian Cocoș (6 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre roșu, poezii despre păr blond, poezii despre poduri sau poezii despre plimbare
Rondelul trecutei iubiri
Când trec pe straduța cea veche
Mă încearcă regrete adânci,
Un ecou îmi sună-n ureche:
"Sunt două decenii de-atunci".
Noi doi, ce frumoasă pereche,
Iubirea mișca din loc stânci,
Când trec pe străduța cea veche
Mă încearcă regrete adânci.
De-acum e-o poveste străveche
Câteodat' îmi dă inima brânci,
Parcă sunt de-un secol in zeghe
Și tânjesc o privire s-arunci,
Când trec pe străduța cea veche.
rondel de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Alex Dospian despre iubire, citate de Alex Dospian despre timp, poezii despre stânci sau poezii despre frumusețe
Lumea-lumină II
salamandrele sunt unduiri în ape
triunghiul bermundelor ascultă-n tăcere
zborul aripii frânte de taifune
coboară adânc în mine și are a-mi spune
că dincolo de pânza de ceață și nadă
întunericul devine lumină și-n altă viață
și eu sunt mireasă pe valuri cu spumă
când strigă și nimeni nu vrea să mă audă
trecutul îl duc în spate grea și veche ancoră
am o mână agățată de o pană, grea povară
dar ea îmi este prea mică fragilă și fină
însa are curajul să mă poarte prin cuvinte...
în lumea-lumină
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre devenire sau poezii despre cuvinte
Am și uitat
Parcă am și uitat că am copii...
S-au risipit tăcut precum un fum...
S-au risipit tăcut în zări de vis...
Tristețea mea cui aș putea s-o spun?!
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu!
Ochii în lacrimi sunt scăldați... Mă dor!
Și gândul parcă mi-e acum pustiu...
Să fii bătrân și singur nu-i ușor.
Privesc departe... Zările-s pustii...
Ori nu mai văd!... Parcă le-aud strigarea...
Stau singură și plâng în nopți târzii
Și pruncii parcă nu-mi aud chemarea.
Vuiește ca un clopot gândul meu...
E-nvolburat... Îmi pare o furtună!
Și lângă mine-i numai Dumnezeu!
Și clipele se risipesc... se curmă...
Se-aud în mine pași șoptiți și ard,
Străin pribeag, de dor și nerăbdare.
Caut precum un orb sprijin și cad...
Ai cui să fie pașii-aceștia oare?!
Și plâg din nou... Ce draperie grea
Se-apleacă-n ființa mea precum o noapte!
"Parcă am și uitat că am copii!"
Se-aud în mine, trist, atâtea șoapte.
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu?!
O mângâiere caldă, diafană,
Mă-mbrățișază-n umbre... Parcă știu...
Parcă vă văd în vise tată, mamă!
Privesc departe! Zările-s pustii,
Ori eu am rătăcit către niciunde,
Crezând că mângâierea de copii,
În suflet, ca o taină, se ascunde.
Veniți copii, cât nu e prea târziu!
Să vă privesc aș vrea, să-mi fiți aproape...
Dar drumul către voi e lung acum, iar eu,
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte...
Voi duce-n mine ca pe un stindard
Iubirea pentru pruncii duși departe...
Deși în mine-atâtea doruri ard...
Deși e frig, deși e numai noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre dor, poezii despre tată, poezii despre religie sau poezii despre plâns