Cu toţii scriem poezii, doar că poeţii sunt singurii care le scriu cu cuvinte.

John Fowles în Iubita locotenentului francez (1969), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt poetă, dar scriu poezii...

Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Prin ele simt libertatea noţiunii de a fi.
Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Eu sunt o stea căzută din al cerului sălaş
O frunză rătăcită în acest oraş.
O fiinţă ce-aşterne versuri pe o foaie goală
Şi-aşteaptă în tăcere o voce anormală.
O voce dumnezeiască care-i îndrumă scrisul,
O dulce voce care-i alină visul.
Nu sunt o poetă, dar eu tot scriu poezii...

poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul

Poeţii când există e-o minune
poeţii nu se nasc ei sunt născuţi
poeţii nici nu dorm numai visează
poeţii niciodată nu-s prea mulţi

poeţii n-au religii şi nici zei
poeţii nu aşteaptă pe la uşi
poeţii libertatea nu o sapă
şi-s cei mai îngeri dintre nesupuşi

poeţii n-au familii au iubite
poeţii bunăoară sunt cu toţii
cei care lasă lumea pentru alţii
poeţii curg mereu de-a lungul nopţii

poeţii au un fel de n-ar mai fi
poeţii niciodată nimic nu înconjoară
e o ruşine să învingi poeţii
şi sacrilegiu e să-i naşti a doua oară

poeţii nici nu ştiu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămaşă viaţa lor durează-
poeţii au un paradis al lor

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai un necaz, sau eşti rănit sau în nevoie - mergi la oamenii săraci. Ei sunt singurii, dar singurii, care te vor ajuta!

John Steinbeck în Pasiunile Raiului (2006)
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

lege

Legile sunt doar cuvinte pe hârtie, cuvinte care se schimbă după toanele societăţii şi sunt interpretate diferit în fiecare zi de politicieni, avocaţi, judecători şi poliţişti.

definiţie de John J. Miller
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii, pâine, şi lacrimi la masă

Poezii, pâine, şi lacrimi la masă
Cuvinte, otravă, pucioasă
Nerăbdare depărtări durere
Mă doare surâsul, întuneric, tăcere.

Poezii aş mai scrie cu rouă
Pe o frunză putrezită de pace
Dă-mi inima-ncoace
S-o scriu cu cuvinte ce plouă.

De pâine mi-i foame şi tine
Pe un gând ce veneai de acasă
Cu zâmbet ascuns în ciorchine
Dobândită, pierdută mireasă.

Lacrimi la masă, lacrimi la masă
Şi dureri ce-au atins remuşcarea
Pe noi ne-a despărţit întâmplarea
Aşează florile-n vază.

poezie de Dănuţ Cepoi (2017)
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Gillis: Eu nu sunt director, eu doar scriu.
Norma Desmond: Tu... scrii, da. Cuvinte, cuvinte, multe cuvinte! Ei, bine, ai să împleteşti frânghii de cuvinte şi ai să strangulezi toată lumea asta! Dar să ştii că undeva va fi un microfon care va înregistra ultimele bolboroseli, iar Technicolor va fotografia limbile roşii şi umflate!

replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu suntem surori, doar două stiluri de manifestare a intransigenţei.

John Fowles în Norul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictisit

De plictiseala scriu acum
N-am chef sa scriu, ci sa compun.
As vrea sa-mi vina multe-n minte
Sa scriu... o mie de cuvinte
Multe cuvinte plictisite
Dar cel mai plictisit cuvant
Sa fie....'plictisit'
Plictisit e pixul care scrie
Plictisita-i foaia ce-o manjesc
Sunt plictisit de plictiseala.
De plictiseala tot e mut.
Si aerul ce ma-nconjoara
Deasemeni este..... plictisit
In incheiere eu va spun
Ca plictisitele cuvinte.
Plicticoase-mi sunt.

poezie de Bogdan Manea (6 aprilie 2008)
Adăugat de Bogdan Manea
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Keating: Nu citim şi scriem poezie pentru că e drăguţ. Citim şi scriem poezie pentru că suntem membri ai rasei umane. Şi rasa umană este plină de pasiune. Iar medicina, dreptul, afacerile, ingineria sunt preocupări nobile şi necesare pentru a menţine viaţa. Dar poezia, frumuseţea, iubirea sunt lucrurile pentru care trăim.

replică din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

întrebare

Întrebările sunt o formă a vieţii.

definiţie de John Fowles în romanul Magicianul (1965)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

bilete de dragoste

scriu ca pentru prima oară
fiecare pagină în caietul cu poezii
şiruri de cuvinte care îmi trădează emoţiile
de parcă aş scrie iubitei
bilete de dragoste

scriu ca pentru ultima oară
fiecare literă creşte exagerat, îmi saltă dreapta
prea sus
mă ridică… sunt cât o virgulă
ce nu-şi găseşte locul!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii dorim lucruri pe care nu le putem obţine. Faptul că acceptăm această situaţie dovedeşte că suntem oameni maturi, inteligenţi. Încercăm toţi să luăm din viaţă ce putem. Şi dacă în cea mai mare parte a vieţii n-am avut nimic, ne luăm revanşa atunci când se iveşte ocazia.

John Fowles în Colecţionarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înseamnă că există adevăruri care nu se pot verifica.

citat din romanul Magicianul de John Fowles (1965)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi trebuia un nou mister pe care să-l descopăr.

citat din romanul Magicianul de John Fowles
Adăugat de paula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii sunt blestemaţi

Doamne
ei mor înainte de
moartea obişnuită
ca soldaţii cu săbiile ruginite
gustă din miezul infernului
ca dintr-o bucată de pâine
şi se îneacă în adevăruri
trăite pe jumătate poeţii
sunt blestemaţi
Doamne
carnea cuvintelor
e mereu amară
se îmbracă în suspine
adorm cu focul pe buze
şi se scaldă în strigăte
poeţii sunt condamnaţi
Doamne
zvârcolindu-se în pântecul
Cuvântului cu mâinile înmuiate
în cerneala timpului
se scriu şi se rescriu
până la prima particulă de nisip
peste care a trecut râul de smoală
botezându-i în numele scrisului
ca în numele durerii nesfârşite

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cuvinte de care ne temem să le scriem cu literă mică, cu toate încuviinţarea gramaticii.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt, cuvinte

Să nu crezi în cuvinte care ţipă
Că sunt cuvinte-nvolburate!
Să crezi, doar în cuvintele-aripă
Ce te ridică peste toate!

Să nu crezi în cuvinte care plâng
Că sunt aidoma cuvinte-moarte!
Să crezi, doar în cuvintele-lumină
În raza lor venită de departe!

Să nu crezi în cuvinte care taie
În carnea vie-a sufletului tău!
Să crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie
Ce te ridică pân la cer mereu!

Să nu crezi în cuvinte ce strivesc
Un fluture, o inimă, o floare!
Să crezi doar în cuvânt dumnezeiesc,
În râul limpede şi-n mare!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nefericire, întotdeauna am socotit că defectele mele sunt mai interesante decât calităţile altora.

John Fowles în Sărmanul Koko
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc în gol prin spaţiul dintre cuvinte

din nefericire nu pot să-mi opresc şi gândul
cum reuşesc uneori să-mi ţin respiraţia sub apă
dar tac din ce în ce mai adânc
cumva dincolo de groapa marianelor
ca un sfinx prins cu ochii pe cer
împărţind zodiile ca pe o azimă
iar lupa prin care lumea îmi pătrunde în vis
se răsuceşte ca o galaxie
în jurul unei inimi
care pulsează în ritm de blues

uneori spaţiile dintre cuvinte
conţin poveşti infinite
taman despre limite
iar poeţii sunt singurii care le pătrund
cu ochii privind spre nimic
ca spre cea mai mare certitudine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc în gol prin spaţiul dintre cuvinte

din nefericire nu pot să-mi opresc şi gândul
cum reuşesc uneori să-mi ţin respiraţia sub apă
dar tac din ce în ce mai adânc
cumva dincolo de groapa marianelor
precum un sfinx prins cu ochii pe cer
împărţind zodiile ca pe o azimă
iar lupa prin care lumea îmi pătrunde în vis
se răsuceşte ca o galaxie
în jurul unei inimi
care pulsează în ritm de blues

uneori spaţiile dintre cuvinte
conţin poveşti infinite
taman despre limite
iar poeţii sunt singurii care le pătrund
cu ochii privind spre nimic
ca spre cea mai mare certitudine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!