Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Unei "frumoase": Nu există femei urâte, ci doar bărbați care nu știu să aprecieze frumusețea...

Mare, grasă, lată-n șolduri,
Parcă-i luată de la solduri;
De-o măsori, la ea lățimea
E mai mare ca-nălțimea.
Iar această bașoldină
E un munte de slănină,

Cu picioare scurte, groase,
Aspre, dure și păroase,
Labe mari la cea gurmandă,
Încălțări doar la comandă
Și atârnă de-al ei trunchi
Țâțe mari pân' la genunchi...

E atâta de umflată,
E așa de gogonată,
Că atuncea când pășește
Parcă se rostogolește.
Când ea merge, șade vântul,
Se cutremură pământul.

Iar această balabustă,
Un morman de șunci în fustă,
Are-un creier de găină,
Minte ioc sau prea puțină,
Ifose că e savantă,
Deși este ignorantă.

Este cam oligofrenă,
Are-o gură de balenă,
Știrbă, fără dinți în gură,
Chip schimonosit de ură
Și sprâncenele stufoase,
Cât piciorul meu de groase.

Niciodată nu zâmbește,
Gâtul parcă îi lipsește,
Capu-i e-nfundat în umeri,
Părul rar rapid îl numeri.
Are-o frunte mică,-ngustă,
Vorba aspră, simplă, frustă,

Și-o bărbie ce-i atârnă,
Nasul mare ca o bârnă,
Iar de gros - cam ca pe mână,
Dar ea crede că-i o zână;
O privire de bovină,
Dar ea crede că-i divină.

De privește în oglindă,
Crapă sticla, sare-n grindă
Sfărâmată-n mii de cioburi,
Groaza celor două globuri.
La cât e de grațioasă,
Cum să spui că nu-i frumoasă?!...

pamflet de din Pamflete și satire (13 octombrie 2013)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Unei hoaște care vrea să se mărite

De spate-i cocoșată, nu are dinți în gură,
Iar fața-i e brăzdată cum e o arătură,
E surdă de-o ureche, privirea-i e sașie,
Și e așa uscată de parcă e-o scrumbie.

La mers se poticnește și-i tremură o mână,
Îi scârțâie genunchii și părul parcă-i lână,
Iar țâțele-i atârnă ca rufa la uscat,
Doar pielea e de ele, -aproape au secat.

Și totuși o furnică ai dragostei fiori,
În pat se zvârcolește din seară până-n zori
Și vrea să se mărite, visează-orgii carnale,
Deși de-o vreme Moartea îi dă mereu târcoale.

poezie satirică de din Pamflete și satire (11 noiembrie 2019)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Unui criticastru

Critică tot ce-ntâlnește, fără vrun discernământ,
Tot ce mișcă sau nu mișcă, tot ce este pe pământ.
Dacă s-ar privi-n oglindă, ar vedea că nu-i perfect,
mulțime de defecte-"mpodobesc" acest abject:

-a lui gură este strâmbă și că nasu-i mult prea mare,
sașie-i e privirea, scăfârlia păr nu are,
urechea-i clăpăugă, iar sprâncenele-i lipsesc,
-a lui frunte e teșită, ochi porcini, obraz grotesc,

bărbia-i e curbată, groasă și așa de lată,
întrece în lățime de zăpadă o lopată;
Gâtu-aproape că-i lipsește, capu-nfipt direct în umeri
Și-alte-atâtea mii defecte, imposibil le numeri.

poezie satirică de din Pamflete și satire (24 martie 2018)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Bârfitorul... și bârna din propriul ochi

El nu mai vorbește de rău, cu păcat,
De când are-o pleoapă ce îi cam atârnă,
Iar celălalt ochi este foarte umflat;
Dar nici nu mai poate... vadă... vreo bârnă!

epigramă de (2009)
Adăugat de Ștefan-Cornel RodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul unui câine năzdrăvan

Sunt mulți cei care spun fiecare câine are-o zi a lui,
Că o pisică are-un număr de vieți sau altul;
Cum sunt și unii care cred homarul este roz,
C-albinele lucrează doar în stupi, unde-și au și patul.

Mai sunt și cei care pretind, puțini, că un anume cal
Are pe cap două cocoașe și-n frunte un corn curbat,
Iar un tip care spune,-n glumă, c-o iapă poate face cuib
E la fel de rar ca un măgar roșcat.

În pofida celor spuse, am momentele mele fericite,
Prețuiesc oasele mai mult decât s-ar putea crede
Și deși nu apreciez gălbejitul biscuit, la nevoie îl înghit,
Și-mi mai place fug după iepuri, prind pietre.

Dar cea mai mare încântare e să-mi înfig colții
În pulpa unui juncan grăsun și delicios;
Iar dacă-i mușc chestiile dintre picioare, un răsfăț,
Sper că nu mă veți considera prea vicios.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Under Milk Wood: A Play for Voices Paperback" de Dylan Thomas este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -69.99- 59.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Necazuri

Tot omul are o problemă,
Mai mică sau mai mare,
La mine-i groasă, e extremă,
Ca la însurătoare.

De-un timp, am gol prin buzunare
Prin carduri bate vântul
Nu vă mai spun , de la mare,
Mi-a cam pierit avântul.

Ea e frumoasă, e-admirată,
Dar am o mare teamă
Ca, într-o noapte-ntunecată,
Vreun hoț s-o bage-n seamă

Și să mi-o fure, s-o răpească,
Să plece cu ea-n lume,
Să-i facă rău, chiar s-o lovească
Și nervii -mi consume.

Eu o iubesc, deși mă seacă
De prea mulți bani pe lună,
Cu leafa mea nu prea se-împacă,
I-ar trebui mai bună.

Fac tot ce pot strălucească,
Îmi iau chiar de la gură,
Și n-aș mai vrea să se oprească
Din fugă, în natură.

Deși plimbările mă costă,
Că-i scumpă și benzina,
Mai scap de-o viață prea anostă
Și schimb puțin rutina.

Când merg cu ea, nu-mi fac probleme,
Sunt plin de-adrenalină,
Dar stau și mă întreb, de-o vreme:
Ce-mi trebuia... mașină?

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Five o'clock

Mă pregătesc, intens, de-o zi întreagă,
Iar florile-mi zâmbesc din vaza lor,
Oglinda mă privește-aprobator,
Căci am un chip ce poate s-o atragă.

Mi-a aranjat această întâlnire
Mătușa dinspre partea unui văr,
Și-am acceptat pe loc, fără crâcnire,
Căci mi-a plăcut de ea, într-adevăr.

Mi-au dat și poza ei, și e frumoasă,
Zâmbește și-are dinții toți și albi
Ca trandafirii ăștia, de pe masă,
Ce m-au costat cam mult, căci sunt roz-albi.

Eu cred că-i timpul, gata, plec de-ndată,
O iau pe jos – cu-n taxi e prea scump-
Și merg încet, pantofii să nu-i rump
Că nu-s ai mei, și aș fi bun de plată.

E-aproape cinci, ar trebui s-apară,
peste două ore e un meci
Și n-am de gând, pe-aici, fac poteci,
Dar nici s-o dau, ca altădată-n bară.

Băi, frate, este cinci și trei minute,
Eu le-nțeleg pe ele, da'-i târziu,
Iar cerul e puțin cam cenușiu
Eu cât să mai aștept, pe nebăute?

Poftim,... și zece, am plecat acasă!
Eu dau iubirii tot, iar ea deloc?
A-ntârziat? – fie sănătoasă!
Ce-i asta: cina de la five o'clock?

poezie satirică de din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Dezbrăcată-n mini fustă (glossă de sezon)

Dezbrăcată-n mini fustă
Pe nisipu-încins la soare
Și-a bronzat și mintea-îngustă
De-aia-i azi... rătăcitoare;
Cu gândirea-i de mangustă
Ea se vrea cuceritoare
Din priviri bărbații-o gustă
De la cap pân' la picioare...

N-are cap, deci nici n-o doare
E de felul ei... robustă
Deși suplă ca o floare
Dezvoltată într-o pustă;
E-n continuă schimbare
În ținuta ei... vetustă
Arătoasă ea se pare
Dezbrăcată-n mini fustă...

Atitudinea-i e frustă
Intră-n bar, e zâmbitoare
Ia un whisky îl degustă
I se pare-a fi licoare;
Lumea-n juru-i o dezgustă
Iese-afară trecătoare
Se întinde-n gen lăcustă
Pe nisipu-încins la soare...

Mai apoi făcu prinsoare
Cu o tipă la o șustă
va sta-îndestulătoare
Dar e damă balabustă;
La bronzat fără-încetare
O decizie injustă
F'indcă soarele la mare
I-a bronzat și mintea-îngustă...

Prin decizia augustă
Pierdu din vedere, oare?...
prin felul ei venustă
Își va pierde din splendoare;
Ajungând o zăvăcustă
Planta cea agățătoare
Cu aspectu-i de locustă
De-aia-i azi rătăcitoare...

Peste plajă nici o boare
Arde soarele pe crustă
Stă și suferă, o doare
Ba mai mult, simte că-i custă;
Vremea este arzătoare
Și-a ars corpul fără fustă
Nici nu-și pune vreo-întrebare
Cu gândirea-i de mangustă...

Intră iar în bar pre/gustă
Dintr-un gin, răcoritoare
Contrar celor din flibustă
Nefiind prea băutoare;
Mersul lent ea și-l ajustă
Cu mișcări stânjenitoare
Pe-o direcție îngustă
Și se vrea... cuceritoare...

Mai târziu, mai pe răcoare
Ea, ce se dădea robustă
Provocând în jur rumoare
Are mersul de lăcustă;
Și-i trădată de paloare
Rătăcind prin marea pustă
Pe cărări șerpuitoare
Din priviri bărbații-o gustă..

Încă se mai crede-augustă
O bronzată călătoare
Cu gândirea ei vetustă
Vrând ia din bronz și sare;
Are-o comportare frustă
Nu se plânge că o doare
Și-arată ca o popustă
De la cap pân' la picioare...

De la cap pân' la picioare
Din priviri bărbații-o gustă
Ea se vrea cuceritoare
Cu gândirea-i de mangustă;
De-aia-i azi rătăcitoare
Și-a bronzat și mintea-îngustă
Pe nisipu-încins la soare
Dezbrăcată-n mini fustă!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Întâmplarea

Furios nevoie mare,
Se gândește la-ntâmplare
Și nu poate -nțeleagă
Cum, nevasta lui cea dragă
Poate să i-o facă-așa
Lui, de parcă n-ar avea
Intuiția la ea.

Cu trei zile-n urmă-a spus
- Iar el nu i s-a opus –
mătușa ei bătrână
E bolnavă. "Să rămână
În tot weekendul cu ea
Dacă-i liberă și vrea
Cât de cât a o-ajuta".

Și-a plecat! Iar el, "cuminte",
Doar din câteva cuvinte
S-a-nțeles, a rezervat
Și la mare a plecat
Iute cu amanta. Da,
S-o-ngrijeasc㠖 de! – că ea
N-are pe altcineva.

Toate bune... până-n seară
Când – ah! – inima să-i sară
Când, pe-o ușă din hotel
Au intrat și Ea, și El,
Ea – nevasta lui, vezi bine!
El – vecinul. Ah, Mărine,
Tare-mi pare rău de tine!

Na! – are-o grijă nouă:
Lasă v-arăt eu vouă!
Cum adică, eu, mințit?
Chiar credeai m-ai prostit?
Cum să-mi spui așa ceva
Când mai simplu îți era:
"Dragă, plec la mama, pa!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Adormirea Maicii Domnului...

(2)

E moartea, învierea și slăvirea
Această zi de mare sărbătoare.
Maicuta sfântă și-a 'mplinit menirea
Și va pleca la Cel ce moarte n-are.

Deși sfârșitul i-e atât de-aproape
Zâmbește, nu-și arată suferința
Iar chipul ei scăldat în tulburi ape
E alb, însă senin precum credința.

Miraculos Apostolii sosiră
Ca să îi facă moartea mai ușoară,
Dar toate grijile se risipiră
Când Ea le aminti așa 'ntr-o doară:

Să știți moartea nu-i o tragedie
Și nu regret mor, nu niciodată,
Când am în gând doar munti de bucurie
Iar ușa fericirii-i descuiată.

Fiti liniștiți și nu-mi plângeți de milă
Acum când Fiul meu la El mă duce,
Sunt pregatită și aștept umilă
Să merg cât mai degrabă-n Raiul dulce!

Apoi ca orice ființă
Măicuța adormi pentru vecie,
Dar îngeri albi în mantie Cerească
O duseră în zbor spre Veșnicie.

Plângeau tăcut izvoarele și vântul
Iar norii parcă prevesteau furtună,
Dar sus pe Cer o Stea își lua avântul
Și lumina precum o noua lună!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șprotul (Sprattus sprattus)

Cel mai ieftin pește-i șprotul,
După cum spunea nepotul.
Mic cam de-o juma de șchioapă,
Crește în marină apă.

La culoare-i argintiu,
Iar pe spate albăstriu,
Capu-i mare, gura mică
Oblic úșor se ridică.

Corpul este alungit
Și cu solzi acoperit;
Solzul este mărișor,
Dar se curăță ușor.

Știe-orice bucătăreasă,
Carnea este foarte grasă.
După ce-l eviscerezi,
Îl speli bine și-l sărezi,

Îl dai iute prin mălai,
Sau făină, dacă n-ai,
Și-l frigi ápoi la tigaie,
La foc mic, nu vâlvătaie.

Lângă peștii rumenei,
Pui măligă și mujdei,
Garnisești în farfurie
Cu felie de lămâie;

Dacă ai, la o adică,
Pui pe masă o berică
Și-o să vezi, de râsul curcii,
Cum la gura-ți sé bat turcii.

poezie de din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (22 noiembrie 2021)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cât de proști ne crede, oare, premierul plagiator Victor Ponta? (Pamflet)

Băsescu nu-i un sfânt,
Un Mesia pe Pământ,
Că-i un cinic, un ingrat,
Uneori chiar deplasat,
Cine poate contesta?
Nici chiar el, nu este-așa?

Pérsonaj demn dé satiră,
Ponta minte cum respiră:
Băsescu e o fiară,
C-o să deie foc la țară,
mănâncă oameni vii,
Și-alte mii de grozăvii.

Muritori și muritoare,
Cât de proști ne crede, oare?
Nu vă supărați c-o spui,
Dar găsește proști destui!...

pamflet de din Pamflete și satire (19 august 2013)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

Totuși, din când în când, mai pe furiș, pe sub genele lungi, negre, întoarse, își ridica doar pentru câteva clipe albastrul ochilor spre el. Nesuferitul! Intenționat sau nu, tocmai în doar acele câteva clipe o fixa și el insistent cu ochii lui adânci, cu acea privire pătrunzătoare, ce-i dădea parcă fiori, intimitând-o, deși în adâncimea ochilor lui căprui putea zări doar multă blândețe și bunătate. În plus, avea un chip plăcut și indiscutabil, un suflet bun; înțelegea aceste lucruri din atitudinea lui. Don Juanul Institutului se afla alături de ea; dansa cu el. N-ar fi crezut vreodată va avea această șansă, dar iată, va porni într-o misiune de lungă durată, împreună cu el. Inima îi ticăia ca un ceasornic mult prea grăbit, iar ea-și dădea seama era pe cale cadă în capcana pe care el, poate cu sau fără voia lui, părea a i-o întinde; de fapt, chiar căzuse, inevitabil, în ea. Cu voce tare însă, continua -l refuze categoric, -l respingă, deși sufletul îi șoptea neîncetat cu totul altceva; dar ea dorea pară rece, distantă. Oare cât timp va reuși să se poarte astfel față de el? 13 ani i se părea cam prea mult... Oare va reuși păstreze atâta timp această răceală între ei, care să-i despartă, deși, de fapt, parcă nu asta-și dorea? Contradictoriu și dificil, chiar și pentru un foarte bun psihiatru! Oare el avea habar de frământările ei? Sau nu?

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ateului blasfemator Valeriu Butulescu (pamflet)

Înfrățit cu Iliescu,
În vremi ce-au frizat grotescu',
Deputat de FSN-eu,
Nu mă mir ești ateu,

Dar mă mir îngrozitor
ești și blasfemator.
Tu, prin vorba ta, vicleana,
Ești o slugă-a lui Satana.

Ca oricare ticălos,
Ai obrazul foarte gros.
Nu-i nimic din ce e sfânt
Nehulit de-al tău cuvânt.

Plin de tine, cu tupeu,
Îl hulești pe Dumnezeu;
Pretinzând ai umor,
Îți bați joc de Ziditor.

Din postura-ți de ateu,
Spui prostii de Dumnezeu;
Cu scremutul tău umor,
Tu pretinzi că-i Dictator.

Eu vreun dictator nu știu
Să-l jertfească pe-al său fiu
Ca mântuie, haine,
Chiar și bădărani ca tine.

nu crezi în Dumnezeu,
Dar te-nchini lui Asmodeu;
Ne îndemni -l respectăm,
Și doar lui ne-nchinăm.

Ești așa de odios,
-L hulești și pe Hristos.
Pervertit, pervertitor,
Râzi de-al nost Mântuitor.

Iuda de-ai fi fost născut,
Pe nimic L-ai fi vândut;
Chiar mai rău, printre sudalme,
Cuie îi băteai în palme.

Râzi de Cina cea de Taină,
Hula ta crezând că-i faină.
Îngerii îi umilești,
Iar pe diavoli îi slăvești.

Fără de discernământ,
Îți bați joc de Duhul Sfânt.
Cum nu-ți pasă de păcate,
Râzi de Sfânta Trinitate.

Cât privește de Scriptură,
Ai cuvântul plin de ură;
Biblia batjocorești,
Iar pe Marx tu îl slăvești.

Tu, ateu între atei,
Râzi de temple și moschei,
De biserici, sfinți, Alah,
N-ai regrete, nu zici "Ah!"

Nu te mustră conștiința
Și nu știi ce-i pocăința.
Cu conști'nța ta e bai:
Să te mustre, tre' s-o ai.

O, ateu, tu ia aminte:
Să-ți bați joc de cele sfinte,
E-un păcat așa de mare,
Că în veci nu ai iertare.

pamflet de din Blasfemiile și blasfematorii în aforisme, epigrame, pamflete și satire (17 februarie 2019)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Moștenire de la neamuri (imitare după Marțial: XII.103)

Ai capul foarte mare, la fel ca și tăticul,
Iar pielea-ți este smeadă, la fel ca străbunicul;
Ai gura de la nașu', iar ochii de la mamă
De la bunică vocea, subțire, de alamă,
De la bunic ai părul, ce-i creț și negricios,
Iar de la unchi ai nasul, atât de lung și gros.
Toate-ale tale neamuri ți-au dat, dar ce necaz,
Nu s-a 'ndurat niciunul -ți dea un pic de-obraz!

pamflet de din Pamflete și satire (24 mai 2018)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Muha

O țară nu-i ca o mână căreia să i te potrivești, în calitate de conducător, ca o mănușă. Ea are mâini cu degete mai groase, mai subțiri, mai lungi sau mai scurte. Mare năcaz îi, pe acea țară, dacă are mâini multe prea lungi și, și mai mare, dacă conducătorul este "o mână lungă"!

(iulie 2012)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moșul și copilul

-Bună dimineața, nene! Să ai o zi frumoasă!
-Mulțumesc copile, de n-o fi vreo vântoasă
Că de-o bucat de vreme, și clima s-a schimbat
Prea des acum pământu-i inundat.
După cum se pare, vin zilele ploioase
Și eu cu reumatismul, o simt până la oase
Tu-mi pari astăzi cam trist, ceva s-a-ntâmplat.....
-Ce înțelept ești, nene, ce spui e-adevărat!
Ieri am terminat școala și-un pic îs supărat
Eu n-am avut părinții, când premiul mi l-au dat.
Am fost doar cu bunica, ce-mi poartă acum de grijă
Ea merge-ncet de-o vreme, are noroc de cârjă
-Vai, mama ta-i plecată și-ți este de ea dor....
-Nene, eu cred că e normal, sunt un copil minor...
Tot ceea ce-mi doresc e să revină-n țară
Și-o să-i propun eu asta când va veni în vară
Va sta atunci cu mine, o săptămână poate
Urmând plece iar la muncă-n străinătate
-Te simți, cumva copile, de mamă neglijat?
-Nu pot spun eu asta, ar fi mare păcat
Îmi trimite haine, dulciuri, multe jucării
Cred am mai multe decât au ceilalți copii
Mi-a luat și-o bicicletă, anul trecut în vară
Iar acum vreo lună mi-a luat chitară
Dar simt uneori tânjesc după alint
Aș vrea la ea în brațe, nu voi ca să te mint
De melancolie și ochii îmi dau în lacrimi
De ce-mi dă mie Domnul toate aceste patimi?
-Te compătimesc copile, dar am și o dilemă
N-ai spus nimic de tată, sau este vreo problemă?
-De al meu tată nu prea mai știu nimic
Ne-a izgonit de-acasă, când eu eram prea mic
De mă gândesc la dânsul, mi-amintesc cu groază
Cum o bătea pe mama și eu fugeam de-acasă.
-Copile bun, sincer îți spun mă uimești,
Cât de frumos și de matur gândești,
Aș vrea te ajut mai mult, dar nu prea pot
Așa bătrân cum sunt, cresc și un nepot
Tu reține-un lucru, ești un norocos
Vei fi bărbat ca mâine, nu fi plângăcios
De-o ai pe bunica, e un lucru mare,
Și ai și-o mămică foarte iubitoare
Ce spui tu atuncea, de nepotul meu:
Părinții i-au murit, îl ajut doar eu
Și nimeni nu-i aduce dulciuri, jucării
Așa cum primești tu și ceilalți copii
Eu nu mai pot munci -s bolnav acum
Iar pensia e mică, nu mă descurc nicicum
-Nene, știi ai dreptate, chiar -s norocos
De mă plâng în jur, par cam plicticos

poezie de (1 iulie 2014)
Adăugat de Ionel PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spatiul in opera lui Liviu Rebreanu" de Ionel Popa este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.
Constantina Gina Dumitrescu

Invizibil

viața invizibilă a mea, a ta,
nu ne-a făcut prea cunoscuți.
în lumea aceasta invizibilă
suntem doar niște păpuși
ce joacă pe sârmă la concurs
fără să ne vedem sau auzi,
căci viața noastră este invizibilă,
faptele noastre bune sunt invizibile
faptele rele, dacă există cumva,
sunt foarte vizibile maleficilor
ce le arată cu degetul
și strigă-n gura mare:
"uite, uite ce-au făcut!"
și ei mereu văd gunoiul din ochiul altora
dar bârna din ochii lor nu o văd niciodată
ei o vor invizibilă, dar nu se poate,
este prea mare, prea dură, prea urâtă,
prea meschină, prea lacomă,
este o bârnă cu mulți colți,
mă mir că nu-i orbește
pe cei ce poartă doar ură și lașitate
dar timpul nu-i trecut pentru ei
după faptă și răsplată vor primi
faptele lor îi vor blestema
și ei nu vor mai fi invizibili
faptele bune stau cuminți și așteaptă
chiar de sunt invizibile
până în ziua în care primesc marea răsplată
în ziua de apoi, în ziua adormirii,
chiar de ei sunt invizibili azi,
aici pe pământul ce crede că-i educă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Dacă din iarbă se văd furnicile cât cerul

iar lăcustele sunt deja la nivelul universului
atunci când le privesc printr-un bob de rouă
e de ajuns mă ridic în picioare
ca toată această imensă realitate
redevină liliputană
cam așa stă treaba prieteni cu lumea
depinde foarte mult de unde o privești
iar riscul de a trăi dincolo de orice concluzie
va rămâne la fel de mare precum ipotezele

așa că draga mea dragă
atingerile de mână
sunt singura cale de transplant
prin care două inimi pitice
care pulsează infinturi cu o oarecare larghețe
să nu erupă universurile aiurea
fără nicio noimă
cu miliarde de raiuri și niciun iad cumsecade
cum bine le mai spui când taci complice
lăsându-mi nările te creeze
din parfum de mosc
și un pic de fum de țigară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calcanul (Scophthalmus maximus)

E-un pește dintre cei ciudați,
Pe care îi privim mirați:
Natura parcă i-a greșit
Tiparul când i l-a croit.

E-un pește cu o viață lungă,
Dar care parcă-i într-o dungă*:
Cu corpu-n formă de disc plat,
La fel de lung pe cât de lat,

Cu aripioare laterale
Ca niște franjuri corporale.
La-înot, această arătare
E-o "farfurie zburătoare".

Îi este capul rău pocit,
Pe partea dreaptă mult turtit,
Iar ochii-s mari și bulbucați,
Pe partea stângă așezați.

Și fălcile-s grotesc turtite,
Cu dinți puternici încropite;
Tot capul îți stârnește groază,
Iar fălcile te-nfricoșează.

Dar astă groaznică jivină,
Cu pielea ei de pete plină,
Pe cât inspiră mult dezgust,
Pe-atât de bună e la gust,

Căci carnea lui e delicioasă,
E albă, fină, savuroasă
Și, cum ar spune moș Tănase,
Ea are doar puține oase.

Grătar, prăjit sau la cuptor
Și asortat cu-n vinișor ‒
Un vin alb, sec, de buturugă,
Ce cu ăst pește se "conjugă",

Aligoté sau o Fetească,
Sau Tămâioasă românească ‒,
Calcanu-i senzațional,
La masă este un regal.

poezie de din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (25 martie 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vine valul

neanunțat și ne duce cu el
în țările calde cu nisipul auriu
și rechini la mal în apa mică
trece pe sub noi sau peste noi
perie pământul boțit ca o gură
de babă știrbă sau de moșneag
care se ține bățos de toiag
vine valul și toată lumea așteaptă
în genunchi să treacă apa în șuvițe
de fuior groase cât degetele
copiilor care bat toba de tinichea

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook