Cerul era curat, vântul potrivit; Victoria se urca perpendicular la o înălţime de 1500 picioare, care fu arătată printr-o scădere de două degete minus două linii în coloana barometrică. La această înălţime, un curent mai însemnat duse balonul spre sud-vest. Ce privelişte măreaţă se desfăşura sub ochii călătorilor! Insula Zanzibar se înfăţişa întreagă vederii şi se desfăcea în culoare mai închisă, ca pe un vast planisfer; câmpiile luau o înfăţişare de probe de diferite culori; pâlcuri mari de arbori arătau pădurile şi câmpiile.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul era curat, strălucitor. La o înălţime de 1500 m se vedea întreaga insulă Zanzibar. Doctorul Fergusson plecase într-o călătorie de 5 săptămâni, însoţit de încă 2 prieteni: servitorul său, Joe şi un vânător, Dick Kennedy. Plecaseră cu balonul cu aer cald, dar soarta le pregătiseră multe primejdii şi pericole, de exemplu balonul rămânea făra combustibil, păsările îi făcusera găuri, rămâneau fără apă şi mâncare şi se confruntau cu furtuni foarte puternice. Doctorul Fergusson a salvat un om de la moarte, aproape mâncat de canibali, dar acesta nu a supravieţuit, deoarece avea multe alte boli. Servitorul Joe s-a aruncat din balon, pentru ca ceilalţi să ia altitudine; Fergusson l-a găsit după 3 zile aproape mort de foame şi sete în deşert, apoi au fost găsiţi de un grup de francezi, care i-au dus la Londra, unde au primit câte o medalie fiecare.

începutul de la Cinci săptămâni în balon, 4 de Jules Verne (6 februarie 1862)
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locurile de pescuit nu sunt oare cele mai rele din lume, cu teribilele uragane pe care Polul le trimite să bântuie pe câmpiile Americii de Nord? Anevoioasă şi plină de pericole era meseria de pescar!

Jules Verne în Un bilet de loterie
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuitorii insulei Zanzibar se arătau ca nişte insecte. Uralele şi strigătele lor se stingeau treptat-treptat în atmosferă şi numai bubuiturile de tun ale navei răsunau în nacela aerostatului.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luând media observaţiilor făcute în diferite rânduri, înlăturând evaluările timide, care atribuiau acestui obiect misterios o lungime de două sute de picioare, respingând părerile exagerate care îl descria lat de o mie şi lung de trei mii de picioare, se putea afirma că această fiinţă nemaipomenită, dacă ea exista totuşi întrecea cu mult toate dimensiunile admise până atunci de către ihtiologi.

Jules Verne în 20.000 leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scădere în înălţime

Bunicul nostru susţine
Că pierde din înălţime;
Nici un bătrânel nu scapă...
Corpul lor intră... la apă!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa noastră se întindeau păduri minunate, acoperind zarea. Arbori uriaşi, atingând înălţimea de două sute de picioare, îşi legau ramurile prin ghirlande de liane, formând adevărate hamacuri legănate de vânt.

Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insula Vivoral împarte fluviul Orinoco în două braţe ale căror ape cad în torente furioase.

Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserarea era, ca de obicei, extraordinară, dar aici, la această înălţime, parcă era şi mai deosebită. În sus, cerul senin cuprins de o mulţime de culori specifice înserării, iar în jos albul impenetrabil al atmosferei încărcate de dantoniu, prin care nu se zărea nimic. Desigur, lipsea strălucirea produsă de materialul alb cu care era pavată suprafaţa planetei, pe munţi materialul fiind inexistent, dar acest lucru nu scădea din frumuseţea peisajului.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor poeţi care spun că epigrama nu-i un gen serios şi că ei privesc mereu "spre înălţime"

Lucrând cu iambi, trohei, cu tropi,
Fugind într-una după rime,
Nu mai priviţi spre înălţime,
Prieteni, fiindcă... daţi în gropi.

epigramă de Marin Sorescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul şi cerul, pădurile şi câmpiile, munţii şi marea sunt excelenţi învăţători, care ne învaţă cu mult mai mult decât putem afla din cărţi.

citat din John Lubbock
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancorele, funiile, instrumentele, păturile de călătorie, cortul, merindele, armele, ocupară în nacelă locul ce li se hotărâse; provizia de apă se făcu la Zanzibar. Cele două sute de livre de nisip au fost împărţite în cincizeci de saci aşezaţi în fundul nacelei, dar totuşi la îndemână.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu era mai puţin comunicativ, decât acest gentleman, pe nume Phileas Fogg. Vorbea cât mai puţin posibil şi cu cât era mai tăcut, cu atât era mai enigmatic. Totuşi era în curent cu viaţa. Ceea ce făcea însă era aşa de matematic asemănător cu imaginaţia obştească nemulţumită căuta să pătrundă dincolo de fapte.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre blocurile răspândite pe Podişul Orgal trebuia ales unul, a cărui orientare să ofere cel mai bun adăpost împotriva vântului de sud-vest, care începea să pişte.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată partea insulei care se vedea spre vest era pustie, ca şi marea pe care o puteau cerceta de la nord-vest spre sud şi care forma un vast arc de cerc, întrerupt numai spre nord-est de înălţimile capului San-Juan. La poalele turnului se afla golful Elgor, al cărui mal era însufleţit de forfota marinarilor de pe Santa-Fe. Nici o pânză, nici o dâră de fum nu se vedea în larg. Nimic, decât imensitatea oceanului.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele scăpăta în spatele dealurilor care mărgineau spre vest priveliştea. Timpul era frumos. În zare, deasupra mării, despărţită printr-o linie de cer, înspre nord-est şi est, câţiva norişori reflectau ultimele raze care nu vor întârzia să se stingă în umbrele înserării. Amurgul e de lungă durată pe această latitudine de 55 grade a emisferei sudice.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cercul meu vast de asocieri, în care am întâlnit mulţi oameni mari în diferite colţuri ale lumii, încă nu l-am întâlnit pe cel care, îndiferent de cât de însemnat şi solemn ar fi statutul lui, să nu fi făcut o treabă mai bună sau să fi depus eforturi mai mari într-un context de aprobare, decât într-un context de critică.

citat din Charles M. Schwab
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cal

Eu sunt un cal.
Un cal cu două picioare.
Un cal cu două picioare în două picioare.
Un cal cu două picioare ce trage după el
în două picioare un om în genunchi
o mârţoagă...
ce visează că stă în două picioare

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt

Nepreţuind virtuţile celeste
S-a avântat spre-al mărilor decor
şi-n peşteri sub câmpiile aceste
căzând într-un abis interior.

Zadarnic salt. Câmpiile îl cheamă
şi cerul nestemate îi oferă
şi negreşit e scos ca să dea seamă
în cealaltă, ştiută, atmosferă.

poezie de Corneliu Vasile din revista "Familia" (noiembrie 1973)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momente care aşteaptă

astăzi s-a întâmplat
am fost trezit de
foşnetul clopotului de hârtie
brusc cotise spre
altă bătaie

totul a început să vibreze nou
aerul era o armată de particule
le vedeam sfere de jur împrejur

ea
şuiera învârtindu-se în glezne
desfăcea
sau era desfăcută

mi-am băgat toate cele zece degete
de la o mână în urechi

aşteptam orice sunet
încolăcit în drum
de două ori

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvonul egal

Părea un zvon! În realitate era un copac plin
cu stridii...
Oamenii veneau călare pe tauri cu trompete
în coamă
pe covoare cu degete franjuri
pe o albină gigant un om pliant
alţii călare pe cai de alamă...
Părea un zvon adus de apă
cu un recif întrebător
cu un miros îmbătător.
Scafandrii îşi nituiau pe dealuri
ultimele valuri.
Eu te căutam în mulţime
tot mai jos
la înălţime... între două dealuri.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!