La drum
E-așa plăcut să te plimbi seara printre izvoare
Când peste nisipul de-aur imense umbre cad,
Când clopote bat blând adâncind tăcerea mare
De-a lungul Drumului Mătăsii către Samarkand.
poezie de James Elroy Flecker din Drumul mătăsii către Samarkand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre seară, poezii despre plimbare sau poezii despre nisip
Citate similare
Drumul mătăsii către Samarkand (Poem #509)
HASSAN:
E-așa plăcut să te plimbi seara printre izvoare
Când peste nisipul de-aur imense umbre cad,
Când clopote bat adâncind tăcerea mare
De-a lungul Drumului Mătăsii către Samarkand.
ISHAK:
Noi nu călătorim pentru brocarturi, mirodenii, mosc;
Ni-s inimile-atrase de vântul fierbinte și nomad
Din setea de-a afla ce doar puțini aleși cunosc
De-aceea am luat Drumul Mătăsii către Samarkand.
COMANDANTUL CARAVANEI:
Deschide poarta, străjer al nopții cu-aromă de curmal!
STRĂJERUL:
Ho, călători, deschid, dar pentru ce ținut mai blând, mai cald,
Părăsiți orașul plăcerilor sub luna de opal?
NEGUSTORII ( într-un glas):
Pornim cu toții pe Drumul Mătăsii către Samarkand!
(Caravana iese pe poartă)
STRĂJERUL (consolând femeile):
Ce-ați vrea, doamnelor! Mereu a fost la fel pe-aceste șesuri,
Asa-s croiți bărbații. S-acceptați soarta, vă recomand.
O FEMEIE:
Ei Nu se gândesc la noi. Ei urmăresc niște eresuri.
VOCILE CARAVANEI (cântând în depărtare):
Pornim cu toții pe Drumul Mătăsii către Samarkand!
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre femei, poezii despre femei și bărbați, poezii despre vânt, poezii despre voce, poezii despre timp, poezii despre sfaturi sau poezii despre poezie
Pe Drumul Mătăsii către Samarkand
PROLOG
Noi care vă-ademenim la drum cu cântece fără pereche
Și juram că Frumusețea-n veci trăiește, deși crinii mor,
Noi, Poeții venind dintr-o obârșie nobilă și veche,
Care cântând ajungem în sufletul oricărui călător,
Ce-am putea oare să-ți spunem? Poate o poveste minunată
Despre nave, și stele, și locurile unde vom regăsi străbunii,
Unde trandafirii amurgului nu se-ofilesc niciodată,
Unde vânturile bat spre vest, iar soarele stă în umbra lunii.
Acolo-întâii regi ai lumii, cu bărbile lor albe, în inele,
Dorm somn dulce prin poieni cu izmă și izvoare
Și-n strânse cercuri pe pieptul lor se-nalță iedera spre stele.
EPILOG
La poarta Soarelui, Bagdad, în vremurile de demult
NEGUSTORII:
Faceți loc, suntem cu toții gata de plecare!
Cămilele-adulmecă chemarea serii de smarald.
Condu-i, o, Comandant al acestei Caravane,
Condu-i pe Prinții Comerțului afară din Bagdad.
STAROSTELE NEGUSTORILOR DE STOFE:
Oare n-avem carpete din Lahore mai roșii decât vinul,
Rochii, voaluri de mătase, turbane și șaluri de cașmir,
Broderii, caftane din satin pentru-ngânat un cer seninul
Și valuri de brocart țesute-n aur și-ornate cu profir?
STAROSTELE BĂCANILOR:
Avem zahar candel din cel roz și avem parfum de nard,
Mastic și mirodenii, uleiuri aromate cu dichis,
Și dulci șerbeturi fine-n vase mari de porțelan,
Cum numai Profetul Lui Allah mănâncă sus, în Paradis.
CONDUCĂTORUL EVREILOR:
Avem manuscripte scrise cu pene de păun
De Ali din Damasc; avem săbii gravate
Cu egrete zvelte, maimuțe, crocodili vă spun
C-avem zale de fier pentru războinici și armate.
COMANDANTUL CARAVANEI:
Dar voi sunteti doar pleavă, o adunătură de evrei.
CONDUCATORUL EVREILOR:
Domnule, lumina e chiar și pentru câini. Plătim parale.
COMANDANTUL CARAVANEI:
Dar voi, în zdrențe și legați la brâu cu-un capăt de curmei,
Cine sunteți? Voi, cu părul murdar, care ne stați în cale?
PEREGRINII:
Suntem peregrini, stăpâne. Pe noi destinul ne-a
Hărăzit a merge mereu cât mai departe: cum ar fi
Dincolo de ultimul munte-albastru-ncărcat de nea,
Dincolo de marea-învolburată unde ar locui,
Cu părul alb pe un tron de onix sau păzit în grotă
Profetul care știe Secretul, unde duce-al vieții vad,
De ce se nasc oameni; dar, oricum, nu știm de teamă-o iotă,
Noi care luăm Drumul Mătăsii către Samarkand!
STAROSTELE NEGUSTORILOR:
Nu mai putem adăsta o clipă. Stăpâne, sus, pe cai!
UNA DIN FEMEI:
Ȋntoarceți-vă privirea spre copii, în genunchi vă cad,
Nu este Bagdadul minunat? O, călăreț, acasă stai!
NEGUSTORII în cor:
Pornim cu toții pe Drumul Mătăsii către Samarkand!
UN BĂTRÂN:
Nu sunt fete și ghirlande-n casa voastră când treceți al ei prag,
Robi și tineri sirieni, hrană-ndeajuns chiar pentru un gurmand?
Ce faceți e-un exces: Domnul nu iubește pe omul cel pribeag!
NEGUSTORII:
Pornim cu toții pe Drumul Mătăsii către Samarkand!
HASSAN:
E-așa plăcut să te plimbi seara printre izvoare
Când peste nisipul de-aur imense umbre cad,
Când clopotele bat adâncind tăcerea mare
De-a lungul Drumului Mătăsii către Samarkand.
ISHAK:
Noi nu călătorim pentru brocarturi, mirodenii, mosc;
Ni-s inimile-atrase de vântul fierbinte și nomad
Din setea de-a afla ce doar puțini aleși cunosc
De-aceea am luat Drumul Mătăsii către Samarkand.
COMANDANTUL CARAVANEI:
Deschide poarta, străjer al nopții cu-aromă de curmal!
STRĂJERUL:
Ho, călători, deschid, dar pentru ce ținut mai blând, mai cald,
Părăsiți orașul plăcerilor sub luna de opal?
NEGUSTORII ( într-un glas):
Pornim cu toții pe Drumul Mătăsii către Samarkand!
(Caravana iese pe poarta)
STRĂJERUL (consolând femeile):
Ce-ați vrea, doamnelor! Mereu a fost la fel pe-aceste șesuri,
Așa-s croiți bărbații. Acceptați soarta vă recomand.
O FEMEIE:
Ei nu se gândesc la noi. Ei urmăresc niște eresuri.
VOCILE CARAVANEI (cântând în depărtare):
Pornim cu toții pe Drumul Mătăsii către Samarkand!
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre comerț, poezii despre viață, poezii despre lumină, poezii despre alb sau poezii despre Soare
Bat clopote, frate
Bat clopote de muncă,
Bat clopote de foc.
Bat clopote de nuntă,
Bat clopote de mort.
Bat clopote de apă
Când cad prea multe ploi.
Bat clopote când crapă
Pământul de sub noi.
Tot mai intens se aude
Dangăt de clopote-n sate.
Oameni cu idei absurde
Seamănă în lume moarte.
Bat clopote, frate,
La vreme de război.
Bat clopote, frate!
E vreme de război.
poezie de Dumitru Delcă (17 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre sat
- poezii despre război
- poezii despre ploaie
- poezii despre nuntă
- poezii despre muncă
- poezii despre idei
- poezii despre foc
- poezii despre apă
Pe Drumul Mătăsii către Samarkand (Prolog)
Noi care vă-ademenim la drum cu cântece fără pereche
Și juram că Frumusețea-n veci trăiește, deși crinii mor,
Noi, Poeții venind dintr-o obârșie nobilă și veche,
Care cântând ajungem în sufletul oricărui călător,
Ce-am putea oare să-ți spunem? Poate o poveste minunată
Despre nave, și stele, și locurile unde vom regăsi străbunii,
Unde trandafirii amurgului nu se-ofilesc niciodată,
Unde vânturile bat spre vest, iar soarele stă în umbra lunii.
Acolo-întâii regi ai lumii, cu bărbile lor albe, în inele,
Dorm somn dulce prin poieni cu izmă și izvoare
Și-n strânse cercuri pe pieptul lor se-nalță iedera spre stele.
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre muzică sau poezii despre monarhie
Rondelul Bucureștiului
Când seara se lasă peste București
Tu iar te plimbi c-o sticlă de vin
Un dor nebun te lovește-n plin
Și pe străzile lăturalnice rătăcești.
Mintea-ți zboară la tot ce iubești
Și te cuprinde un imens suspin
Când seara se lasă peste București
Tu iar te plimbi c-o sticlă de vin.
Și-ai uitat cum e din inimă să zâmbești
De când acum îi ești ca un străin,
Iar sufletul ți-a devenit amar ca un pelin
Și plângi, la ea mereu te gândești
Când seara se lasă peste București.
rondel de Alina-Georgiana Drosu (4 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre București, poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre vin, poezii despre uitare, poezii despre plâns sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Peste mări
Trebuie s plec departe spre vest, spre mări mai reci decât Hebridele,
Unde-i ancorată flota stelară, unde strălucesc tineri căpitani cu trese de aur
Pe marea-întunecat-fosforescentă, bântuită de șerpi uriași, verde ca un balaur.
poezie de James Elroy Flecker din Porțile Damascului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre verde, poezii despre tinerețe sau poezii despre aur
Bat clopote
E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună ușor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie și spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.
Pace, e liniște, pace
Doarme și vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-și desface
Pânza de foc și lumini.
Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac și ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat liniștit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.
E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună și mor.
Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.
Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre îngeri sau poezii despre visare
Nisipul drumului...
Nisipul drumului
Lucea sălbatic;
O amară căldură
Îmi furnica mădularele.
Întocmeam către unii
Răspunsuri curtenitoare.
Trecuseră luni
De când vroiam să mor.
Văzduhurile lumii
Păreau a se-ngusta;
Orizontul cu munți
Mă strângea ca o cască.
Două luni de când
Noapte și zi
Îmi scorneam noime
De amânat moartea.
poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți sau poezii despre furnici
Brumana
Jumătate din pribegii să uit, mă lasă,
Dar păstrează jumătate din zilele-apuse
Vreau să visez, să visez că-s iarăși acasă.
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre acasă
Bătrânele nave
Se putea să fi fost, cine știe, o navă foarte veche...
Totuși, atât de frumoasă! M-așteptam ca-n cântec de cimpoi
Să văd catargul înflorit, un trandafir fără pereche
Și întreaga punte înverzită-n catifea de muguri noi.
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre bătrânețe
Hare Drummer
Se mai duc băieții și fetele la Siever's
Pentru cidru, după școală, târziu în Septembrie?
Mai adună alune printre tufișurile
Fermei lui Aaron Hatfield când începe să cadă bruma?
De multe ori m-am jucat râzând cu băieții și fetele
De-a lungul drumului și pe culmile dealurilor
Când soarele era în scădere și aerul era rece,
Oprindu-ne să scuturăm nucul
Care, desfrunzit, stătea în flama asfințitului.
Acum, mireasma fumului în toamnă,
Căderea ghindei
Și ecourile văilor
Abat spre încoace vise despre viață.
Ele plutesc deasupra mea.
Ele mă întreabă:
Unde sunt tovarășii aceia care râdeau?
Câți sunt cu mine, câți au mai rămas
În livada veche de-a lungul drumului către Siever's,
În pădurile care veghează
Apele liniștite?
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre văi, poezii despre toamnă, poezii despre păduri, poezii despre jocuri, poezii despre fum sau poezii despre fete
Sloganurile noastre moderne
Cad umbrele de-a lungul țărmului
Lumina reflectoarelor scânteiază peste ape
Tăcerea unei mărețe flote
Prevestește un tumult care-i aproape.
Mesele pentru cină pe-înserate
Sunt întinse-n preajma unor mașini mari
Și, iată, cu mândrie umblă întrebarea
Printre pușcașii marini și marinari
Respiră-un om care se teme printre camarazii mei
Să moară pentru Anglia, Casă & Wei-hai-wei?
poezie clasică de Winston Churchill (1900), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, citate de Winston Churchill despre moarte sau poezii despre marină
Brumana
Eu nu o să mai ajung nicicând, nicicând acasă!
Câmpuri verzi din Anglia sclipind sub ploaia deasă
Desfășurați-vă larg pășunile cu margarete,
Forturile cu licheni, iedera urcând pe perete,
Până-n dimineața mea de-aici o, râuri curgând, adânci
Și line, și limpezi pe șesul meu de joacă de atunci,
Păstrați-mi în cupele regești întreaga-vă iubire,
Și gărzile de la țărmul sudic vin în amintire
Cu parfum de vechi prieteni păstrați ultimele versuri
Ale legendei pentru mine, o, pini care demult pe șesuri,
Copil fiind, mi le-îngânați, când vântul în crengi cerea-alinare,
Iar eu ascultam privind orizonturi de dincolo de mare.
Pini trădători, ați cântat tot ce viața-a dovedit că-i fals
În cele mai false basme dintre basme.
De peste zări, pământul a trimis semn din ce-a rămas
Din fostă muzică-a pădurii native de acasă,
În vreme ce din pulberile mării, din zvonuri și miasme,
Umbre și spectre-ale amiezii, din spume de mătasă
Călătorind pe vânturile verii străvezii fantasme
Viori de aer au iscat un molcom sunet de pripas.
O, arbori, vă-ascult când ora-n cade-n înserări,
Vă aud șoptind, " Sunt mări mai vechi, sunt mări
Care bat pe plaje mai întinse,
Unde peștii melc își plimbă turnurile sidefii, ca-n vis,
Spre roci sculptate sau stânci urcând spre țărm ca niște scări ",
Vă aud, " Sunt ținuturi de brumă neatinse
Unde ard în flăcări flori din paradis."
Sub mine, dincolo de dealuri, se-alintă-un palmier,
Sub mine, cu vuiet, se sparge-n marea-n maluri;
Mai jos de mine,-n vale, dorm sub lumina altui cer
Orașe din Liban, visând în penumbră și-n răcoare,
Unde odată regii din Tir domneau fără de vreme,
Lor înșile urmându-și ca apele în valuri;
Iar împrejur înoată munți albi de-omături și de soare,
Ca mari lebede plutind pe un lac ceresc sau vechi trireme.
Dar voi urca pe-împădurita coastă
Unde e crângul cel mai des, o, pini, frați cu ceilalți pini,
Și când se crapă zorii în pragul noii dimineți,
Și marea doarme, și-n munți sunt încă munți de-ntunecimi,
Inima-mi nu va-nceta s-asculte, acolo sus, pe creastă.
Căci pinii sunt arbori care duc vorbele-n lumea largă
Și-s plini de basne, de veselii și de tristeți.
E-așa plăcut să privești printre crengi spre cer,
Să-l vezi ba roșu-îmbujorat, ba cu pielea vânăt-neagră.
E-așa plăcut să zaci plutind departe, corăbier
Pe patul frunzelor de pin căzute...
Chiar dacă-o șopârlă verde la joacă mă îmbie,
Și vântul mă vrăjește cu arome mult plăcute
De smirnă, de lavandă sau de iasomie,
Vreau să uit jumătatea de pribegii care mă-apasă,
Dar cealaltă jumătate să-mi stea aproape sper,
Vreau să visez, să visez că iarăși sunt acasă.
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre înot sau poezii despre vioară
Succesul nu e determinat de ceea ce obții când ajungi la destinație, ci de ceea ce devii de-a lungul drumului.
citat din Zig Ziglar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate despre succes sau citate despre devenire
Tăcerea
Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri și coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu ești lângă mine!
Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puțin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înțeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.
poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- citate de Vladimir Potlog despre zile
- poezii despre vorbire
- citate de Vladimir Potlog despre vorbire
- citate de Vladimir Potlog despre timp
- citate de Vladimir Potlog despre suflet
- poezii despre dor
- citate de Vladimir Potlog despre dor
Seara
Când seara tăcerea-și revarsă
Privesc amuțit în amurg
Cum încă o noapte se lasă
Și zilele mele se scurg.
Frumoasa-nserare mă-mbie
Cu-apusul pictat violet,
Iar moartea așteaptă să vie
Ce joacă prin umbre balet.
Ce limpede este tăcerea
De parc-ar transmite în gând,
Că tâlcu-i cel simplu-ar fi vrerea
Ca eu să ajung în pământ.
Rămâne-o-ntrebare dedusă
De toți cei ce vor a trăi:
Cum, Doamne, e viața supusă
Doar morții ce-i place-a sorti?
Și cad melancolic pe gânduri
Lipsit de speranțe, căci știu,
Sfârși-voi pierdut printre rânduri
Adânc, în mormânt, în sicriu.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (19 ianuarie 2015)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre pictură
Peste vreme - lui Mihai Eminescu
Pe lângă plopii fără soț,
Când trec seară de seară,
Îmi pun în buzunarul stâng
O floare - albastră, rară,
Iar blânda lună, peste deal
Așterne umbre fine
Tot repetând iubirii-n șoaptă:
"Rămâi, rămâi la mine!"
Și dacă stele bat în lac,
Lumina lor mă arde.
Pe lespezi triste de pământ,
Un suflet întins șade...
Adânc, în codrii de aramă
Aud glasu-ți divin.
Ești tu oare? Nu ești tu.
E umbra lui Călin...
Cutreier prin pădurea toată.
Aștept, dar nu mai vine!
Luceafăr blând, nemuritor,
Coboară tu la mine!
Și umple-mi de lumină viața,
Pe deal, seara când lasă
Iubirea să îmbrace-ncet,
A lunii grea mătasă!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre soț
Eu cred că-i cel mai mare chin
Eu cred că-i cel mai mare chin
Să fii în țara ta străin,
Să vezi pământul strămoșesc,
Din tot ținutul românesc,
Vândut de-a lungul și de-a latul
Străinilor, și-acuma satul
E gol și trist, dar cum să fie?
Când în frumoasa Românie
Au mai rămas, uitați de soartă,
Vreo câțiva bătrânei la poartă,
Cu gândul dus, privind în zare,
La câmpuri, cu durere mare,
Căci se închină-n toamna vieții,
Când văd ciulinii și scaieții,
În locul holdelor de aur
Din țara lor, ca un tezaur,
Doar cânt de jale și de dor
Mai scaldă-n unde blând izvor,
Când ești în țara ta străin,
Eu cred că-i cel mai mare chin.
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre tezaur sau poezii despre superlative
Să cântăm de-a lungul drumului, și astfel va fi mai puțin obositor.
citat din Vergiliu
Adăugat de Liliana Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muzică
Sfinxul
Curg izvoare
însetate de cunoaștere
peste întinsul deșert
Sfinxul privește
peste timp
răscolit de emoții
arșița pătrunde
în arterele înghețate
ale adâncului
oamenii grăbiți
surprind clipa așteptată
nisipul fierbinte
purtat de vânt
acoperă oaza
de liniște...
se lasă tăcerea
nopții
luna veghează
pașii călărețului
rătăcit.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oaze, poezii despre gheață, poezii despre deșert sau poezii despre călărie