Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Pillat

Aci sosi pe vremuri

La casa amintirii cu-obloane și pridvor,
Păianjeni zăbreliră și poartă și zăvor.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptară-n codru și poteri și haiduc.

În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.

Nerăbdător bunicul pândise de la scară
Berlina legănată prin lanuri de secară.

Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, și din berlină
Sări subtire-o fată în largă crinolină.

Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat "Le Lac".

Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Îi spuse "Sburătorul" de-un tânăr Eliad.

Ea-l asculta tăcută cu ochi de peruzea...
Si totul ce romantic, ca-n basme se urzea.

Și cum ședeau... departe, un clopot a sunat,
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.

Dar ei, în clipa asta, simteau că-o să rămână...
De mult e mort bunicul, bunica e bătrână...

Ce straniu lucru: vremea! – Deodată pe perete
Te vezi aievea numai în ștersele portrete.

Te recunoști în ele, dar nu și-n fața ta,
Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poti uita...

Ca ieri sosi bunica... și vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.

Același drum te-aduse prin lanul de secară.
Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară.

Subțire, calci nisipul pe care ea sări.
Cu berzele într-ânsul amurgul se opri...

Și m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram
Când ți-am șoptit poeme de bunul Francis Jammes.

Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună
Și-am spus "Balada lunei" de Horia Furtună,

M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,
Și ți-am părut romantic și poate simbolist.

Și cum ședeam... departe, un clopot a sunat
– Același clopot poate – în turnul vechi din sat...

De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.

poezie clasică de din Pe Argeș în sus (1923)
Adăugat de Eugen SfichiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 15.99 lei.

Citate similare

Pe când eram dusă, în alți ani, prin aeroporturi, în căruț, mă priveau toți; iar pentru că eram așezată, lumea părea că se uită la mine de sus. Era un cu totul alt plan existențial, acela din căruț; toți oamenii privesc de sus, te simți inferior oricui se uită la tine, iar toate lucrurile păreau mai mari, visurile mai înalte, mai departe, deci și obiectivele erau mai greu de atins. Privirile aruncate în jos mi se pareau devastatoare. Era un fel de a spune "Prea le aveai pe toate, trebuia să ai și tu măcar un necaz, ceva". Uneori, oamenii nici nu se uitau la mine, își fereau privirile "din bun-simț" – așa credeau ei. Dar nimic nu doare mai mult decât fii ocolit cu privirea. Ca și cum cei din fața ta și din jurul tău ar vrea să te vadă și te caută, dar se uită în cu totul altă parte, numai în dreptul tău, nu. Eu nu eram undeva, în depărtare, mă caute din ochi; eram chiar acolo, în proximitatea genunchilor lor. E ca și cum mă căutau în viitor, iar eu eram chiar acolo, în prezentul lor. Era ca și cum aș putea conta pentru ei, dar altă dată; cândva, poate, în viitor; și nu acum, în clipa de față.

în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

Paznicul farului

În singurătatea limpede-a înserării,
Privind din turnul vechi spre largul mării,
Când lumina abia mai pâlpâie în zare,
El vede cum lucrurile din depărtare

Sunt impregnate-n purpură împărătească,
Cum noaptea cheamă brizele s-aline și să răcorească.
Atunci culoarea aerului coboară
– Domnul știe unde – și se face-aproape seară;

Crepusculul și-a adâncit culoarea,
Iar el din turnul zvelt care veghează marea
Trimite pe cărări de lumină salutul lui de bine
Fiecărei nave care pleacă sau nave care vine.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunicul vesel...

(În memoria bunicului Albert)

A fost odată un bărbat cu pălării alese,
Purtate cu eleganța unui Star American,
Un om frumos, înalt, glumeț,
Curtat adesea de doamnele fâșnețe...
Plin de viață și de aventuri,
Dar cu secrete bine ascunse
sub haine îndrăznețe.

Bunicul era un om de-o bunătate rară,
Un ungur cu o veselie nativă ieșită din comun,
Fuma mereu tutun de bună calitate căci se respecta,
Iar prin perdeaua fumului de la țigară
Decodifica caracterele interlocutorilor,
Și umorul, pe loc izvora.

Îmi amintesc cu drag de anii copilăriei mele,
De vacanțele petrecute la bunicii mei dragi,
Alături de oameni, copii de la oraș sau verii de la țară
Și de bunicul meu vesel, actor fără atestat,
Care pe toată lumea distra,
Făcând pe oricine uite de grijile de acasă sau din sat.

Două vorbe spuse în limba română,
Trei sau patru cuvinte spuse în limba maghiară,
Ca noi copiii auzim doar ce trebuie...
Căci de curiozitate urechile la glume ciuleam;
Au fost minunate nopțile acelea de vară
Când pe veranda casei de la țară
Se râdea patetic cu șiroie de lacrimi,
Râsete cu ecouri prelungi, până la capăt de sat.

De moarte se temea cu-adevărat bunicul,
Și când o cucuvea rătăcită cântase în fața casei lui,
Bunicul îngrozit luând în serios avertismentul,
Tăiase pomul, ca să alunge ghinionul ce îl obseda mereu,
Făcând memorabilă, a lui reușită.

O, cât s-au mai distrat apropiații bunicului
De această întâmplare super comentată
Și mai în glumă, mai în serios, bunicul oftase ușurat,
Dar de ce i-a fost frică bunicului tot n-a scăpat,
Așa, cum nimeni de moarte nu scapă.

Strivind cuibul cucuvelei din copacul căzut la pământ,
Mai târziu spiritul teluric s-a răzbunat, șușoteau vecinii,
Casa bunicilor a fost demolată, de comuniști...
Acțiune fatală pentru bunicul,
Care neputincios în fața sorții a abdicat,
N-a suportat schimbarea impusă de stat...
Iubise prea mult casuța lui mică și vecinii din jur,
Așa , râsul patetic i-a fost și el demolat.

Amintiri vesele și triste fără voie încet mă cuprind,
Amalgam de trăiri, în valuri de timp,
Lecții de viață și un bunic neuitat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru casa bătrânească

Casa bunicii, marea ei ogradă,
Cocoșii și curcanii puși pe sfadă,
Nucul bătrân și banca de la drum
Le văd în ceața vremii și acum.
Îmi văd bunicul cum își bate sapa,
Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea
Și un copil redevin aș vrea.

Casa bunicii, marea ei ogradă,
Să mă întorc copil, încă m-așteaptă.
A nins în mine și-am argint la tâmple
Și pleoapa-i grea și ochiul mi se umple
De lacrima bunicilor deodată...
Aud cum strigă cineva la poartă.
E doar un gând în noapte... și... tăcere.
Poate-i un vis... E cerul plin de stele...

Cocoșii și curcanii puși pe sfadă
S-au potolit, s-au potolit deodată.
Și cățelușa pare-ncremenită.
Privește-n gol o nevăzută țintă.
Poate-au venit bunicii privească,
Mânați de dor, căsuța bătrânească.
Iar noi, cuminți și plânși, îi așteptăm
Și clipa revederii o visăm.

Nucul bătrân și banca de la drum
S-au gârbovit de plâns și timp de-acum.
Când bate vântul, parcă aud târșiți,
Pașii celor din cer abia veniți.
În ploaia rece, cade în pridvor,
Adesea, și o lacrimă de-a lor.
Bătrânul ceas măsoară alte timpuri,
Noi trecem gârboviți de anotimpuri.

Le văd prin ceața vremii și acum
(S-au rătăcit în colbul de pe drum)
Privirile de plâns încețoșate...
Ei, cad uitați ca două păsări moarte...
Le-au cenzurat căderea din înalt,
Iar ei, bătrâni și triști, n-au mai aflat
Ce-n sufletele noastre se ascunde.
Se-aude-un clopot – al durerii mute...

Îmi văd bunicul cum își bate sapa,
Bunica lung oftează, dar degeaba...
Mă văd zburând cu fluturii spre soare
Spre drumuri de speranță. Ce candoare!
Dar dintr-o dată, pe sub nori de pleoape
Se scaldă fața-n lacrimă de ape.
A fost decât un vis... oh, v-am pierdut!
Dar vă iubesc, bunici, atât de mult!

Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
În zorii zilei, tata dă cu sapa.
Poate sparge-n el amărăciunea
Pierdutei clipe, începând de lunea.
Ori poate-i ruga sapei către cer,
Când eu, în somn, bunicule, te chem.
Tu ne privești ca ieri. Și-n ciob de piatră,
Precum un înger inima tresaltă.

Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea...
Oh! Cât aș da mai pot avea!
Dar azi îmi dorm secundele la tâmple
Lucind în van ca niște pietre scumpe.
Mi-e părul nins ascuns sub o basma...
De tine-mi este dor, bunica mea!
Și în copilărie mă-ntorc atunci plângând,
Vă caut ne-ncetat, vă caut rând pe rând.

Și un copil redevin aș vrea,
S-o strâng în brațe pe bunica mea,
Să-i mângâi părul nins de sub broboadă...
Iubirea mea – un foc spre cer ardă.
Oh! Îmi doresc fiu copil mereu,
Să-l strâng în brațe pe bunicul meu
Și-n leagănul copilăriei mele
Să alergăm desculți pe drum de stele.

Și un copil redevin aș vrea...
Îmi pare că-i o lacrimă de-a mea.
Simt șiroind la tâmpla vremii apa...
Îmi văd bunicul cum își bate sapa.
Le văd prin ceața vremii și acum
Nucul bătrân și banca de la drum,
Cocoșii și curcanii puși pe sfadă,
Casa bunicii, marea ei ogradă...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă amintirilor de sat

Bate în pieptul nostru azi,
Precum un clopot peste sat,
Un gând și-o inimă de brazi...
Și-n suflet totul s-a schimbat.
Trecând pe troienite căi,
În troienitul anotimp,
Colindători prin munți și văi,
Frâng pita în bucăți de timp.

Bate în pieptul nostru azi,
Acum, o inimă bătrână
Și dorm în noi păduri de brazi,
Sub fine țesături de lână.
A nins în noi cu flori de măr,
Mă-ascund sub pleoapele de noapte
Și timpuri troienite dor
Și zboară clipele spre moarte.

Precum un clopot peste sat
Se-așează liniștea... O chem...
Este târziu și s-a-noptat
Și în clepsidră se aștern
De-odată, fulguiri de nea,
Lumini și stele căzătoare,
În gânduri, pe căsuța mea
Și pe a timpului cărare.

Un gând și-o inimă de brazi,
Un clopot de ninsori și vis,
În care, timp, de veacuri arzi,
Vreascuri din timpul nepermis.
mi-ai prins în clipe de argint
Ninsori de vise și cuvinte,
Cu clipa-n noapte să m-alint,
Să-mi fac poeme de cuvinte.

Și-n suflet totul s-a schimbat...
Atâta liniște m-apasă!
Cuvintele s-au spulberat
Și vreau mă întorc acasă.
Vânturi, spre minus infinit
Îmi poartă frunzele de dor.
Arama timpului oprit
Răsună iar ușor... ușor...

Trecând pe troienite căi,
Cu biciul despicat în cinci,
Se-aud vuind, se-aud prin văi,
Se-aud deodată și aici...
Tot ei, în portul popular,
Trecând precum un vis prin moarte.
Bătrânii noștri trec arar
Prin a tăcerii noastre noapte.

În troienitul anotimp
Mă-ntorc din nou, mă-ntorc acasă.
Să dorm aș vrea, dureri schimb,
Să stau cu toți ai mei la masă.
Să-mi fie timpul spre-napoi
Vis și mușcată la fereastră,
Să fiu mereu, mereu cu voi,
În orice timp fiu acasă.

Colindători prin munți și văi
Se-ntorc ca altădată iar
Cu fruntea sus, mândrii flăcăi,
Cu trup arzând în munți de jar.
Altar, ceasornic și popas,
Argint pe ii, argint pe fote
Și sufletul ce le-a rămas
În versuri și poeme, note...

Frâng pita în bucăți de timp
Și se întorc la rădăcini,
Troiene-n orice anotimp,
În suflet simpli și virgini.
Sub un ștergar, înlăcrimat,
Bunicul cu o pleoapă-nchisă,
Sub nori de praf s-a așezat...
Bunica-și toarce anii-n prispă.

Frâng pita în bucăți de timp,
Colindători prin munți și văi,
În troienitul anotimp,
Trecând pe troienite căi.
Și-n suflet totul s-a schimbat...
Un gând și-o inimă de brazi.
Precum un clopot, peste sat,
Bate în pieptul nostru, azi...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Tu, iubește-mă, ca pe-un ultim amănunt!

Eu nu mă cunosc, iubite, nici nu știu de unde vin-
Poate, m-ai cioplit în frunza sau achena de pelin,
Ori, m-ai adunat din vise, înspre zori, pe-un val pribeag,
nu-ți fie solitară noaptea și să-ți țin de drag.

Poate, m-ai găsit pe buze când de sete fremătai
Și m-ai așezat în floarea de salcâm din luna mai.
Sau m-ai întâlnit în lanul de secară, printre maci,
Ori, în gustul căpșunincii, ce zâmbea printre araci.

Sau pădure-n vârf de munte, ți-am crescut, când ți-era cald,
Când te-ai scufundat în valuri, printre valuri ți-am fost fald,
Să-ți îmbrac singurătatea și la mal să te aduc
Și-n tăcerea de sirenă să te-agăț, să te seduc.

Poate că ți-am fost amurgul amăgindu-te candid,
Când reginele de noapte cupele și le deschid,
Sau zoreaua dimineții ce te-a smuls dintr-un coșmar,
Ori o gențiană-albastră pe-o cărare de hoinar.

Numai tu mă știi pe-afară și-năuntru, pe de rost-
Fără tine-s o morgană, doar în tine, adăpost
Mai găsesc, să-mi prind de umeri, aripă de albatros,
Ca să zbor deasupra lumii și să nu mă uit în jos.

Eu nu mă cunosc, iubite, și nu știu dacă mai sunt-
Tu, iubește-mă ''cu teamă'', ca pe-un ultim amănunt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parfum divin

Privind, spre răsărit în noapte
Îți simt al Tău, parfum divin
Te-aud, cum îmi vorbești în soapte,
Aud îngeri, cântându-ți lin.

Iar pe Pământ, îti cântă greieri
Un cântec vechi, dar prea nostalgic
Aș vrea cu mine cutreieri,
Să-mi mai arăți acel loc magic.

Pe-un camp de flori mi-ai apărut
Flori, fără vre-un parfum anume,
Le-ai oferit miros placut,
Strigându-le pe a lor nume.

M-ai dus către un lac întins
Din urma cântând, venea alaiul
Când mana Ta lin l-a atins,
În el s-a oglindit tot raiul.

Când ai plecat iar către cer,
Mi-ai spus că sufletul nu moare
Să cred în Tine, să nu pier
Spre zările fără de soare.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Un orologiu vechi...

În turnul din cetate,
Un orologiu vechi,
Orele-n clopot bate
Din limbile perechi.
Când nu bate,-n răstimpuri,
Stă falnic și semeț,
Ca zeii din Olimpuri
Privește cu dispreț.
El a văzut pe lume
Vremile ce-au pierit,
Împărțind în fărâme
Timpul neprețuit.
Regatele apuse
Le-a vestit tacticos
Și oști victorioase,
Bătând misterios.
A tras chiar și a hohot
În miezul nopții lungi,
Când alergau în tropot
Stafiile prelungi.
Pe la nămiezi, în ceață,
Vestit-a deșteptări,
La cei ce în peniță
Au scris până în zori.
Celor goniți din urmă,
Alungați în exil,
Chiar dacă se zbuciumă,
Le-a fost mereu ostil.
A sunat în miez de zi
Ceasul de osândă
A sărmanilor flămânzi
Ce n-au drept râdă.
De-o bună vreme bate
Acelor vinovați,
Ce-și spăla din păcate,
Zăcând întemnițați.
Într-un târziu de seară,
Mai număra un ceas,
La cei ce se-ntâlniră
Să își ia bun rămas.
A fost martor la șoptiri
De iubire-n noapte
Și la crude complotiri
De mârșave fapte.
Nu-l pizmuiți, sărmanul!
E antic, desuet...
I-a mai pierit elanul;
Bate tot mai încet.
În limbi se-mpleticește
'Nainte sau 'napoi.
De timpuri clopotește
Numărând ore noi.
Dar stă în turnul mare
Sub soare, ploaie, nins,
Privind cu resemnare,
Pierit și parcă-nvins.

poezie de din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În noaptea albă de Crăciun

... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam vin din cer, de sus,
Să spun steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Foaie verde, foaie rară

Foaie verde, foaie rară,
Am plecat străin prin țară,
De pe malul Jiului,
Să-mi cânt jalea dorului...
Doamne, Doamne, ce destin!

Cânt cu slovele de foc,
C-am muncit și n-am un strop,
Dar am prunci înalți ca bradul,
Mândru sunt cum nu e altul.
Doamne, Doamne, dă-mi cuvânt!

Am muncit Doamne, din greu,
Vai de suflețelul meu!
Traiul nu mi-a fost ușor
Și am suferit de dor,
De părinții mei, de sat...

Doamne, nu mi-a fost ușor!
Lacrimi, valea satelor,
Leagăn lin, de vânt, legănat.
Prin țărână alergam
Și în sat ne întorceam... iar, în sat.

Mamă, când m-am ridicat
Și-am ajuns și eu bărbat,
Am venit din nou, acasă,
Mamă și m-ai pus la masă
Și copil, ți-am lăcrimat.

Tată, tu ai fost mereu
Paza sufletului meu...
mi-ai spus: taică, ești bărbat,
viața azi ți-a demonstrat.
Fii mereu!

Poți cu greul a lupta...
De căsuță nu uita! De pământ...
Nu uita nici de pridvor,
Căci de tine-i locul gol
Și flămând...

Azi, în amintirea voastră,
Tată, am plecat de-acasă,-n cimitir.
Vin pun o lumânare,
Căci acel ce părinți n-are,
Nu-i copil!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Crăciunul în tabără

Și-acei ce de-a pururi au glume,
Azi tremură muți și-nghețați
În jalea cea fără de nume;
Pustii ei simt, și-aruncați
Departe la margini de lume.

Iar codru-ngropat e-n zăpadă;
Nu-i ușă, nu-i cale, nu-i loc.
În haine ca-n zi de paradă,
Țin pînea-nghețată la foc,
Stînd unul într-altul grămadă.

E freamăt în zare: e tunul,
Ori cîntec de clopot din sat?
Crăciunul e astăzi, Crăciunul.
Flăcăii țin capul plecat,
Și plînge-necat cîte unul...

Ard vesele flăcări pe vatră;
Și-ai casei, la masă, gătiți.
Vin oaspeți, și canele latră;
Le ies înainte grăbiți
Ai casei pe pragul de piatră.

Iar pînea pe masă, vecină,
Pe neted-întinsul ștergar,
Cu vinul din oala cea plină;
Și însuși bunicul, cel rar
La vorbe, azi rîde și-nchină.

Cu cîrpa la spate legată
Nevasta se-nvîrte, avînd
Spre toți cîte-o vorbă-mbunată
Și, locuri pe laviți făcînd,
E suflet și inima toată.

Din leagăn îi bîlbîie-odorul,
Se luptă din mîni și e-n zor
Să-și ducă la gură piciorul,
Afară e soare sub nor,
Dar haină de aur e norul.

Și-i hohot de rîset în stradă,
Și însuși bunicul acum
Se-ndoaie spre geamuri vadă
Amestecul vesel din drum
Și lupta cu plumbi de zăpadă:

O ceată mai mare de fete
Au prins de flăcăi, mai puțini.
Și-aprinsă e lupta-ntre cete,
Și toți de zăpadă sunt plini
Și-n gura și-n sînuri și-n plete...

Și-aici, în pierduta cîmpie,
Sunt ninse cărările-acum,
Se zbuciumă vîntu-n mînie,
Iar corbii-n pribeagul lor drum
Dau roate prin zarea pustie...

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Eugen Coța

Dor de primăvară

Vreau să-mi înflorească iar
Toată grădina sufletului meu
Să-ți mai pot aduce-n dar
Flori de vis prin șemineu.

Mi-e dor s-ajung la mine-n sat
Să scriu de casa părintească,
De soare să nu fac rabat
Șă beau cu poftă o "Fetească".

Vom căuta pe luncă, iar,
Flori și trifoi cu patru foi
Și-n fiecare zi din calendar
Vom răsădim iubirile din noi.

Să văd cum zburdă pe răzor
Miei, când berze vin la cuibul mare,
Noi, încărcați cu fulgere de dor
Să plecăm prin codru la plimbare.

Ne curgă iubire prin destine
Cum cei cocori în nopți cu lună
Iar eu, mereu îndrăgostit de tine
te privesc pe margini de lagună.

Când va-nflori toată grădina
Tot alizeu-n plete să-ți rămână -
Vom savura mereu lumina
Apusului ce tandru se amână.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De satul meu bătrân

De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa și de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.

De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul și de jalea de la moarte,
De bucuria nunților spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.

Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieții parcă-i văd și-acum...

Văd ca prin vis și nația română
Și tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Și-n plâns de dor și de durere cad.

Spre transcendent văd alergând străbunii
Și pică-n mine lacrimă de dor,
Căci au plecat din țară toți românii
Ne-având aici, de mult, vreun viitor.

Privind în jos, din înălțimi cu soare,
Văd renăscând biserica din vale,
Mormintele-nvelindu-se-n lumină...
Și Doamne, simt puterea Ta divină!

Mă văd la focuri, alergând prin sat...
Văd tinerețea plină de păcat...
Văd ca prin vis și nucul cel bătrân
Și dintr-o dată iar mă simt român.

Dar vezi, îmi este talpa sângerândă
Și-s pașii grei și mâna tremurândă.
Pământul sfânt mă cheamă înapoi.
Trăiesc regretul celor mulți ca voi!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lăcomia

Un bunic, adus de ani,
Și-un nepot, drumeți prin sat,
Au găsit un sac cu bani
Lângă un podeț lăsat.

Iar nepotul – ce să vezi? –
Spuse: – Azi m-am pricopsit!
Și luând sacul cu monezi
Vru plece fericit.

Dar bunicul îi grăi:
– Dacă i-am găsit în drum,
Banii, cred, s-ar cuveni,
Să-i înapoiem acum.

– Nu mă învoiesc deloc,
Vreau fiu de azi bogat!
Spuse tânărul cu foc
Și de-a dreptul supărat.

Nu-i răspunse-atunci nimic
Bunicuțul, și mergând
Abătut, lângă voinic,
Văzu caii nechezând.

Iar o poteră din sat
Îi oprește pe cei doi:
– Cine sacul l-a furat
Să-l dea iute înapoi!

Tânărul zise spășit
Bunicuțului îndat':
– Pentru banii ce-am găsit
De belea noi doi am dat.

– De belea ai dat doar tu,
Spuse moșul, nu-i așa?
Lecție se pare-ți fu
Însăși lăcomia ta.

poezie pentru copii de din Măgarul în piele de leu (ianuarie 2012)
Adăugat de Lidia BataliSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Prostia Omeneasca" de Lidia Batali este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 18.99 lei.

Cu bunicul

În serile cu lună plină
Cu bunicul stau la poartă,
Sau, admirăm din grădină
Senina boltă-înstelată.

Aproape-n fiecare seară
Îl întrebam pe bunicul,
Unde e Steaua Polară,
Unde este răsăritul.

Răspundea-întrebării mele,
Arătându-mi cu răbdare,
Din puzderia de stele,
Pe cea mai strălucitoare.

Spunea că ea luminează
Mintea celui ce se pierde.
Că-n viață-l orientează
rămână mereu verde.

Bunicul m-a învățat
Că steaua e ghidul vieții.
După ea, eu m-am ghidat
Ca să trec prin valul ceții.

poezie de (25 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Minulescu

Rugă pentru ziua mea onomastică

Mă caut și nu mă găsesc!...

Mă caut în vechiul ogor strămoșesc-
În grâu, în porumb și-n secară,
În apa fântânii cu ghizduri de piatră
Și-n focul din vatră,
În golul din casă
Și-n gloata de-afară,
Și-n toți răposații ce-n mine trăiesc
Mă caut zadarnic...

Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc!...

Când vântul se ceartă cu plopii pe drum
Și drumul trosnește sub pașii greoi,
Mă caut și-n larma vieții de-acum,
și-n pacea vieții de apoi...

Când ziua se-ngână cu noaptea pe lac,
Mă caut în iarba de leac,
În Steaua polară, ce poartă noroc,
În bobi
Și-n ghioc...
Mă caut și-n vechiul ceaslov bătrânesc
Cu slovele șterse...
Dar nu mă găsesc.

Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc...

Părinte!...
Ce vină mă face s-alerg
Cu gândul și fapta spre morții de ieri,
urmele mele din lume se șterg
Și nu mă găsec nicăieri?...

Ce vină mă face să nu mă găsesc
Când tot mai trăiesc?...

poezie celebră de din Gândirea, VII, nr. 3 (martie 1927)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Bunicul

(poezie închinată bunicului meu
Ioan Andrieșanu)

S-a dus în ceruri bunicul meu, Ioan,
Că unde-ar fi putut, altminteri, oare
Să meargă cu o inimă-așa mare,
Bunicul meu cel drag de la Vișan.

L-am dus tăcut pe ultimul său drum,
Cu-ntregul sat, în acea zi de vară
Și-am retrăit, la fel ca prima oară,
Copilăria-mi dusă ca un fum,

Cu veri, vacanțe și cu toamne pline
De nuci, de prune, struguri și gutui,
Iar azi bunicul meu acasă nu-i,
Dar, Doamne, câte a lăsat în mine!

De azi-nainte-n iarnă, timp fulgerat de ger
E pentru mine, încă, un Sfânt Ioan în cer!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am spus că te iubesc...

ți-am spus că te iubesc,
știu, ți-am spus și sigur știi,
atât de mult mă răscolești și amăgești
și eu, nebunul, mai mult te doresc.

ți-am spus de ochii tăi dogoritori,
cum mă înțeapă, cum îi simt,
cum mă topesc atunci cândmai mint,
cum ard tăciunii lor scânteietori.

ți-am spus, sunt sigur că ți-am spus,
cum trupul tău îndeamnă, mă îndeamnă...
cum trupul meu îl doare și te cheamă,
să vii furiș, ne iubim într-un apus.

ți-am spus și taci, zâmbești tacit
și pieptul meu e tot o rană,
prea mult el a sorbit licoarea ta din cană,
licoarea otrăvită care m-a vrăjit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunicul

Pe băncuța de la poartă
Îl aud din când în când,
Pe bunicul meu oftând,
După vremuri de-altădată.

E supărat. E abătut.
Ochii-n lacrimi umezesc,
Când amintiri îl năpădesc,
Din timpul care-a trecut.

poezie de (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
George Topîrceanu

Păinjiniș

În plasa gândurilor mele de lumină
Ți-am prins imaginea: o viespe
Subțire-n mijloc, ageră și fină.

O adiere poate s-o desprindă
Din luminosul ei hamac.
Să cadă ca o floare pe fața unui lac,
Să-i tulbure metalica oglindă...

E seară... Plopii înșirați în zare
Se sting departe -
Văpăi de umbră, facle funerare
La căpătâiul zilei moarte...

De ce să-mi stai zadarnic împotrivă?
Rămâi a mea...
O, nu te zbate, dulcea mea captivă, -
Rețeaua fină s-ar cutremura
Și fiecare fir întins prea tare
Mă doare...

Că le-am urzit – păianjen solitar -
Nu din argintul razelor de lună,
Ci din fiorul unui vis bizar
Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar
Ca să-l trăim o clipă împreună...

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook