Liberă trecere
urcă-mi Doamne până la cer gândul
apoi doboară-i umbrele
lasă-l liber să zburde
undeva cândva Te va regăsi
eu rămân la poarta seninului
să privesc floarea vieții
cum își înalță trupul zvelt însetat de culoare
sunetele îi învelesc bucuria de a fi
arc de pod între ofilire și reînflorire
liberă trecere între două universuri
cu unică înălțare întru slava Ta
poezie de Anne Marie Bejliu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre sunet, poezii despre poduri, poezii despre gânduri, poezii despre flori sau poezii despre bucurie
Citate similare
Tu?
te știu,
de când lacrima dintâi a ființei mele,
a picurat lumină,
în hexagoanele primului fagure...
m-am rătăcit de tine,
când fulgerul a ars vidul dintre inimile noastre.
n-ai lăsat sunetele să alerge pe iarba cuvintelor
te știu...
îmi ești glasul din piatra rotund dăltuită
între două coloane de foc
ale pulsului vieții...
mai ești...
fluturele ce aleargă pe trupul meu,
când somnul îl caut printre firele lunii,
în noaptea adâncă a iubirii nerostite,
doar trăite,
până la zborul de taină al vulturului gândurilor
neîntrupate în vers...
poezie de Anne Marie Bejliu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vulturi
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre puls
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Oarbă o simt
de multă
vreme
nu mai dialoghez
cu
singurătatea
o accept
nu e mare deosebire
între o soră tăcută
sau agresivă
și ea
cuminte
se așează
la brațul meu
oarbă o simt
și pe ea
când
între noi
un colț de azimă
își întinde brațele
ca o
binecuvântare
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre violență, poezii despre tăcere, poezii despre singurătate sau poezii despre agresiune
Tu cum cânți stâncă
stâncă stâncă
câte patimi ai prins în firidele tale
câte doruri din picăturile care te-au rotunjit
ți-au mulțumit de găzduire
apoi au mușcat fin tainul trupului tău
câte taine îți răscolesc neputințele stâncă
sub soarele miezului zilei sub apusul înflăcărat
stai goală ascuțită și tandră
săruți cu patimă firele de lumină
și umbrele tale acoperă universul unei flori de colț
unui gândac în căutarea poemului tău scris în vremuri vechi
unui șarpe întorcând pe toate fețele târârea
înainte să-și ridice mândru capul
cu linia de foc a gheții lui spre cer
negru lucios gândacul
păstrează între aripile lui răsăritul
până când apusul îi aprinde trupul într-un vers
stâncă stâncă
tu cum cânți stâncă
atunci când firul de iarbă strecoară
bucuria înălțării întru iubirea Domnului într-un punct
nu e final nu este rupere
e doar o rescriere a tainei gândului stâncii
înainte de frângerea în arcul haosului
pentru arderea prelungă
a celei de-a șaptea lumânări înainte de nașterea Piramidei
poezie de Anne Marie Bejliu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre șerpi, poezii despre sărut, poezii despre sfârșit, poezii despre negru sau poezii despre naștere
Plec între nu și da
răsucesc timpanul verbului
până la static.
în colțul cuvântului
aștern culoarea.
în spatele albului,
tâmpla dreaptă,
zvâcnește dureros,
până la adormire.
mintea-mi dansează
în sacul în care,
dorul și teama
rescriu versuri
pe un petec de iarbă.
reinventez liniștea.
tot o iluzie.
poezie de Anne Marie Bejliu (17 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre frică, poezii despre durere, poezii despre dor, poezii despre dans, poezii despre cuvinte sau poezii despre culori
Nonacțiune
între două margini de drum,
aștept revenirea cuvântului,
în matca fără glas
a iubirii.
cu tine în nervurile ruginite,
mă ascund în colțul croitorului de vise.
las răstignită pânza portocalie.
o privesc.
rup din ea dreptunghiuri de răni.
între două puncte,
aștern culorile inferioare.
vindecarea
începe cu strigătul verdelui alburiu.
în albastru îmbrac suferința,
pentru a-mi fi la final liniște,
într-un cub violet.
intensă adâncire în uitare,
chipul devine felinar natural.
tâmplele unesc sânul stâng și sânul drept
în boltă.
fără stele, fără prezent,
hălăduiesc prin tunelul de cuvinte,
născute sub aripa întunericului.
călătorie între aer și nimic,
între uitare și trezire,
între rugă și tăcere...
între margini de drum,
redevin centrul gol al vortexului,
în care urma pașilor se pierde.
regăsesc nonmișcarea.
redescopăr viața,
într-un con de umbră dăruit infinitului
iubire...
poezie de Anne Marie Bejliu (15 octombrie 1968)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre uitare sau poezii despre suferință
Și eu
nu.
se întâmplă nimic
și strănutul își strânge buzele între două rostiri.
amăgit de un gând,
renunță la ultima tușă de culoare aruncată pe pânza albă.
în pumnul gândirii nu e loc de libertate.
te răsucești absurd până când sângele îți umple gura de vid.
murdar vid.
ecoul a murit de mult iar sufletul tace cu părul ars de fluturi.
prea mulți fluturi au plimbat aripile pe lampa de carte și filele
s-au crezut pentru o clipă nori.
cer mi-a fost tavanul de o noapte.
am uitat să mai cresc atât cât fulgerul ideilor au născut un poem.
l-am scris undeva, în memoria umplută de câlții dezamăgirilor.
mă mai nasc dimineața. mă mai nasc.
niciodată nu se repetă plânsul.
doar râsul lumii, hohotul ei de satisfacție. atât.
îl aud mereu de patruzecișidoideani
cum îmi toarnă fierea promisiunilor de viață.
mai aștept un hohot.
voi termina ultimul tablou în care,
geometriile se bat cap în cap.
grotești chipuri răsucite-n culori se ceartă,
mărturisindu-și ura absolută...
altă păcăleală a dreptății vieții și a morții
într-o zi nu mă voi trezi.
voi refuza ridicarea pleoapelor.
cerul îmi va mulțumi.
și eu.
poezie de Anne Marie Bejliu (6 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre râs, poezii despre păr sau poezii despre păcăleli
Umbrele dintre două chipuri care se privesc rămân între ele atâta vreme până când unul strălucește și spune celuilalt: acum strălucește tu! ca să ieșim din întuneric.
citat din Renato Pasquale Arlati
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric
Cândva
mă ridicam
în vârful picioarelor
și-mi priveam sufletul
cum
tiptil fugea la marginea
patului părinților
privindu-le
iubirea profundă
acum
dor gleznele
dar
tot mă ridic în vârful
picioarelor
privesc viața cum
tiptil furișează
o rază de speranță
printre cărbunii încinși
ai disperării
îi gâdilă în arderea lor
și
când vreau să-i colorez
îmi zâmbesc
și iar devin negri
prind acel zâmbet
îl desenez cu el însuși
într-un cuvânt
sau mai multe
legate între ele
cu mine însămi
cred că e singura reușită
pentru că
durerea îmi stă la căpătâi
bucurându-se că nu o alung
vreau
nu reușesc
decât
în fracțiuni de viață
în care
cuvântul îi ia locul
mergând
în vârful tălpilor imaginare
ale sufletului dornic de cer
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre picioare, poezii despre imaginație sau poezii despre glezne
Părinte ( ** )
... firul de aur al timpului
frământă bulzul în care cuvântul,
prin sunetul, culoarea,
vibrația lui,
atinge sufletul în plin zbor...
în cuptorul de argint,
firul crește,
se înalță,
ca o mână albă
a anotimpurilor trăite
și netrăite...
agață ușor tâmplele
anilor pământeni...
și trupul...
covrig al necunoașterii,
așteaptă azima răsuflării Tale...
Părinte,
ce e teama?
o umbră a răsadului în care semințele...
... nu rodesc?
o culoare a pământului,
combinație nereușită a iluziilor?
Părinte...
sunt teama acum...
alungă-mă
și prinde-mă
în buchetul înțelepciunii Tale,
să prind în gând
particula și aroma
a ceea ce sunt...
Copilă,
răspunsul va veni
în bobul de muștar
de la poalele muntelui de întrebări...
caută la rădăcina stejarului,
în miezul ghindei risipite rod,
necunoașterii,
bobul de muștar...
în ploaie,
timpul l-a rătăcit...
vântul
i-a aprins culoarea
iar păsările...
i-au dăruit
trilul bucuriei zborului...
absoarbe-l în pulsul
inimii tale...
trăiește în floarea vieții
strângând ușor,
în palmă,
bucuria focului
în plin zâmbet...
al inimii...
poezie de Anne Marie Bejliu din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre vânt sau poezii despre trup și suflet
Cât o sanda, umbra
straturi peste straturi crește umbra
ia forme tot mai ciudate
între pasăre și umbrelă aleg umbrela
om sunt și locul în care mă pot ascunde
mă atrage
sub paranteza uriașă încap
sau rămâne un călcâi vizitat sub piatra cenușă
de încercări
ridică piatra, prietene
și arunc-o departe
undeva, cândva, mă vei cunoaște
straturi peste straturi
prietenia râde cu roua cu oul și existența mea
de mine cu mine prin mine
cenușă devenind
cât o sanda, umbra
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prietenie
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre existență
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre creștere
- poezii despre cenușă
Alunec
alunec prin urechile acului.
îmi țes timpul
pe pânza de apă a lumii.
păianjen de gând
arunc firimiturile de viață
în tâmpla iernii.
din soare,
doar floarea știe să privească zidul.
îl sfarmă în pumni de culoare,
inventând simfonii.
tiparul e clasic.
cerul râde.
e bine.
atât de bine...
noi nu.
nu știm.
poezie de Anne Marie Bejliu (17 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre păianjeni, poezii despre iarnă sau poezii despre apă
Ca trupul între două aripi
E depărtarea între noi
Ca trupul între două aripi
Ca marea între două ploi.
poezie de Nicolae Dragoș din Moartea calului Troian (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre aripi
* * *
îmi caut "unicitatea"
prin vocabularul falșilor profeți
multe litere
multe minciuni strălucitoare
ecouri voalate de sensuri încovoiate
un mare nimic
și punga prea goală a împlinirii
lumină este
și-n umbrele de pe ziduri văd timpul
cocoțat pe ceafa mea
pe asfalt numai umbre -
portrete strâmbe ale aceluiași chip încercuiesc clipele
rămân gesturi neterminate care descriu același drum:
multe curbe
multe spirale
și o singură linie dreaptă pe care
mi-o doresc a-mi fi
săgeata spre final
aprind o candelă -
cel mai simplu gest este să ard odată cu ea
undeva, într-un colț de verb
mă regăsesc
acum
pot desface brațele larg
ca un copac ramurile
întru înflorire prin rugă
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre portrete, poezii despre minciună, poezii despre lumină, poezii despre dorințe sau poezii despre crengi
Incandescentă
lacrima lui Dumnezeu
mă înfioară
uneori devine atât de incandescentă
încât
ajung să rup din mine ploile
pentru a o domoli
copilul cu ochii din culorile vieții
se furișează în gânduri
le destramă unul câte unul până devin
o singură sferă
sfera timpului sfera pasului
sfera devenirii în care
rătăcesc odată cu lacrima lui Dumnezeu
pentru a-mi regăsi centrul
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre religie, poezii despre ochi sau poezii despre copilărie
Inima pietrei tăcerii
te uită Dumnezeu sau te uiți singur între două stânci
devii tu însuți spațiul
prin care apa gândurilor evadează
privesc tulburarea apelor
precum privirea rămasă suspendată
printre ramurile coroanei unui copac
cântecul bucuriilor și tristeților
deopotrivă crește
în flautul cu găurile eliberate de noduri de rădăcini
vibrația tobei rămâne în tălpile rănite de încercări
cauți și cauți limanul lași apele să te poarte haotic
numeri valurile din care înghiți strop cu strop
cuvintele rostite răsrostite
îți promiți să taci îți promiți să uiți
îți promiți să adormi
spune-mi Doamne de câte ori să mai adorm
dacă în cerul fără țărmuri părăsite
am regăsit ființa încolțită de aștri
într-un pumn de inele frânte
cum mă pot întoarce în zgomotul umbrelor
sculptând zidurile caselor
și cum mai pot înghiți spuma valurilor iluzorii
ale gândirii fără bunătate
de câte ori să mai umplu bezna cu lumânările reaprinse
am fost la catedrala inimii e din piatră din lumină și întuneric
pereții sunt goi nu i-au pictat trupul
am văzut icoanele blânde așteptând
pasul nopții răului și al dimineților binelui
rai și iad legându-mi gândul trupul sufletul inima
de colțuri de stânci
o piatră a rămas suspendată între tâmple și-am plâns
până când rotunjită de Tine
mi-a devenit glob al ochiului frunții
atunci m-am privit răsturnându-mi universul
într-un con de brad
lumea a râs eu am plâns apoi am uitat să plâng
și-am rămas cu ochii în căutarea icoanei Dulcei Sărutări
am lăsat genunchii să-mi umple gândul
cu puterea cumințeniei
s-au răsucit în mormânt pictorii și sculptorii
gândurilor nenăscute
s-au răsturnat cavernele
au scos la lumină Chipul Tău Doamne
lăsat acolo pe o frunză împietrită
ea să fie icoana icoanelor
sau ochiul meu vede inima pietrei tăcerii
poezie de Anne Marie Bejliu (12 octombrie 2013)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre icoane, poezii despre arte plastice sau poezii despre plâns
Spovedanie tăcută
după amiază,
ies în parcul din spatele blocului.
aleg banca de lângă plopul
cu trunchiul plin de noduri.
tac prea mult cred.
ziua răsucesc sub tălpi
podeaua casei.
întorc mișcarea între uși și ferestre,
până la saturație...
aleg cu privirea un tei.
încep spovedania tăcută.
un câine se așează sub palma mea.
instictiv, îl mângâi.
îi simt trupul răsturnat pe picioarele mele.
adoarme.
nu am uitat hârtiile și pixul.
refuz să mai pierd "piesele de șah".
din ele crește poezie.
de câte ori pierd un text,
moare în mine un copil.
scriu...
închei spovedania.
câinele se trezește.
se întinde leneș, cască.
rămâne cu spinarea arc sub palma mea.
poezie și câine somnoros.
râd.
am scris...
poezie de Anne Marie Bejliu (8 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spovedanie, poezii despre câini sau poezii despre șah
Poate că așa a început
arunc din mine floarea sângelui
ca pe o pasăre pe care o inițiezi
plin de erori
în zbor
pe trupul de piatră al statuii
furnica
își urmează calea cuminte
saltă uneori
reașează firimitura de azimă
fericită că a încăput încă o lume
pe spatele ei fragil
pe o floare
o viespe
își spală picioarele aproape invizibile
lasă câte o picătură de otravă
se scutură de uri
și pleacă mai departe
la atac
poate că așa a început să se nască
arta
cine mai știe? cine mai știe?
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sculptură sau poezii despre greșeli
Între două respirații
pe aici n-a mai trecut nimeni
sub buzele grinzii crăpate de timp
singurătățile sufocă tăcerea
la ora când toate
umbrele adorm
sub piele
e multă tristețe
curge înspăimântător
ca o clepsidră
cu vieți
picură ultimul fir
timpul exersează
prin mine
se plimbă tăcut Dumnezeu
printre coastele strivite
de singurătate
picură liniștea
nu mai e nimeni
mă agăț de culoarea cerului
aerul s-a rarefiat
timpul sinucigaș de cuvinte
îneacă umbrele
din trupul dezbrăcat
pornește un nou început
urmele adâncite pe margini
vorbesc de o trecere
tălpile miros a iarbă
între cele două respirații
se joacă un copil
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tristețe sau poezii despre spaimă
Nobila zgardă
cândva îmi doream să fac țăndări lumina
lumina artificială irizațiile ei
seamănă cu cioburile de viață în care
nu te mai regăsești decât foarte târziu
ca un câine lângă un pod necunoscut
atunci când
ploile metaforelor devin acide
și în toate cuvintele căutând
nu mai regăsești
poezia
atunci latri la grilajele de fier
le muști simetriile
și-ți inventezi răbdător
altă zgardă
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre metafore, poezii despre inventatori sau poezii despre fier
Vânăm metaforele
Scufundați într-un calm ca de moarte
ascultăm cum se afirmă conștiința
Pe marginea gândului
omul
se întâmplă a fi
între două planuri
unul static în care se regăsește
altul în mișcarea cuvântului din urmă
în care se rătăcește
Scufundați într-un calm ca de moarte
pe liziera pădurii vânăm
metaforele Bibliei în care
ne regăsim încet
încet încet
așa cum săgeata
naște o cruce în trunchiul copacului
în care se înfige
prea vie să se frângă
prea statică să cuvânte întâmplarea
de a fi
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre păduri, poezii despre moarte, poezii despre mișcare sau poezii despre cruce