Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Jules Verne

Și dacă vreo cetățuie a fost cândva durată spre a fi sălașul oaspeților acestei mitologii românești, nu era ea oare castelul din Carpați? Pe podișul lui singuratic, accesibil numai prin stânga pasului Vulcan, adăpostea fără îndoială balauri, iele, strigoi și poate chiar vreo câteva stafii din neamul boierilor Gorj. De aici, o faimă rea întru totul îndreptățită, după cum se zicea. Nimănui nu i-ar fi dat prin minte să se încumete a-l vizita. Răspândea în jur o spaimă molipsitoare, după cum o mlaștină nesănătoasă împrăștie miasme pestilențiale. Numai a te apropia până la un sfert de milă de însemna să-ți riști viața în lumea asta și mântuirea sufletului în cealaltă. Ceea ce se învăța în mod curent la școala dascălului Hermod. Această stare de lucruri trebuia să ia totuși sfârșit în clipa când din vechea fortăreață a boierilor Gorj nu se va mai fi rămas nici piatră pe piatră. Și tocmai aici intervenea legenda.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Around the World in 80 Days & Five Weeks in a Balloon" de Jules Verne este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 6.99 lei.

Citate similare

Jules Verne

Așa era și cu cetățuia, cu alte cuvinte Castelul din Carpați. Nu era cu putință să-i deosebești formele nedeslușite, pe Podișul Orgal, pe care-l încununa la stânga pasului Vulcan. Nu se desprinde în relief pe fundalul munților. Ceea ce ai fi îndemnat iei drept donjon nu e, poate, decât un stâlp de piatră. Privitorul crede că zărește crenelurile unui zid dintre bastioane acolo unde nu se află, poate, decât o creastă stâncoasă. Întregul e vag, nehotărât, nesigur. Astfel că, dacă am da crezare diverșilor turiști, castelul din Carpați nu există decât în închipuirea locuitorilor din comitat.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Jules Verne

Cel mai sigur mijloc de a te lămuri în legătură cu existența castelului, ar fi să te înțelegi cu o călăuză din Vulcan sau din satul Verești, urci prin chei, să te cațeri pe culme, vizitezi toate clădirile. Numaio călăuză e și mai anevoie de găsit decât drumul ce duce la cetățuie. În acest ținut al celor două Jiuri nimeni nu s-ar învoi călăuzească un călător spre castelul din Carpați, oricare i-ar fi răsplata.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Jules Verne

Casa ce se află dincolo de zidul de incintă, spart în nenumărate locuri, dacă se adăpostea înăuntru vreo clădire bună de locuit, dacă o podișcă și o poartă îngăduiau intrarea, nu se mai știa de ani de zile. De fapt, deși castelul din Carpați era mai bine păstrat decât părea, o spaimă molipsitoare, îndoită de superstiție, îl apăra nu mai puțin decât o puteau face odinioară pivele, săcălușele, bombardele balimeze și celelalte piese de artilerie ale veacurilor de demult.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Jules Verne

Despre boierul Gorj, se zvonea că i se alăturase din patriotism vestitului Rozsa Sandor, un fost tâlhar de drumul mare, din care războiul de independență făcuse un erou de dramă. Din fericire pentru el, Radu Gorj se despărțise după sfârșitul luptei de banda compromițătorului haiduc și acesta se dovedi un gest înțelept din partea sa, fostul tâlhar, redevenit căpetenie de hoți, sfârșind prin a cădea în mâinile poliției, care se mulțumi să-l închidă în temnița din Gherla. Cu toate acestea, o altă versiune fu îndeoșbe primită de către oamenii comitatului și anume: că boierul Radu fusese ucis în timpul întâlnirii între Rozsa Sandor și vameșii de la hotar. Nu era adevărat, măcar că boierul Gorj nu se mai arătase de atunci în cetățuie și că nimeni nu se îndoia de moartea lui.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Jules Verne

Către mijlocul secolului al XIX-lea, ultimul reprezentant al boierilor Gorj era boierul Radu. Născut în castelul din Carpați, își văzuse familia stingându-se în jurul lui, în primii ani ai tinereții. La douăzeci de ani se pomeni singur pe lume. Toți ai săi căzuseră an de an, precum crengile fagului secular de care superstiția populară lega însăși soarta cetățuii. Fără rude, ba s-ar putea spune și fără prieteni, ce va face boierul Radu pentru a umple răgazurile plictisitoarei singurătăți pe care moartea o iscase în jurul său? Care-i erau gusturile, înclinațiile aptitudinile? Nu i se cunoștea nici una, în afara unei patimi nestăvilite pentru muzică, îndeosebi pentru cântul marilor artiști ai vremii. Așa că, lăsând în grija unor bătrâne slugi castelul, de pe atunci tare părăduit, pieri într-o bună zi. Și tot ce se află mai târziu a fost că-și întebuința averea, care era foarte însemnată, pentru a străbate cele mai de seamă centre lirice ale Europei, teatrele din Germania, din Franța și Italia, unde-și putea astâmpăra nesătulele sale pofte. Era un excentric, pentru a nu spune un maniac? Ciudățenia felului său de viață îngăduia asemnea păreri.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Jules Verne

Amintirea patriei rămăsese totuși adânc întipărită în inima tânărului boier Gorj. În vremea îndepărtatelor sale peregrinări nu-și uitase țara transilvană. De aceea se înapoie, pentru a lua parte la una dintre sângeroasele răscoale ale țăranilor români împotriva asupririi maghiare. Descendenții vechilor daci au fost învinși, iar pământul lor împărțit între biruitori. În urma acestei înfrângeri și-a părăsit pentru totdeauna boierul Radu castelul din Carpați, din care unele părți începuseră cadă în ruină. Moartea nu întârzie lipsească cetățuia de ultimii ei slujitori și ea fu cu desăvârșire părăsită.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Jules Verne

Îngropată sub sipică și saxifragă, stânca era una dintre băncile de piatră întâlnite ades la răscruce de drumuri în provinciile valahe. Pe lângă faptul că se poate așeza pe ea, călătorul își potolește setea cu apa păstrată într-un vas pus pe bancă, apă reîmprospătată zilnic de către țărani. Atunci când castelul mai era locuit de Radu Gorj, banca purta un recipient pe care slujitorii familiei aveau grijă să nu-l lase niciodată gol. Dar acum era mânjit de murdării, căptușit de un mușchi verzui și cea mai mică izbitură l-ar fi făcut fărâme.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cornelia Georgescu

Lucian: De fapt, de când ești aici, în navă?
Lia: De duminică dimineața, Luci.
Lucian: Regret cele petrecute... N-aș fi vrut mă vezi în halul ăla.
Lia: Lasă, Luci... N-are importanță! Totuși, nu trebuia să le spui colegilor noștri totul, nu era nevoie să te umilești singur față de ei; eu am tot încercat de vreo câteva ori să te opresc. De ce ai făcut-o?
Lucian: Așa mi s-a părut mie corect.
Lia: Cum?! Să te înjosești în fața lor?
Lucian: Să mă umilesc?! Nu, asta am făcut-o atunci când m-am îmbătat, din inconștiență... Acum, doar spunându-le adevărul, nu cred că prin asta m-aș fi înjosit cu ceva. Adevărul e adevăr; până la urmă tot s-ar fi aflat, ar fi ieșit la iveală, ar fi fost imposibil altfel, deci, era mult mai bine să-l dezvălui direct, chiar eu. Așa e corect.
Lia: Ce crezi c-ai câștigat prin asta?
Lucian: Nimic. Nici nu urmăream vreun câștig... Poate doar că am dovedit că sunt într-adevăr sincer, așa cum am afirmat întotdeauna. După părerea mea, așa-i mai bine; fără secrete! Colegii mei aveau dreptul afle ce s-a întâmplat în realitate.
Lia: Nu știu dacă într-adevăr a fost bine, însă presupun că ți-a trebuit mult curaj pentru a recunoaște acest adevăr, care nu te favorizează deloc.
Lucian: Mă favorizează sau nu, este adevărul; nu-l pot schimba în favoarea mea.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jules Verne

La ora actuală exploatarea bazinului minier a dat un avânt considerabil afacerilor în târgușoarele Petroșani, Livezeni și altele, depărtate cu câteva mile. Nici Vulcanul, nici Vereștii, nu s-au ales cu cel mai mic câștig de pe urma vecinătății cu un mare centru industrial; sunt și azi așa cum au fost acum cincizeci de ani, așa cum fără îndoială vor mai fi și peste o jumătate de veac; și după Elisee Reclus, o bună jumătate din populația Vulcanului e alcătuită doar "din slujbași însărcinați cu paza frontierei, vameși, jandarmi, agenți ai fiscului și infirmieri ai postului de carantină". Înlăturați jandarmii și agenții fiscului, adăugați o proporție ceva mai însemnată de plugari și veți avea populația Vereștilor, adică vreo patru-cinci sute de locuitori.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cornelia Georgescu

Porni tăcut spre puntea principală, îngândurat. Se arătase amabil, dispus să o ajute, deși în scurtul drum spre puntea principală îl chinuiră vreo câteva întrebări ce-i stăruiau în minte: "Unde se grăbește oare? De la cine vrea să-și ia rămas bun în mod deosebit? Cine, cu excepția părinților, care sunt aici, ar putea fi atât de special pentru ea? Are cumva un prieten, un iubit? Și atunci... Din cauza lui nu mi-a acceptat mie niciodată prietenia?! Dar ce contează?! N-are decât să se ducă și-și poate lua adio de la individul ăla, nu doar rămas bun, pentru că mâine ea va pleca, în timp ce tipul va rămâne aici; eu nu... Eu voi fi cu ea în următorii ani, în misiune și n-am cedez, am încerc să-i câștig prietenia, să i-l scot pe tipul ăla din minte; am timpul de partea mea..." Sub privirea albastră a Liei, surâzător după acest gând, Lucian se îndreptă direct spre director și-i spuse fără ocolișuri, tot ceea ce-l rugase domnișoara consilier.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: Și eu ce crezi că sunt?! Uită-te la mine! Ce ți se pare că aș fi? Vreo cârpă numai bună de șters pe jos? N-am oare un servici'? Sunt cumva șomer? Cum crezi că am ajuns aici, dacă nu trudind, ostenind; pe merit!? Nu mi s-a oferit nimic pe tavă! Am muncit mult pentru ceea ce sunt acum! De acord, poatenu cu brațele, ci cu mintea, dar tot muncă se cheamă și asta! Am ajuns aici, în acest fotoliu, numai cu sudoarea frunții mele; nu din mila altora!

replică din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În afara religiei pe care ai învățat-o de mic de unde mai știi că ești desprins de Dumnezeu? Dacă Dumnezeu este propria ta Inimă, cum si unde te-ai desprins de ea? Dumnezeu este veșnic Aici, iar acest Aici e la fel, fie că ești în cea mai pioasă mănăstire, fie că ești în cea mai desfrânat bordel sau crâșmă. Cum de nu poți vedea asta și la ce bun cauți un Dumnezeu căruia îi e frică sau scârbă de lume și se ascunde în răceala unei biserici? Unde și cum Iisus a predicat într-o biserică? Oare nu cumva când a spus: "Eu și Tatăl Una suntem!" a făcut-o sub cerul liber? Asta este adevărata biserică! Biserica a devenit o afacere și nu o cale spre mântuire! Dacă trebuie mergi la biserică pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu, nu o să-l cunoști niciodată! Tot ceea ce vei cunoaște vor fi veșnicele dogme ale separării, veșnica lor pomenire! Dumnezeu este mai aproape decât următoarea respirație și infinit mai aproape decât primul/următorul gând. Ai fi în stare să bați mătănii la toate bisericile acestei lumi, simple clădiri din lemn sau din piatră care găzduiesc separarea. Dar Adevărata biserică este propria ta inimă, este chiar faptul tău de A FI, a ființa fără gânduri, Aici oare când ai mergi?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu era încă aici, dar era pe drum încoace; se apropia din minut în minut. Când povestești una ca asta, oamenii spun că așa ceva nu poți simți, e doar o închipuire. Nici nu poți dovedi, dar, cu toate astea, eu știam. Simțeam cum venea pe drum și se gândea: Acum mai sunt numai trei ore, și ajung. Acum au mai rămas două ore și trei sferturi. Acum numai două ore jumătate! Ah, ce încet merge. De-ar merge totuși ceva mai repede. Încă două ore, și un sfert, și voi fi acolo. Voi fi la ea.

în Cel mai târziu în noiembrie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În interiorul navei însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Aici, situația era "roză", deci, temperatura, mai mult decât plăcută și mereu constantă, nu ridica probleme celor aflați pe puntea principală, la acea oră, cei trei băieți, care intraseră, urcând rapid treptele ce duceau spre intrarea în navă. În așteptarea "inspectorilor", își revăzură nava, așa cum le indicase directorul, deși, știind că totul era în bună stare, efectuaseră mai superficial această nouă verificare. Totuși, controlară din nou toată aparatura navei aflate în stadiul de pregătire pentru o asemenea călătorie îndepărtată, bineînțeles, controlând de data aceasta mai în fugă totul. Erau foarte siguri că nu uitaseră nimic șitotul era perfect pe acolo sau prin orice altă parte a navei lor. Totuși, nu doreau aibă nici o surpriză neplăcută, după cum nu aveau intenția să se expună nici unui risc, tocmai de aceea revăzură totul. Terminară însă destul de repede.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Picuri de lumină

De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viața noastră-ntreagă

Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Și-a trăit a vieții lege

Numai Mesia-i izvorul
De milă și îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare

Doar prin El suntem spălați
Prin sângele care-a curs
Chiar din El — fim iertați
Și curați azi prin Isus

El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire

Domnul este Dumnezeu
Și este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră

Doar acum suntem aleși
Puși deoparte și sfințiți
De iubirea Lui culeși
Sus în cer fim primiți

Hristos ne e biruința
Noi prin El aici trăim
Și îi dăruim ființa
Ca ai Săi pe veci fim

Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârșire
Cununa ca s-o luăm
De har plini și de iubire

Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viața fără vină
Înspre cerul glorios

Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toți fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim

poezie de (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jules Verne

De la plecarea lui Radu Gorj – cei din sat și îndeosebi păcurarul Frig își dăduseră seama de asta – fagul își pierdea an de an câte una dintre crengile principale. Atunci când boierul Radu fu văzut pentru ultima oară pe platforma donjonului mai puteau fi numărate optsprezece ramuri, iar acum copacul nu mai avea decât trei. Și fiecare creangă desprinsă reteza câte un an din viața cetățuii. Căderea celei de pe urmă ar fi dus la nimicirea deplină. Și zadarnic ai mai fi căutat atunci pe podișul Orgal rămășițele castelului din Carpați! De fapt, nu era decât una dintre legendele pe care închipuirea românească le zămislește bucuros. Și mai întâi, oare bătrânul fag era ciuntit de câte o creangă pe an? Nimic mai puțin dovedit, deși Frig nu șovăia s-o afirme el însuși, care nu-l pierdea din vedere în vreme ce turma-i păștea pe islazul Jiului. Cu toate acestea, măcar că pe Frig nu se putea pune temei, pentru cel din urmă țăran, ca și pentru cel dintâi dregător din Verești era neîndoielnic faptul că cetățuia nu mai avea de trăit decât trei ani, de vreme ce pe "fagul ocrotitor" nu se mai puteau număra decât trei crengi.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Balada spânzuratului

Îl chema - cum îl chema…
La ce naiba ar conta?
Bătea vântul, era seară?
Era toamnă, era vară?

Era ziuă, era noapte?
Era jale peste poate?
Sau era doar gând pustiu
În văzduhul vinețiu?

Era tânăr? Da, era!
Îl chema… cum îl chema…
Poate ”neica nimenea”–
La ce naiba ar conta?

Poate ciocârlii cântau
Poate doar câinii urlau
Poate cineva-l iubea –
Poate lumea îl ura

Poate se temea de toate
Poate-i era dor de moarte
De neant și risipire –
Sau fugea de amintire.

Poate se crezuse jalnic
Și voia fie falnic
Sau o frunză ce căzuse
Și-napoi în pom se vruse

se legene spre seară…
Era iarnă, era vară?
Îl chema… dar ce-ar conta?
- Poate nici nume n-avea…

Poate-avea nume de floare
Poate-avea nume de soare-
Sau avea nume de humă
Fără tată, fără mumă

Fără frați, fără surori…
Poate-avea fruntea în nori
Și picioarele-n pământ
Și voia să-și ia avânt

se-nalțe, să se ducă
Unde-i sufletul nălucă
Unde toți zic că se duc…
Poate avea nume de cuc

De feciorul nimănui
Blestemul pământului…
Poate că era urât
Sau avea gâtul prea scurt

Și voia să și- l lungească…
Ori vreo parte muierească
Îi spusese “dragul meu”
Și-i sucise mintea rău

Ori poate îl părăsise
Sau c-o vorbă îl lovise
Drept în coșul pieptului
Sălașul sufletului.

Poate lumea nu-i plăcea
Lumea asta – haită rea
Lumea asta – rău hățiș
Fără nici un luminiș

Fără dragoste și dor…
Poate- avea nume sonor
Și era UN CINEVA
La ce naiba ar conta?

Bătea vântul, era seară?
Era toamnă, era vară?
Era ploaie ori ninsoare
Sau parfum sfios de floare?

Cine știe ca spuie?…
Umbră neagră dealul suie
Spre copacul întristat
Singuratic și uitat.

Dimineață… cer cu nori
Era brumă, erau flori?
Crengile tăragănă
Frunză neagră leagănă:

“Frunză neagră, or veni
Oamenii făr’ a boci
Și te-or duce ocolit
Până într-un loc ferit

Te-or da pradă lutului –
Hrană nesătulului -
Și din tine-or crește spini –
O mulțime de ciulini

Nimeni nu te-o pomeni,
Nimeni nu te-o prohodi
Numai noi ne-om aminti
Că ne-ai fost frunză de-o zi”

Astfel crengile vorbiră…
Oamenii puhoi veniră
Și-l luară din copac
Și-l numiră fiu de drac

Fiul necuratului –
Blestemul pământului…
Și-și scuipară toți în sân
Și îl duseră prin fân

Prin fân și prin nalbă-naltă
Nimenea să nu-l mai vadă.
Și-ntr-un loc ascuns scobiră
Cu pământ îl înveliră

Și plecară flecărind
Și de rău mortul vorbind:
Că-l chema … cum îl chema
era așa… și așa…

Numai copacul îl plânse
Și o creangă mare-și frânse
- Creanga care își pierduse
Frunza neagră ce-o avuse…

…Îl chema… cum îl chema!
Nimeni n-o mai întreba –
La ce naiba ar conta?

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Marchizul de Sade

Și-acum, prietene cititor, se cade să-ți pregătești sufletul și mintea pentru cea mai plină de necurății povestire ce se va fi făcut vreodată de când e lumea lume, o asemenea carte neîntâlnindu-se nici la antici, nici la moderni. Închipuie-ți că orice plăcere cinstită sau neîngăduită de această fiară despre care vorbești neîncetat fără să o cunoști și pe care o numești natură, că aceste plăceri, zic, vor fi în chip voit înlăturate din această culegere și că, de le vei întâlni din întâmplare, se vor afla numai însoțite de vreo crimă ori nuanțate de vreo mârșăvie. Fără îndoială, multe dintre rătăcirile pe care le vei vedea zugrăvite îți vor displăcea, lucru pe care-l știm prea bine, însă vei găsi alte câteva care te vor ațâța până acolo c-o să rămâi fără ceva sămânță și iată tot ce ne trebuie.

în Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei sau Școala libertinajului (2005)
Adăugat de Magia FemininaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jules Verne

Castelul din Carpați datează din cel de-al XII-lea sau al XIII-lea secol. Pe vremea aceea, sub cârmuirea căpeteniilor sau voievozilor, mânăstiri, biserici, palate și castele se fortificau cu tot atâta grijă ca târgușoarele sau satele. Boieri și țărani erau nevoiți să se păzească de atacuri de tot felul. Împrejurarea asta explică de ce vechea zidărie a cetății, bastioanele și donjonul îi dădeau înfățișarea unei construcții feudale, gata de apărare. Ce arhitect a ridicat-o pe podișul acela și mai ales, la asemenea înălțime? Nu se știe, iar îndrăznețul artist a rămas necunoscut, de n-o fi cumva românul Manole, cel atât de falnic cântat de legendele valahe și care a zidit la Curtea de Argeș vestitul palat al lui Radu Negru.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Jules Verne

Castelul din Carpați ar fi meritat totuși să fie vizitat de către turiști și iubitori de antichități. Poziția lui, pe creasta Podișului Orgal, e deosebit de frumoasă. De pe platforma superioară a donjonului priveliștea se întinde până la ultima limită a munților. În spate unduie lanțul înalt și atât de capricios ramnificat, care alcătuiește hotarul cu Valahia. În față se adâncește sinuosul pas Vulcan, singurul drum practicabil între provinciile limitrofe.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook