Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sigmund Freud

Constatând că într-un mare număr de cazuri uitarea unui proiect se reduce la o contra-voință, extindem aceeași concluzie și la o altă serie de cazuri în care persoana analizată, nemulțumindu-se să nu confirme contra-voința reliefată, pur și simplu o neagă (de exemplu, numeroasele cazuri în care se uită restituirea cărților împrumutate, achitarea facturilor sau plata datoriilor). Trebuie să avem curajul să spunem persoanei interesate că ea are intenția de a păstra cărțile, de a nu plăti datoriile, chiar atunci când această persoană va nega intenția pe care i-o atribuim, nefiind în stare să explicăm prin alte motive atitudinea sa. Îi vom spune că are această intenție și că nu își dă seama de ea, dar că, în ceea ce ne privește, ne este de ajuns că ea se dă în vileag prin efectul uitării. Celălalt ne va răspunde că tocmai de aceea nu-și amintește. Deci, ajungem la o situație în care ne-am mai găsit o dată. Voind să dăm întreaga dezvoltare logică interpretările pe cât de variate, pe atât de justificate ale actelor ratate, suntem fără doar și poate determinați să admitem că există tendințe capabile să acționeze fără știrea lui. Formulând însă această idee, venim în contradicție cu toate concepțiile aflate în vigoare în viață și în psihologie.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -499.00- 299.99 lei.

Citate similare

Sigmund Freud

Voi admite singura deosebire care există între cele trei grupe ale actelor ratate constă în gradul de refulare a intenției perturbatoare. În prima grupă, această intenție există și este sesizată de persoana care vorbește, înainte de manifestarea sa; tocmai atunci se produce refularea pentru care intenția perturbatoare se răzbună prin lapsus. În a doua grupă refularea este mai accentuată și intenția nu este sesizată înainte de începerea discursului. Ceea ce este uimitor, este faptul că această refulare, destul de profundă, nu împiedică intenția perturbatoare participe la producerea lapsusului. Situația aceasta facilitează considerabil explicarea a ceea ce se petrece în a treia grupă. Voi admite putem sesiza în actul ratat manifestarea unei tendințe refulate de multă vreme, în așa fel încât persoana care vorbește nu-și mai dă seama câtuși de puțin de ea și este foarte sinceră negându-i existența. Dar chiar lăsând de-o parte problema referitoare la a treia grupă, se ajunge la concluzia care decurge din examinarea celolalte cazuri, anume refularea intenției de a exprima ceva constituie condiția indispensabilă pentru apariția unui lapsus.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În ceea ce privește tendința tulburată, nici o îndoială nu este cu putință în legătură cu aceasta: persoana care săvârșește un act ratat o cunoaște și o revendică. Îndoieli și ezitări nu pot lua naștere decât în legătură cu cealaltă tendință, aceea perturbatoare. Ori, există o întreagă serie de cazuri în care și această din urmă tendință este manifestă. Ea ne este revelată de efectul lapsusului, cu singura condiție de a avea curajul să examinăm acest efect în sine însuși.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În cazul lapsusurilor, pe lângă relațiile tonale și similitudinea cuvintelor, trebuie să admitem și influența asociațiilor de cuvinte. Dar nici aceasta nu ajunge. Există o întreagă serie de cazuri în care explicația unui lapsus observat nu reușește decât dacă se ține seama de propoziția care a fost enunțată sau măcar gândită anterior. Sunt și acestea cazuri de acțiune la distanță, de felul acelora citate de Meringer, dar de o amploare mai mare.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Care sunt intențiile care se manifestă de o manieră atât de ieșită din comun și vin le tulbure pe celelalte? Evident, este vorba despre intenții foarte diferite, dar cărora vrem le desprindem caracteristicile comune. Dacă examinăm sub acest raport o serie de exemple, acestea se lasă lesne orânduite în trei grupe. Din prima grupă fac parte cazurile în care tendința perturbatoare este cunoscută de cel care vorbește și în plus, i s-a dezvăluit acestuia înainte de lapsus. A doua grupă cuprinde cazurile în care persoana care vorbește, cu toate că recunoaște în tendința perturbatoare o tendință care îi aparține, nu știe că această tendință era activă în propria sa ființă înainte de lapsus. Ea admite deci interpretarea dată lapsusului, dar nu poate să nu se arate într-o anumită măsură mirată. Exemple referitoare la această atitudine ne sunt poate mai ușor furnizate de alte acte ratate decât de lapsusuri. A treia grupă cuprinde cazuri în care persoana interesată respinge energic interpretarea care i se sugerează: nu se mulțumește numai cu negarea existenței intenției perturbatoare înainte de lapsus, dar ea afirmă că această intenție îi este absolut străină.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Lapsusurile, erorile de scris etc pot avea o bază pur fiziologică, ceea ce mi se pare puțin probabil în diversele varietăți de amnezie (uitarea de nume și de proiecte, neputința de a regăsi obiectele prealabil puse de-o parte etc), pe când există cazuri de pierderi în care probabil nu intervine nici o intenție și pot adăuga greșelile care se săvârșesc în viață nu pot fi interpretate decât într-o anumită măsură în lumina acestei concepții, a actelor ratate.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În cazurile limită, deosebirile dintre concepția psihanalitică despre lapsus și concepția fiziologică obișnuită se șterg. În aceste cazuri există o tendință care tulbură intenția care are a se exprima în discurs; dar această tendință anunță doar existența sa și nu scopul pe care îl urmărește ea însăși. Tulburarea pe care ea o provoacă însoțește anumite raporturi sau afinități asociative și poate fi înțeleasă ca servind la deturnarea atenției de la ceea ce intenționa să se spună. Dar nici această tulburare de atenție, nici aceste afinități asociative nu sunt suficiente spre a caracteriza însăși natura procesului. Luate la un loc însă, ele dezvăluie destule fapte despre existența unei intenții perturbatoare, fără ca auditoriul să-și poată forma o idee despre natura sa, potrivit cu efectele sale, așa cum este cu putință în cazurile mai accentuate.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Se va obiecta, susținându-se că există cazuri, spre exemplu cel al visului de angoasă, în care visul este incapabil păstreze somnul. Dar trebuie să se conchidă pur și simplu că visul este investit cu două funcții, dintre care cea de-a doua este aceea de a întrerupe somnul atunci când trebuie.

în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potrivește; le numim acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicile unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de impotanță și mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebește de actele ratate propriu-zise este absența unei intenții contrare și perturbatoare venind contrazică o intenție primară. Ele se confundă, pe de altă parte, cu gesturile și mișcările care servesc drept expresie emoțiilor. Fac parte din această categorie de acte ratate toate manipulările, în aparență fără scop, pe care le executăm, ca și cum ne-am juca, cu veșmintele noastre, cu vreo parte a corpului nostru, cu obiectele care ne stau la îndemână; melodiile pe care le fredonăm aparțin aceleiași categorii de acte, caracterizate în general de faptul le suspendăm, tot așa cum le-am declanșat, fără motive aparente. Ori eu nu ezit afirm că toate aceste fenomene sunt semnificative și pot fi interpretate în același fel ca toate actele ratate, ele constituie mici semne revelatoare ale altor procese psihice în deplinul înțeles al cuvântului.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În alte cazuri se pierd obiecte care nu și-au diminuat cu nimic valoarea, cu singura intenție de a aduce un fel de sacrificiu sorții și de a fi astfel cruțați de o altă pierdere de care ne temem. Analiza arată că această manieră de a conjura soarta este destul de răspândită la noi și că din acest motiv pierderile noastre constituie adesea un sacificiu voluntar. Pierderea mai poate fi expresia unei sfidări sau a unei autopedepse. Pe scurt, motivele mai îndepărtate ale tendinței de a ne debarasa de un obiect prin pierdere sunt nenumărate.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

ne oprim un moment asupra a ceea ce unește cele trei grupe stabilite în formarea actelor ratate, asupra a ceea ce este comun celor trei mecanisme ale lapsusului. Ne aflăm, în privința aceasta, din fericire, în prezența unui fapt care este mai presus de orice contenstație. În cazul primelor două grupe, tendința perturbatoare este recunoscută de însăși persoana care vorbește; ba mai mult, în prima grupă, tendința perturbatoare, se revelează chiar înaintea lapsusului. Dar atât în prima grupă, cât și în cea de-a doua, tendința cu pricina este refulată. Cum persoana care vorbește s-a hotărât să nu o facă apară în discurs, ea comite un lapsus, adică tendința refulată se manifestă în pofida persoanei respective, fie modificând intenția mărturisită, fie confundându-se cu ea, fie, în sfârșit, luându-i, pur și simplu, locul. Așadar, acesta este mecanismul lapsusului.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Actele ratate sunt destul de nedefinite și greu de înțeles. Tot ceea ce poate fi observat în viața psihică va fi eventual desemnat sub numele de fenomen psihic. Va trebui numai știm dacă cutare manifestare psihică dată este efectul direct al influențelor somatice, organice, fizice, în ce caz scapă ea cercetării psihologice sau dacă are ca antecedente imediate alte procese psihice dincolo de care începe undeva seria influențelor organice. Tocmai la această ultimă eventualitate ne gândim atunci când calificăm un fenomen drept proces psihic și de aceea este mai rațional să dăm propoziției următoarea formă: fenomenul este semnificativ, el are un sens, adică ne dezvăluie o intenție, o tendință și ocupă un anumit loc într-o serie de raporturi psihice.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Acumularea manifestărilor ne relevă o perseverență greu de atribuit hazardului, dar care se acordă pe deplin cu ipoteza unui plan. Înlocuirea unor acte ratate prin altele ne arată că ceea ce este important și esențial în acestea nu trebuie căutat nici în forma, nici în mijloacele de care se servesc ele, ci în intenția pe care ele însele o servesc și care se poate realiza prin mijloacele cele mai variate.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Descartes
gelozie
Gelozia este un fel de teamă legată de dorința de a păstra stăpânirea unui bun oarecare. Ea nu provine atât de mult din temeinicia motivelor care ne ar face credem l-am putea pierde, cât de la marele preț pe care-l punem pe acel lucru, ceea ce ne face scrutăm cele mai mici pretexte de bănuială și să le luăm drept motive foarte temeinice. Întrucât trebuie să avem mai multă grijă la păstrarea bunurilor care sunt foarte mari decât a acelora care sunt mai mici, această pasiune poate fi în unele cazuri justă și onorabilă. Dealtminteri, această pasiune este legată doar de bănuieli și de neîncredere, căci a încerca eviți un rău atunci când ai un motiv real de a te teme nu înseamnă, la drept vorbind, fii gelos.

definiție celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Sigmund Freud

Nu este ușor de spus ce se petrece în sufletul celui care trăiește plăcerea umorului. Ne putem face totuși o idee în această privință, dacă analizăm cazurile în care umorul ne-a fost comunicat sau în cele în care luăm cunoștință de el prin sim-patie; astfel ajungem, prin înțelegerea persoanei umoristice, la aceeași plăcere ca și ea. Umorul cel mai grosolan, așa-numitul "umor negru", ne poate instrui în acest sens.

în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În cadrul actelor ratate, uitarea unor proiecte poate fi corelată, în general, cu acțiunea unui proces psihic contrar care se opune înfăptuirii lor. Este nu numai opinia psihanaliștilor, ci toată lumea este de aceeași părere. Este opinia la care fiecare aderă în viața de toate zilele, dar o neagă în teorie.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Contrastul care ne oferă prin intermediul sim-patiei diferența comică se produce între interesul deosebit manifestat pentru respectiva activitate psihică înaintea perturbării și interesul minim care i se arată după intervenția perturbării. Persoana la care constatăm această diferență ni se pare comică datorită inferiorității; însă ea este inferioară în raport cu eul ei anterior și nu în comparație cu noi, căci știm că în aceeași situație nu ne-am fi putut nici noi comporta altfel. Totuși, notăm că această inferioritate umană devine comică doar prin sim-patie, deci la alți oameni, în timp ce dacă ne-am afla noi înșine într-o astfel de încurcătură, nu am avea decât sentimente penibile. Probabil că doar certitudinea că nu riscăm să ajungem într-o asemenea situație delicată ne permite vedem o sursă de plăcere în diferența dintre cele două investiri succesive, diferență obținută prin compararea lor.

în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Pierderea și imposibilitatea de a găsi obiectele puse la păstrare interesează în mod deosebit, din cauza multiciplității de interpretări de care sunt susceptibile aceste două acte ratate și a diversității tendințelor la care se supun ele. Ceea ce este comun tuturor acestor cazuri este voința de a pierde; ceea ce diferă de la un caz la altul este motivul și scopul pierderii. Pierdem un obiect atunci când e uzat, când avem intenția să-l înlocuim cu altul mai bun, când a încetat să să ne mai placă, când îl deținem de la o persoană cu care am încetat de a fi în bune relații sau când a fost achiziționat în împrejurări la care nu mai vrem să ne gândim. Faptul de a lăsa cadă, să se deterioreze sau să se spargă un obiect poate servi acelorași scopuri. Experiența vieții sociale arată copiii nedoiți și născuți în afara căsătoriei sunt mult mai fragile decât recunoscuți ca legitimi. Acest rezultat nu este urmarea tehnicii grosiere a făcătoarelor de avorturi, ci se explică printr-o oarecare neglijență în îngrijirile date acestor copii. S-ar putea ca îngrijirea obiectelor aibă aceeași explicație ca și aceea a îngrijirii copiilor.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

În ceea ce privește deformarea numelor, nu putem admite ar fi întotdeauna vorba de o concurență între două nume, în același timp asemănătoare și diferite. Chiar și în absența acestei concurențe, cea de-a doua intenție nu este greu de descoperit. Deformarea unui nume are adesea loc în afara oricărui lapsus. Prin deformare se încearcă transformarea unui nume în ceva ce sună urât sau în ceva care amintește de un obiect vulgar. Este un gen de insultă foarte des răspândit, la care omul cultivat sfârșeste prin a renunța, dar adesea fără convingere. De multe ori el îi forma unei "vorbe de duh", de o calitate cu totul inferioară. Pare deci indicat să admitem că lapsusul rezultă adesea dintr-o intenție injurioasă care se manifestă prin deformarea numelui.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potrivește. Acestea se numesc acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicele unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de importanță și mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebește de actele ratate propriu zise este absența unei intenții contrare și perturbatoare venind contrazică o intenție primară.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Toate micile particularități ale actelor ratate nu se explică în mod satisfăcător prin teoria atenției deturnate. Ceea ce nu vrea spună că această teorie ar fi falsă. Ca fie întru totul satisfăcătoare, ea are nevoie de completări. Pe de altă parte, adevărul este că numeroase acte ratate pot fi examinate și dintr-un alt punct de vedere.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook