Urmărindu-ne în fugă, nu demult copii, nu demult tineri, pe negândite ne-a ajuns din urmă bătrâneţea.

citat celebru din Cicero
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de călătorie

demult demult când râul era râu
nu curs de apă putred şi molâu
când fânul unduia până la brâu
când cerul era cer şi norul nor
când verdele sclipea ameţitor
când te-ntâlneai cu Domnul în pridvor
când te trezeai la ziuă cel dintâi
cu soarele zâmbind la căpătâi
cerându-ţi să-i vorbeşti şi să-l mângâi
când noaptea aţipind zăreai prin geam
cum cade luna-n ulmi din ram în ram
când te-nveleai în vis ca-ntr-un balsam
demult demult când drumul era drum
nu un infern de şanţuri şi de fum
când drumul lin şi alb şi vălurit
curgea din infinit în infinit
când erau taţi şi mame şi copii
nu simple acuplări ci căsnicii
când munţii revărsau păduri şi vii
când negura urca din văi tiptil
când te culca săgeata unui tril
demult demult pe când erai copil

poezie de Eugen Dorcescu din Drumul spre Tenerife (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plictiseala asta, cânt!

Ştii? S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat şi liliacul!
În glastra veche luminând cerdacul
S-au desfăcut câţiva boboci muscatei!

Un vânt, înălţă fumul ţigaretei
Şi leagănă între salcami hamacul!
S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat şi liliacul!

Pe sârmă curg stropi calzi din pliii fustei
Vopsită roşu-sânge precum macul,
Dă-n foc cafeaua pierzând tot caimacul
Şi-n plictiseala asta-ţi cânt, vrei sau nu vrei:

Ştii? S-a scuturat demult floarea de tei!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demult...

demult sunt surd la toate şi orb mă ştiu demult
şi ros avar la coate şi încă mai incult

trimis în vremea noastră de altele, mai gri
să bat când la fereastră când toate ponegri

aşa e scris în stele să urc încetişor
când ploile din ele când trepte care dor

şi să ridic o zare cu ochii mei cei orbi
uitându-mă la soare cu stoluri lungi de corbi

să trec din fugă vama cu umbre stacojii
spre ţara mea din rama cu oameni încă vii

şi înmuind pensula în gamă de culori
s-aştern pe pânze nula drapată între nori

s-adaug la ispite nuanţă mai albastră
cu buze strâns lipite de linişte sihastră

şi -apoi să-mi bat în cuie pe albul din perete
esenţa amăruie de foame şi de sete..

poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu?

Mai plouă, demult n-a plouat
şi iar mi-e dor de casă şi de vii
cînd mă duceam cu tata la arat
mă înfrăţeam cu orele târzii.

Am avut un vis să plec departe,
să mă rup de oamenii din sat,
dar toate sunt atâta de deşarte,
că iar mi-e dor să merg la semănat

Mi-e dor să alerg desculţă prin câmpii
păsările –n codru să le ascult
să mă mai joc cu ai satului copii
aşa cum mă jucam demult, demult...

Întoarsă-n sat nu mai m-am regăsit,
tata plecase undeva tăcut,
foşnetul pădurii a amuţit,
mama tot mai mică s-a făcut.

M-am căutat copil printre copii
si în niciunul nu aveam să fiu,
toamna cernea galben peste vii,
întoarcerea venise prea târziu?

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbători pascale

demult
demult de tot
oamenii
au încercat să-L ucidă
pe Dumnezeu
n-au reuşit
deci încearcă în continuare
să ne bucurăm
că fără efect

poezie de Jerzy Paruszewski, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea

Demult, ca tânăr pe Rarău,
Urcam precum cocoru-n zbor,
Dar azi îmi vine tare rău,
De urc în pat, ori mă cobor.

epigramă de Nistor I. Bud din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, femeile! (A fost odată, de demult!...)

A fost odată, de demult,
Când vă iubeam aşa de mult,
Când voi eraţi fermecătoare,
Când să vă-ascult aveam răbdare,

Când versuri eu vă închinam,
Cu vorbe dulci vă cuceream
Şi-amor făceam aşa de mult,
A fost odată, de demult!...

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (10 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demult, foarte demult, corbul avea penele albe ca zăpada. Era frumos, dar nu era iubit de celelalte păsări pentru că îi plăcea să fure!

începutul de la De ce are corbul penele negre de Florence Holbrook
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

24 Ianuarie 2018 - posibil moment zero

Îi vom uita pe-aceia ce-s puşi pe învrăjbit
Şi-om merge împreună în lumea bună, vasta,
Căci un român puternic demult nu ne-a unit
Cum ne-a unit Simona în dimineaţa asta!

madrigal de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triolete simboliste

Pornind din vremuri de demult
Un glas de trâmbiţă mai sună,
Şi-aşa de drag mi-e când l-ascult
Pornind din vremuri de demult.

În al vieţii trist tumult
Şi-n dragostea-mi inoportună,
Pornind din vremuri de demult,
Un glas de trâmbiţă mai sună.

*

Apocaliptica gândire
De azi e înţeleasă mâni;
Tiranilor, ce prevestire!
Le cad topuzele din mâni!

O apă-ntreaga omenire,
Nici robi de-acu şi nici stăpâni:
Apocaliptica gândire
De azi va fi-nţeleasă mâni!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă simţi că te-ai apropiat, consideră-te deja/demult ajuns!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

învelit cu pătură roasă de timp
stă în scaunul fără aripi
priveşte afişul şi lăcrimează
îl mai arde sărutul de demult
care îi readuce dorul de fugă

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demult, foarte demult, la marginea unei împărăţii peste care domnea Împăratul cel Bun creştea un crâng de o frumuseţe rară. În mijlocul crângului îşi întindea oglinda un lac cu apă dulce şi cristalină.

începutul de la Împăratul cel bun de Emilia Plugaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a ajuns vremea

Lumea-n jur e ca o oază de-ncercare:
Răutate, dispreţ şi dezbinare.
Ne-a ajuns vremea prorocită de Ioan,
Ce-a prins contur, iar conturul e în van...

Rugăciunea noastră încet a dispărut
Ca un Iuda, noi pe cruce L-am vândut.
Ne-a ajuns vremea când păcatu-i lăudat,
Şi-al Lui popor nu mai ştie de Sabat.

Am rămas doar singuri, împotriva tuturor...
Veghind tăcuţi lângă-al nostru Creator.
Ne-a ajuns vremea sfârşitului prezis,
Prin Cuvântul Sfânt, ce nouă ne-a fost scris.

poezie de Rareş Faragău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am adesea impresia că trăiesc într-o lume din care au dispărut demult oamenii mari şi în care s-au instalat copii depravaţi.

citat din Gilbert Cesbron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i fericire-n lume, dar gândul liber este,
Demult visez o soartă tihnită ca-n poveste;
Rob ostenit, mi-i gândul demult să fug de toate
Spre colţul meu de muncă şi de plăceri curate.

catren de Puşkin din Iubita mea e vremea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangoul

Tangoul ne-a întâlnit,
Tangoul ne-a învârtit,
Tangoul în sărutări
Ne-a ameţit.
Tangoul ne-a iubit,
Tangoul pe amândoi
Ne-a unit.
Tangoul ne-a mângâiat,
Bătrâneţea ce-a încovoiat,
Spatele drept de altădat
Tangou în iubire scăldat,
Tangou de amândoi,
O viaţă dansat.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul românilor

Să fim copii? Am fost copii!
Şi vom mai fi pe-acest pământ
Cât unul din părinţi trăieşte
Purtând spre cer sufletul sfânt.

Cum tata a plecat demult
Spre-adâncul liniştii divine,
Pun pâine pe mormânt şi flori,
Cu lacrimi ud ziua de mâine.

Să fim copii? Suntem copii
În faţa crucilor ce cresc
Sub iadeşul de porumbei,
Pe-aripi cu steagul românesc.

Că, Doamne, ţara ni-i tot mamă,
Pământul ei ni-i trup domnesc,
Suntem copii dintotdeauna
Şi pentru asta o iubesc!

E sfântă dragostea-ntre noi:
Copii, părinţi, apoi bunici,
Că de la mare până-n munţi
Raiul românilor e-aici!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până-n clipa de pe urmă

Cândva avut-am tinereţea.
Dar vremea alergând nebună,
A adus şi bătrâneţea.
Ne-a găsit tot împreună.

Cum timpul e neiertător,
Noi ne vom ţine de mână.
Ne vom fi sprijin şi-ajutor
Până-n clipa de pe urmă.

poezie de Dumitru Delcă (6 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoanele noastre

Fost-au şi ei demult, tineri visători,
Cu obrajii rumeni la suave sărutări.

Pentru ai lor copii trudit-au neosteniţi pe pământ,
Căci, una e dragostea de mamă şi-al tatălui cuvânt.

Vieţuit-au la apusurile vieţii îndoliaţi între pereţii muţi,
Cu încreţituri adânci, doruri nestinse şi ochi greoi, frânţi.

Rămas-au astăzi cu plăcerea de a săruta vechile fotografii...
Sărutul timpului pe al lor trup, bătrânii, icoanele noastre vii...

poezie de Daniela Vizireanu din Poeţii noştri (1 octombrie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!