Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

detalii despre carteH.G. Wells

Necunoscutul își acoperise partea de jos a feței cu o bucată de pânză alb㠖 un șervet al lui - care-i ascundea cu totul gura și maxilarele; din această pricină, vorbea înăbușit. Pe deasupra ochelarilor albaștri, fruntea străinului era acoperită de un bandaj alb. Un alt bandaj îi învelea în întregime urechile și nu-i lăsa liberă nici o păticică din figură, afară de nasul ascuțit, de un roșu aprins, care lucea cu aceeași intensitate ca în clipa sosirii.

în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Omul invizibil" de H.G. Wells este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 19.00 lei.

Citate similare

detalii despre carteH.G. Wells

Străinul își făcuse apariția cam pe la începutul lunii februarie, într-o zi geroasă, cu vânt șfichiuitor și cu ninsoare deas㠖 de altfel ultima din anul acela. De la gara din Bramblehurst o luase pe jos, tăind drumul peste câmp. Într-una din mâinile-i vârâte-n mănuși groase purta un geamantan mic. Era înfofolit din cap până-n picioare, iar marginea pleoștită a pălăriei de fetru moale îi ascundea în întregime fața, făcând săi se vadă numai vârful lucios al nasului, zăpada i se adunase grămadă pe umeri și pe piept și-i împodobea geamantanul cu o creastă albă.

în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteH.G. Wells

Îl văzu pe străin înfundat în fotoliul din fața căminului. Părea că moțăie; capul bandajat îi alunecase pe umăr. Odaia era luminată doar de reflexele roșiatice ale flăcărilor. Cu puțin înainte, hangița aprinsese lampa din sala hanului și era încă orbită din pricina luminii; în fața ochilor îi jucau pete roșii și totul îi apărea învăluit în umbră, cu contururi nedeslușite. Totuși, o frântură de secundă i se păru că omul din fața ei avea o gură enormă, căscată, o gură monstruoasă, care-i înghițea toată jumătatea de jos a feței. Fioroasă vedenie: capul bandajat în alb, cu ochelarii aceia lugubri, sub care se căsca o gură neagră imensă... În aceeași clipă însă, străinul tresări, se îndreptă în fotoliu și-și duse mâna la față. Hangița deschise larg ușa, pentru ca lumina să pătrundă în cameră. Acum putea să-l vadă mai bine: în locul șervetului își aplicase fularul peste obraz. Totul fusese doar o nălucire.

în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Abator

Albise totul! Caii albi mestecau iarbă albă
fluturi albi devorau varză albă
călăii albi sugrumau flori albe
cireșe albe, moarte albă, pământ alb
marea albă...
Curcubeul
alb
spre alb
spre foarte alb...
Cineva de un dinte alb și-a mușcat buza albă.
Și-a curs un copil roșu
cu un strigăt roșu.
Și Dumnezeu era incolor
incolor
iar greierii roz vindeau culori
pe sub mânâ
în spate la abator.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Pe măsură ce înaintau în altitudine, remarcau că densitatea atmosferei scădea, altfel spus, aerul devenea din ce în ce mai puțin alb, prezența dantoniului devenea din ce în ce mai puțin simțită și continua să scadă în intensitate, până-n momentul în care va dispărea complet, iar aerul va rămâne în totalitate incolor și implicit, perfect transparent. Deja nu mai era atât de dens, încât să împiedice o bună vizibilitate, pe suprafețe întinse. Dar dedesubt, în jos, nu putea fi zărit nimic, decât aerul alb, opac, care părea a fi înghițit totul. Urcaseră, deci, destul de mult. Depășiseră distanța în altitudine până la care dantoniul era în totalitate stăpân. Aici densitatea gazului alb scădea simțitor, influența lui fiind din ce în ce mai slabă, totul devenind din ce în ce mai clar.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A murit

A murit la ora 10,30; era vară,
Zidul năștea umbre de soldați.
A căzut ca o ploaie de sînge, ușoară
Sub bolta plopilor retezați.

S-a întocmit procesul verbal,
L-au pus pe o targă pe la unșpe'
Zidul năștea umbre de soldați,
De durere stătea să se surpe.

La inventar avea o cămașă
În care fusese împușcat,
Un jurnal intim și o banderolă
Ce-i acoperise capul bandajat.

Un jurnal intim, un bandaj și-o cămașă
A fost averea lui toată din viață,
Le-au pus soldații într-o cutie
Și le-au trimis la părinți cu aviz acasă.

Dar n-au mai ajuns la destinație
Că s-au pierdut pe drum aiurea.
La un colț de drum l-au aruncat
Să-l înghită în sînu-i pădurea.

După vreo cinsprezece ani
S-a spus că nici n-ar fi murit
L-au decorat cu ordinul morții clasa-ntîi
Pe unul ce-atunci ar fi venit

Avea un jurnal, un bandaj și-o cămașă
Sub braț și-un buletin străin
Care nu se potriveau cu chipul
Și nici cu scrisul celui ce nu mai era viu.

S-a prezentat pe scurt: sînt un erou:
Am venit la voi, să-mi puneți epoleți!
L-au crezut și i-au făcut statuie
Și-au scris despre el iluștri, erudiți.

Numai un zid păstra taine deșarte
Avortat în timpul însîngerat
Printr-un soare lichid și de bine
Războiul părea totuși neterminat...

poezie de
Adăugat de Laura RadoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Alb

Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 25 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Voltaire

Această viață este o bătălie continuă și filozofia este singurul bandaj care poate fi pus pe rănile căpătate din toate părțile: nu vindecă, dar ameliorează, iar aceasta înseamnă mult.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Candide" de Voltaire este disponibilă pentru comandă online la 25.99 lei.
Mircea Cărtărescu

Dragostea

deasupra mamei răsărise un curcubeu negru.
pe-atunci mama era doar o fetiță
și părul ei era din șuvite de diamant.
ea se opri din jocul ei
își netezi rochița
și privi înspre curcubeu.
era un curcubeu negru și de atâta negru scânteietor
pe câmp mușețelul se întunecase.

mama privi înspre curcubeu.
era atât de jos, că aproape-l putea atinge cu buzele
iar părul ei electrizat, transparent
se lipea de tuburile moi, ca de orgă.
roșul curcubeului era negru.
și oranjul lui era negru.
și galbenul lui era negru.
și verdele lui era negru.
și albastrul lui era negru.
și indigoul lui era negru.
doar violetul lui rămânea violet.
violetul lui era un șuvoi care se pierdea în mare.

mama știu atunci că este pierdută.
avea să cunoască dragostea.
și brusc umbra ei pe asfaltul cald din floreasca
se împodobi cu vene și oase.
mama sui într-o corabie din pânză de păianjen
și o porni în sus pe curcubeu.

umbra ei, cu vertebre și intestine
îi continua joaca.

poezie de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -89.00- 62.99 lei.

Sirius e în adevăr un astru fermecător. Strălucirea lui e albă, dar are toate apele diamantului. Scânteiază ca nici o stea de pe cer. Unii astronomi pretind că Sirius e alb numai de vreo 1200 de ani și că înainte era roșu. În timpul din urmă, un astronom american spunea că această schimbare de culoare e sigură și a adus ca dovezi mai multe citații din autori vechi. Ar fi curioasă o asemenea schimbare de culoare.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iar eu sunt un copil

gheața de pe geam, privită de afară,
părea stridentă
până când am descoperit o ramă de ochelari
oarecum lată,
un nonscut recent improvizat
pentru viscol
și pentru acele lui de pe obraz,
în loc de ace de pin sau orice alt pom
de Crăciun

nu, înger roșu, nu te grăbi
să te întorci spre adâncuri
înainte de a-ți lăsa
amprentele de fum pe urechile mele...
... pentru urechile tale,
poate,
e prea frig...
de la umbra ce-ți veghează de la un timp
șederea

poezie de
Adăugat de Anemarie IonescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteH.G. Wells

Din clipa în care-l zărise pe străinul cel ciudat, câinele își zbârlise părul și începuse să urle ca turbat. Când necunoscutul coborî în goană treptele, câinele făcu un salt și se repezi să-l apuce de mână.

în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Derek Walcott

Iubire după iubire

Va veni vremea
când, cu încântare,
vei spune bun venit sosirii tale
la propria ușă, în propria oglindă,
și fiecare va răspunde zâmbind la salutul celuilalt

spunându-i, stai jos. Mănâncă.
Îl vei iubi iarăși pe străinul care ai fost.
Oferă-i vin. Oferă-i pâine. Înapoiază inima ta
ei însăși, străinului care te-a iubit

întreaga ta viața – și pe care l-ai ignorat
pentru altcineva, străinului care îți știe toate tainele inimii.
Răsfoiește scrisorile de dragoste de prin sertare,

fotografiile, vechile însemnări disperate,
decojește-ți imaginea din oglindă.
Așează-te. Sărbătorește, înfruptă-te din viața ta.

poezie de (1986), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Selected Poems Paperback" de Derek Walcott este disponibilă pentru comandă online la 65.99 lei.
detalii despre carteH.G. Wells

Străinul trase cu urechea la zgomotul pașilor care se îndepărtau. Înainte de a lăsa șervetul din mână și de a-și continua dejunul, se uită plin de îngrijorare înspre fereastră. Apoi luă o îmbucătură, aruncă din nou o privire bănuitoare spre geam, mai luă o îmbucătură... în cele din urmă se ridică și cu șervetul în mână, merse spre fereastră și trase jaluzelele până în dreptul perdeluțelor de muselină albă, care acopereau partea de jos a geamurilor. Camera se cufundă în penumbră. Ușurat, se întoarse la masă și-și reluă prânzul.

în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dumbledore își lăsă mâinile în jos și îl urmări pe Harry pe deasupra ochelarilor în formă de semilună.

în Harry Potter și Ordinul Phoenix
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Hogwarts Library Box Set 3 Volumes" de J.K. Rowling este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -200.00- 100.99 lei.

Alerg în timp

tata-mare era
mai tot timpul plecat
la câmp
nu știu ce obsesii avea
să adune bob lângă bob
să pună porumbul în saci
miriștii să îi dea foc
să ardă zăpezile
mama-mare tăia deseori
jumătate din lună
și o punea pe masa rotundă
la care stăteam ochi lângă ochi
ne îndemna pe fiecare
mai ia copile o bucată de vis
hrănește această himeră
acum pentru atunci
lui tata-mare nu îi plăceau smiorcăiții
avea o pușcă de vânătoare
dar niciodată el nu vâna
din bucata de cer rămas
deasupra mesei cu trei picioare
mama mea mare făcea baiere
cu care își lega fruntea
nu o mai doară nimic

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roșu aprins

când m-am trezit dis de dimineață
cerul era roșu
indubitabil era roșu aprins
se transformase în arbore
păsările i se așezasera între ramuri
se cuibăriseră printre frunze
și cântau la trompetă
auziiiiiiiiiiiiiiiiiii
sună deștepatarea
cerul roșu
păsările ascunse între frunze
ningeau triluri albe
din aripi desperecheate de fluturi
albastrul mi se scursese
ca o mare întinsă la picioare
cerul meu roșu
ca un imens arbore mă ținea
prietenește de mână.
trăiești, trăiești, trăiești,
îmi ciripeau îngerește păsările.
din cuiburi roșii puișorii roșii
căscau înspre mine gurile flâmanzi.

poezie de
Adăugat de Valeria TamașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Un alt fel de timp

s-ar putea să fi fost
clipa din căderea liberă
a frunzei
toamna
fără sens
sfredelind în timp

nimic altceva deasupra lucrurilor

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

Lia auzi din nou acel strănut puternic, repetat și brusc își aminti de Lucian. Deci, el era cel care strănuta. Observă că "pătura" cu care fusese acoperită era, de fapt, geaca lui. Regăsi și rucsacul, pe care ea-l mototolise sub cap, înlocuind astfel obișnuita pernă. Îngrijorată, își întoarse capul în direcția în care știa că ar trebui să se afle Lucian, îndreptând și lanterna într-acolo, dar lumina, mult prea slabă, nu ajungea până la el, deci, nu-l văzu, însă știa că era acolo; de data aceasta se dezmeticise de tot. Se ridică în picioare, luând și geaca lui sub braț și se îndreptă spre el. Ajunse în locul în care se afla el și observă cum încă dormea, chinuit, din poziție șezândă, cu spatele gol (flanelul i se ridicase mult) sprijinit de peretele stâncos al peșterii, capul căzându-i când într-o parte, când într-alta, ceea ce-l determina să tresară ușor, însă fără să se trezească. Din când în când strănuta sau chiar tușea înăbușit. Știind că fusese accidentat pe partea stângă, îl mișcă, apucându-l de umărul drept, ca să-l trezească; între timp, fixase lanterna într-un loc sigur.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Teodoreanu

Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilăriei din noaptea Crăciunului. Aceeași atingere de taină, aceeași depășire a obișnuitului sufletesc, același contur de mirări, ș-acelasi monolog care simplifică sufletul, dându-i o intensitate de clopot care sună, amplificându-se prin unda muzicală. Atunci spunea mereu, cu dinți de lapte: A venit Moș Crăciun! A venit Moș Crăciun! Și era mică printre jucării. Acum gândul femeii spunea: Sunt cu el! Sunt cu el! Și era fericită până la neliniște și spaimă: ș-atunci, ș-acum.

în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "La Medeleni Vol. 3" de Ionel Teodoreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.
detalii despre carteH.G. Wells

Străinul înșira sticluțele pe dulap, pe cămin, pe masa de lângă fereastră, pe jos, pe raftul de cărți, pretutindeni. Farmacia din Bramblehurst nu se putea lăuda nici cu jumătate din sticlăria expusă acolo. Era un spectacol cât se poate de interesant. Coș după coș se ușura de încărcătura lui, până ce toate au fost golite. Masa din mijlocul odăii dispăruse sub un morman de paie. Afară de sticle, singurele obiecte care s-au mai ivit din coșuri au fost o serie de eprubete și o balanță împachetată cu grijă. Și culmea! de îndată ce a isprăvit cu despachetatul, străinul s-a dus la fereastră și s-a apucat să lucreze, fără să se sinchisească de muntele de paie, de focul care se stinsese, de lada cu cărți rămasă afară, sau de restul bagajului care fusese cărat sus.

în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce ni se înfundă urechile uneori? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!