Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dumitru Matei

Unui hoinar

Plecând priveai voios în zare,
Cu fruntea sus, gândeai la mare
Și ți-ai lăsat prietenii de-o viață
De petreceri ori povață.

Acum întins pe plaja cu nisip
Privești la nimfe în fel și chip
Poate dedici o serenadă
Doar te vor iubi grămadă.

De la noi lipsești de-o lună
Te-ai dus să vezi o lume bună
Ești visător, fă și-ncercarea asta
Dar, să nu uiți, casa și nevasta.

Că în viață totul este luptă
Și nu tot ce se vede, te înfruptă.
Să fii cuminte și atent
De nu, te văd un corigent!

poezie de din Gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.

Citate similare

Dumitru Matei

Regrete eterne

Ne-ai părăsit și-ai mers în altă lume
Mergând pe-o cale fără de întors
Mereu, noi plângem al tău nume.
Te-ai dus departe'n univers.
Ai coborât în lumea umbrelor cernite
Și ai lăsat tristețe, numai jale
Te-ai dus, o scumpa noastră
cea cuminte.
De ce n-ai mai cerut o amânare?

poezie clasică de din Gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Oamenii se transformă. Viața este într-o continuă schimbare. Nu mai ești cel de acum 10 ani și nici viața ta nu mai arată la fel. Observă asta și nu mai permite rămâi blocat în ceea ce credeai că știi despre tine și despre viață. Nostalgiile sau regretele legate de trecut sunt modalități prin care încerci recreezi în prezent lucruri care nu mai există. Nu confunda loialitatea cu rigiditatea și incapacitatea de adaptare. Nu te agăța de trecut. Cu 10 ani în urmă poate nu îți imaginai că tu vei fi așa cum ești astăzi. Acum ai o altă viață. Fie pentru că ți-ai creat-o pe măsura visurilor tale, fie pentru că te-ai lăsat purtat de ceea ce ți s-a întâmplat. Oricum ar fi, tu ești altul astăzi. Acceptă asta și bucură-te de toată călătoria pe care ai făcut-o până acum și fii deschis la tot ceea ce urmează trăiești. Trecutul este o lecție, prezentul este o oportunitate, iar viitorul este scenariul pe care îl creezi. Cu lecțiile însușite, încredere în tine și flexibilitate. Cel din trecut nu poate îți creeze viitorul, ci doar tu cel de azi, poți să fii arhitectul viitorului din visurile tale. Fii deschis, atent, flexibil și adaptează-te... pentru a-ți transforma visurile în realitate.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chip de înger

O clipă mă opresc din drumul meu întunecat,
mă uit în zare și văd un chip de înger,
ce se uită la mine cu gingășie
ș-îl întreb "Ce vrei de la mine"?
Vrei să fii tu raza mea de speranță,
ce poposește o clipă-n viața mea?
Și poate tu mă poți ajuta,
în toată durerea asta grea.
Ești ca o stea ce-o vezi aproape,
dar ea strălucește de departe
și eu aș vrea -l pot îmbrățișa,
dar nu pot, m-amăgesc,
ești speranța mea de viață,
vreau vii în visul meu,
mă porți-n drumul tău,
dar acum se-ntâmplă ceva cu mine
și chiar aș vrea să-ți mulțumesc,
te-ai purtat frumos cu mine
și chiar tu de ești destinul meu,
tu ești îngerul meu ceresc,
lângă tine vreau mă trezesc,
dar păcat că frumos visam
ș-acum mă trezesc la realitate
și durerea dispare în totalitate.

poezie de (29 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama

Ce dulce ești când porți maramă!
Ești chiar cea mai frumoasă mamă,
Din toate câte sunt pe-acest pământ.
Ce drag îmi este chipu-ți sfânt!

Mamă,
Eu sunt doar o mică floare,
În frumoasa ta grădină.
Tu ești cel mai mândru soare,
Care mie-mi dă lumină.

Mamă scumpă, chip blajin,
Azi, în plină sărbătoare,
În fața ta adânc mă-nchin,
Și-ți aduc în dar o floare.

Chipul tău, măicuță bună,
În tot locul mă-nsoțește.
Și veghind sub clar de lună,
El de rele mă păzește.

Acuma, când intru-n viață
Tu mă luminezi mereu.
Îmi dai o bună povață
Ca luminez și eu.

Mamă,
Îți urez prin vremi treci
Ani la număr, nouăzeci!
În viață multă, multă sănătate!
Fericire și noroc în toate!

poezie de (10 februarie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Povață

Dac-al tău suflet e inexpugnabil,
Înconjurat c-un meterez solid,
Nimeni din lume nu va fi capabil
năruiască acest trainic zid.

Însă atunci când te ascunzi de viață
Îți pare totul searbăd și anost
Mai bine ascultă acum a mea povață
Și fii din nou așa precum ai fost.

Și spun aceste lucruri cu emfază
Și fără niciun fel de gând perfid
Poate rostirea mea te epatează,
Sau poate crezi că vreau să te desfid.

Deși, în sinea ta, tu îți dai seama
-mi este greu fiu exhaustiv,
Șide-aceea, doar îmi exprim teama,
Că te-ai însingurat fără motiv.

Eu știu ce zic, nu sunt elucubrații,
Căci viața are ritmul trepidant,
Și ea ne scoate-n cale noi tentații,
Iar cursul ei este mirobolant.

Ascultă-mă, nu mai fi abătută
Căci nu ești nicidecum năpăstuită
Și nu uita zicala cunoscută,
viața trebuie din plin trăită.

poezie de (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumuseți pierdute

Să fii sufocat de cuvinte nespuse,
Să te simți sfârșit de dureri ce s-au dus,
Să fii lovit de priviri îndreptate-ți
Și ucis de iubiri ce demult au apus.
Să fii aproape de toți, dar simți că nu ești,
Să fii biciuit de nepăsări din suflete seci,
Să fii pe pământ, dar să nu te găsești,
Când stai cu ai tăi să se-ntrebe de ești.
Totul din viața-ți tu -l vezi un nimic,
Nici cerul imens să nu-l vezi că-i prea mic,
privești norii, dar să nu știi ce sunt,
Să vezi luna pe cer, să te-ntrebi de ce-i sus.
simți soarele ce pentru tine-i străin,
bei apă cu sete și să simți că-i venin,
Să vezi flori cu mirosuri uscate și uscate-n culori,
Să vezi o mare de lume cu carte și în niciunul valori.
simți valul mării uscat cum izbește în plin,
Iar sărutul pe-obraz că-i o palmă, că-i chin,
Imensul -l vezi infim și pierdut,
Și-n oameni cu chip să vezi suflet de lut.
Să te simți nimicit și stors de putere,
Să fii plin de iubire de dat și nimeni nu-ți cere,
poți dai tot fără-n schimb primești,
Să fii crud judecat făr-a ști cine ești.
Dac-ai făcut doar bine și ce-am scris ai simțit
Ascunde-te-n umbra-ți nu cere nimic,
Căci nimicul nimic îți va da, ție-ți cere,
Ștergeți lacrima singur cufundat în tăcere!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parcurs vital

Trăim o lume de pedepse...
Pedeapsă, viața o trăim.
Ești lume cât o viață este,
Iar viața-i lume ad interim.

Nu-i trai în viață fără lume
Și lume-i mereu alte vieți,
Iar rai, la scuză, e un nume;
-n lume viață nu repeți.

Doar sunteți treacăt, într-o lume
Pe-un fir, troc între două vieți.
Trăiți crezându-vă un anume;
O bilă-n snooker... Nu ce vreți!

Cursul de-o viață îl face-o lume,
Din neștiute alte vieți,
Se tot ciocnind, hazard -ndrume;
Trasee scurte... de drumeți!...

poezie de (12 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Păcat

E păcat să nu fii
Undeva unde ești,
E păcat să nu știi
există povești

Să nu cânți când auzi
Ritm de viață vibrând,
E păcat acuzi,
trăiești tremurând

ratezi dimineți
Fără zâmbet pe chip,
aștepți alte vieți
Ce se pierd în nisip

devii picături
De tristețe și dor,
accepți lovituri,
renunți prea ușor

E păcat doar să fii
Într-un loc, undeva,
Unde uiți a iubi,
Cum vrea inima ta

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunico!

Bunico, te văd și te admir de multe ori,
Stând singură pe-o bancă într-un parc
Sau cea ce-ți este mai aproape,
Lângă un bloc, unde este casa ta
Sau pe băncuța umbrită din curtea ta.

Dă-mi voie lângă tine stau
Și să aflu care ar fi neliniștea ta,
Bunico, nu-i așa că ce urmeaz a depana
Este adevărul multora de seama ta?

Că de dor ți-e sufletul cuprins
Și pe chipu-ți brăzdat de timp,
Lacrimi calde șiruiesc,
Alinarea să-ți astâmpări?

Că ți-e dor de casa de la țară,
De grădina-n primăvară,
De ciripitul din zăvoi,
De liniștea iernii și serii reci,
Ce-îți amintesc de-ai tăi iubiți părinți
Și acei oameni simpli și cuminți?

Că ți-e dor de-ai tăi copii,
Departe de tine duși
Și-nstrăinați prin lume,
Ca-așa lor le-a fost scris,
Să nu stea aproape de tine?

Că ți-e dor de-ai tăi nepoței,
Care nu cresc și în ochii tăi,
Povești de la a lor mamă mai știi,
Fără -i poți îndeaproape iubi și drăgăli?

În brațe ai vrea tu îi strângi
Și un sărut de noapte bună să le dai,
îi privești în ochii sinceri, vii
Și să îi vezi cum cresc ei mari.

Și tristă ești că nu-s aproape,
le-asculți ale lor șoapte
Spuse noaptea –ntr-un vis,
Când la imagini cu îngerași și zâne,
Pe a lor chip frumos, candid,
Un surâs gingaș apare.

Că ți-e dor de-o viață tihnită,
Cu toții, de la mic la mare, fiți,
Bucuriile vi le împărtășiți
Și în fericire cu toții vă înveseleți?

Bunico, cu al tău sincer gând
Îi însoțești mereu, pe oriunde ei sunt
Și le dorești sănătate și spor în toate
Și –a lor mulțumire și împlinire
Îți umple sufletul de fericire.

Bunico, cu chip blajin și tâmple cărunte,
Te-aștepți ca-ntr-o bună zi, ai tăi,
Casa cu a lor prezență să ți-o umple,
simți respectul și recunoștința
Pentru ceea ce ești tu de fapt pentru ei.

Bunico, icoană sfântă pentru ei tu ești
Și întelepiunea ta adunată-ntru-un răstimp,
Te va ajuta înțelegi că fiecare,
Are-un drum scris sigur de urmat,
Să fii împăcată cu tine și cu-un suflet curat,
-n astă viață niciodată nu ai pregetat,
Să te lupți cu adevărat și ce-ai avut de dat, ai dat,
Și cuvântul tău de ei, copii, nepoți să-ți fie respectat.

Acum eu plec, dar voi mai reveni
-mi povestești mai pe îndelete,
De-ale tale reușite sau poate regrete,
Sufletul să ți-l descarci și amărăciunea ta
Să se transforme-ntr-un vis frumos aidoma.

poezie de (30 septembrie 2020)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Cugetare

Ce e azi nu este mâine
Și ce a fost nu mai revine
Viața merge înainte
Cu ce-i rău sau ce e bine.

De când este omenirea
Viața-i clipă de trăire
Ea rămâne amintire
Un mormânt și o umbrire.

Când ai trecut în veșnicie
Ești uitat de soră, frate
nimic nu se mai știe
Și uitate rămân toate.

Omule! Ia bine aminte
Când dispari din astă lume
Nu mai ești cel dinainte
Ci un străin cu-n searbăd nume.

În rest totul e uitare
Așternută în mormânt
Fără a cere amânare
Pentru al tău suflet dispărut.

E minune când vreun frate
Îți aprinde o lumânare
Memorându-ți mai departe
Scurta-ți viață călătoare.

Ce eși omule în viață?
Decât colbul trecător
Visător, plin de speranță
Și un suflet călător.

Uiți de azi, uiți și de mâine
Ca și de celelalte zile
Care înseamnă renunțare...
Un mormânt și o uitare.

poezie de din Gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Matei

Scrisoare de copil

De Sărbători te-aștept acasă, mamă,
La noi în sat a început ningă,
Afară-i frig, dorul încins te cheamă,
Brăduțu-i trist, parcă ar vrea plângă.

La pieptu-ți cald am plâns la despărțire,
Spre alte țări te-ai dus să-mi faci un bine,
Chipul tău drag îl port în amintire,
Se-aștern zăpezi și nu ești lângă mine.

Iubită mamă, tu nu ai nicio vină
m-ai lăsat plecând în pribegie,
Doar Dumnezeu n-a vrut cu noi să țină
Și ne-a lăsat uitați în sărăcie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Că ești mare, că ești mic...

Când ești mic, asculți de tata.
Când mai crești, îți croiești soarta,
Tot muncind vară de vară,
De cu zori până în seară.

Prea mult nu agonisești,
Doar atât cât trăiești.
Muncind din greu ai obosit,
Timpul te-a îmbătrânit.

Cam des cerul îl privești.
La viață nu mai gândești.
Aștepți ceva și nu știi ce,
Dar știi că locul, sus îți e.

Ai fost copil și nu mai ești.
Roata vieții n-o oprești.
Asta-i viața omului.
Este vrerea Domnului.

După cum se vede treaba,
Muncim și muncim degeaba.
ești mare, că ești mic,
Când te duci, nu iei nimic.

poezie de (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Adio

Pe un norișor tu, mamă dragă, te-ai înălțat
Spre un ținut necunoscut, îndepărtat,
La îngeri și la stele tu ești acum
Plecând din astă viață pe ultimul tău drum.

Mama mea, la mine-n suflet ai rămas
Chiar de nu-ți mai aud al tău glas,
Și nu-ți mai văd al tău chip frumos și luminos,
O amintire vie pentru mine vei rămâne și vei fi,
Cât și eu în astă lume voi trăi.

Rămas bun iubită mamă ți-ai luat,
De la a ta familie, de la casa ta și de la oamenii din sat,
Te rog însă iei aminte și să știi,
Că ai avut dragoste de la nepoți, copii.
Te-am iubit, te-am respectat ca pe o regină,
Viața cu sentimente alese să-ți fie plină.

Drum bun în lumină, iubită mamă
Și de acolo de sus unde ești, eu voi ști,
tu vei fi cu mine și alături de-ai tăi copii,
Și de rude dragi, prieteni și cunoscuți
Și vei veghea neîncetat și vei păzi, feri
Pe toți pentru care aveai un cuvânt bun de spus.

De tine mă despart cu greu și-mi va fi tare dor
De –a ta îmbrățișare caldă, iubitoare,
Și de cuvintele de îmbărbătare și binecuvântare,
Pe care pregătite le aveai tot timpul la plecare.

Voi aștepta semne neîncetat de la tine
Și-aș vrea știu, că, acolo sus, îți este bine
Și-n acea lume străină în care te-ai dus
De noi, pământenii, de nepătruns,
Este ceva divin și cu totul mai presus,
Decât putem noi visa sau spera.

Adio, iubită mamă, și îți mai spun
-n grădinița cu flori de la tine eu voi sădi
Și un trandafir roșu ce l-am primit ca amintire
Și-mi doresc ca acestă minunată și catifelată floare
dăinuie, -nflorească, niciodată să nu piară
Și să-mi aminteasc㠖n fiece primăvară,
dragostea de mamă este nemuritoare.

O rugă voi înălța și un pios gând voi avea
Pentru memoria și veșnicia ta,
Sărut mâna încă odată îți spun acum
Când îți iei de la cei dragi rămas bun
Și pleci pentru totdeauna pe al tău lung drum.

poezie de (16 martie 2021)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

(Alt) fel de... Viață

Tu ai un fel de... dor
ce mă cufundă-n liniște
când mă privești,
ții soarele-n mine prizonier
și mi se (a)prinde visul de o stea.

Tu ești un fel de... albastru
prin care-mi vorbește cerul
cu rugi de iertare...
Mă apropii de Dumnezeu
precum orbul de lumină...

Tu mi-aduci un fel de... viață
prin care culeg muguri de iubire,
anotimpuri noi se vor naște
ca un copil în zi de sărbătoare
și strig: Inimă, înflorește-n bucurie!

Tu ai, ești, mi-aduci...
Un (alt) fel de... Viață!

poezie de
Adăugat de Lavinia Elena NiculiceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragostea este de o dimensiune incidentală. În ce sens? spunem că duci o viață fericită: ești norocos, ai un job, te întâlnești regulat cu prietenii, nu ești îndrăgostit, ci ai doar aventuri de-o noapte ici-colo, te găsești în fiecare seară cu amicii, bei, mergi pe undeva, și așa mai departe, și, apoi, cu neașteptate, într-un fel cu totul întâmplător, spunem că dai pe stradă peste cineva care te ajută să te ridici deasupra acestor lucruri, o femeie sau un bărbat, și, desigur, este dragostea vieții tale. O întâlnire întru totul întâmplătoare, dar al cărei rezultat poate fi o schimbare a întregii tale vieții. Nimic nu mai este le fel, cum se spune. Ajungi chiar percepi spontan că toată viața ta trecută a condus la acest moment unic. Știi, iluzia dragostei este, "Ah, Doamne, te-am așteptat toată viața pe tine!" Ceva de genul asta ar putea fi evenimentul dragostei, și cred că este din ce în ce mai rar astăzi.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Antigone Paperback" de Slavoj Zizek este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -73.99- 37.99 lei.

Tu ești, Doamne...

M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.

Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.

Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.

Pot moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.

Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.

Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.

Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.

Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...

poezie de (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Pământul

Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.

Doar pământu-i plin de viață
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de ață
Visul nostru, tainic feeric.

Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.

Ah! e viață, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.

Din pustiul întuneric
Viață dulce a ieșit,
Pe pământul meu himeric
Unde eu sunt otrăvit.

Otrăvit sunt de-o tristețe;
De-o tristețe-așa de dulce
Căci vii tu, bătrânețe!
Și nimic nu pot a duce.

Căci de mii de ani încoace
Tot se naște spre-a muri,
Și totul din nou se-ntoarce,
Din pământ, de unde vii!

Și ce tainică durere
Este în sufletul meu;
Căci pământul e plăcere
Când te duci la Dumnezeu.

Și pământu-acesta mare
E-un fior înțepător;
El te naște, el nu moare,
Și te lasă călător.

Călător în lumi de vise
Fiecare-i pe pământ...
Iar luminile sunt stinse
În adâncul meu mormânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot ceea ce poți face în viață este să fii ceea ce ești. Unii oameni te vor iubi doar pentru că ești tu, alții te vor iubi pentru ceea ce poți face pentru ei, iar unii nu te vor plăcea deloc.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
cumpărăturiCartea "Rubyfruit Jungle Paperback" de Rita Mae Brown este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -65.99- 56.99 lei.
Dumitru Matei

Adopție

Mac, mac, mac
Și n-am tac
Până nu mi-ai spune
Cine m-a născut pe mine?
Și să-mi iei seama bine,
De ce nu semăn cu tine?
- Taci, micuță, nu fi rea
Și tu ești fetița mea;
Cealaltă e o haimana,
Care umblă brambura.
A lăsat oul la poartă
Și a plecat repede la baltă.
Stăpâna noastră a ghicit,
Mi l-a dat mie la clocit.
De ești astăzi în viață,
Un mic bobocel de rață
Fii cuminte și nu plânge,
Nu te plouă, nu te ninge,
Ești cu puișorii mei,
Care te iubesc și ei,
Nu fi proastă, nu ofta
Vezi-ți de treaba ta.
Oi fi eu neam de găină
Dar la inimă sunt bună.
Orbeata aia trândăvește
Pe baltă și prinde pește.
Cu al rățoi îngâmfat
Care spune că-i bărbat.
Și nu-mi este rușine,
Mă mândresc mereu cu tine.
Împreună cu puișorii mei
Mânca-i-ar mama pe ei.
- De ce, mamă ai tăcut?
Eu într-una m-am temut.
Crezând că am fost furată,
Ori de mamă alungată.
- Taci, fetiță, crești matale,
Că te dau neamurilor tale,
trăiți împreună
În ogradă la stăpână.
Ne întâlnim și vorbim,
Împreună ne amintim.
Fii cuminte și învață
ajungi bine în viață.
- Vai, scumpă mămica mea,
Niciodată n-ai fost rea.
Întotdeauna mă gândesc
La tine și te iubesc!

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dumitru Matei

Răzmerița gândurilor

Și mergând pe Jiu în sus
M-am întors mereu pe curs;
Mai jos am dat de un fluviu
Botezat de mult Danubiu.
Care curge către zare
Hăt, departe până-n mare

Jiul nostru mai are frați
Prin Moldova și Carpați.
Uite așa vere sau frate
Toate în lume-s numărate.
Omul numără zilele
Apa sapă malurile

În viață totul crește
Nimic nu se irosește.,
Arunci în brazdă un grăunte
Din el ies semințe multe.
În acel spiculeț de grâu
Cu pai 'nalt până la brâu.

... și planta la fel pomul
Au o viață ca și omul
Când unul pleacă sau dispare
Altul pe loc va apare.
În nesfârșitul infinit
Plin de enigme-n circuit

nimic nu se mai știe
În lumea noastră ce-o să fie?
Încarnare..., Inerție...,
Ori uitare pe vecie!

De când este omenirea
Tot se cată fericirea
Viață lungă pe vecie
Dragoste și armonie!

poezie de din Gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook