Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dumitru Matei

Balada lui Viorel

Motto:
Transilvanie, ești mare,
Mândră, strălucind în soare
Nici Oltenia nu se lasă,
Este harnică, voioasă
Cine vine și muncește
Glia n-o mai părăsește!

Noi, mereu ne amintim
De Drobeta-Severin,
Unde, la Dunăre în vale
Au venit oștile romane
Cu împăratul Traian
Să lupte cu Decebal.
Legiuni, cohorte multe,
Care de luptă, catapulte,
Pedestrime și călare
Din împărăția mare.
În grabă au construit podul
Ca să treacă tot norodul,
Înaintând pe întinsa vale
A fost o mare confruntare
Au luptat eroic Dacii,
Dar au fost învinși, săracii!

*

Sus, în deal la Bistrița
S-au luptat cu sulița,
Arcuri, coase și topoare,
Romanii pe cai călare
Cu centuriile toate
Răspândite pe ale coaste
Măcelul a fost cumplit
Multă oaste a murit
Dacii învinși și urgisiți
S-au retras cu toții în munți.
Dar și acolo la cetate
Cetele au fost decimate
Venind și capitularea,
Plânsetele și cu jalea.
După crunta încleștare
Dintre marile popoare
S-a născut o națiune
Statornică și de sine,
Cu o istorie zbuciumată
Știută de lumea toată.
Prin acte de vitejie
Ce ne stau drept mărturie.

*

Astăzi, dealul este un plai,
Mândru colțișor de rai,
O casă mare, multă vie,
Liniște și armonie.
În bătaia vântului
Și cântecul cucului,
Al ciocârliei voiajoare,
Care se înalță spre soare
Cu fermecătorul tril
De și oamenii suspin
Acolo e un fermier
Iscusit, mână de fier,
Unii spun c-ar fi oltean,
Da de unde? E ardelean
De la Alba, satul Limba,
Nu umblă omul cu strâmba,
Nici politică nu face
N-o dorește și nu-i place,
E pornit pe meserie
Ca doctorul în chirurgie.
Are o tehnică avansată
De știință recomandată.
Cu ingineria aleasă
A avut o mare șansă
Și nu a fost o întâmplare
Când Fortuna i-a ieșit în cale
Că, într-o noapte în al său vis
Deceneu cică i-a zis:
Să planteze pomi și vie
Aducându-i bucurie.
Altădată, aici au fost vii
Dar, au rămas costele pustii
Pline de mărăcinișuri
Pentru iepuri ascunzișuri.
Deoarece Burebista rege
Ar fi promulgat o lege
Să fie scoase viile,
Curmând cu orgiile
În care zilnic mai tot anul
Să bea cu oala sau paharul
Curgea vinul în ulcioare
Precum apa din izvoare.
Supușii nu-l mai ascultau
Și de muncă toți uitau.
Luându-se acea măsură
A fost nemaipomenit de bună,
Națiunea a prosperat,
Formând marele regat.

*

Fermierul meditând
Multe zile, nopți la rând
La cele spuse de prelat
A și trecut la plantat
Sfătuit și de soție
S-a văzut omul cu vie
Cu soiuri de viță aleasă
Afuz-Ali, Tămâioasă
Și altele foarte bune
Lăudate în astă lume,
Ca-n zile de sărbătoare
Să se ureze și cu pahare
Pline de Sovinion demidulce
Cu Merlot care te duce.

*

Mulțumit și fericit
Având visul împlinit
A început să spună-n lume
Fapte, snoave și anume:
- Munca îmi place, mă obligă
Să lucrez mult, dar se și câștigă
Hoților le-am dat gură
Și de atunci nu mă mai fură.
Îmi vând strugurii și vin
La Craiova-n Severin
Banii câștigați sunt ai viei
Ai bunăstării și avuției,
Să nu vă fie cu mirare
Pun și struguri la păstrare
Pe care-i vând de sărbători
În piețe, la trecători.
Am în cramă vin, rachie,
Pentru orice sindrofie
Să nu vorbesc cu păcat
Tot mereu sunt ajutat
De soață și de băiat
Student bun, disciplinat,
Care stă numai în vie
Cu oamenii la datorie,
Îmi doresc producții mari
Să-mi aducă în casă bani
Tot așa, încetul cu încetul
Echilibrez și bugetul
Ce vedeți, e un început
Mai sunt multe de făcut
Să irig via cu picătura
Să nu intre uscătura,
Vreau și o copertină protectoare
Contra grindinii nimicitoare
Care cade câteodată
De-mi strică recolta toată
Lucrările cer mulți bani,
Muncă asiduuă și ani.
Rezolvabile sunt toate
Să ai bani și când se poate
Omul are acel destin
Cu drum drept și cât mai lin.

*

Iar cele relatate
Toate sunt adevărate
Fermierul are omenie
Și sfidează a lăcomie,
Zgârcenia și avariția
Care își fac apariția
Și rod, sărmana inima
Ca pe strugure molima.

*

Pentru faptele lui bune
Se cuvine a i se spune:
- Viorele! Ține aminte
Întotdeauna să fii cuminte
Când vei ajunge bătrân
Și muncind mereu din plin
Să le povestești la toți,
Copiilor și la nepoți
Că..., munca, cinstea, hărnicia,
Ele ți-au fost bogăția.
În rest totul este trecător
Precum vântul cu al său nor
Și nimic nu iei cu tine
Decât numai ce-ai făcut bine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.

Citate similare

Dumitru Matei

Balada lui Petrișor

Motto:

Petrică și Petrișor
Toată lumea are un dor
Numai tu ai mai multe
Știute sau tăinuite.
Care pleacă și vin
Din Craiova sau Negomir.

Plecând, din Craiova în sus
Pe al Jiului curs
Înspre nord și la apus,
După un timp ai ajuns
În comuna Negomir
Cu oameni harnici și buni.
Este satul lui Petrișor
Care este fermier
Iubește agricultura
Florile și pomicultura.
Multă vreme a fost plecat
Din îndepărtatul sat
A uitat copilăria
Și a îndrăgit milităria,
Încontinuu a lucrat
Până s-a pensionat
Și ca să nu stea degeaba
A început omul treaba.
Sădind un pom, câte o floare
Până a ajuns grădina mare,
Are și un solar cu legume,
Lăudat de multă lume.
Flori frumoase și căpșuni,
Soiuri de trandafiri buni.
Când trece omul pe drum
Se îmbată de parfum.
Crește în ogradă și curcani,
Frumoși, grași și dolofani,
Spre uimirea tuturor
Vrea crească în viitor
O sută de dendoni*1 și mai bine
Să-i vândă în piață și la lume,
Tot așa vrea alt solar
Cu căldură și cu geam,
producă trufandale
Iarna, când e gerul tot mai tare.
Vrea și struguri de masă,
Afuz-Ali, Cardinal și Tămâioasă.
În vale, un eleșteu pentru sat
Cu crap, plătică, fitofag.
Și pescarii pe al lui mal,
Alții cu pește pe grătar,
Când este vreo sărbătoare,
Să ne ureze și cu pahare
Pline cu palincă și cu vin,
Care se găsesc din plin.
În glasul cucului din culme
Și al păsărilor din pădure,
Cintezele și privighetoarea,
Înveselind toată valea.

Pedro, mereu își aduce aminte
De ce a fost mai înainte,
Plânge pe frate și părinți,
Pe vecie dispăruți,
Se întâlnește cu frații din sat
Pe care niciodată nu i-a uitat.
Merge pe câmp, culege flori,
Pe coastele pline cu pomi
La oameni pe a lor moșie,
Ce muncesc cu bărbăție,
Este harnic și priceput
Dar, are multe de făcut
Și nu-și iese din cuvânt
Spunând, că traiul e pe pământ,
Muncind cu cinste și vrednicie,
Ele aduc bogăție.

Să ai suflet de fecioară,
iubești ce te înconjoară,
Unii, poatete înjură
Tu să nu le porți de ură,
Cine-i harnic și muncește
Natura îl răsplătește.
Cu bunăstare și sănătate
În casă având de toate.
Omul poartă al său destin,
Trăindu-și viața din plin.
În rest totul este trecător,
Ca și pasărea din zbor,
..., nimic nu iei cu tine
Decât un nume și ce a fost bine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mincinosul

Întorcându-se din călătorie
Un boiernaș odată, sau poate și boier mare,
Au ieșit cu un amic sara la câmp spre primblare
Și au început a spune cu fală și cu mândrie
Multe minciuni mari și mici, de cele ce-ar fi văzut.
Dar, în sfârșit, au strigat:
"Lucru ce am văzut eu nu poate fi de crezut
voi mai vedea în viață,
Mai ales în țara voastră, unde este când prea cald,
Iar alteori lângă sobă de frig nasul îți îngheață;
Alteori soarele piere, alteori arde și frige.
Iar acolo unde am fost eu,
Îi mai frumos decât în rai.
Oh, fraților, ce trai!
Oh, cât sufletul meu plânge
Și cât îmi pare de rău
Că am venit pe aice!
În sfârșit, n-am ce mai zice,
Decât îți spun că nici știi acolo când este noapte,
Și anul întreg petreci frumos ca luna lui mai,
Iar să sameni sau să ari nici trebuință nu ai,
Căci toate cresc de la sine, gata de mâncat și coapte,
Precum, de pildă, la Roma am văzut un castravete
Într-o grădină sub un perete,
Care, să nu spun minciuni, era mare cât un munte"...
"Apoi curios îți pare, atunci celălalt i-au zis,
Când pământul este plin de aceste minuni multe;
Precum și eu înadins
Îți voi arăta acum o minune mai ciudată,
Și cred că un așa lucru tu n-ai văzut altădată.
Vezi tu peste acea gârlă podețul acel înalt,
Pe care avem trecem? Deci măcar că este prost,
Însă este minunat,
Căci la noi, în țara noastră, orice mincinos au fost,
Vrând ca să treacă pe dânsul, n-au ajuns la jumătate,
Și podul s-au prăbușit de la sine;
Iar acel ce minciuni nu spune,
Și în caretă să treacă poate"...
"Dar gârla adâncă este?"
"Oamenii zic că fund n-are.
Deci, iubite călător, în lume sunt minuni multe,
Ca aceste,
Măcar că tu ai văzut castravete cât un munte"...
"Ca muntele să nu fie, însă cât o casă mare."
"Și cât casa nu se poate,
Însă orișicum să fie,
Dar tot, mi se pare mie,
Podul mai curios este decât minunile toate,
Căci el nu poate să ție nicidecum pe mincinoși,
Precum în vara aceasta de pe dânsul au căzut
Doi călători lăudoși:
Apoi aceasta îi mai de crezut
Decât că pepenii Romei sunt mai mari decât la noi."
"Oh, să mă ierți, frățioare, dar, zău, tu nu știi ce zici,
Căci tu nu știi că la Roma casele sunt așa mici,
abia pot încapă în ele un om, sau doi?"
"Fie, însă iată podul, dar eu cu tine nu trec,
Căci pentru un castravete eu nu vreau ca m-înec."
Atunci călătorul zise: "Și eu unesc cu tine,
trecem prin vad mai bine..."

Judecați câtă rușine
Pate omul mincinos;
Deci, oare, nu-i mai frumos
vorbim puțin și bine?

fabulă de , traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

La odihnă

În Olănești la odihnă
Plouă mai în fiece zi
Iau umbrela cu mine
Și mă plimb pe unde o fi.

Excursiile sunt scurte
Râmnic, Cozia, Ocnele-Mari,
Aș vrea urc și pe munte,
Fiind greu pentru veterani.

Salina este mare,
Cu biserica în mijloc,
Zidită numai din sare,
Neavând piatră deloc.

Inhalăm ionii de sare
Cei astmatici și suferinzi,
Vizităm tunelul mare,
Fără stâlpi sau ceva grinzi.

Și ne mirăm cu toții
De acest munte de sare
Unde veneau strămoșii noștri
Cu căruțe sau călare.

Scoteau grunjii și plecau
Spre colibele îndepărtate,
Cu toții se bucurau
Când puneau sarea-n bucate.

Unii mergeau la izvoare,
Cu apele lor minerale
Umpleau troacele, ulcioare
Și plecau voioși la vale.

Acum, ele îs ferecate
Și apa se bea cu plată.
De unde atâtea păcate,
Uitând ce-a fost odată.

Pentru o gură de apă
Lăsată de Dumnezeu
Omul să nu o soarbă,
Neavând bani tot mereu.

Au pus CIF-uri la intrare
Păzite cu strășnicie.
Întrebându-ne oare!
De ce atâta fățărnicie?

Cu gândurile răvășite
Fac apel la demnitari
ia aminte și să nu uite,
Să fie mai umanitari.

ia pravilele străbune
Care au fost altădată
Ele pe atunci au fost bune,
Dar, au fost odată!

Cu cele cugetate,
Trecând timpul și anii,
Poate voi, nepoți, nepoate
Stârpiți răul și avarii.

Vino, dreptate, odată
Și te împarte egal la toți,
Să nu mai fie vreodată
Neam din neam de Fanarioți.

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dumitru Matei

Taifas la vatră

- Vetă? Ascultă-mă și să spui
Ce știi despre Alecsandri,
A murit ori o mai trăi?
Spune-mi, fată, tot ce știi!
El este de prin Moldova
Roman, cumva din Tutova
Cât era coasta de mare
O urca toată călare
Frâul c-o mână îl ținea,
Iar cu cealaltă scria.
Când termina cu moșia
Era gata și poezia.
A scris versuri bune,
Cetite de multă lume.
- De ce, Ioane, păcătuiești,
Eu, bărbate, îs din Bulzești.
Cine o fi și o mai trăi?
Nu știu, Ioane, ce să spui
Eu la șicoală l-am avut
Pe Gheoghe al lui Coșbuc
Cu iarna lui numai frig
Și noi în bănci tremurând.
- Dar pe Peneș Curcanul
Care s-a luptat cu otomanul,
Colo, la Dunăre mai jos,
Și săracul nu s-a mai întors.
- De unde, Ioane, le știi,
Că te ții numa de beții,
Cu banii care i-ai dat
Făcea Veta un palat.
Acum stăm în bojdeucă
Și e gata să se ducă!
Ce ne facem, Ion al meu,
Bătuți de Dumnezeu.
Că de când mă știu, săraca,
Tot cu sapa și cu vaca.
Cine să-mi spună mie
Ion bea numai rachie!
- Vetă, văz eu că glumești
Spune ceva de Buzești,
Care a băgat spaima-n turci
În Sinan-Pașa și mameluci
La Neajlov, apă mare,
De la București la vale,
La Călugăreni pe pod
A murit mult norod.
A luptat Mihai cel Viteaz
Care noaptea era treaz.
A făcut sărmanul Unirea,
Dar ungurii i-au scris pieirea.
- Așa, Ioane, îi cunosc bine,
Cum te cunosc și pe tine.
S-au luptat cu otomanii,
Cu austriecii și maghiarii.
Stând la un pahar de vorbă
L-au neglijat pe Vodă.
Basta, ăla încăpățânat,
Capul i l-a retezat.
Căpitanii, dacă au văzut
Vodă al lor a dispărut
Au dus capul viteazului
La Mânăstirea Dealului
Cu supunere și cinstire
Pentru a noastră Unire.
- Bravo, deșteaptă mai ești,
Îi știi bine pe Buzești.
Da, pe Sorescu îl cunoști,
Fiind cu tine din Bulzești
A scris teancuri de poezii,
Și multe piese hazlii.
A ajuns poet mare
În țară și peste hotare.
De ajungi pe la Craiova
Numai despre el e vorba.
- Ce spui, Păcală al deștept,
Îmi e rudă și-l jelesc.
Lasă drojdia aia tare
Și-i aprinde o lumânare.
- Așa, Veta mea cuminte,
Toată viața te țin minte.
Săracul, de ar mai trăi
Amândoi ne-am bețivi.
Să-mi spună de Lilieci,
De Dobretul și dovleci,
prea le știa pe toate
Și le spunea în dreptate,
Iar de acum înainte
fac băiat cuminte.
- Ioane, tu păcălești
Și cârciuma n-o ocolești!
Lasă-te, bărbate de ea,
trăiești cu Veta ta!
- Bravo, Vetă, ești cuminte,
Mereu am să te țin minte.
Culegem duda și prune,
Facem țuica și spunem glume.
Cârciuma o las la cine o vrea,
Eu nu mai calc prin ea.
Bem și mâncăm la vatră,
Așa cum a fost odată,
Să se mire întreg satul
una-i Veta cu bărbatul!

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dumitru Matei

Dialog

Fermierul îngândurat
Trece la control în vie
Îl ia pe Cardinal la întrebat
De ce coacerea întârzie.
- De, stăpâne! Sunt vinovat,
Dar ploile și mult frig...
Toate m-au întârziat,
Iar acum ziua încing.
- Eu, care am contat pe tine,
Fiind roz pe-o parte
Nu te-ai gândit și la mine
Și să-mi spui că nu se poate!
Gata! Te dau afară
Și plantez numai Crâmpoșie
Să fac mult vin iară,
Ca să scap de sărăcie!
- De ce să spun și mi-e rușine,
Dar mai lasă-mă puțin,
Măcar numai câteva zile
Și mă roșesc pe deplin.
Mă cobori apoi în vale
La Craiova și Severin
Să-mi dea oltencele târcoale
Iar tu cu banii în chimir.
Ascultă-mi ruga și povața
Nu mă scoate, vreau să stau,
vezi cum îți râde mustața
De beneficiul care îl dau,
Iar când voi fi bătrân,
Matale fără griji și amar.
Eu, care te-am servit din plin,
Să mă numești General.
Să fie și mai mare bucuria,
De ce nu și pe România!

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dumitru Matei

Reverie

În părculețul de lângă apă
Care curge încet la vale
Stau gânditor pe bancă
Fiind și zi de sărbătoare.

Pe alei e forfotă mare
Bătrâni, tineri și părinți
Veniți pentru plimbare
Cu odraslele lor cuminți.

Unii mereu spun la glume
De care îmi aduc aminte
Lumea noastră este lume
Și privește tot înainte.

Bucurii au și ai mici
Pe lângă părinții lor,
Mamele și ai lor tătici
Le fac voile cum vor.

Dau și eu ceasul în urmă,
Cu amintirile toate,
Au fost ani grei, nu glumă
Ducându-i mai departe.

Privesc îngândurat în zare
Și copilașii din jur
Care îmi dau târcoale,
Voind ceva să le spun.

N-am stat mult și am început
C-o voce înceată și moale
Așa cum m-am priceput
Pentru o bună desfătare.

trăiți, dragi copii,
ajungeți oameni mari,
aveți numai bucurii
Împlinind suta de ani.

Strânși cu toții în jurul meu
asculte ce le vorbesc,
Le-am spus despre viață mereu,
Să fie harnici cât

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dumitru Matei

In memoriam

Fiind plecat de ani de zile
De la casa părintească
Caut să-mi revin în fire
Și privesc printr-o ferestră.

Mă culc plans într-o odaie
Cu mai toate răvășite;
Gândesc ce o să mai fie
Și tristețea cuprinde.

Pe măsuța prăfuită
Le văd toate cum au fost,
Văd și lada îmbătrânită
Așezată în colț cu'n rost.

Unde ești tu tată acuma
Să te văd voios prin curte
Iar tu mama mea cea bună
Să mă mângăi, să-mi spui multe.

Tot gândind în patul rece
Neîncălzit de multe zile
Aud ceva care trece
Pe podea, încet și geme.

E micuțul greieraș
Cric, cric, cric mereu el spune
Venit din al său sălaș
Rămas singurel pe lume.

stăpâni-s duși departe
În cimitir lângă bunici
Neavând o altă cale
Să se întoarcă-n casă aici.

Și... gândesc, gândesc întruna
Ce sunt ei și ce sunt eu.
Ei țărână...
Și un nume care-i al meu.

Supărat în miez de noapte
Și cu somnul dispărut
Aud gâzele în șoapte
Și tot cuget la trecut.

Unde ești tată acuma?
Să-ți sapi pomii din grădină,
Unde ești tu mamă bună
Să-mi spui vorba de pe urmă.

Voi m-ați trimis departe
Lăsând plugul și plăvanii
M-ați trimis -nvăț carte
Să-mi făuresc destinul, anii.

Dacă am fost un copil rău
Să mă ierți o tată al meu
Și tu scumpă mamă a mea
C-așa-i viața și lumea.

Unul naște, altul moare
Într-un colț din univers
Și atunci când el dispare
N-are cale de întors.

Cugetând târziu în noapte
La ce a fost și ce mai este
Resemnat le accept pe toate
Că ce a fost, nu-i doar poveste!

poezie de din Gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

Dor de mamă

Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea știe o lume-ntreagă,
fără tine pot mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Iris: Am aflat că aproape tot ce s-a scris vreodată despre iubire este adevărat. Shakespeare a spus "Călătoriile se sfârșesc cu întâlnirea îndrăgostiților". Ce cugetare nemaipomenită. În ce mă privește, eu nu am avut niciodată parte nici măcar de ceva asemănător, dar sunt ferm convinsă că Shakespeare da. Cred că gândesc la iubire mai mult decât ar trebui să o facă oricine. Sunt mereu uimită de puterea sa pură de a schimba și de a ne defini viața. Tot Shakespeare a fost cel care a spus "dragostea e oarbă." Asta știu cu siguranță că este adevărat. Din motive greu de explicat, iubirea piere; pentru alții iubirea pur și simplu se pierde. Dar apoi sigur că iubirea poate fi regăsită, chiar și pentru o singură noapte. Pe urmă intervine alt tip de iubire: cel crud. Cel care aproape că își ucide victimele. Se numește iubire neîmpărtășită. Aici sunt o expertă. Cele mai multe povești de iubire sunt despre oamenii care se îndrăgostesc unul de celălalt. Și cum rămâne cu restul dintre noi? Cum rămâne cu poveștile noastre, ale celor care se îndrăgostesc doar ei? Noi suntem victimele acestor aventuri unilaterale. Noi suntem cei blestemați de cei pe care îi iubim. Noi suntem cei pe care nu-i iubește nimeni, răniți ce umblă aievea. Handicapații fără avantajul de a avea un loc mare de parcare! Da, aveți în față o asemenea persoană. Și de bunăvoie l-am iubit pe acel bărbat timp de trei ani îngrozitori! Trei ani absolut înfiorători din viața mea! Cele mai urâte sărbători de Crăciun, zile de naștere, nopți de Anul Nou ce au adus cu ele lacrimi și valium. Acești ani în care am fost îndrăgostită au fost cei mai negri ani din viața mea. Toate astea pentru că am fost blestemată iubesc un bărbat care nu poate și nu-mi va putea împărtăși vreodată iubirea. O, Doamne, doar când îl văd! Inima bate cu putere! Gâtul mi se usucă! Nu mai pot înghiți! Toate simptomele obișnuite.

replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteAntoine de Saint-Exupery

Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din câți am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar și cărțile pentru copii. Am și al treilea motiv: acest om mare trăiește în Franța, unde suferă de foame și de frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înfățișate nu sunt de ajuns, țin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, pentru că și acest om mare a fost cândva copil. Toți oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puțini își mai aduc aminte.)

în Micul Prinț, Dedicație (1943)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba franceză.
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, bască și germană.
cumpărăturiCartea "Micul Prinț" de Antoine de Saint-Exupery este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 26.40 lei.
Valeriu Cercel

Vremuri noi

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, și ei,
Mi-amintesc, și nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuțul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Și cu Leana, ori Măria, făcea casă și copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruș'cinci, vârsta când aproape toți
Cumpărau din târg opinci la nepoate și nepoți....

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, și ei, la fel
Un flăcău, și nu dau nume, fiind mulți astăzi ca el,
Nu știe ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viața lui,

În schimb, șade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,

Și de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Și prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înțelept, să-și găsească o soție,

Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, divorțeze,
Căutând la disperare ca scape de năpastă,
Și tot din motive care... l-au făcut să-și ia nevastă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca o poveste a vorbei

Multe se mai spune-n lume,
Multe vreau să spun și eu.
Dacă sunt rele sau bune,
Voi sunteți criticul meu.
Se spune că...
Surdul nu aude, dar le potrivește.
Orbul nu vede, dar le nimerește.
Prostul nu e prost degeaba,
La leneș nu-i place treaba.
Vânătorul, din țânțar face armăsar.
minte n-are habar.
Pescarul are doar minciuni în cap.
La el, cât muntele e un crap.
Despre deștept, ce să spunem?
Cu ăsta, zău, nu ne punem.
El spune că era moară, și a murit,
Că mai apoi s-a-mbolnăvit,
luna nu este pe cer,
Este la el în șifonier.
dacă omul se culcă,
A doua zi nu mai mâncă.
Îi ruginește gâtul când bea apă.
El numai cu vin se adapă.
Pentru el, munca e bună
Numai atunci când o adună.
De muncit el nu muncește,
Zice că muncind, sfârșește.
Spune că e mult mai bine
doarmă azi, doarmă mâine,
Că la muncă, geaba vii, geaba te duci,
Geaba rupi acei papuci.
Cel mai bine-i pentru om
aibă toată viața somn.
Că și-așa ne trece viața
Și ni se răcește fața.
Deșteptul, cu foc ne spune
părăsind astă lume,
Ne pregătim, prin reîncarnare
Pentru o viață viitoare.
Hai să-i punem o-ntrebare:
- Care viață, frățioare?
Hai, să nu ne mai mințim,
doar una avem sub soare.
Pe asta-i bine s-o trăim,
Pământul să-l moștenim
Și visele împlinim.

poezie de (noiembrie 2010)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioan Slavici

Hei! dar multe se petrec în lume, și dintre multe, multe bune și rele multe! S-a întâmplat adică, ca feciorul de împărat aibă și o mamă vitregă, iară asta, o fată mare în păr, pe care a fost adus-o cu sine, având-o de la cel dintâi bărbat. Și apoi, vai și amar de acela ce cade în asemenea cuscrii! După gândul vitregei era să fie ca fiica sa s-ajungă soție de împărat și stăpână peste împărăție, iară nu Lăptița, fata cea de păcurar. Și acuma sărmana Lăptița avea sufere pentru că n-a fost pe gândul vitrigei, ci după voința lui Dumnezeu. Vezi! așa e lumea: chiar și acolo e rea unde o poartă gândul cel bun. Era acuma în gândul vitrigei ca întâmplându-se după cum a fost zis Lăptița, facă pe lume să creadă și să creadă feciorul de împărat că nu e precum este și precum s-a zis. Nu putea însă face nimic, fiindcă feciorul de împărat stătea de-a pururea, zi și noapte, lângă soția lui. Își puse dar de gând ca, cu una, cu două, cu vorbe și iscusințe, să-l urnească pe acesta, iară după aceea, rămânând Lăptița în grija ei, a ei să fie grija. Știa că nu-i va fi greu afle cale și chip.

în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Mara" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -67.00- 63.65 lei.
Lev Tolstoi

Da, ești numai un lucrător al gospodăriei lui Dumnezeu și știi negreșit doar că ai fost trimis aici ca faci munca pe care El ți-a hărăzit-o. N-are rost să ne gândim dacă e bună sau rea condiția asta, așa este și nu se va schimba. La un singur lucru putem și trebuie să ne gândim: cum trăim mai bine. Putem trăi mai bine, evident, numai dacă vom face acea munca ce ni s-a încredințat. Vei afla că faci munca ce ți s-a încredințat dacă o faci cu cea mai mare ușurință, dar și cu bucurie. De când cercetăm viața oamenilor, cei mai înțelepți au căutat definească această muncă și au indicat-o. Toate adevăratele religii și învățături morale au indicat-o, iar ea este mereu aceeiași: unirea cu toți și toate și participarea la unirea cu toți și toate, dragostea. Însă, dacă stăpânul ne va răsplăti după moarte pentru buna îndeplinire a muncii, putem doar ghici și crede. Dar e cu atât mai puțin necesar ghicim cu cât ne îndeplinim munca mai bine și mai mult. Îndeplinirea dăruiește binele, bine în prezent, care exclude orice interes față de viitor.

în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Razboi si pace. Vol. I + II" de Lev Tolstoi este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.90- 48.93 lei.
Ion Minulescu

Rugă pentru ziua Schimbării la Față

Doamne!...
Lasă-mă să stau de vorbă cu Tine,
Nu fi Tată vitreg cu copilul Tău,
Care n-a făcut în viață decât bine
Și n-a fost plătit în schimb decât cu rău...

Lasă-mă să-Ți spunnu se poate
rămâi mereu așa cum ești,
Când puterea Ta se-ntinde peste toate
Și când toate sunt așa precum voiești...

Lasă-mă să-Ți spun c-alcătuirea
Celor ce le crezi fără prihană
A-nceput răzvrătească omenirea,
Dornică de-o viață mai umană...

să fie-așa precum se spune
C-ai fi vrut să fii cu lumea toată -
Rău cu cele rele,
Bun cu cele bune -
Fii măcar acum ce n-ai fost niciodată...

să fie bine pentru bine
Și, la fel, frumos pentru frumos
Și să fim și noi la fel cu Tine -
Cel de Sus la fel cu cei de jos.

poezie clasică de din Gândirea, VII, nr. 9 (septembrie 1927)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Corigent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 13.93 lei.
Osho

Armele mici, din vechile timpuri, s-au tot adunat, iar marile puteri trebuie facă uz de ele sau să le arunce în ocean... Asta înseamnă că a fost necesar irosească atât de mulți bani, o atât de mare forță de muncă, o atât de mare energie; din punct de vedere economic, a fost un dezastru. Dar și adunarea lor neîncetată a fost totodată imposibilă economic. Cât de multe arme poți strânge? Există o limită. Și atunci când găsești o cale mai eficientă de a ucide oameni, trebuie scapi de cea veche. Astfel s-a ajuns la soluția ca armele vechi să fie vândute țărilor sărace.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Osho pentru fiecare zi" de Osho este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 23.92 lei.

Colectiv

O mare tragedie,
S-a abătut pe această Românie.
Tineri frumoși, ne-au părăsit,
Și înapoi n-au mai venit.

O seară, începută bine,
S-a transformat în tragedie.
România, țara mea,
Ce se alege de existența ta?

O trupă, un album lansa,
"Goodbye to Gravity" se numea.
Dar n-au mai apucat,
Focul, rapid s-a declanșat.

Ce a urmat, cu toții știm,
Nu vrem să ne amintim.
Suflete, la Cer s-au dus,
Și-acum, ne privesc de Sus.

Răniții, ne mor în spitale,
Nepomeniți în catedrale.
Judecați pe nedrept,
Pentruau fost la un concert.

Dumnezeu are nevoie,
Doar de suflețele bune.
Îngeri sunt în Rai,
Eroi pe acest plai.

Clubul, autorizație n-a avut,
Încă de la început.
Pentru patroni, doar banii au contat,
Pe tineri, viața i-a costat.
 
În țară, protestele au început,
Oamenii, o schimbare au vrut.
Tragedia i-a unit,
Și din locuri s-au urnit.

De la București, la Iași,
Cu toții am fost părtași.
Au ieșit în toată țara,
Din Galați și Timișoara.

Până-n ziua morții,
Noi vom goni hoții.
Când țara la noi revine,
Liniștea o să domine.

Lucrul cel mai trist,
Un dezastru ne-a trezit.
Am devenit solidari,
Cum n-am fost de ani.

                                  

poezie de (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Avem din toate

Avem un președinte, avem și prim ministru,
Avem guvern, avem și sute de parlamentari,
Deși nici unul dintre ei, nu este un ilustru,
Dar de îi iei la număr, suntem cei mai tari.

În toată lumea eu nu cred că mai există,
Încă o țară, cu așa de mulți
conducători,
De–aceea toată România, e așa de tristă,
Noi ne plătim cinci șefi, la trei locuitori.

Ce este și mai rău e că–i plătim degeaba,
Nu fac nimic cât timp le ține lor mandatul,
Abia–n finalul celor patru ani i – apucă treaba,
Și ne promit orice doar să mai prindă altul.

Avem necazuri multe, avem lipsuri la toate,
Pe–acest pământ nimeni, nu ne dorește,
Avem boli, ce peste tot au fost
eradicate,
Exodul Românilor spre–aiurea se- ntețește.

Avem doar plus opt grade în apartamente,
Avem benzina, mai scumpă ca în Occident,
Avem din Europa cele mai scumpe alimente,
Avem cele mai multe taxe de pe continent.

Avem salarii alocații și pensii de tot râsul,
Transportul e mai scump decât o putem duce,
De vrei medicamente te cam apucă plânsu,
Cât despre cultură, de mult ia pus cruce.

Avem în țară cohorte de hoți și criminali,
Poliția chiar și când vrea ne le mai face față,
Hoții neprinși au ajuns astăzi mari miliardari,
Și–i cumpără pe toți cu multă nonșalanță.

Avem din toate, dar absolut nimic de bine,
Pentrune lipsesc conducătorii-adevărați,
Chiar de–aș putea, eu nu mai ies în lume,
Oriunde merg românii, sunt foarte rău tratați.

poezie de (aprilie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Nașterea Domnului

E liniște și lumea s-a culcat
Păstorii stau de veghe pe câmpie
Cu oile au fost la pășunat
Dar, s-a-nserat și noaptea o să vie.

Pe cer sunt stele mii, viu strălucesc,
Iar îngerii tot urcă și coboară
Ei merg și vin și cu drag pregătesc
Minunea, ce Pământul înconjoară

Jos, într-o iesle mică și săracă
Maria e cu Iosif, se odihnesc,
Așteaptă această noapte ca să treacă
La Cel ce Se va naște, se gândesc...

Maria este foarte istovită
De drumul lung pe care l-a făcut,
Simte momentul, e neliniștită,
Curând va naște, nu mai este mult.

O stea măreață totul luminează
E o noapte cum nicicând nu s-a văzut...
Păstorii care turmele veghează
La cer privesc, se minunează mult,

Căci îngerii din ceruri se coboară
Cântând spre slava Celui Nou Născut,
Ei, ieslea mică cu toți o-nconjoară
Și aici, cu toți, minunea au văzut.

Păstorii fug și ei pe Prunc -L vadă
Să se închine Prințului Ceresc
Și parcă nu le vine ca creadă
Mirați, cu toți, la Cel născut privesc.

Da, astăzi S-a născut Mântuitorul
E un prunc micuț și fără de păcat
El a ales să fie Salvatorul:
Al omului căzut și vinovat.

Păstorii cu mieluți s-au arătat
Și cei trei magi, veniți din răsărit,
În fața Lui cu toți s-au închinat
Daruri I-au dat, ca unui Prinț mărit.

Întreg Pamântu-n pace e scăldat
Și în lumina sfântă și cerească,
Din Ceruri, Tatăl, totul a vegheat
Ca Cel micuț, cu bine să Se nască,

Pamânt și Cer, e bucurie mare
Cântări de slavă se aud mereu
Toți cei de față I-aduc închinare
Acelui, ce e Fiu de Dumnezeu.

Iar Vestea Bună a zburat ca gândul:
Mântuitorul lumii S-a născut,
Degrabă înconjoară tot Pământul
Și-n Vestea Bună, cu toții au crezut.

Amin

poezie de din Voi merge pe urmele Tale (15 decembrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anul Nou

Un an s-a dus din viața mea
S-a dus usor, încet s-a stins,
Contur alt an prindă vrea
Și trece totul ca un vis...

Mă-ntreb de anul ce-a trecut
L-am dedicat lui Dumnezeu?
Fapte de laudă am avut
Sau am făcut mai mult ce-i rău?

Mă-ntreb de Domnu-I mulțumit
De jertfa, care I-am adus?
Dacă mustră c-am greșit
Și nu am fost în tot supus?

meditez încerc acum
La toate, câte le-am făcut
Căci am atâtea Îi spun
Și vreau s-o iau de la-nceput,

fiu pe placul lui Isus
Căci El e Dumnezeul meu,
împlinesc tot ce mi-a spus
Chiar dacă, uneori mi-e greu...

În fiecare an promit
voi fi altul, bun și drept,
Dar apoi uit ce am vorbit
Și nu mai sunt cel înțelept

Îmi cer iertare de la Tine
Isuse blând și iubitor
Ai milă astăzi și de mine
Te-ndură, drag Mântuitor,

Pe Tine, vreau Te slujesc
Așa cum sunt eu păcătos
Promit de azi, străduiesc,
Să fac doar ce e de folos

Și plină candela să-mi fie
Cu undelemn, eu îmi doresc
Căci vreau a Ta Împărăție
Cu ai mei cei dragi, s-o stăpânesc.

Anul acesta care vine
În toate am să chibzuiesc
Căci Doamne, știu, că fără Tine
Nimic nu pot izbutesc.

Amin

poezie de (27 decembrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care a fost cea mai mare avalanșă din lume? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!