Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Emil Cioran

Și cum ne‑am măsura singurătatea, de nu ne‑am privi-o în ochii pierduți ai femeii? Căci prin ei, izolarea își oferă o priveliște de infinit sieși.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Ispita de a exista ed.2017" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -27.00- 21.60 lei.

Citate similare

Emil Cioran

Rostul gânditorului este să întoarcă viața pe toate părțile, să‑i proiecteze fețele în toate nuanțele, să revină neîncetat asupra ascunzișurilor ei, să‑i bată în jos și‑n sus cărările, de mii de ori să privească același aspect, să nu descopere noul decât în ce‑a văzut nelămurit, aceleași teme să le treacă prin toate membrele, amestecându‑și cugetele-n trup - să zdrențuiască astfel viața gândind‑o până la capăt.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

De s‑ar găsi vreun muritor să‑mi dovedească prezența unui sens absolut, să‑mi demonstreze o etică imanentă devenirii — mi‑aș pierde mințile de remușcare și deznădejde. Când ți‑ai risipit viața mângâindu‑te în inutila trecere, în vicleșugurile devenirii, când ai suferit pătimaș în aparențe — Absolutul te îmbolnăvește. Hotărât lucru! Viața nu poate avea un rost. Sau dacă are, va trebui să‑l ascundă de vrea să ne mai aibă.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

În îmbrățișări, senzația de fericire și de nefericire te chinuie într‑o sfârșeală echivocă, în care ai vrea ca din senin să te spulbere un trăsnet. Din buze emană o dulceață mortală, inundând marginile firii și înecându‑te într‑o deznădejde de paradis. Niciodată moartea nu pare mai învăluitoare ca în preajma dezamăgirii erotice. Dragostea‑i un înec, o scufundare în ființă și în neființă. Căci orice voluptate e o împlinire și o stingere. Doar iubind poți bănui cum autodistrugerea este baza rodniciei. Fără femeie — muzică rătăcită‑n carne —, viața ar fi o sinucidere automată. Căci într‑adevăr, fără ea în ce‑am muri? Unde am descoperi stingeri mai aromate, unde am înflori în amurguri și am pâlpâi îngropându‑ne?

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Dumnezeu are tot interesul să‑și vegheze adevărurile. Uneori, o simplă smucitură din umeri i le dărîmă pe toate, căci gândurile i le‑au surpat de mult. Dacă un vierme e capabil de neliniște metafizică, și el îi tulbură somnul.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

După orice conversație, ești mai părăsit ca în mormânt. Ți‑ai ușurat spiritul și ți‑a putrezit inima. Vorbele au zburat în vânt și cu ele substanța izolării tale.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

De câte ori nu mă ispitesc presimțiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a înghețat lumina pe creier... și timpul s‑a năruit într‑o inimă moartă.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Nu se mai poate trăi decât pândind viața peste tot unde nu‑i la ea acasă, ca s‑o salvezi de la înstrăinare. Astfel, te surghiunești în moarte, ca să guști viața în umbletul ei deșert.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Distanța de lume o putem verifica doar în iubire. În brațele femeii, inima se supune instinctului, dar gândul rătăcește în preajma lumii, fruct bolnav al dezrădăcinării erotice. Și de aceea în clocotul senzual al sângelui se înalță un protest melodic și sfâșietor ce nu‑l distingem totdeauna, dar e prezent în spațiul unei licăriri, amintindu‑ne în treacăt vremelnicia duioasă a voluptății. Cum am culege altcum moartea trandafirie din fiece sărut, învăluiți agonizant de îmbrățișări?

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Soarele nu numai că nu învinge întunericul, dar mărește până la suferință aspirația nocturnă a sufletului. De ne‑ar servi azurul de pat și soarele de pernă, sfârșeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a‑și îndestula nevoia de oboseală vastă.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Emil Cioran

Când te‑ai cufundat nemilos în străfundurile firii și le‑ai despuiat de bogății în ochiri subterane, te pomenești mândru și înfumurat în legănările nimicului. Ce te face însă ca în acest dezmăț metafizic să te oprești deodată, ca fulgerat de‑un este? Rezistențele ascunse ale sângelui, patimile năvălind cunoașterea sau instinctele asediind spiritul? E ceva în noi care refuză nimicul, atunci când mintea ne arată că totul e nimic. Acest ceva să fie totul? Se prea poate, de dată ce trăim prin el.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Binecuvântare

Vreau să versuiesc,
Cu glas îngeresc,
Într‑o zi de vară
Când plouă cu flori,
Răsari Maică‑n zori,
Când se culcă luna
Pân‑a doua zi.
Vino și pe seară,
Curată Fecioară,
Oriunde ai fi,
Roagă‑ți Fiul sfânt,
Să dea binecuvântare,
Pentru fiecare
Om de pe pământ,
Ce te poartă‑n gând.
Vino‑n miez de noapte,
Când mă rog în șoapte,
Cu alai de îngeri
L‑ale mele plângeri.
Maic‑ajutătoare,
Și izbăvitoare,
Maica tânguirii,
Izvorul iubirii
Frumusețea firii,
Gingășie aleasă,
Veșnică mireasă.
Maică nenuntită,
Rugă mult‑primită
Umple‑mă de har
Maică, dar din dar
Jertfă și altar,
Mielușică blândă,
Inimă ce cântă,
Candela aprinsă,
Flacără nestinsă,
Floare‑mbobocită
Precistă iubită!
Roua dimineții
Tu ești Maica vieții
Albă iasomie,
Maică poezie!
Apă ne‑ncepută,
Rugă ne‑ntreruptă
Mireasma crinilor,
Nădejdea creștinilor.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Painea lui Bragi" de Dorina Stoica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 19.00 lei.
Emil Cioran

O tristețe ce nu știe să râdă, o tristețe fără mască este o pierzanie ce lasă‑n urmă ciuma și, fără îndoială, de n‑ar fi râsul, râsul oamenilor triști, societatea supunea de mult la penalități mâhnirile.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Fiind una cu viața, ești timp. Trăindu‑l, mori împreună cu el, fără îndoieli și fără chin. Sănătatea perfectă se realizează în asimilarea temporală, pe când starea de boală este o disociere echivalentă. Cu cât percepi mai bine timpul, cu atât ești mai înaintat într‑o dizarmonie organică.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Unul dintre spectacolele de urmărit neapărat este cel al nesimțitului moderator TV. Cât de oximoronică este această formulă afli din primele minute ale emisiunii, când constați că moderatorul nu e doar lipsit de moderație, ci și nemoderabil. În locul unui om care știe să asculte, dai peste un limbut intratabil. Acesta se hrănește din convingerea că rostul invitatului nu e de‑a vorbi, ci de a‑l asculta cumințel pe cel care l‑a chemat la emisiune. Musafirului i se rezervă în aceste condiții rolul de martor care asistă neputin­cios la verbiajul moderatorului, la logoreea lui izvorâtă dintr‑o irepresibilă dorință de‑a se pune în lumină și de‑a epata.

în Ghidul nesimțitului
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Astept sa crapi" de Radu Paraschivescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 23.20 lei.

Arată‑te opac la argumentele celorlalți. Eventual refuză‑le de plano.

în Decalogul nesimțitului
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu uita că marele tău dușman e bunul‑simț. Combate‑l cu fiecare gest și cuvânt.

în Decalogul nesimțitului
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Dragostea de frumusețe este inseparabilă de sentimentul morții. Căci tot ce ne răpește simțurile în fioruri de admirație ne ridică într‑o plenitudine de sfîrșit, care nu e decât dorul arzător de a nu supraviețui emoției.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Emil Cioran

Aș vrea să izbucnesc într‑o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia și toate conținuturile, să curg, să mă descompun și, într‑o expresie nemijlocită, distrugerea mea să fie opera mea, creația, inspirația mea. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini, și moartea mea să fie triumful meu. Aș vrea să mă topesc în lume și lumea în mine, să naștem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârșit și magnific asemenea marilor crepuscule. Din țesătura visului nostru să crească splendori enigmatice și umbre cuceritoare, forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într‑un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistență, când avîntul duce la nimic, iar formele plesnesc într‑o exaltare de agonie și încântare.

în Pe culmile disperării
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Femeia ce privește spre ceva oferă o imagine de o rară trivialitate. Ochii melancolici te invită, dimpotrivă, la o distrugere aeriană, și setea de impalpabil pe care ți‑o satisface funebrul și parfumatul lor azur te împiedică să mai fii tu însuți. Ochi ce nu zăresc nimic și din fața cărora dispari, ca să nu le pătezi infinitul cu obiectul prezenței tale. Privirea pură a melancoliei este modul cel mai ciudat prin care femeia ne face să credem că a fost cândva tovarășa noastră în Rai.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de atâtea condiții din afară, încât s‑ar putea scrie geografia fiecărui gând. Am începe cu nuanța cerului și am sfârși cu poziția scaunului. Mahalaua cugetării își are și ea rosturile ei.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde își are originile 8 martie - Ziua Femeii? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook