Dingo ajunsese în curând răsfăţatul întregului echipaj de pe goeleta Pilgrim. Numai Negoro continua să evite orice întâlnire cu el. Ura câinelui faţă de omul acesta era pe cât de vie, pe atât de inexplicabilă.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare şi puternic, mai voinic chiar decât câinii din Pirinei, Dingo era un specimen minunat al acelei varietăţi de dulăi din Noua Olandă. Când se ridica în două labe, dând capul pe spate, era cât un om de înalt. Sprinteneala şi forţa muşchilor săi făceau din el unul din acele animale care atacă fără şovăire jaguarii sau panterele şi care nu se tem să ţină piept ursului. Cu blana deasă, coada stufoasă şi ţeapănă ca o coadă de leu, cu părul roşcat-închis, Dingo avea numai pe bot câteva pete albe. Când îl apucau furiile, animalul acesta putea să devină primejdios; se înţelege deci pentru ce Negoro nu fusese deloc încântat de primirea pe care i-o făcuse acest straşnic exemplat al rasei canine. Cu toate că nu era prietenos, totuşi Dingo nu era un câine rău. Părea să fie mai curând trist.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă vietate, salvată de pe epavă, ar fi vorbit fără îndoială cu aceeaşi sinceritate, dacă ar fi putut s-o facă. Este vorba de câinele care se arăta atât de furios când îl vedea pe Negoro – ură într-adevăr inexplicabilă. Dingo – acesta era numele câinelui – făcea parte din renumita rasă de dulăi din Noua Olandă... Dar nu în Australia îl găsise căpitanul lui Waldeck. Dăduse peste Dingo cu doi ani în urmă, rătăcind, pe jumătate mort de foame, pe coasta de vest a Africii, prin meleaurile unde fluviul Congo se varsă în ocean. Căpitanul lui Waldeck îl luase cu el pe frumosul animal, care rămase însă foarte puţin prietenos, părând să tânjească după vreun stăpân de care fusese despărţit în chip năprasnic şi pe care îi era cu neputinţă să-l mai găsească prin locurile acelea pustii. S. V. – două litere gravate pe zgarda lui – era tot ce mai lega pe acest animal de un trecut a cărui taină ar fi fost căutată în zadar.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dingo nu era un câine prea prietenos se datora, fără îndoială, faptului că nu se împăca prea bine cu oamenii de pe Waldeck. La bordul lui Pilgrim însă, lucrurile se schimbaseră. Pesemne că Jack înmuiase inima acestui frumos animal, căci începu să se joace cu băieţelul, căruia plăcea foarte mult acest joc. Se dovedi îndată că Dingo era unul din câinii care se împacă bine cu copiii. La rândul lui, Jack nu-i făcea nici un rău.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea cea mai mare a băieţelului era să-l prefacă pe Dingo într-un "cal" tare focos. Iar Jack avea toate motivele să fie încântat de "calul" său, care era, bineînţeles, mai bun decât un patruped de carton, fie el chiar cu rotiţe la picioare. Jack îl galopa pe deşelate pe Dingo, iar acesta era bucuros să se lase călărit; la drept vorbind, Jack nu era mai greu pentru câine decât a fi fost o jumătate de jocheu pentru un cal de curse. Dar şi provizia de zahăr din cămară scădea pe fiecare zi!

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bricul-goeletă Pilgrim terminase pescuitul din acest sezon în regiunea cercului polar antarctic, dar nu-şi completase încărcătura de butoaie cu untură de balenă şi fanoni. Pe vremea aceea, pescuitul de balene ajunsese un lucru greu. Cetaceele, vânate peste măsură, deveneau din ce în ce mai rare.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul celor zece zile care trecuseră între ciocnire şi momentul în care goeleta Pilgrim sosise în ajutorul naufragiaţilor, cei cinci supravieţuitori se hrăniseră cu puţinele alimente găsite în bucătărie. Dar neputând pătunde în cămara cu provizii, pe care apa o înecase în întregime, ei nu avuseseră nici o băutură cu care să-şi potolească setea şi suferiseră groaznic, deoarece vasele cu apă aflate pe punte fuseseră sparte în timpul ciocnirii.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu era mai puţin comunicativ, decât acest gentleman, pe nume Phileas Fogg. Vorbea cât mai puţin posibil şi cu cât era mai tăcut, cu atât era mai enigmatic. Totuşi era în curent cu viaţa. Ceea ce făcea însă era aşa de matematic asemănător cu imaginaţia obştească nemulţumită căuta să pătrundă dincolo de fapte.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul celor zece zile pe care naufragiaţii îl petrecuseră pe Waldeck, Dingo se ţinuse departe de locul unde se aflau supravieţuitorii, hrănindu-se nu se ştie cu ce, dar suferind şi el groaznic de sete.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât priveşte pe Jean, poreclit Passepartout, acesta, un adevărat parizian, de cinci ani, de când şedea în Anglia şi exercita meseria de camerist la Londra, căutase zadarnic un stăpân de care să se poată lega.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocolul lumii fu comentat, discutat, disecat cu atâta înflăcărare, de parcă ar fi fost vorba de o nouă afacere a Alabamei. Unii erau de partea lui Phileas Fogg, alţii – şi aceştia formară în curând o considerabilă majoritate – se pronunţară împotriva lui. Acest ocol al lumii, săvârşit altfel decât în teorie şi pe hârtie în acelaşi minimum timp hotărât cu mijloacele de comunicaţie de acum, nu era numai cu neputinţă, ci şi smintit.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu este niciodată perfect, nici mulţumit.

citat celebru din romanul Insula misterioasă de Jules Verne (1875)
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strâmtoarea Torrès este socotită ca fiind periculoasă, atât din pricina stâncilor ei ieşite în afară, cât şi din pricina sălbaticilor ce locuiesc pe ţărmuri.

Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acel întuneric, ura creştea în mine, ura pentru cei responsabili de această înfrângere... criminali mizerabili şi degeneraţi! Cu cât încercam să înţeleg mai mult evenimentul acela monstruos, cu atât ruşinea indignării şi ocării îmi ardea mai tare ochii. Dar ce era durerea din ochii mei faţă de această mizerie?

citat din Adolf Hitler (15 octombrie 1918)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Santa-Fe, navă din marina militară a Republicii Argentina, cu o capacitate de 200 de tone, cu o maşină de 200 de cai putere, comandată de un căpitan şi un secund, având 50 de oameni în echipaj, cu maistru cu tot, slujea la paza coastelor de la gurile lui Rio de la Plata şi până la strâmtoarea Lemaire din Oceanul Atlantic.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe acest teren monoton, cu aspect aproape dezolant, curg cele două răuri, atât de încete şi cu malurile atât de joase, încât te miri cum nu se întind peste întreaga câmpie.

Jules Verne în Steaua Sudului
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi participanţii la şedinţa Societăţii Regale de Geografie – mai mult sau mai puţin – trupeşte sau moraliceşte – scăpaseră de înecuri, de focuri, de securile pieilor-roşii, de măciucile sălbaticilor, de stâlpul de chin, de stomacurile polineziene! Dar nimic nu putea să le oprească bătăile inimilor în timpul cuvântării lui sir Francis M. şi cât poate cuprinde memoria omenească, acesta era cel mai frumos succes oratoric al Societăţii Regale de Geografie din Londra.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Jules Verne-iană" de sezon

E rece şi plouă-n cascadă,
Umbrelă nu am, nici palton
Şi-n ton cu Jules Verne, ies pe stradă
De cinci săptămâni... în balon.

epigramă de Mihai Batog-Bujeniţă din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţă de România m-am străduit să nu fiu datoare cu nimic, faţă de mine sunt datoare cu foarte multe lucruri pe care, din păcate, nu le voi mai putea îndeplini. Dacă mi-ar permite punga şi sănătatea aş vrea să fac înconjurul lumii... Şi nu aşa de repede ca Jules Verne...

citat din Ileana Vulpescu
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phileas Fogg era unul dintre oamenii aceia matematici, exacţi, care, niciodată grăbiţi, dar totdeauna gata, îşi economisesc paşii şi mişcările. Nu umbla niciodată mult, pentru că alegea drumul cel mai scurt. Nu-şi îngăduia nici un gest de prisos. Nu fusese văzut mişcat sau tulburat. Era omul cel mai puţin grăbit, dar sosea totdeauna la timp unde avea nevoie. Trăia singur şi pentru a spune astfel, în afară de orice legături sociale. Ştia că în viaţă trebuie să te ciocneşti cu lumea şi cum relaţiile acestea întârzie, nu se ciocnea cu nimeni.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi e natura care se desfăşoară necontenit. Cine ar putea judeca starea de acum după cum se cuvine, ar putea trage concluzii atât asupra întregului viitor, cât şi a întregului trecut.

aforism clasic de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!