Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Stop joc

Să-mi amintești de unde am plecat
mă jucam cu tine prin spații virtuale
erai blond
aveai niște ochi incredibil de albaștri
și erai extrem de căsătorit
îți plăcea cum pictez
îți plăcea cum respir
îmi adulmecai fiecare pas
fiecare venă
care pulsa nervos su piele
îi urai pe toți
cei cu care mă chatuiam pe net
făceai crize de gelozie
de o furie cosmică.
Stop joc
m-am întors la realitate
tu nici nu exiști.

poezie de din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Doamne, m-am trezit astăzi doar datorită Ție. Viața mea îți aparține. Îți mulțumesc că exiști, prin Tine exist și respir. Fă să trăiesc prin Tine, cu Tine și pentru Tine.

(10 iulie 2019)
Adăugat de Cosmin-Emanuel PetrașcSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți spun că...

Ai apărut și mi-ai luminat privirea,
Dar nu am crezut că imediat superi
Îmi rupi inima în bucățele cu firea
Și îți spun ca pe viitor să nu disperi.
Îmi pare rău să-ți spun că nu meriți
Toată stima și admirația mea
Îmi plăcea când îmi spuneai vorbe fierbinți
Și nu erai ca acum, culmea.

poezie de (10 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Frunză catharsis

De nu erai tu...
Pentru cine existam
De nu erai tu... izvor heruvim
De unde setea mi-o ostoiam
De nu erai tu... munte Sinai de pe Venus
Unde focul-l șimțeam
De nu erai tu... șotron de Univers
Unde prăbușeam ca un astru in vers
De nu erai tu... nur de Golgotă
Unde-mi răstigneam chinurile
De nu erai tu... vitraliu de Notre-Dame
Unde aș putut cu ochii vede
De nu erai tu... coapsă de curcubeu
Unde curgeam in sudoare eu
De nu erai tu... sărut de Magdalenă
Unde tălpile mi le odihneam..

De nu erai tu... frunză catharsis
De unde respiram...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și penița cum asudă

Mi-a fost cu tine viața mai frumoasă,
Mai caldă noaptea stelelor târzii ;
Mi-ai fost mai mult decât puteai să-mi fii,
Mai mult îmi ajungea viața rămasă.

Cu tine m-am născut încă o dată
Și ție m-am lăsat să mângâi ;
Te-aveam și mă rugam să îmi rămâi
Iubirea ce o viață-mi fu visată

Și dorul îmi era duios și blând
Când tu îmi erai leac de vindecare,
Iar eu și numai eu eram sub soare
Acel ce te scria mereu în gând.

O, Doamne și penița cum asudă
Când ție îți închin acest poem
Ce-mi este un refugiu de boem
Ce rumegă bucăți din viața-i crudă!

Cu tine-am fost... Ce mult am vrut să fiu!
Feștila-mi ține loc de lumânare
Și pâinea-i aluat fără de sare,
Iar sufletul îmi e de tot pustiu.

Nu-s vise necurmate de trezie,
Nici sori care odată nu s-au stins...
Cum eu să fiu, atunci, de neînvins
Când inima-ți nu vrea să mai știe?

Mi-ai fost senin curat și împăcare,
Te am azi resemnare și regret
Și focu-mi arde-n sobă mai încet,
În timp ce eu respir ca fiecare...

poezie de (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Tu ești departe

Pe Muntele Olimp unde zeii s-au născut
Eu prima oară zeița mea te am văzut.
Erai frumoasă, părul îți era împodobit cu flori,
Ochii îți luminau ca luceferi în zori.
Trupul îți era alb ca spuma unui val de mare
Mă atrăgeai ca lumina soarelui care pe cer răsare.
Erai în înconjurate de zei ce purtau falnice nume,
Dar eu eram un simplu muritor, care își purta crucea în a sa lume.
De atunci sufletul îmi este măcinat de dor
Și aș vrea să fiu ca tine nemuritor.
fiu și eu un zeu ca să pot fi alături de tine mereu,
Dar acesta e doar un vis căci tu ești departe,
Cum e iadul de paradis!

poezie de (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Umbre

A fost odată... Mai putea să fie
De n-ar fi apărut o gelozie
Și-un gând ascuns ori un secret, ceva
Ce te-a îndepărtat, iubita mea.

Ai reușit cu-acele vorbe, șapte,
Să îmi arunci iubirea într-o noapte
În care s-a pierdut ca un sfârșit
Al unei stele care-a strălucit.

Au mai rămas doar semne de-ntrebare
Prin gânduri străbătute cu mirare,
Și vorbe nerostite ce-ar durea
De s-ar putea rosti. De s-ar putea!

Și, dincolo de toate astea, eu,
Te mai gândesc, mai ești în gândul meu,
Dar nu cum îmi erai, nu cum ai fost
Când îți aveai la mine-n suflet rost.

Îmi vei lăsa noi urme prin ruine
Rămase-acolo,-n gândul meu cu tine,
Iar dacă, uneori, te voi urma,
Voi face-o ca o umbră-n umbra ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Nu știu

dacă noaptea
când dormi
îți pui mâna sub cap
sau te agiți până la ziuă gândindu-te
cum îmi imaginez că ești
cum te ascunzi prin pătura groasă
crezând că sunt acolo
gata să îți măsor
fiecare centimetru de piele

nu știu
dacă ziua
când privești pe fereastră
brațele tale taie aerul din cameră
ca și când ar vrea să atingă

vezi tu
eu nu știu nimic
chiar nimic despre tine
nici dacă îți bei cafeaua în grabă
sau dacă pâinea pe care o înghiți
are gustul acestei iubiri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Magdalena Dorina Suciu

Iubirea ce o trăiesc

Doamne, aș vrea să te privesc în ochi
șiîți spun despre iubirea ce o trăiesc,
să îngenunchez cu sufletul
și să recunosc în fața ta că arde,
sunt plină de ea cum e cerul plin de tine,
doare până la lacrimi,
iar inima mea e ca o temniță:
acolo e el, acolo eu, amândoi prinși pentru vecie...
Eu am gustul lui de gutuie răscoaptă,
mi se scurge prin toți porii,
iar ca să pot trăi, furișez în el,
lasându-mi urmele ca pe un jurământ,
apoi, sângele pe care-l respir, mi-l fac templu.
Da, Doamne, bărbatul acesta mi-e aripă
și mă ustură carnea unde îmi crește,
ca tăietura unui păcat,
așa simt durerea...
De aceea, te rog, să-mi lași,
această dragoste
chiar și sub forma unei cruci
pe care o voi duce pe brațe,
sărutând-o la fiecare încercare,
la fiecare lovire de pietre...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Loc în suflet

La drum de seară am plecat
Căci dorul inimii arde
Prin albia de rău secat
Călc prin pădurile aride

Te-am căutat eu pretutindeni
Tu nu erai niciunde-n gând
Si m-am uitat apoi în mine
Trairile din inima mea râzând

Te-am găsit la loc în suflet
Si m-am întors pe drumul unde
Erai o melodie, un sonet
Si gândurile-mi erau crude

Mergeam acum desculță
Simțeam pământul cum mă frige
Sufletul luminat de o steluță
Iubirea nimeni nu ne-o înfrânge

Nu-mi este teamă de singurătate
Te am cu mine pretutindeni
Si gândurile nu-mi mai sunt umbrite
De norii ce se plimbă liberi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți amintești, iubito?

Îți amintești cum așteptam ninsoarea
Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei?
Ne întreceam să urmărim mișcarea
Cristalelor gingașe-n dans de funigei...

Prin voalul iernii-ți deslușeam candoarea
Și gingășia pur-a jocului de miei...
Îți amintești cum așteptam ninsoarea
Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei?

Valsam într-un ocean de alb sub zarea
Cu străluciri de stele-n ramuri de polei
Și îți sorbeam sărut, călcând cărarea
auzim sunând de gheață clopoței...

Îți amintești cum așteptam ninsoarea...?

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Prima iubire

Se scutură iar teii și parcă-i toamnă iară,
S-a strecurat o vară fără identitate
Și plouă ca-n potopul lui Noe. Ca o fiară
Mă sfâșie prezentul acesta și se zbate

Secunda fără nume, cu flori de câmp pe frunte
Când fluturii albaștri, să învețe zborul,
Mă ridicau de umeri până în vârf de munte,
Să îmi arate locul unde se naște dorul.

Și nu mi-era nici teamă când îți cădeam în brațe
Și nu-mi era nici iarnă, când ningeai, iubite,
Îți așteptam iubirea, cu foame, să -nhațe
Cu-mbrățișări de inimi, în vară poleite.

Erai prima iubire, primul sărut de soare
Și înfloream, cum macii, în palma ta cuminte;
Nici nu știam, iubite, că mângâierea doare,
Când pleacă fantomatic și uită să m-alinte.

Și am plecat în viață, cu soarta în spinare,
Ca doi străini în noapte, pe drumuri paralele.
Doar amintiri de-o vară ne duc pe fiecare
Într-o poveste-a noastră, când ne ploua cu stele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În momentul în care judecăm și punem o etichetă, instantaneu se închid toate canalele de învățare. Imaginează-ți oamenii pe care îi disprețuiești, ca și categorie socială. Așa-i că nu prea ți-a trecut prin cap vreodată că poți învăța ceva de la ei? Ce ai putea să înveți de la oameni de care fugi și vrei să te îndepărtezi? Doar nu ai vrea să ajungi ca ei, nu? Nu e nimic valoros în ei. Ei bine, vreau să îți spun că în fiecare ființă umană de pe Pământ vei putea să găsești lucruri rele, defecte și ceva ce nu îți place chiar deloc. De fiecare dată când vei judeca un om după defectele percepute de tine, conforme cu nivelul tău de înțelegere a vieții, îți răpești singur șansa de a lua ce este bun de la acel om, din experiența lui de viață sau din calitățile și talentele lui. Judecata este o formă de automutilare pentru că te face să îți furi ție căciula. Te privezi pe tine de șansa de a evolua și de a învăța în permanență de la tot și toți cei care te încojoară. Acesta este cel mai mare secret al personalității alfa: să nu judeci cartea doar după copertă. refuzi să întorci spatele unei oportunități de învățare doar pentru că nu e învelită în hârtie roz, cum ți-ar plăcea ție.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În momentul în care judecăm și punem o etichetă, instantaneu se închid toate canalele de învățare. Imaginează-ți oamenii pe care îi disprețuiești, ca și categorie socială. Așa-i că nu prea ți-a trecut prin cap vreodată că poți învăța ceva de la ei? Ce ai putea să înveți de la oameni de care fugi și vrei să te îndepărtezi? Doar nu ai vrea să ajungi ca ei, nu? Nu e nimic valoros în ei. Ei bine, vreau să îți spun că în fiecare ființă umană de pe Pământ vei putea să găsești lucruri rele, defecte și ceva ce nu îți place chiar deloc. De fiecare dată când vei judeca un om după defectele percepute de tine, conforme cu nivelul tău de înțelegere a vieții, îți răpești singur șansa de a lua ce este bun de la acel om, din experiența lui de viață sau din calitățile și talentele lui. Judecata este o formă de automutilare pentru că te face să îți furi ție căciula. Te privezi pe tine de șansa de a evolua și de a învăța în permanență de la tot și toți cei care te înconjoară. Acesta este cel mai mare secret al personalității alfa: să nu judeci cartea doar după copertă. refuzi să întorci spatele unei oportunități de învățare doar pentru că nu e învelită în hârtie roz, cum ți-ar plăcea ție.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șobolan pe navă

Cum ț'ar plăcea să fii șobolan în acea mohorâtă ocnă,
Făr'-un locșor numai al tău de careîți spânzuri fesul?
Cu picioarele desculțe, umede și înghețate bocnă,
Pe-un cliper cu velele fâlfâind în vânt, în valuri cu bompresul?

Cum ț'ar plăcea să navighezi pe-o mare vânătă, unde-otrava
Apei saline te-năbușă, iar uraganul te izbește cu tâmplele de cer?
Unde-n omăt vrăjmaș corabia brăzdează troiene albe cu etrava,
Unde-ți înlemnește mâna pe cavila timonei înnegrite de-atât ger?

Cum ț'ar plăcea ca, după luni de zile,-ajuns la țărm, să vezi cum
În taverne oamenii se feresc de tine, ținându-se cât mai departe:
"Pericol, marinari, feriți-vă, nu le stați prin preajmă nicidecum!"
Cum ț'ar plăcea s-auzi cântecele lor marinărești, triste de moarte,

Undeva pe marea translucid-febrilă, tropicală,
Cu coasa de argint a lunii secerând lanuri pe cerul înstelat,
C-un camarad alături ciupind lăuta-n noaptea de cerneală,
Alinând în sufletele-nsingurate un dor de ne-alinat?

Cum ț'ar plăcea să-ți vezi cochipierul, căzut în valuri, înecat,
În tip ce nava zburdă cu vânt din pupa către Extremul Orient?
S-auzi, "Salvați-! Ajutor, Doamne!", știind că nu poate fi salvat?
Cum ț'ar plăcea s-auzi "Om la apă!",-n acel cumplit eveniment?!

Mi-accept soarta! Voi fi șobolan la bordul unui velier, pe mare!
Iată, înalț velele și-mi iau adio de la cei dragi, fluturând bereta!
La bord! Niciun marinar nu știe când îi va veni și lui ora-aceea mare,
Acolo unde-n vântul nopții poate moartea-și ascute-acum rașcheta.

A mea să fie marea! Din inimă-i mulțumesc lui Dumnezeu
Pentru fiecare val care se-nalță și se sparge înspumând teuga,
Fericit că respir șiam două mâini care trudesc din greu;
Voi fi, în numele Domnului, omul mării! Ăsta mi-i crezul și asta ruga!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevărata ta stare naturală este fără efort, FĂRĂ PRACTICĂ, la o lună o erai... aveai habar la această vârstă să fii vigilent? Dar să îți păstrezi focalizarea? Dar cât de conștient erai? Ce anume nu are nevoie de nici o menținere și nici o practică, pentru că e veșnic Aici-ul lui aici?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O veșnicie Te-aș sluji...

O viață-ntreagă Te-aș sluji pe Tine
O viață-aș sta și încă-o veșnicie
-Ți adâncesc cuvintele în mine
Să mă-ncălzesc cu flacăra lor vie.
Atâta mi-am dorit să-mi ieși în cale -
Erai un vis, erai o-nchipuire
Dar când m-ai plâns cu lacrimile Tale
O ușa mi-ai deschis spre mântuire.

Și când pe dealul Golgotei la cruce
Te-au pironit și Te-au străpuns cu ura
Când am văzut lumina cum se duce
Și cum Îți mor cuvintele din gură.

M-am prăbușit plângând cutremurată
Nimic n-a mai rămas să aline
Și m-am rugat: de-ai mai veni odată
O veșnicie voi sluji la Tine...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Aș vrea să te cred, dar... Mi-e teamă să nu fie doar un capriciu de-al tău, unul trecător...
Lucian: Poftim?! Lia, ți-am mai spus că pentru mine, tu nu ești deloc doar un capriciu trecător... În plus, ce fel de capriciu trecător ar putea fi, după mai mult de opt ani?! Te rog, sunt cel puțin opt ani...
Lia: Ba da, ar putea fi. Poate din cauză că eu am fost singura care te-am respins mereu, te-am refuzat, nu ți-am acceptat prietenia... Presupun că nu erai obișnuit să fii refuzat. Îți plăcea să obții totul, așa cum îți doreai tu. Încă îți place acest lucru.
Lucian: Nu, nu-i din cauza asta! E adevărat că-mi displăcea să fiu mereu refuzat, însă nu ăsta-i motivul pentru care m-am îndrăgostit de tine.
Lia: Sau poate crezi astfel, doar pentru că tu ești comandantul și ți se cuvine tot ce-ți dorești.
Lucian: Grozav! E ultimul lucru pe care aș fi dorit să-l aud în acest moment, de la tine sau de la oricine altcineva! În plus, n-are absolut nici o legătură. Când te-am cunoscut pe tine, nu eram nici un fel de comandant, al nimănui și nici nu aveam habar că voi fi vreodată. Că poate îmi doream acest lucru, e cu totul altceva...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

de când eram copil îmi plăcea să vorbesc cu tine
îți admiram felul îngrijit cum te îmbrăcai
și totuși degajai un aer modest
verdele din ochi era câteodată o mare furtunoasă
sau un vultur liniștit scrutând lumea
de pe piscul muntelui
când eram bolnav țineai de mână și-mi citeai povești
îmi plăceau cel mai mult acelea când personajul principal
găsea o comoară în pământ, lângă o pădure
și respirația ta
ca a unei păsări din lut albastru
m-ai învățat că iarna e mai albă decât zăpada
seara te rugam să mai rămâi
dar aveai și tu viața ta personală
chiar dacă erai un copil
pereții mei erau pictați cu fluturi
într-o zi ai venit și arătai foarte matură
ca o femeie pregătită să iubească
ai prins în palmă singurul fluture care zbura
avea aripile roșii, polenul se scutura prin aer, și ochii erau puțin speriați
și i-ai dat drumul pe fereastră
de atunci nu ai mai venit
dar eu păstrez fereastra strâns
la piept

poezie de (29 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți amintești?

Cândva trăit-am clipe-încântătoare
Și fericiți am fost ca în povești
Am înălțat iubirea pân' la soare,
Îți amintești?

Și când ploua la timp, întotdeauna
Creșteau în noi speranțe nelumești,
Câte dorințe ne puneam întruna,
Îți amintești?

Aveam un cântec, cel mai trist din toate,
Scriam poeme, ca să le citești,
Și ne priveam în ochi cu voluptate
Îți amintești?

Plângeam să fim tot timpul împreună
Fugeam de despărțiri, eram onești
Cu Dumnezeu noi ne țineam de mână
Îți amintești?

Cum s-a pălit a fericirii floare
Cum s-au uscat speranțele firești?
Eram un pom cu ramuri roditoare
Îți amintești?

A fost de-ajuns un tren să ne despartă
N-am fluturat eșarfa s-o privești
Și-acum sunt singur, inima mi-e moartă
Îți amintești?

Te caut astăzi prin vagoane goale,
Și orice fac, în mintea mea trăiești
Mă-ntreb și tu, în gândurile tale
Îți amintești?

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Father Malloy

Ești acolo, părinte Malloy,
Unde pământul este sfințit și unde crucea marchează fiecare mormânt,
Nu aici cu noi pe deal –
Noi cei cu credința clătinătoare, cu viziuni înnourate
Și cu speranțe în derivă, și cu păcate neiertate.
Erai nespus de uman, părinte Malloy,
Oprindu-te câteodată la un pahar prietenesc cu noi,
Umăr la umăr cu cei care încercam să scoateam Spoon River
Din la răceala și bezna unei moralități lipsite de compasiune si înțelegere.
Ai fost ca un peregrin care aduce o cutiuță cu nisip
Din deșertul piramidelor,
Care deveneau deodată reale, împreună cu Egiptul cel adevărat.
Ai fost parte a unui trecut glorios și punte către acel trecut,
Și totodată erai atât de aproape de mulți dintre noi.
Ai crezut în bucuria vieții.
Nu arătai a fi fost rușinat de carnea cea doritoare.
Ai acceptat viața cum așa cum era
Și cum se petrecea.
Mulți dintre noi aproape am venit la tine, părinte Malloy,
Văzând cum biserica ta diviniza inima
Și slujea pentru ea,
Prin Petru cel de Foc,
Prin Petru cel de Piatră.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook