Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corneliu Culman

Parcul Romanescu

Aleile încărcate de ani
Din mirificul parc craiovean,
Duc îndrăgostiții spre lucruri ascunse,
Să se îmbrățișeze, să se sărute.

Pomii se îmbrățișează între ei,
Știind că în parc ei sunt corefei,
Străjuind pajiștile frumoase și verzi,
De-ți vine uneori să le dezmierzi.

Lacul sclipește cu ochi de soare,
Câte-un peștișor se-avântă și sare.
Nuferii plutesc pe lac
Câte-o broscuță mai face "oac-oac".

Podul cel mare, aruncat înspre cer
Privește în jos ca un mare boier,
Văzându-l pe om ca pe-un prichindel
Care trece nepăsător pe sub el.

Lebăda îmbrăcată în rochie de mireasă
Se simte pe lac ca la ea acasă.
Lebădoiul după ea aleargă s-o prindă
Pe-ntinsul lacului oglindă.

În cuștile lor leii fioroși și răi
S-au transformat în niște căței
Și visează acum cu toții trei
La vremea când eau totuși chiar lei.

Veverițe, frumoase și agile
Se joacă mereu ca niște copile.
O barc㠖 pasăre măiastră,
Se plimbă pe lac ca pe Dunărea noastră albastră.

Copiii aleargă pe rotile
Cum alergau astă-iarnă pe patine.
Alții mănâncă zahăr – vată pe băț
Și se cred la un mare ospăț.

Un zgâmboi de fetiță mănâncă înghețată colorată
Și alta se uită la ea bosumflată.
Iar mama zgâmboiului – o mamă decent㠖
O urmărește de-aproape, foarte atentă.

Două lesbiene, fără rușine,
Neținând seama de mulțime,
Se mângâie și se pipăie mereu
Fără a avea frică de Dumnezeu.

La Debarcader se bea bere multă
Cu paharul și cu halba umplută,
Iar eu cu o prietenă, discutăm vrute și nevrute,
Despre întâmplările de azi și cele trecute.

Doar tu, parcule-ai rămas la fel
Ca atuncea când eram și eu tinerel
Și pășeam pe frumoasele aleile tele
Cu visurile și speranțele mele.

Dar să știi, parcule, că pentru mine rămâi
Ca și dragostea mea cea dintâi,
Săpat în inimă pe vecie,
Imortalizat acum și-n poezie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Aseară...

Mă plimbam aseară-alene,
Pe aleile din parc,
Când, se auzii de-odată:
"Mac, mac, mac si mac, mac, mac!

Mă apropii prin tufisuri,
Dup-un pom mă pitulez
Și întinderea de apă,
Cu ochi ageri o scrutez.

Și zăresc pe lac, mai jos,
Undeva, în stânga mea,
Un mic grup gălăgios,
Ce pesemne repeta!?

Mama rață-n fruntea lor,
Cu un "Mac"le dădea tonul,
Iar bobocii-n urma ei,
Măcăneau, ținând isonul!

Mă gândeam așa privindu-i,
Câte griji mai au pe cap,
Cred mi-ar plăcea și mie,
Ca să fiu, boboc pe lac.

Ce n-aș da fiu iar mic,
mă joc cu frații mei,
Griji aibă numai mama,
Iară noi, doar grija ei!

poezie de (17 iunie 2010)
Adăugat de George LacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Balada din parc

În parc toți porumbeii pe role au sărit în lac.
Oamenii urcă în inimi cu heliu. Un zâmbet
își caută rătăcit mama în colțul gurii.
Și tocmai din statui
a înflorit o mână de bronz
o bancă pe care stă o piatră. Tu croșetezi aleile!
Ce Soare... îți zic!
Ce Soare cu dinții tăi... îți zic!
Apoi mă ridic cu iarbă cu tot
și plec în scorbura cu hamace.
Tu îți înghiți umbra pe vată de zahăr!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Andrieș

De ce îmi place ea

Când merge cu mine pe stradă
Cântă mereu ceva,
Acasă adoarme în hol,
Nici vorbă de pijama.
Mama ei o ceartă și-i spune
Că nu se mai poate așa,
Da' mie ea îmi răspunde:
"Asta nu-i treaba ta!"

Se uită tot timpu-n vitrine
vadă cum îi stă,
Se plimbă prin magazine,
N-o lăsa singură!
Pleacă toată ziua de-acasă,
Doar seara târziu dai de ea,
Dar dac-o-ntrebi când se-ntoarce, îți spune:
"Asta nu-i treaba ta!"

Îi place mult
-i povestesc
Ce-am mai citit între timp,
Stă și-ascultă ce-i spun,
Îi place...

Dacă-i soare afară,
Vrea în parc imediat,
Vrea la film și la teatru,
Vrea cu barca pe lac,
Vrea înghețată și vată de zahăr
Și tort cu blat de bezea,
Vrea tot anul vacanță,
De-aia îmi place ea!

cântec, versuri de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Cu matusa prin Romania" de Alexandru Andrieș este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -76.97- 56.99 lei.

Dacă n-aș fi crescut...

Dacă n-aș fi crescut
aș fi rămas acea copilă
veselă și zburdalnică
în ochii căreia râdea
toată bucuria copilăriei
aș fi alergat încă
la fel de neobosită
pe toate coclaurile
și prin podgoriile dragi
aș fi admirat și acum macii
ce creșteau de nebuni
care înroșeau tot câmpul
și obrajii mei de copil zvăpaiat
ce nu stătea o clipă locului
ce departe-mi pare
drumul spre acea fetiță
de parca iarba a crescut
atât de deasă
între mine și ea
și nu pot răzbate
din spatele casei
Milcovul mă strigă
cu nostalgie ca atunci
când alergam desculță prin prundiș
chiar dacă mă mai răneam
rănile parcă nu erau
la fel de dureroase
ca acum
eram mai curajoasă
decât băieții
și nu plângeam
acum când mă privesc
în oglinda copilăriei
mă văd cu alți ochi
ce departe e lumea aceea
când oamenii se iubeau unii pe alții
parcă și iarba era mai verde
sub tălpile mele mereu goale
cerul era și el mai albastru
mai curat
iar apa băută din căușul palmelor
atât de pură
încât mă puteam oglindi în ea
ca-ntr-o oglindă fermecată
oamenii parcă nu alergau ca astăzi
atât de debusolați
în toate părțile
doar copiii alergau atunci
prin copilăria mea
ca-ntr-un joc de-a prinselea
azi când privesc în jur
oamenii aleargă continuu
nu se mai opresc
nu își vorbesc
și nu mai zâmbesc...
din trecut mă strigă ea
fetița care dacă n-ar fi crescut
astăzi eu n-aș fi fost mamă
o privesc atent și văd cum
îmi face cu mâna
șoptindu-mi să n-o uit...
și ca să n-o uit
am închis-o într-o cămăruță
a sufletului meu
deși știu
din când în când
mai iese de-acolo
alerge prin copilăria ei
trag perdeaua timpului
și zâmbesc melancolic
la peisajul unde doi copii
se joacă fericiți în iarbă
conștiința mea mereu trează
mă scutură de mânecă
(dacă n-ai fi crescut...)
... și din ochi mi se preling
picături de ploaie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Ionescu

Anii

De-or trece anii cum trecură,
Cei care până acum s-au dus,
Nu cred că voi avea motive
spun că cel care a spus
În vorbe aproximative...
Acum ochii mei văzură
Împlinirea unui vis
Facă-se ce mi-a fost scris,
Căci visurile mele toate
Și speranțele deșarte,
N-au fost decât frunze moarte,
De vântul toamnei spulberate.

În ani oi fi destul de vârstnic
Și dacă acum eu sunt bunic,
Dar fără a face abstracții
În împliniri și satisfacții
Sunt în anii pubertății...
În tainele realității
Și al oricărui joc subtil
Eu am rămas tot un copil,
Iar cu idea purității
În faza naivității.
N-am ajuns chiar de ocară,
Dar am fost pradă ușoară.

Trece un an și altul vine
Cu nădejdi spre mult mai bine
De viitor mereu redus...
Dar anii aparent s-au dus,
Pentru că-n realitate
Și-i duce fiecare-n spate,
Care... an de an se-ncovoaie
Și trage omul spre pământ
Până-l doboară în mormânt.
Că oricât ar fi doritor,
Nimeni nu e... NEMURITOR!...

poezie de din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scăpătat

A băut astăzi, iar, atâta apă... multă,
De la izvor, la Lac și de la o cișmea
Fără stăpân; "nu se contorizează încă"...
Și a pregătit răspuns, de întrebă cineva?!...

n-ar spune oricum din crudul adevăr,
Ce nimeni nu l-ar crede -el, cu atâta școală-
Că nu mănâncă mult; din când în când un măr,
Cu multă apă, multă... I s-a prescris, de boală!?

Îngândurat răspunde la câte-o cunoștință,
Cu un salut sfios, melanj cu jovial,
Din ce mai are nerv și tonus, din putință...
Că vrea încă pară tot bine, cerebral!

Noroc -i vară acum, ce-l costă mai puțin
Și seara poate bea un ceai din multe plante;
Tot natural, nu dulce, chiar dacă-i de pelin...
Căci zahăr s-a scumpit și-i mult ceair pe pante!

Va trece nouă zi, ca și-altele -ntrame,
Vreodată, peste ani, când câștig ar avea,
Din ce-a pierdut prin furturi și va uita de foame,
Doar cu noroc... Că hoții plătesc; parchet, curtea!

Își spune-n sinea lui -i încă sănătos
Și-și ia zilnica doză de doi litri, lichide,
Chiar peste și se miră nu-i așa burtos...
Doar parcă-i mai mult os și mâinile livide!?

Nedumerit, se întoarce pe strada cu cișmea
Și apoi și pe la Lac... și aici se fac lucrări
-nchidă curs de ape, modern acces, cu cheia
Și numai după plată... Primaru' a vrut schimbări!?!

E-n binele la toți; nu se mai udă curți
Și Europa cere civilizat, bunăstare...
De mâine ce va face? De-ar ști niște corupți,
Ca un ban să le dea!?!... Da-i rușinos!... Și n-are!!!

poezie de (8 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vino acasă, băiatul meu

Te aștept, băiatul meu. Vino acasă...
Anii au trecut, îmbătrânesc, puterile mă lasă.
Chemă-i și pe ceilalți care-s duși departe,
Pensia mi-e mică, n-am bani, nici măcar pentr-o "carte".

vină și nepoții. Câți sunt? Că... nici nu-i știu.
De când voi ați plecat, pe icea e pustiu.
Avem recolte bune, a ploiet bine, și câmpul este verde,
Nu-i cine să le strângă, pe câmp prea mult se pierde.

Curtea este mare, în sat este frumos,
Drumu îi dat cu "zmoală" și nu-i mai noroios.
Copiii pot "fugă" pe câmp și la părău,
Să prindă câte-un pește, nu le-o părea rău.

În sat sunt televizii, de cele cu panou,
Sunt multe "discoteciuri" și totul este nou,
Aveți unde vă duce. Eu vreau mai văd
Măcar o zi cu mine. Apăi... mă prăpăd.

- O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi,
Cu vocea-ți tremurândă la tine tu ne chemi,
Mereu te simt aproape, îți mistui bunătatea,
Și noi la fel ca tine, simțim singurătatea,

Căci seva care curge, în "pomii" ce-au crescut,
E binecuvântată de când tu ne-ai născut,
Acum, pomii sunt mari, au rădăcini adânci,
Iar seva ta, măicuță, dă roade și pe stânci,

Ei cresc prin văi și dealuri sau malul unor ape,
Cu harul tău, măicuță, mereu ne-ai fost aproape.
Noi... îți simțim durerea, și-a noastră este mare,
Dar nu putem acum, vrem mică amânare.

Venim sigur la vară, când vremea va fi bună,
Chiar de-i mare distanța, al tău dor ne adună.
Chemarea ta e sfântă, e sigur venim,
Cu multă bucurie, sperăm ne-ntâlnim.

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Drumul

m-am trezit strivit între gânduri
mama plânge a jale
nori negri trec agale
în cale, nimic nu răsare
voci aspre răsună
în jur o lume nebună
ascuns este cuvântul și gândul
azi nu mai sunt copilul de ieri
sunt un bătrân
fără vârstă, fără ani
port pe umeri poveri de secole
trecute, pierdute
în cer bat clopote
lumina se scurge tăcută pe ziduri
văzduhul privește
cum timpul trece
pe aici, pe undeva
eu biet pribeag bătrân
pășesc din lac în puț
știu, știu unde mă duc
mă duc și mă tot duc
doar am uitat pe unde apuc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Dunărea și Marea Neagră

După o lungă șerpuire
Dunărea sfârșește-n mare
Și la locul de-ntâlnire
Are loc o confruntare.
Dunărea bogată-n guri
Face nazuri,
Cum că ea de n-ar aduce
Un filon de apă dulce,
Ea ar avea altă soartă
Și-ar fi practic mare moartă.
Marea, un pic agitată
Îi dă replica de-ndată:
- De nu ți-aș pompa prin guri
Valuri cu apă sărată
Nu ai fi așa bogată
În nisetri și moruni
Și... în loc de caviar
Ai avea tarama... doar!
Nu uita tu "picătură",
eu nu am fundul gol,
Că-s bogată și-n petrol,
Dar și-n stocuri mari de gaze
Vândute de niște loaze
Pe nimic!
Și-apoi, îți zic:
Zecile de mii de oameni
Vin la mine în toți anii,
Ca la Mecca musulmanii...
Și încheind cu-așa cuvinte,
Înghite Dunărea-nainte.

Morala:

Cu o mare,-n mod firesc,
Nu e bine a te pune,
Mai mult de e lac "rusesc"
Ori chiar "americănesc"!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Deci, mama ta e foarte tânără. Mi se părea mie, dar nu credeam -i chiar atât de tânără.
Lucian: Avea 38 de ani când am plecat noi.
Lia: Ca să vezi... Mama mea e cu un an mai mare decât dânsa, ea avea 39 de ani atunci. Iar eu credeam mereu că ea era prea tânără când s-a căsătorit, dar ea împlinise deja 18 ani atunci. Și avea 19 când am venit eu pe lume.
Lucian: Și dânsa era destul de tânără. Gândește-te blonda avea aproape 19 ani când am părăsit Terra. Iar campionul, 18.
Lia: Așa e, ai dreptate.
Lucian: Și uită-te la mine! Am aproape 28 de ani acum și nu numai nu am un copil sau o soție, dar nici măcar o iubită sau cel puțin, o prietenă apropiată. Iar ea, mama, când avea 28 de ani, eu aveam deja 11. Eram destul de mărișor și-i făceam o groază de belele. Mari de tot, nu glumă!
Lia: Deci, nu erai prea cumințel.
Lucian: Cumințel, eu?! Glumești, nu?! Nu cunoșteam sensul acestui cuvânt. Însă eu nu mi-am dorit niciodată mă căsătoresc atât de devreme, ca ea. Și cred că încă nu sunt prea bătrân.
Lia: Păi, sigur nu ești.
Lucian: Acum nu. Nu încă. Însă când vom ajunge înapoi, pe Terra, da! Voi avea cel puțin 34, dacă vom reuși ajungem la timp. Mi se pare destul de mult.
Lia: Nu-i chiar atât de mult; cel puțin, cu siguranță, nu vei fi deloc bătrân!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

Au trecut o sută de ani

O sută de ani trecură
De la marea sărbătoare
Când românii se uniră
Între vechile hotare
Și-acum, după o sută de ani
Am ajuns niște sărmani
Țara noastră o ciuntiră
Vecini răi care-o râvniră
Poporul-mpuținară
Glia noastră o tăiară
Și-am ajuns la o adică
România noastră mică...
Hai dăm iar mână cu mână
Cei cu inima română
facem iar sărbătoare
Cu România noastră mare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvintele

Cuvintele dragi copii
sunt ca și niște jucării
mereu le alegem
pe cele mai frumoase
mai vesele
mai prietenoase
primul cuvânt
fără să-i facem nicidecum reclamă
este desigur
cel mai frumos,
"mamă",
îl rostim așa zi de zi
ca și cum o floare ar înflori
și acesta e doar un început
apoi urmează cuvântul "sărut"
pe care mama, dintre toate ales,
îl folosește cel mai ades
de dimineața până seara
când în brațe își strânge comoara
și-o îmbracă în picățele
de săruturi
mititele.
apoi desigur la rând vine tata
cel mare, cel tare, cel fără frică
cel care până-n tavan ne ridică
ne desenează când creștem șotronul
ne face "pâinici" sau ne dă "cu-avionul".
urmează apoi cuvintele-n val
câine, pisică, bunic și bunică,
când ni-i foame cerem păpică.
apoi ceasul se-nvârte
cuvintele vin
unele-ncep devină un chin
"trezește-te"
"pe dințișori te spală"
"este vremea să mergem la școală".
ei asta e viața nu ai ce -i faci
nu a fost încă patentată
clipa în care mănânci zilnic
doar ciocolată
mai există lăptic, cartofiori, ficăței
și ce e mai nesuferit pe lume
cuvintele care ne pun în farfurie legume
parcă nu ar exista
parcă nu s-a inventat
în loc de mâncare
guma de mestecat.
și-n loc de lecții și alte frecții
pentru copii, veseli -i facă,
doar terenuri nesfârșite
de joacă.
cuvintele le rostim,
chiar dacă le urâm sau le iubim
vorbesc de atunci când ne lovește beleaua
și-n scena intră
jucăușă nuiaua.
despre curea nici nu vreau vorbesc
doar așa în treacăt să o amintesc
s-o spunem totuși și pe cea dreaptă
nu știu cum se face
dar cel mai iute răul îndreaptă
când o simți pe piele, fierbinte,

face mai mult ca și o mie

de-nțelepte cuvinte.
doar când o vezi că se scutură
îți amintești imediat
toate năzdrăvăniile
pe care le-ai încercat
și trebuie spunem în sfârșit
toate ți-au reușit.
praștia n-a greșit fereastra
chibritul chiar a reușit aprindă casa
cheseaua cea cu vârf "atâtica"
a produs atâta scandal
c-ai ajuns la spital.
ei da, cuvintele se înșiră
și-s multe de aceea nu mă miră
toți copiii până cresc
de atâtea ori se-mpleticesc și greșesc.
nu ei, cuvintele sunt de vină
fiindcă ele au poftă de joacă
când sar în fiecare băltoacă
când mingea o duc tot spre fereastră
cand pun iepurașul de plus și ursul pască.
cuvintele, doar ele sunt de vină
când la lecții n-au vrut ca să vină
și de aceea s-a întâmplat
că o notă mică s-a amorezat
de carnețelul tău mititel
și a pus acolo un scăunel.
cuvintele, rele sau bune,
triste sau puse pe glume
ne sunt prietene sau uneori
ca să părem niște ratați
ne pun în posturi din care ieșim șifonați.
cuvintele sunt cele care ne seduc
cand intrăm sau ne scot din bucluc
de aceea mă gândesc
ca de mâine folosesc
doar cuvintele albe ca neaua
care n-au auzit ce face cureaua
am înșir mereu doar cuvinte
care mă facă înțelept și cuminte.
mă strigă Fănel, stai dragă vin,
doar așa, în treacăt, acum că ne știm
unde mergem, vreau vă spun și vouă,
vrem -ncercăm o praștie nouă.

poezie pentru copii de (2011)
Adăugat de Valeria TamașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Nepoții

În viața mea, nicicând n-aș fi crezut
Că am fiu vreodată fericit
De-ai mei copii pe care i-am făcut,
Pân' ce nepoții-n lume s-au ivit,

Căci de ai mei băieți ce-au tot crescut
Zi după zi, fi'nd veșnic ocupat,
Abia acum, când anii au trecut,
Realizez nu m-am bucurat,

Dar de nepoți, adică nepoței,
Când vin la noi mereu sunt bucuros,
De cum apar și-n brațe-mi sar toți trei,
Și cerul pare mult mai luminos!

Iar mai apoi devin chiar exaltat,
Când facem câte-o boacănă, belea...
Nici vorbă... cum pe vremi eram blamat,
Nevastă-mea de mine să se ia!

Și-n special, cum sunt ei de vioi
Și-ntr-una mă aleargă pân' asud,
De-atâta gălăgie, tărăboi,
Nici soacra nu e chip s-o mai aud...

de știam ce fericit voi fi,
Indiferent ce o să credeți toți...
Pe cinstea mea, și nu vă zic prostii...
Făceam direct, de la-nceput, nepoți!

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 29 noiembrie 2016.
Distribuie
Marius Robu

Țara mea

Țara mea e limba noastră,
Munții dacilor și Marea,
De la Dunărea albastră
Până unde-ncepe zarea.

Țara mea e limba-n care
Scriu și sufăr și vorbesc,
Niciodată de vânzare
Nu-i, când alții o tocmesc.

Țara mea nu-i doar scursura
Care-o-njură, sau cea care
Merită înjurătura,
Țara mea e mult mai mare.

Țara mea-s tata și mama
Și copiii. Vă implor,
Înjurați, dar țineți seama:
Nu mă înjurați de dor,

De morminte, de Luceafăr sau de Pasărea Măiastră;
Înjurați, vă rog, doar țara celor de-njurat și-a voastră!

poezie de din Degeaba (10 iulie 2011)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Zgomot de fond

După fiecare iubire rămâne un cearceaf zbârcit

În care s-au chircit câteva nopți de dragoste
Fragile, neputincioase, ca niște pisoi fără ochi
Degeaba mi-am cumpărat ceas care ticăie
Pentru că el nu-ți imită bătăile inimii
Degeaba am învelit lângă mine sticle calde
Pentru ele se răcesc spre dimineață

După fiecare iubire rămâne o pagină albă

O pagină albă în care simt nevoia îndes
Ca într-o valiză tot fel de povești alandala
Ca și cum m-aș muta în alt oraș necunoscut
Și îndes tot felul de vise usturătoare
Și e ca și cum aș trece cu degetele prin
Plante urzicătoare și nu prin amintiri

Sau poate rămâne doar un perete, da, acel perete
Care strălucea în lumina cărnii, mereu la locul lui, ghemuit
Aproape fără drept de apel în toată făptura mea
Niciodată cucerit, un fel de redută de care
Niciodată nu pot trece, ar însemna
dărâm tot blocul și-n același timp și pe mine

După fiecare iubire rămâne o coroană de spini

Pe un trup imaculat, străin, gol și încă plutitor
Subțire, ca un gât lung de lebădă, undeva în depărtare
Poate pe un lac sau pe o foaie mototolită
Până la urmă după fiecare iubire rămâne o mare mizerie
Închisă bine între copertele unei cărți a cărei limbă
Într-o zi ți-e total străină, doar un zgomot de fond

Iar urmele mele lăptoase pe gresia rece clipocesc
Zi de zi, nu se șterg cu anii, și îngerii le-ar linge

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Mulțumesc cerului

M-am liniștit acum, când florile mele sunt mai înflorite
Și bradul e mai falnic ca oricând,
Îmi sărută buzele pălite,
Parcă îmi spune exist...
fiu o mamă bună ca până acuma,
Am privit spre cer, i-am mulțumit Domnului
Pentru frumoasele cadouri din viața mea.
Voi trăi pentru aceste frumoase bijuterii
Care mi-au pictat lumina în fâșii de iubire.
Pentru diamantele mele ce se perfecționează mereu,
Avem cele mai frumoase cadouri de Crăciun, zâmbetul cald,
Avem spiritul sus, de gingaș copil și fluture risipindu-se-n rai.

poezie de din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

Moș Crăciun în Dorobanți

Sub aripa anilor ce zboară,
Moșul vine, iată-ncet coboară
Și cu opinteli de alea, bătrânești
A sosit acum și-n București.

Fără a avea în pungă nici măcar doi șfanți,
Poposește dânsul chiar în Dorobanți,
Unde, ce minune, ața parcă îl atrase
La apartamentul unu, cinci și șase.

L-am poftit înuntru ca să intre-n casă
Și a fost rugat stea cu noi la masă.
Iar familia aceasta, Culman parcă-i zice
Fără nici măcar ca să se explice
I-a pus dinainte fel de fel bucate,
mănânce dânsul chiar pe săturate.

Am mâncat de toate, chiar și o piftie
Și o sărmăluță, caldă, aurie,
Apoi o friptură bună, de purcel,
Stropită din plin cu vin brumărel.

Cozonac, fursecuri și cafea turcească
Și o inimă mare, mare, românească...
Moș Crăciun, bine c-ai venit
Și că nici acuma nu ne-ai ocolit

Suntem tot noi, ăia de acum un an,
Mai bătrâni o leacă, fără nici un ban
Și bolnavi o țâră, o țâră mai mult...
Unde-i oare vremea ceea de demult?

Când pe toate le luam mai ușor
Și tot ce făceam era mai cu spor?
Dar nu-i bai, bătrâne, le-om trece pe toate,
de aia e românul, ca să le supoarte.

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorința mamei

Ce familie frumoasă,
Doi părinți si trei copii.
Împărțeau aceeași casă
Și aceleași bucurii.

Mama le făcea de toate,
Toate poftele din lume;
Iar tăticul grijuliu
Aducea plasele pline.

Anii au trecut în zbor
Iar copiii s-au mărit,
Mama a rămas cu dor
Și tăticul a murit.

Bolnăvioară draga mamă
Lupta cu-ale vieții griji;
Ca o stâncă pe afară,
În suflet cărbuni aprinși.

Trece azi și trece mâine,
Trec și luni și trec și ani;
Iar cei trei copii departe,
Între ei parcă-s dușmani.

Mama suferă-n tăcere
Numai ea și-a ei durere.
Are-o singură dorință
Înainte de a piere.

Și se roagă, ține post:
-Doamne, Dă-le Tu credință!
Dacă mamă bună-am fost,
Așa ceva-i cu neputință!

Chinul mamei-i tot mai mare,
Boala este tot mai grea
Și-ntr-o zi de primăvară
Ea din viață se stingea.

Iată frații-s împreună
Dorința i-au împlinit:
-Draga noastră mamă bună,
După noi cât ai tânjit!

Și plângând o duc spre groapă,
Spre odihna cea de veci:
-Rămas bun, măicuță dragă
De ce trebuia sa pleci?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorința mamei

Ce familie frumoasă,
Doi părinți și trei copii.
Împărțeau aceeași casă
Și aceleași bucurii.

Mama le făcea de toate,
Toate poftele din lume;
Iar tăticul grijuliu
Aducea plasele pline.

Anii au trecut in zbor
Iar copiii s-au mărit,
Mama a rămas cu dor
Și tăticul a murit.

Bolnăvioară draga mamă
Lupta cu-ale vieții griji;
Ca o stâncă pe afară,
În suflet cărbuni aprinși.

Trece azi și trece mâine,
Trec și luni și trec și ani;
Iar cei trei copii departe,
Între ei parcă-s dușmani.

Mama suferă-n tăcere
Numai ea și-a ei durere.
Are-o singură dorință
Înainte de a piere.

Și se roagă, ține post:
-Doamne, Dă-le Tu credință!
Dacă mamă bună-am fost,
Așa ceva-i cu neputință!

Chinul mamei-i tot mai mare,
Boala este tot mai grea
Și-ntr-o zi de primăvară
Ea din viață se stingea.

Iată frații-s împreună
Dorința i-au împlinit:
-Draga noastră mamă bună,
După noi căt ai tânjit!

Și plângând o duc spre groapă,
Spre odihna cea de veci:
-Rămas bun, măicuță dragă
De ce trebuia sa pleci?

poezie de (2019)
Adăugat de Ramona KovacsSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Mai ales

pornește-te acum spre mine...
îți voi arăta cum îmi curăț brațele de gesturi
față de care catedralele din oraș
și-au întors spatele.
cum îmi lepăd de pe mână neodihna scrisului
și mă suprapun urletului foii ce nu se vrea mototolită.

mamă, alt fel n-am cum;
uite-mi alergarea electrică șterg distanța
între cele două tâmple ce se contrazic -
una zboară, cealaltă pășește.
de cele două sprâncene de echilibru, n-am ce zice,
îs mulțumit mi-au rămas fidele.
iar cel mai drept drum spre mine, în căutarea sinelui,
cred că-i mersul pe coarda de chitară al prietenului meu;
știi, eu mereu alt fel sunt conectat la arborii din jur.

mamă, totul pentru mine e pregătirea unui spectacol
într-un trup de lut mai ales când infinitul
fuge de mine deghizat în metafore.
mai ales că în pauza dintre cei doi ochi,
atârnă desene gigantice de verbe...
de început și sfârșit deasupra gurii
în prelungirea unui urlet acomodat cu lumea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!