Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Un nou început

Din suflet cad rare cristale
prin cerul și-n cerul din mine,
în vuiet adună... cascade,
în salturi... simțiri libertine.

Cresc pomii mustind iar a verde
cu-nfipte în cer rădăcini,
pe ramuri purtând oseminte
de stele-martir și lumini.

Cad picuri de timp înghețat
prin ploi colorate cu rouă,
la altarul cel alb, cu vise udat,
tăcută așteaptă Viața cea Nouă.

Dansează acum toți macii în floare
să bucure câmpul cu pace,
s-aplaude îngeri - luminii de strajă -
nisip mișcător pe o filă de carte.

Ape și văi forfotind neîncetat,
și zei, și demiurgi, pe-a cerului cale,
fărâme de spațiu, munții de timp
ce curg în astrale spirale.

O nouă Lumină se naște tăcută
din Astrul spre ziuă pierdut,
o nouă Speranță, o nouă Credință
în Omul cel nou, un nou Început!

poezie de din revista "Armonii Culturale" din Adjud (septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. StroiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Ne-ar trebui

Natura-n dragoste pleznește,
Purtând preaplinu-i de iubire
Prin firul ierbii care crește,
Duc timpuri vechi, spre nemurire.

Și-atâta dragoste-adună
Natura-n picurul de rouă,
Dac-am avea simțirea bună,
Ne-ar trebui, puțin, și nouă.

Atâta dragoste striga
Pamântu-n scoarța-i încrețită,
Iubirea-n ea și-o scrijelea,
Și-n ramuri și-o purta, smerită.

Din mugurul care pleznește
Hrănit din picurul de rouă,
Din verdele care țâșnește,
Ne-ar trebui puțin și nouă.

Atâtea lacrimi de iubire,
Din ceruri curg, atunci când plouă,
Și din preaplinul de simțire,
Ne-ar trebui, mereu, și nouă!

poezie de (2 mai 2020)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Înviere

Bătrânul brad, te tine-mbrățisat,
A tresărit din somn, visând lumină,
Fiorul magic l-a descătușat,
Pulsând din vârf și pân' la rădăcină.

Anchilozate ramuri au simțit,
Din nou, un tremur care de decenii
In vise doar, fugar, a mai clipit,
Un licurici uitat in valul vremii.

În stâncă, rădăcini, cu disperare,
A-nfipt cu un efort nepământean
Sperând mai rămână în picioare,
Iubindu-te din nou, măcar un an.

Mari lacrimi de rășină cad în prund,
Din muguri noi, deși e toamnă-afară
Și în a sale cercuri, în afund,
A început o nouă primăvară!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acestei femei despre care ea ...

... dacă o întrebi a cui e
va spune că-i a mea,
îi crește părul mai degrabă
gros și negru purtat în coadă
peste umărul stâng,
din timp în timp
preotul plătește părul ei
și fabrică funie din el
pentru clopotul cel mare.

pielea ei argintie de pe pulpe
din timp în timp se decojește
și se pierde și alta nouă crește
iar pescarii din oraș o adună
și din toată fac năluci
prindă peștele spadă.

tot ea are ochii negri pierduți,
și din timp în timp din neguri
creste pentru mine dragoste,
ea, mereu nouă, mirositoare, răcoroasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Qpoem - Nimeni, el singur" de Mihai Amaradia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 19.00 lei.

Albastru glas de înger

În fiecare frunză și-n fiecare rug de floare,
În fiecare nor și-n cerul - un gemet de culoare,
E chipul mamei mele un punct într-un gherghef,
Ce preafrumos brodează tăcerea-mi de sidef.

În verdele pădurii, copaci cu vârfuri ‘nalte
Peste pământ, în aer și-n gândurile toate,
E chipul mamei mele izvorul dintre stânci
Curgând în unde pale din gândurile-adânci.

În univers cometă, planetă, supernovă,
O galaxie-ntreagă cu vânt stelar din provă,
E chipul mamei mele luceafărul de seară -
Un murmur de lumină în sufletu-mi de ceară.

Prin adieri de vînt și secetă-n simțire
În picuri vii de rouă, de dincolo de fire,
E chipul mamei mele o ploaie-vis, bogată,
Aroma cea de smirnă, icoana preacurată.

Și peste timp, prin astre, o cale-nsângerată
Stă viața-i mărturie în sufletu-mi brodată,
Biserică tăcută, clopot sunând a jale
Cer și pământ, lumină și mii de clipe goale.

În fiecare ceas al vieții, dă-mi plâns de alăută,
În fiecare zi cu soare, o rugă-mi împrumută!
Albastru glas de înger, din cerul meu cu stele,
Ești inima cea vie ce-mi bate cu putere!

poezie de din revista "Armonii Culturale" din Adjud (2013)
Adăugat de Gheorghe A. StroiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Pavel Lică

Să-nceapă înflorirea nouă

Din roua florilor celeste,
Căzut din Cer, într-o poveste,
Cu Eva într-o-mbrățișare
Am adunat lumini solare,

Și-n roua florii, pe Pământul
Ce-mi cere îi fiu eu Sfântul,
Chem azi albinele și fluturi
Să-mi fie în iubire scuturi

Să pot, lupt, pentru-nviere
Cum Cerul din iubire-mi cere,
Să pot, lupt pentru-amintire,
Cât este Cerul doar iubire,

Să pot, lupt pentru o floare
Ce-așteaptă razele de soare,
Să pot, lupt, ca-n stropi de rouă
Să-nceapă înflorirea nouă!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Epicur

Să ai mereu în biblioteca ta câte o carte nouă, în beci o sticlă nouă, iar în grădină o floare nouă.

citat clasic din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Picuri calzi lumini din rouă

Picuri calzi ce se topesc
Plouă cu lumini din rouă
Cad pe suflet clocotesc
Îmi despart sufletu -n două

Pică -o frunză de zorele
Le- înfășoară le unește
Este totul ce -și dorește
Sufletul din nou iubește

N- ai avut loc de răgaz
Inima ea nu -ți dă pace
Ca ierte-a mai rămas
Râde acum și face haz

Picuri calzi ce se topesc
Mângâie sufletul împlinit
Inima cu iubire o țintesc
Sufletul de inimă nu s-a despărțit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Trec anotimpuri...

Aștern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
și dor nemăsurat
din frământările nopții
timpul aleargă...
prin lumini și umbre
scăntei din raiul vieții
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineții
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început și fără de sfârșit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvășită de gânduri
fărâme de neliniște din glas izvorăsc
iar clipa împletește lanțul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veșniciei.

poezie de
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lidia Stoia

Cu viață, vieții surâzând...

... Într-o dimineață-albastră,
vesel... cu o nouă primăvară alergând desculț prin văi,
cu gleznele ude, firesc inundate de mărgelele de rouă,
respirând aburul gliei reavăn, sorbit cu nesaț de soare,
fericit, mi-am deschis, în piept, fereastră,
împart cu dumneavoastră
tot ce știu... vă spun vouă
taina versului curgând, bătând în clopote de timp
peste grămezi de cuvinte cu sunetele vii, ca de argint,
țesute-n tâmpla universului... el, în vers etern... același,
însă, reânnoit în vremi... iară și iară
de țipătul vieții... ea, chemându-se pe sine... din adânc,
în trăirea ei, din începuturi,
doruri frământând milenii... în vise de iubire clocotind,
din ea însăși re-nviind și-acum și-n altă primăvară,
din risipiri de îngeri prinși cu-amorul, uitați pe pământ,
exprimând divin... nuanțe,
zidind lumini în curcubee colorate în fiecare suflet,
în fiecare floare-n concordanțe
vibrând în viul vieții... hohotindu-și râsul și-n izvoare
strălucind pe pietre cu-armonii... scriind magic bucurii
din Faceri, prin Cuvânt,
dăltuite-n existență, etalând o concurență, inedit,
an după an, trecând,
în veșnicie... rămânând
identic și totuși diferit, Cerul, continuu iubind Pământul
cu o iubire-n infinit durând,
mărețul univers, în vers etern, același... prin excelență,
bătrân si tânăr totodată, cu viața pe moarte călcând,
vis de iubire rămânând și eu și tu ca alții-n alte rânduri,
numai aici trăind, întinerind în primăveri, îmbătrânind,
înțelepciune adunând, primăvară după altă primăvară,
răspunzând luminii-n gânduri exprimând divin nuanțe
din risipiri de îngeri, prinși cu iubirea, pe pământ,
alergând desculți prin iarbă într-o dimineață-albastră,
în aburul gliei sorbit cu nesaț de soare... în renașteri,
împrimăvărându-mă si eu în suflet, în primăvara nouă,
deschizând în piept fereastră, spre lume, și...
spre dumneavoastră... viața, vieții surâzând... iubirea,
zâmbind...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu gândul la Arghezi

pe cerul bucuriei lumini strălucesc
sentimente țâșnesc ca o arteziană
balade și doine în trubaduri sporesc
îmi amintesc de noaptea argheziană.

cuvintele zboară prin vast univers
ochii minții se umplu de rouă
ploi nasc curcubeie la faptul divers
beznele se sparg în șapte în nouă.

de mult măritată cu un bărbat de foc
toate grijile mi le arde în piept
plămadă a iubirii îmi poartă noroc
și timpul actual e unul înțelept.

poemele din mine ca nucile se coc
fărâme de victorii de la stele aștept.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De tine mai mi-aduc aminte...

am început nu te chem, am început mă împac cu sine,
am început te alung, am început fug, pe orișiunde

am început te privesc, ca pe o floare, orișicare,
am început fug de gând, acolo înfloreai dureri amare

am început te gonesc, din nopțile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese

am început mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
așteaptă să se scurgă lin, spele limpede atâtea zoaie

am început le așez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine

am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineață,
încerc râd și nu aștept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă

am început -mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge ascult, foșnitul pomilor prin lume

am început și nu știu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las țigarea fumegând, să-și scuture cu scrum dorințe

am început nou început, amar sau dulce, cine știe,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Nouă ape

Viespea cânta la mandolină. Secundele
au izbucnit în plâns. Eu numărăm apele
de pe spatele furnicii
Nouă! Ziceam...
Nouă ape curgătoare
Nouă ape noi curgătoare
Nouă ape
noi doi
curgătoare...
Viespea își acorda acele mandolinei
Secundele au zâmbit pentru o secundă
Furnica a murit pentru a nu știu câta oară...
Homer din cor
striga.. Ce vor? Ce vor?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spre ultima destinație

cu drag pentru Zarra

izvorăsc din mine gânduri precum apele de munte
sparg stâncile mari în șapte în nouă
în fluxul creativ arzător curg broboane pe frunte
sunt doar zvâcnirile minții scăldate în rouă.

mă asemăn cu izvorul ce se grăbește spre mare
mă îndrept și eu spre cerul cu magia de lumină
clipe de eternitate râvnesc pentru afirmare
căci sunt carte de poeme structurate-n albumină.

mă simt precum izvorul pe culmi de extaz
nu tulbur muntele cu regrete cu păcatele mele
atunci când trec prin neguri fac haz de necaz
știind că-n viața asta n-am sfârșesc în ele.

lumini îngerești azi îmi stau pe obraz
ultima destinație va fi printre stele.

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ludmila Maciuga

Îmi cresc din brațe ramuri

Din nou e verde, îmi cresc din brațe ramuri,
Mă simt ca un copac, vântul mă îndoaie,
Crengile mi-s desfrunzite, îmi apar muguri.
Pe fruntea dezmorțită așteapt o nouă ploaie.

Din depărtare venit-au păsări călătoare,
S-au așezat, atâtea, pe-al meu creștet,
Mă clatină anotimpuri, zburătoare,
Am atâtea de spus, brațele-s încărcate, de alunet

Anotimpul pe umeri mă bate, cu raze de soare,
Cu muguri cerul a țesut, vual de primăvară,
Rădăcinile sau trezit și zvâcnesc cu putere,
Prin măduva tulpinei, seva se-nvioară

Părul meu galben se împletește cu faine frunze,
Din cosițele dalbe, păsările fac cuiburi, iscusite.
Din fiecare cuib renasc visuri, punându-se pe buze,
De la Dumnezeu, putere cer, fie împlinite.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind pentru suflet

colinde pentru suflet cu Ștefan Hrușcă
spiritul Crăciunului îl trăiesc din plin
speranța flămândă din soare mușcă
curgă prin artere anotimpul lin.

milioane de lumini strălucesc pe stradă
oameni fericiți pornesc la colindat
simte și asfaltul dorul de zăpadă
norul cu ninsoarea este suspendat.

îngerii colindă au în palme stele
au flori în obraji și sub gene rouă
lumini strălucesc pe dalbe mărgele
brazii mult iubiți au beteală nouă.

cerul își deschide porțile de aur
peste toți să ningă aripi de centaur.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Valsul primăverii

Clocotește primăvara, pâlcuri... pâlcuri de lumină
Ghioceii-și pleacă ochii iar brândușele suspină...
Colorate, parfumate, dornice de o iubire
Care pătrundă-n suflet, prin toți porii respire.

Peste o pădure verde stă un soare filantrop
Tuturor imparte raze, care cad ca un potop
Si in toată a ei splendoare, primăvara cântă vals
Cu Chopin si cu Vivaldi sub un cer ca de topaz

Stau cireșii deschidă floare albă si gingașă
Cu o grație sublimă si-o privire pătimașă....
Pentru o simțire nouă renăscută-n mii de flori
Shostakovich si cu Strauss au adus in dar viori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Un nou început

secunde triste, străine fără culoare,
botez cu respirația tăiată și gust de cenușă
firul de plumb atârna de poala mamei
devenind adevăr
neputința clădindu-se în lumină
o pată de sânge creștea
neiubire cernea văzduhul
și vulturi zburau printre nori

am frig în palme și oftez
nevoia de spălare a gândurilor
e ca o lecție despre toamnă
sunete, culori și durere,
pe umărul meu umbre de păsări infernale
și o chemare plec din urât
greșirea cerului o șterg cu o nouă respirație
o nouă explozie a inimii pentru înțelesuri înghețate,
un nou început.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Înger în lumea nouă

L-am căutat în jurul meu o vreme
Și nu era. Plecase. L-am pierdut!
Nu m-aș fi așteptat, n-aș fi crezut
Că va pleca și n-o să mă mai cheme,

Că aripile-i albe, ne-ntinate,
Își vor întinde umbra într-un zbor
Îndepărtat de vechiul călător
Pe care l-a-nsoțit, un timp, în toate.

Îl văd prin gânduri, dincolo de zare,
Prin ceața care-mi strigă în priviri,
În fulgerări de magice sclipiri,
Plutind spre-o altă lume, viitoare.

A fost, în mine, înger și lumină,
Iubire-n dans de aripi i-am fost eu,
Dar nu mai e, nu, nu mai e al meu,
Nici alb nu e în noua lui grădină.

E-un mugur ce așteaptă, plin de rouă,
Pe-o ramură-nflorită atârnând,
Cu veșnicia primăverii-n gând...
Un înger vechi pierdut în lumea nouă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa iubirii revendicate

Mi-am revendicat iubirea...
s-a deschis spre mâine cerul.
Iar se naște fericirea.
Soarbe în adânc misterul...
Flori și pace și lumină,
Frunze, vise, păsări, stele...
Și un dulce dor de tihnă
Mă aduce printre ele.

Mi-am revendicat iubirea,
Sângeri mi-au crescut în plete.
Iarăși m-a pierdut cu firea.
Trec uitatele regrete
Și mărșăluiesc spre tâmple,
Se lovesc de stânci de lacrimi,
În unghere stau ascunse
Printre sutele de patimi.

S-a deschis spre mâine cerul...
O fisură de lumină...
Dintr-o dată piere gerul,
Sub o mantie divină,
Iar cresc muguri de mătasă,
Fluturii de catifele,
Iarăși zboară înspre casă
Pe un cer pavat cu stele.

Iar se naște fericirea...
În incubatorul lumii,
S-a născut din nou iubirea.
S-au ivit pajii furtunii...
Trec războinici, trec în cete,
Printre valuri de uitare,
Purtând vânturile-n plete,
Nourând întinsa zare.

Soarbe în adânc misterul
Flori și fluturi, zâmbet, soare.
În clepsidră, efemerul,
Cată timpul să-și măsoare.
Trec chihlimbării poeme
Pe sub fruntea azurie,
În secunde timpu-și cerne,
Azi, cuvinte, pe-o hârtie.

Flori și pace și lumină,
Ning la tâmple veșnic reci.
Tu le-acoperă-n surdină!
Și prin ploi de frunze treci.
Strângi în pumn eternitatea?!
Lacrimi curg la tâmpla ta.
De departea vezi cum noaptea
Plouă licăriri de stea.

Frunze, vise, păsări, stele,
Într-un zbor celest trec toate,
Vei rămâne fără ele
Într-o zi, poate-ntr-o noapte.
Lasă-ți sufletul ofrandă,
Celor care-ți sunt aproape,
Ca în lumea cealălaltă
Să unești munții cu ape.

Și un dulce dor de tihnă
Pieptul ți-l împresoare!
Trăind veșnic în lumină,
Să fii răsărit de soare!
Îngenunche și te roagă,
Înger ce-n lumină-ai fost!
Dacă aripa-i beteagă,
Iartă! E al vieții rost...

Mă aduce printre ele,
Printre stele, printre muze,
Printre crucile pictate,
Doar sărutul de pe buze.
Tu ești diavol de lumină,
Prima carte de povești,
Tu răzbați din întuneric...
Numai tu mă mai iubești!

Mă aduce printre ele
Și un dulce dor de tihnă...
Frunze, vise, păsări, stele,
Flori și pace și lumină.
Soarbe în adânc misterul,
Iar se naște fericirea,
S-a dechis spre mâine cerul,
Mi-am revendicat iubirea...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Lună nouă

Pe treptele ruinelor pierdute
în valea cea uitată dintre munți,
pășește lin, venind din vremi trecute,
cu un alai ce n-ai vrea -l înfrunți.

Sunt umbre dure, cavaleri cu arme
ce-și apără domnița și-un castel
pe care secolele-au reușit -l sfarme,
dar nu și-n ea iubirea pentru el.

Căci îl așteaptă. Treptele o poartă
prin turnul ce se-nalță în apus
și mai privește drumul scris în soartă
acelui ce, la crunt război, s-a dus.

Sub cerul luminat de Luna Nouă,
dorința ei e-ascunsă-n stropi de rouă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook