Fireşte, confortul lăsa de dorit în acest gurbi. Dar el nu era decât un sălaş provizoriu. De altfel, nici căpitanul Servadac nici însoţitorul său nu erau pretenţioşi în ce priveşte hrana şi locuinţa.

Jules Verne în Hector Servadac
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără a fi pompoasă, locuinţa din Saville-row a lui Phileas Fogg atrăgea atenţia prin confortul ei admirabil. De altfel, cu obiceiurile neschimbate ale locatarului, serviciul se reducea la nimica toată. Dar Phileas Fogg cerea servitorului său o punctualitate, o regularitate extraordinară.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul diferitelor călătorii, Samuel Fergusson a fost corespondentul cel mai harnic şi cel mai interesant al lui "Daily Telegraph", acest ziar de un penny, al cărui tiraj se urcă până la o sută patruzeci de mii de exemplare pe zi şi abia ajunge la mai multe milioane de cititori. Deci, era bine cunoscut acest doctor, cu toate că nu era membru al nici unei instituţii de învăţaţi, nici al Societăţilor Regale geografice din Londra, Paris, Berlin, Viena, ori Petrograd, nici al Clubului Călătoriilor, nici chiar al "Royal Polytechnic Institution", unde trona prietenul său, statisticianul Kokburn.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gurbi nu-i altceva decât un soi de colibă, construită din bucăţi de lemn, care are un acoperiş de paie, numit de localnici "driss". Este ceva ma mult decât un cort arab, dar mult mai puţin decât o locuinţă de piatră sau de cărămidă.

Jules Verne în Hector Servadac
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cu puţină filozofie şi un stomac bun, te simţi bine pretutindeni," repeta mereu Hector Servadac.

Jules Verne în Hector Servadac
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocolul lumii fu comentat, discutat, disecat cu atâta înflăcărare, de parcă ar fi fost vorba de o nouă afacere a Alabamei. Unii erau de partea lui Phileas Fogg, alţii – şi aceştia formară în curând o considerabilă majoritate – se pronunţară împotriva lui. Acest ocol al lumii, săvârşit altfel decât în teorie şi pe hârtie în acelaşi minimum timp hotărât cu mijloacele de comunicaţie de acum, nu era numai cu neputinţă, ci şi smintit.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce era sigur, de asemenea, era faptul că Phileas Fogg nu părăsise Londra de ani îndelungaţi. Cei care aveau cinstea să-l cunoască mai de aproape atestau că niciodată nu fusese văzut urmând alt drum decât cel străbătut de acasă la club. Îşi petrecea timpul citind ziarele şi jucând whist. La acest joc mocnit, aşa de potrivit firii sale, câştiga deseori, dar câştigurile nu intrau niciodată în buzunarul său, ci figurau în bugetul repartizat de el operelor de ajutorare. De altfel, trebuie spus, domnul Fogg juca numai de dragul jocului, iar nu ca să câştige. Jocul era pentru el o luptă, dar o luptă fără mişcare, fără deplasare, fără de oboseală şi aceasta se potrivea felului său de a fi.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru unii, marea era cu siguranţă un exil provizoriu din plictiseala şi mediocritatea vieţii obişnuite. Veneau pe plajă şi trăiau câtva timp în afara destinului lor. Sau vroiau să prindă puteri, ca să reziste până la vara viitoare. Marea era pentru ei ca o cură de întinerire forţată. Cu trupul gol la soare, încercau să uite că erau mai bătrâni decât în verile precedente. Alţii veneau dintr-o nevoie de barbarie. Nu erau nişte barbari adevăraţi pentru că nu aveau curaj să renunţe decât temporar şi parţial la confortul civilizaţiei, la tramvaie, la vacarmul oraşelor. Aduceau, dealtfel, şi pe plajă vacarmul. Erau bolnavi de el. Nu se puteau lipsi, cei mai mulţi, nici de maşini. Umblau în schimb în picioarele goale cu iluzia că au regăsit natura elementară. Iluzie de o clipă. Erau nişte barbari rataţi, ce să vă spun...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un bric-goeletă, de patru sute de tone, un vas comercial care, cu anumite schimbări, putea fi transformat într-un iaht de plăcere. Nici un nume pe tabloul de la pupa acestui bric-goeletă şi nici pe bastingajele exterioare de la prova. De asemenea, nici un pavilion. De altfel, pentru a nu trebui să trimită sau să primească vreun salut, bricul îşi schimba ruta ori de câte ori santinela de cart semnala vreun vas, oricât de departe.

Jules Verne în Uimitoarele peripeţii ale domnului Antifer
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată partea insulei care se vedea spre vest era pustie, ca şi marea pe care o puteau cerceta de la nord-vest spre sud şi care forma un vast arc de cerc, întrerupt numai spre nord-est de înălţimile capului San-Juan. La poalele turnului se afla golful Elgor, al cărui mal era însufleţit de forfota marinarilor de pe Santa-Fe. Nici o pânză, nici o dâră de fum nu se vedea în larg. Nimic, decât imensitatea oceanului.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Dar creier aveau aceste bizare creaturi?
Dick: Nu, nu aveau nici creier, deşi erau fiinţe raţionale, însă sistemul lor de gândire era cu totul altfel, foarte diferit, nu se asemăna deloc cu al nostru, nu aveau deci nici sistem nervos. Nici măcar oase nu aveau, deci erau lipsiţi de sistemul osos, de cel muscular, ca şi de inimă, vene, sânge şi tot ceea ce noi cunoaştem drept fiind sistemul circulator. De altfel, aveau nişte organe interne foarte ciudate şi simple, care erau şi ele total diferite de ale noastre. În plus, fiind transparenţi, erau vizibile.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu era mai puţin comunicativ, decât acest gentleman, pe nume Phileas Fogg. Vorbea cât mai puţin posibil şi cu cât era mai tăcut, cu atât era mai enigmatic. Totuşi era în curent cu viaţa. Ceea ce făcea însă era aşa de matematic asemănător cu imaginaţia obştească nemulţumită căuta să pătrundă dincolo de fapte.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Jules Verne-iană" de sezon

E rece şi plouă-n cascadă,
Umbrelă nu am, nici palton
Şi-n ton cu Jules Verne, ies pe stradă
De cinci săptămâni... în balon.

epigramă de Mihai Batog-Bujeniţă din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe hartă, linii colorate separau departamentul Orinoco în trei provincii: Varinas, Guyana, Apure. Relieful sistemului său orografic, ramnificaţiile sistemului său hidrologic, erau limpede scoase în evidenţă prin nenumărate haşuri străbătute de reţeaua fluviilor şi râurilor.

Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţi până şi tu că ai ajuns chiar în ultimul hal, că asta este mizerabil, dar că altfel nici nu are cum să fie, că deja nu mai ai nicio ieşire şi că niciodată nu o să mai ajungi un altfel de om, că şi dacă ai mai fi avut încă timp şi credinţă pentru a fi altceva, atunci probabil, nu ai fi dorit nici chiar tu să te schimbi, iar dacă ai fi dorit, oricum nu ai fi făcut nimic, pentru că în realitate, poate că nici nu ştii în ce să te transformi.

Dostoievski în Însemnări din subterană, I
Adăugat de Gustavae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia lui Hector Servadac semăna cu banii de buzunar ai unui gascon, care are totdeauna câţiva bani în pungă, iar în privinţa stomacului, toate apele Garonei ar fi putut trece prin cel al căpitanului, fără să-l tulbure câtuşi de puţin.

Jules Verne în Hector Servadac
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aveau de ce să se teamă de vreo raită a vagabonzilor sau a răufăcătorilor nici în centrul ţinutului, nici în cel mai îndepărtat cătun al provinciei. Nici un delict împotriva bunurilor sau persoanelor n-a tulburat vreodată siguranţa locuitorilor.

Jules Verne în Un bilet de loterie
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi fost un cetaceu, el ar fi întrecut în mărime pe toţi cei cunoscuţi de ştiinţă până atunci. Nici Cuvier, nici la Lacépède, nici Dumeril, nici de Quatrelages n-ar fi admis existenţa unui asemenea monstru marin, afară poate de cazul când l-a fi văzut ei înşişi cu proprii lor ochi de savanţi.

Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor ce s-ar mira că un personaj aşa de enigmatic ca Phileas Fogg figurează printre frecventatorii onorabilei societăţi Reform-Club, li se va răspunde că el a fost admis în urma recomandaţiei domnilor Baring, fraţi, la care avea credit totdeauna deschis. Phileas Fogg era oare bogat? Nici nu încape vorbă. Dar nimeni nu putea şti cum şi-a făcut averea. În orice caz, el nu era risipitor câtuşi de puţin, dar nici avar. Pretutindeni unde era nevoie de un ajutor pentru ceva nobil, util sau generos, îşi dădea obolul în tăcere sau în anonimat.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea cea mai mare a băieţelului era să-l prefacă pe Dingo într-un "cal" tare focos. Iar Jack avea toate motivele să fie încântat de "calul" său, care era, bineînţeles, mai bun decât un patruped de carton, fie el chiar cu rotiţe la picioare. Jack îl galopa pe deşelate pe Dingo, iar acesta era bucuros să se lase călărit; la drept vorbind, Jack nu era mai greu pentru câine decât a fi fost o jumătate de jocheu pentru un cal de curse. Dar şi provizia de zahăr din cămară scădea pe fiecare zi!

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există numeroase date de observaţie în genul celor care urmează: un tânăr pierde un creion la care ţinea mult; ori, în ajun el primise de la cumnatul său o scrisoare care se termina cu cuvintele: "Nu am dealtminteri nici timp şi nici dorinţa de a încuraja uşurătatea şi lenevia ta." Creionul era tocmai un cadou provenit de la acest cumnat. Fără această coincidenţă, fireşte nu am putea să afrimăm că intenţia de a se debarasa de obiect a jucat vreun rol în pierderea acestuia. Cazurile de acest gen sunt foarte frecvente.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!