Clădirile oraşului par nişte ruine înspăimântătoare, într-un deşert, prin care sălbaticii duc lupte sângeroase pentru credinţe strâmbe.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul e străin

şi gol pe dinăuntru
are o gastrită pandemică
doar ploaia circulă de la est
spre vest fără declaraţie
şi viză
umple coşul enoriaşilor pentru diseară
clădirile s-au înmuiat
şi par
strâmbe ca o fată cu pantofii
negri de supărare
nimeni nu traversează bulevardul
cioara stă pe semafor
e daltonistă cu acte false
îi stă
bine oraşului aşa nud cum a rămas
după noile legi de flagelare stradală
câteva borduri scoase în faţă
întâmpină o haită de câini
deveniţi stăpâni pe umbra dimineţii
tăcerea adie înmugurind copacii
curcubeul se arată peste blocurile
fără antene parabolice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit a sosit clipa supremă, unică. Întâi unul, apoi altul, ne ridicăm către ea, cu mâinile întinse deasupra capului, bărbaţi bărboşi, cu feţe schimonosite şi ciudat de arhaice, femei slabe, uscăţive, într-o linişte roşiatică. Nu este un zbor. Este mai degrabă o realizare a unor vise, o atingere a idealului, binemeritată încheiere a unei lungi perioade de adoraţie. Este un final măreţ. Mulţimi tăcute părăsesc ruine impunătoare. Deasupra oraşului vânat, oamenii se dizolvă în colosul roşietic.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că am murit deja

şi nu mai sunt decât o fantomă rătăcită
sentimentul acesta de inconsistenţă
pare şi el rămas singuratic
prin inima mea de aer

într-un fel trec prin toate
ca şi când nu ar mai fi
nici nu mai ştiu dacă eu sunt mort
ori lumea e doar o boare

chiar şi ţipătul e ca o frunză în cădere
iar lacrimile nu se mai nasc fierbinţi
nici măcar sărate
par să fie nişte fulgi îngheţaţi
care viscolesc prin imensul gol din mine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care nu aş avea unghii false, degetele mele ar fi nişte buturugi sângeroase.

citat din Nikki Cox
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc

Se duc poeţii din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi şi goi,
Se duc poeţii mari de la noi!

Şi niciodată n-o să se mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose şi triste, pentru noi.

Se duc, se ridică la cer
Ca nişte îngeri plini de taină şi mister.
Acolo îi aşteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeţii care sunt nemuritori.

poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată cu apusul soarelui creşte în mine o teamă ancestrală, simt cum naşte animalul din mine, reprimat prin milenii de evoluţie.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima oraşului

În inima oraşului
Blocurile păreau nişte imense lumânări
Care celebrau căderea nopţii de mozaic
Pe arterele nepătrunse de vise

Eu şi femeia din lacrimi
Ne desfăşuram viaţa
În faţa marelui ecran celest
Undeva în arcuirea Lunii

Ne confesam gândurile clandestine
Timpul ne era dator cu o întâlnire
În care să schimbăm lumea
După bunul plac

Voiam să o invit la cină
Să fie martora sentimentelor mele
Privirea unuia să fie mângâierea celuilalt
Să flirtăm într-un carnaval de cuvinte
Şi să ajungem poeţi
Cu acte în regulă

În palmele mele
Într-o iarnă feerică
Băteau două inimi
Într-un glob de cristal

poezie de Ionuţ Caragea din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocazia pentru care voiam să fac drumul era foarte rară şi cu atât mai frumoasă; dar parcă palpitaţia întârzierii îi dădea o încă şi mai mare importanţă. Parcă şi semafoarele, cufundate într-un somn agitat, îmi resimţeau emoţiile, pentru că tresăreau, din când în când, parcă speriate. Căsuţele de la marginea oraşului erau învelite într-un întuneric odihnitor, ca nişte paturi de dormitor. Curbele străzilor îşi dezveleau genunchii de femeie, netezi şi catifelaţi, ca într-un vis din care ar fi vrut să evadeze. Încă era noapte. Aerul de afară era proaspăt, pentru că lumea îl respira numai pe cel din case.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costi nu-şi ţinea experienţele sale "închise într-un seif", ci le comunica colaboratorilor săi, de fiecare dată când se ivea vreo ocazie propice. El nu uita să le amintească interlocutorilor săi definiţia experienţei însuşită şi aceasta tot de la nemţi: "Un număr de prostii pe care le-ai comis sau le-ai întâlnit în viaţă şi pe care vei face tot posibilul să le eviţi în viitor."

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşert şi uitare

unde te mai afli tu
pe muchia aceasta de cer
pe povârnişul acesta al lumii
pe coapsa asta de foc
a uitării?

adio este un fel de a te înstrăina
de prezent
acolo unde trecutul
se întâlneşte cu viitorul
la revedere înseamnă doar amânarea
destinului de ieri

urcăm în genunchi o cărare rece
tot mai întortocheată
nişte trepte de fum
privind cu mânie peste umăr
înapoi în uitare
urmele în neant
ne privim trecerea prin vreme
cu laşitate
într-o gaură de şarpe
într-un ciob de oglindă
într-un ciob de cenuşă
într-o gară părăsită
într-o sticlă spartă
pe fundul unui pahar
pe fundul unui ocean

ne privim pe noi înşine ca pe nişte străini
ca pe nişte cretini
ca pe nişte duşmani
cu dinţii înfipţi adânc în propria carne
în propria soartă

spune-mi pe unde te afli tu
pe harta aceasta a haosului
în ceaţa asta ruptă în fâşii
pe roata aceasta imensă, incertă, nebună
rostogolită în abis
spune-mi
pe unde se regăseşte amintirea ta
între dor, deşert şi uitare?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furat de treburi cotidiene, uit în fiecare seară. Totuşi simt o prezenţă străină, întoc capul şi sunt săgetat de spaimă. Un colos roşiatic suspendat cu greu de cer, stă să se prăbuşească peste noi. Deja pot distinge detalii; mări de nisip, munţi – totul într-o linişte sinistră. Nimeni nu pare să remarce fenomenul. Mişcarea ei către noi este implacabilă. Simt deja o apăsare nefirească, mă simt strivit de imensitatea ei. Lumea sub semnul acestei luni este dominată de aspiraţii brutale, de lupte pentru scopuri obscure, de barbar.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tinereţe, spre sfârşitul anilor '60, Costi lucrase într-o fabrică de complexitate maximă, construită de nemţi în Ardeal. De la conducătorii germani la care fusese trimis pentru specializare, el a prins un sistem foarte inteligent de transmitere a sarcinilor către subalterni, pe care l-a practicat apoi toată viaţa lui de inginer.

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este răspunderea politicienilor să lupte pentru existenţa unui popor şi în acest scop trebuie să folosească acele arme care par mai potrivite, pentru ca viaţa să fie mai bine apărată.

citat clasic din Adolf Hitler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de a te teme

Copilul meu
Te rog nu-ţi fie teamă să-ţi fie teamă
Să-ţi fie teamă de următoarea carte dacă vrei
De următoarea pagină sau de ultimul cuvânt
Dacă ele ţi se par înspăimântătoare
Dar te rog nu-ţi fie teamă să-ţi fie teamă
Pentru că teama prin care te eliberezi pentru a simţi
Îţi va aduce mari servicii

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceste scurte derulări de idei şi imagini, pe care şi le revizuia Costi, zgâlţâindu-şi cu grijă memoria, nu le făcea forţat, ci numai ca să-şi verifice funcţionalitatea parametrilor săi intelectuali.

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a clădi pacea, nu trebuie ca oamenii să aibă un scop pentru care să merite să lupte, ci ceva care să-i facă să merite să nu mai lupte.

Regina Noor în Calea spre credinţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărâre

Am crescut în mine-un şarpe,
Lung cât poftele-mi groteşti
După cele pământeşti,
Prin înfrângeri să mă poarte.

Gustările-i preferate,
N-au lipsit din colţii lui.
Anii tineri, nesătui,
I-am hrănit doar cu păcate.

Într-un colţişor de sine,
Am crescut şi-un miel plăpând
Care, încă, e flămând,
Aşteptând printre ruine —

Codrii să-mi răsară-n suflet.
Iar prin verdele-mi lăuntric,
Să se piardă, puiul mic,
În trăiri, simţiri, în cuget.

Faptele să le prefacă,
Din deşert, în înfloriri
Demne de nemărginiri,
Unde inima nu-i seacă.

Să ucid, fără-amânare,
Şarpele ce mi-a ucis
Sfert întreg de paradis,
O credinţă şi mai mare.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini... (odă Limbii Române)

Prin care ceruri-nalte umbli,
Prin care zări te porţi in vânt,
Şi pentru care lumi incerte
Eşti intrebare şi cuvânt?

Prin care vis curat alergi,
Prin care anotimp pribeag,
Şi pentru care munţi de vină
Eşti poarta Cerului cel drag?

Prin care clipe din amurg,
Prin care stele luminate,
Şi pentru care ev demiurg
Eşti timpul ce la poartă bate?

Prin care vieţi de-amărăciune,
Prin care vetre-n care ard,
Şi pentru care sărbători uitate
Eşti steaua ce atârnă-n brad?

Prin care vis de glorii mute,
Prin care soartă ţi-e pieirea,
Şi pentru care albe file
Iţi este scrisă nemurirea?

poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (5 august 2014)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă trăieşti potrivit unei credinţe rele, minciunile îţi par a fi adevăruri.

citat din Frank Herbert
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului nu trebuie să-i dictezi o dispoziţie pentru a executa ceva. El trebuie să recepţioneze faptul că meritele şi capacităţile lui l-au determinat pe şef să-l selecteze dintre toţi pentru a executa ce i s-a cerut. În felul acesta, în loc de sarcină, i se crea satisfacţia selectării şi nu a împovărării.

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!