Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marius Coge

Maestrului Laurian Ionică la volumul "Un ficior de plai"

La anul treișpe din mileniul trei
Când de atâtea rele avurăm parte
Și lumea era-n pană de idei
Veni Laurian cu-o nouă carte;

Își puse câte-o poză pe coperți
Să-l recunoască orișice vecină
Și demonstră pe bază de experți
Că are-n plai solidă rădăcină.

Și fi'ndcă printre bunii lui amici
Îmi place a crede că-i și subsemnatul,
De carte, mă grăbesc să țin un spici,
Că n-aș vrea să mi-o ia-nainte altul.

- Maestre, optul tău m-a bulversat,
Citindu-l, mă inundă iar eresuri,
Că-mi vine să mă mut și eu la sat
Și să mă pun pe așternut de versuri;

Să pun în cartea vieții câte-un semn
Cu pasărea cea dulce-a tinereții,
Dar și ventuze pe-un picior de lemn
Cu mult umor, așa cum fac juveții;

Să scriu de porci și chiar despre găini,
De coțofană, vulpe sau de cioară
Și mai ales de câinii din vecini
Ce dau concert în fiecare seară.

Și când idei nu mai sosesc din larg
Și nici de inspirație n-am semne,
Să ies în fața casei și să sparg
Încă vreo patru metri cubi de lemne;

Iar când ne strângem vinerea la club
Aș da și eu o replică hazlie
Confraților ce au semnat pe sub
Vreun catren marcat de ironie,

Jeanet și Robu, Gigea, Burdușel,
Nelu Vasile, Radu sau Dobreanu,
Ar apărea semeți ca din rastel
Mai nărăvași ca Any Drăgoianu,

M-ar asalta cu poante și idei,
Având cu toții spada ascuțită
Și poate l-aș chema și pe Ursei
Să nu m-aleg cu pielea ciuruită.

Dar, din păcate, viața de oraș,
Cu internet și mall îmi schimbă planul,
Mă ține arestat ca pe-un ocnaș
La fiecare pas smulgându-mi banul.

De-aceea las deoparte acest eres
Cu bogății de liniște și soare
Și plin de plictiseală și de stres
O să mă-ntorc la mine la dosare.

Și n-aș putea, maestre, să-mi închei
Discursul despre carte sau visarea,
Fără să-ți spun c-aștept cu mult teme
Să ne uimești la fel cu următoarea!

poezie satirică de din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dragostea din tei

Nu știu pe ce pun mâna mai întâi,
Nesiguranța vrea să mă domine,
Zadarnic iau din whisky vitamine,
Dacă nu pun în el niște lămâi.

Cum n-am, în jur, pe nimeni să-mi lumine,
Rămas pe lume fără căpătâi,
Mă-ntorc mereu la dragostea dintâi:
M-am regăsit, ce dor mi-era de mine!

Acum sunt calm și nu mai am probleme,
Iar dacă-mi vine, rar, câte un gând
S-aprind în suflet, poeziei, gustul,

Stați liniștiți, n-aveți de ceteme!
Ies în oraș, așa, din când în când
Și-i șterg, pios, lui Eminescu, bustul.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Epistolă aproapelui meu

Cuvintele-mi ascund o dramă care,
Atât m-a mutilat, de-am adormit...
N-am vrut să-mi mai văd sufletul cum moare,
Din mult prea multă viață ce-a simțit.

M-ascultă numai noaptea cum mă scriu,
Iar luna îmi zâmbește ca o fecioară...
Ce mult am plâns, nici eu nu mai știu,
Și nici n-aș vrea, căci aș fi amară.

Melodii din mine ies necontenit,
Și mă sorb aievea șoaptele nebune...
Trăiesc și energic, dar și amorțit,
În bataia vieții fără prinți și zâne.

Mileniul cântă vocea-mi care nu mai tace,
Și nici măcar nu mă aud...
Încă mă vezi mică și tare îți mai place,
Dar, ochii mei vorbesc despre azur.

O lampă învechită stă de strajă,
Lumina ei îmiun vers de vis...
regăsesc pe a iubirii plajă,
Unde te-ajung din urmă, din abis.

Acolo sunt unde vreau... cu tine.
Cuvintele ascund ce vreau să spun...
Și tot cu ele exprim pe mine,
Dar n-ai le ghicești nicicum.

Asta-i baladă fără vers și fără rimă,
Scrisoarea marilor trăiri poeticești...
N-o să pricepi ce zic de nu ai stimă,
Pentru acei care te-nvață trăiești.

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

* * *

30.09.1996

Seară.
Nu voi mai vorbi despre neguri.
Voi nota doar că am meditat și azi
dacă să-i spun sau nu,
că m-a înțepat de câteva ori,
aș putea spune că m-a întărâtat,
dar nu i-am răspuns,
nu i-am spus că-mi amintește de cineva
știut de zece ani.
În octombrie se vor împlini.
dusesem pe întâi, secretara
m-a chemat peste o săptămână,
când am venit și am fost acceptat.
Deci pe 9 octombrie, probabil, mi-am
început, îmi începusem cursurile
în clasa a unsprezecea.
Oi fi văzut-o din prima zi?
Se pare că nu, oricum în următoarele,
foarte repede...
Nu-mi propun nimic deosebit,
dar versurile astea chiar nu-s versuri
vreau să fac versuri sau jurnal
sau să-mi notez ceva indiferent ce
cum să continui
la aparat cântă,
mâncarea așteaptă fie făcută,
dar trebuie continui.
Încerc să-l citesc pe Mircea Ivănescu.
Desigur, fiecare are locul său în lume,
modul său de expresie, dar
ce este arta
încă n-am aflat.
Dacă nu am ceva de spus...
Lumii m-am arătat,
dar lumii nu-i pasă de mine,
dar ce-i pasă lumii de mine.
Oh, când voi fi mulțumit de mine
mi-am tras la sorț cine-mi
va fi nevastă, pe cine trebuie
să mă concentrez; din trei.
a rămas cea mai veche
pe care-o știu de zece ani.

poezie de (1996)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Privind coperta cărții "Un ficior de plai" de Laurian Ionică

Câte drugi ai în lădiță,
Dragul meu ficior de plai!
Ce femeie sau fetiță
N-a vrea un porumb să-i dai?

Sus, văd un obraz subțire
Și-un păr alb de amintire,
Jos de tot, mi se arată
Două rădăcini de-odată.

La mijloc, ții se vadă
balaurul din ladă,
La nevoie, dacă-i, are,
Capete... nevoie mare.

Tot cenaclul vede bine,
După o numărătoare,
Că ți-ai pus drugile bine:
Una pentru fiecare.

Când îți vom vedea lădița,
Eu și Gigea și Dobreanu,
Vom fugi la Perinița,
rămâi cu Drăgoianu...

Ce, la trup fiind frumoasă,
Iar la scris prodigioasă,
Pentru orice drugă-n parte,
Va mai publica o carte!

poezie satirică de din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E trist când ajungi faci lucruri doar ca să vadă alții ce viață frumoasă ai. Când îți pozezi mâncarea, când nu intri în piscină fără o poză, când nu te faci mort în club fără sa faci un live în care crezi ești funny, când te duci la bibliotecă fără pui un status despre ce carte citești. Oh, scuze de ultima parte, luase somnul scriind. Când o să-ți dai seama că viața se poate opri oricând, o să întelegi și că scopul ar trebui fie unul personal: te bucuri de fiecare clipă și să te simți bine. TU, pentru TINE. Amintirile și trăirile cele mai frumoase nu sunt nici în poze, nici în hârtii, nici pe buzele altora. Sunt în capul tău. Sau în sufletul tău. Și stii ce e tare?! Că de acolo poți le dai play și să le accesezi oricând. Chiar dacă n-ai baterie la telefon sau chiar daca se închide facebookul. Cea mai bună zi din viața ta este aceea în care decizi că viața îți aparține!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Legea ca o umbrelă

Băi frate, câtă minte! E de luat aminte,
tare-i merge bine! O ține și la mine
Și, peste-o vreme, poate, mai dând un pic din coate,
Voi publica o carte. mor eu! Să n-am parte!

sunt și legi utile ce scad treizeci de zile
Din anii de-nchisoare și, nu că mă dau mare,
Cu-atâția bani –purcoaie– pot umple o lădoaie
Cu cărți -ce tura-vura!- să-mi poarte semnătura.

Ști'nțifice, măi, tată, de mare judecată,
Dar nu din aia care m-a dus la închisoare,
Că am crezut-o țâncă, dar aia a fost stâncă
Și n-a vrut să ia banu'. E mult de-atunci, e anu'.

Așa că dau anunțul: "Scriu carte cu denunțul
Acelora pe care i-am uns pân' la cel mare"
Mai scriu și de onorul de care scriitorul
aibă și el parte, că-mi scrie... de departe.

Da ce aș sta în ploaie, când pot să am o claie
De cărți, iar faimă, tată, destulă, fi'ndcă, iată
De-o vreme, cine scrie, chiar de e-n pușcărie,
E scriitor și vinde, căci proști sunt... cât cuprinde.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cronică rimată la volumul "Cu săbiile încrucișate" al doamnei Any Drăgoianu

Din săbiile ei încrucișate
Cu adversarii secerați pe drum
Din biruința cu lejeritate
Mai scoase Drăgoianu un volum.

Dibace, cum o știm pe autoare
Atrase-n cursă, să nu-i zic măcel,
Confrați seduși de-un zâmbet de favoare
Îngenuncheați de dânsa în duel.

Vicleană precum vulpea de pradă,
Ea își fixă și puncte de reper:
Întinse adversarilor o spadă
Triindu-i pe profesii și pe fler.

Îl luă întâi pe Coge în fandări
Într-un turnir cu martori pe măsură
Și-l surclasă, chiar fără eșuări,
avocații dau mai mult din gură.

Pe loc secund înscriși ca obțiune
Sunt Nelu și Dobreanu pe răboj
Acești magnifici nu o vor răpune
Fiind amândoi chiar de la ea din Gorj.

Pe Groza, Any să-și atingă scopul
Nu l-a băgat în carte la prolog
omul ăsta dă cu târnăcopul
Fiind de meserie geolog.

Și totuși, s-o felicit sunt acel
Ce ar urma-o-n confruntări ca orbu'
De vreme ce n-o sperie-n duel
Nici, chiar, apocalipsele lui Robu.
Sunt și-ntrebări puțin mai neplăcute
Cu gelozie și păreri de rău:
Cum de-a găsit în lungile-i dispute
Pe dl Ion Mitică din Buzău?

E nefirească setea de izbândă
Când vrei reduta sus pe parapet
Așa că Drăgoianu stând la pândă
Găsi Mitici destui pe internet.

Iar eu ce-i mai scriam câte-o poemă
Punând în vers, prinosuri de frumos,
Mă las învins de sabie cu teamă
Și sângerez al dracu de gelos.

poezie satirică de
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Valeriu Cercel

Halloween

Îmi dă prin cap anul acesta
De-așa scumpete-n prăvălii,
Să-mi iau costum, le fac festa,
Să-i sperii și eu pe copii;

Când vor veni de Halloween
S-apar în fața lor mascat,
Să-i vad cum fug și nu mai vin,
Trei nopți facă pipi-n pat ;

Dar ce costum i-ar îngrozi?!
Copiii azi, fără tromboane,
Mascat în drac, vampir, ce-o fi,
Nu scap pân' nu le dau bomboane,

Ce Baba-cloanța! Te joci, frate?!
Dracula poartă azi scufiță (!)
Astea-s povești de ei fumate
Din primul an de grădiniță,

Căci zilnic, la televizor,
Privind a' lumii tragedii,
N-am să găsesc nici de-am să mor
Costum să-i sperii pe copii...

S-apar ca Sadam Hussein,
Ar râde-n hohote de mine,
Sau Gheorghe Bush, cu-n M sixteen,
M-ar lua de fraier... ce rușine!

Ori gândesc, plin de frisoane,
În Michael Jackson cum mi-ar sta...
Mai bine le voi da bomboane,
Eu... greu pot decolora...

M-ar aranja-n Robert Mugabe...
Doar chestia aia, bat-o vina (!)
Nu-i ca a lui, mi-au spus trei babe
Până acum că-i.... made-n China...

Poate-n Madonna, , parol!
Cu fața ei i-aș termina...
Nu ține, că la trupu-mi gol
Vreun câine mi-e va turba ;

Nici în Celline Dion mascat,
Cum sunt tenor, eu, irlandez,
Cântând, ajung iar arestat
Învinuit c-o plagiez....

Într-un bancher ce a speriat
Lovelele din bănci prin lume (?!)
Mai bine nu, de-s confundat
Femeile vor face spume,

Și nici să fiu plătit măcar
N-aș apărea ca cerșetor,
Vor crede că-s parlamentar
Sau cel puțin vreun senator....

Ca matelot, nu am chelie,
În doctor nu, pe ei am boală....
Ce-ar fi s-apar ca o stafie
Pe criza asta mondială (?!)...

I-aștept diseară ca să vină,
Fără bomboane, curajos,
Le-arăt chitanța de benzină
Și buzunarele pe dos!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Azi cu moartea joc o carte

Azi cu moartea joc o carte,
Miză pun a mea viață,
De ea pierde eu am parte
De un mai lung fir de ață.

De voi pierde nu îmi pasă,
Viața mea s-a dus de mult,
Le fac lacrimilor casă
Într-un suflet plin de tumult.

Moartea-i principesa nopții,
Ea decide când și cum,
Va închide cursul vieții,
Peste ani sau chiar acum!

poezie de (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate ai zâmbit...

poate ai zâmbit sau poate nu,
pe fața ta se vede, îngândurare,
din ochi fulgeri cu un gând,
aș vrea să îl citesc. Ce spune oare?

în brațe te-am umplut de flori,
nu-s pentru tine și mă doare,
dar știu că-mi mulțumești de mii de ori,
zâmbet vor aduce și nu ți-e oarecare

aș vrea să pot mai mult să-nfăptuiesc,
și printre mult, privirea-mi arzătoare,
aș vrea cu faptele să-ți ocrotesc,
tot ce-ți lovește sufletul cu întristare

sunt simplu om și am putere,
atât cât Dumnezeu va vrea,
să-mi dăruiască fără eu a cere,
pot să-ți luminez drumul ca stea

iartă și din când în când mă ceartă,
așa eu simt, ce mult te mai iubesc,
așa voi ști de îmi greșești vreodată,
că am puterea te iert, mai mult să te doresc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În fața neputinței

Lacom îmi este gândul, să nu mai zic de poftă...
Dar, din păcate, tu nici măcar n-ai habar
Că-n inimă și suflet eu ți-am făcut altar,
Unde mereu rog, să mi te am în faptă!

Râvnesc ca un nebun la tot ceea ce-nsemni,
Dar, din păcate, teama mă ține la distanță...
De câte ori n-am vrut îți spun totu'-n față,
Să fac să se grăbească acele rugăciuni...

Dar parcă-i un blestem, nu pot să nu mă tem
ai putea să-mi spui: "Ascultă, dragul meu,
Iubesc pe-altcineva, îmi pare rău, dar eu
Nu aș putea să-ți fiu mai mult decât poem!"

Nenorocită teamă, parcă n-ar fi de-ajuns
, pe nepusă masă, în suflet mi-ai pătruns...
Acum, mai port și grija cumplitului răspuns,
Pe care mintea mea nu-l poate ține ascuns.

Și nu e de mirare, căci ar fi mult mai rău
se întâmple astfel, pleci din visul meu,
știu tu și eu, tot ce-am sperat mereu,
Nu este cu putință. Singur mi-aș fi călău.

E visul prea frumos, pentru-a risca să-l pierd.
Sunt ani de când în el speranțe investesc...
Atâția ani de când din el tot hrănesc.
Ceea ce simt e demn de cântul unui bard!

Păcat că nu e nimeni, care să mă-nțeleagă...
Să-mi înțeleagă lupta și cât de grea e ea,
Ce-nseamnă iubești fără poți avea
În fața neputinței nici cea mai mică vlagă.

Acesta-s eu, iubito... Nu joc de-a iubirea.
Și tocmai de aceea n-aș vrea s-o risipesc:
Pentru știu ce am în dar să-ți dăruiesc!
N-aș vrea să-mi irosesc, zadarnic nemurirea.

poezie de din Începuturi (11 martie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

V-am trimis curând o carte

V-am trimis curând o carte
Și smerit aștept răspuns
Care nu a mai ajuns
Nici întreg și, nici în parte

Dar maestre, nu se poate
Orice simplă uzurpare
De prestigiu, nu mai are
Circumstanțele ei, toate

Și mă-ncarc atunci de vina
C-am pus mâna pe condei
Supărându-i pe ahei
Și oprind în geam, lumina

Vă eliberez de facto
Admițând fără efort
speranța din acont
Valorează cât exact, o

Deziluzie sau pistă
Care n-a ajuns la artă
Casa cu fereastra spartă,
Poate nici nu mai există

Vine timpul și se duce
Fără nici o remușcare
Numai nouă ni se pare,
punem la toate cruce

Bate vântul în ferestre
Și mă-ntreabă: Îi dau voie
Ca strige el, Ahoe,
Și-apoi: Salutări, maestre?!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pescarul

Pescarul se scoală cu noaptea-n cap,
Când toți ai casei mai dorm în patul cald,
Și-și scoate pâinea cea de toate zilele
Din adâncul mării vălurite, de smarald.

Stranie viață are, o jumătate pe pământ,
Iar cealaltă plutind pe apele saline –
El nu-i nici pește, dar nici chiar om nu este,
Așa ca dumneavoastră sau ca mine.

Pescarul are ochii cumva altfel;
Ei te privesc ciudat și parcă de departe,
Ca și cum ar fi văzut atâtea lucruri
Înfricoșătoare și de mirare foarte.

Ei sunt ca marea în zilele cu ceaț㠖
Nici gri-oțel, dar nici albaștri peste poate;
Sunt ca incredibilele-i povești pe care ni le spune,
Nu chiar, dar – cine știe – poate-adevărate.

Cunoaște-atâtea despre nave și curenți,
Despre nori și vânt, ghinioane și deochi!
Dar când îi vorbesc despre lucruri din oraș,
Strâmbă din nas și-mi face semn din ochi...

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Maestrului Nicomah, la vol. "Genoveva de trabant", lansat la Craiova

vii, maestre, iar la noi
Când alt volum va fi să scoți,
De vrei ca să ne faci eroi,
Aici ne vei găsi pe toți.

Te așteptăm, se înțelege,
Dacă picioarele te țin,
Primindu-te ca pe un rege,
doar la noi ești membru plin.

În inspirații de ai parte
De dame emanând parfumuri
scrii iar carte după carte
Și să ne ții mereu pe drumuri.

Cum suntem pricepuți la glume,
Câte-un volum dacă ne lași,
Vom face-aprecieri postume
Ca și la marii-naintași.

Apreciind, câte-olecuță,
Din operă, pe cât putem,
Nu îți vom da vreo butelcuță,
Însă din palme tot bătem.

La Botar, ca-ntre vechi confrați
Felicitarea de rigoare,
De-a fi venit din Romanați
Cu-n spirit de-o așa valoare.

poezie de din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste mine a venit toamna...

iubito, peste mine a venit toamna,
cu tot alaiul ei, cu toată gama
de melodii prea triste și îngândurate,
iubito, ploaia ei de frunze ne desparte
și unde ești iubito? ești departe...

la fel ca pomii când își pierd verdeața
pe chipul meu sunt riduri dimineața,
mai trag de timp, întind la maxim ața,
deschid larg ochii să-mi gonească ceața
și deapăn printre gânduri toată viața

atât mai fac, iubito și mai scriu,
un rând aștern din visul meu pustiu,
el îmi zâmbește, este amărui,
îmi amintesc pe versuri cum te știu,
cu râsul tău mereu, mereu, zglobiu

și toamna cea din mine mă apasă,
îmi cocoșează trupul, cui îi pasă?
sunt prins de boala ei ca într-o plasă,
îmi cade câte-un fir de păr, dar lasă,
tu cum mai ești? erai cea mai frumoasă

mai am o prietenă, o știi de-atâta vreme,
cafeaua dimineților eterne,
cu ea îmi aranjez atâtea teme,
rămase de azi- noapte printre gene
și-mi simt picioarele cum dor, sunt semne...

și mă gândesc la tine mai tot timpul,
te mai iubesc știi, îți chem în vise chipul
iar când sunt treaz cotropește gândul
c-o întrebare ce nu-i știu răspunsul
ce ne-a gonit de noi lăsându-mi plânsul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cronică rimată la "Divertisment de weekend" de Constantin Preda

Acum când gândul, practic ne duce către crame
Amicul nostru Preda lansează epirame,
Când nori brăzdează cerul și prind de ploaie semne,
Când mintea ni se duce doar la cărbuni și lemne,
Când gogonele, morcovi, ardei umpluți cu varză
În zilele de toamnă, din zori ne captivează,
Nevestele-n jăratic când vinetele coc,
Profesorul de mate mai scoate un Sudok,
Planificând lansarea, vin m-a implorat,
Dar eu cu politețe și fin l-am refuzat,
Spunându-i să aștepte ca să culegem via,
Că la-nceput de toamnă aceasta-i ierarhia,
El mi-a răspuns cu-o voce venind de mai departe,
până fierbe mustul, el mai scoate-o carte.
Atunci distinsei doamne i-am dat un telefon,
Să-mi spună dacă are mici tulburări de somn,
De vreme ce compune cu-atâta frenezie
Culegeri de probleme, sudok și poezie?
Mi-a spus că-n miez de noapte, sculându-se din pat
L-a bănuit merge la vreo amantă-n sat,
El are somnul plin de vise și idei,
Dar cred merge noaptea umblând pe la femei,
scol, îmi iau capotul, crezând că am noroc,
Dar îl găsesc în living, în brațe cu-un sudok,
Îl modela cu ochii triști și duși,
Parcă ținea în brațe Coloana lui Brâncuși
Și l-am lăsat în pace, chiar de mereu se scoală,
Fiind prea mulțumită soțul nu mă-nșeală.

Acest volum minuscul de vă interesează,
Nu-i singura lui carte pe care o lansează
Și-a luat atâtea zile și pixul și poșeta,
scrie despre Sucă și despre nașa Veta,
Neliniștit cum este, c-așa-i fu datul sorții,
A mers la Amza Pellea, ca să-i dezgroape morții,
Trudi cu sârguință, făcu atâtea valuri,
Primind și bani și premii l-atâtea festivaluri...
Sfidând comoditatea atâtor învățați,
A scris monografia comunei Afumați,
Dictată după neamuri în spiritul dreptății,
De zici după grosime că-i Biblia cetății,
Cu-atât mai mult cu cât în centru la bufet
Stă cu toiagu-n mână un Moise ca profet...
Mi-a spus la expo astăzi o supraveghetoare
domn profesor Preda e meșter la covoare.
Ducându-mă cu gândul, desigur, mai departe,
L-am bănuit pe Preda, va mai scoate-o carte
Despre război și ițe, cu spată și mosor,
Pe care va lansa-o în anul viitor.
O interlocutoare mi-a dat o altă veste
scriitorul nostru e implicat la țeste
Și că mergând la dânsul, cu jenă au întrebat
Despre compușii care se pun la frământat
Și le-ar fi spus maestrul celor îmbrobodite
Despre pământ și pleavă și paie mărunțite
Ce bănuiesc acuma, desigur nu-i poveste,
va lansa o carte despre călcar de țeste...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Încurajările unui viitor bunic

Fetița mea așteaptă un copil
Și-aș vrea să-i spun de-acum, ca ea știe
-s bucuros de asta și doresc
Să-l țin în brațe când e mic, fragil,
De va dori să mi-l aducă mie
Pe nepoțel să-l cresc.

Sugar fiind, va sta-n pătuț frumos,
Legat, normal, căci eu n-aș vrea să cadă,
capete cumva vreun handicap,
Că și eu am căzut, dar, norocos,
Am doar un semn ce-i singura dovadă
sunt căzut în cap.

Ea o să-și vadă de serviciul ei,
O știu cum e: și ea, ca orice mamă,
Iar laptele, mai știu cum l-am tot dat
Cu biberonul la copiii mei:
Nu s-a-ntâmplat nicând fie-o dramă
De-a fost puțin stricat.

Am să-l răsfăț, am să mă port frumos,
Îl voi plimba în zilele senine,
Dar știu toți copiii sunt zvârlugi;
De va cădea suzeta lui pe jos,
Am să o curăț cum știu eu mai bine:
O frec ușor de blugi.

Pe-acasă îl mai las și pe covor,
Și-o să-i mai dau și câte-un colț de pâine,
Chiar de nu-mi place frimituri s-adun,
Îl țin curat, dar nu prea omor,
Și îi mai scutur părul scurt de câine,
De Paști și de Crăciun.

Promit ca, dimineața, la cafea,
stea sub masă ori mai bine-afară,
dimineața sunt cam indispus
Și n-aș putea, oricât de mult aș vrea
beau cafeaua fără o țigară
Iar fumu' n-o ia-n sus.

Ne vom plimba pe-afară mai târziu,
Când va mai crește, am să-l las la joacă,
Va fi murdar, dar n-am să-l cicălesc,
Voi încerca și doctor îi fiu
Și, pentru orice boală îl atacă,
Eu am să i-l călesc.

Aș vrea să merg acum la fata mea
Căci ea, curând, o să devină mamă
Vreau s-o ajut, dar liniștitu-mi trai
Îmi spune: "Stai acasă, vine ea!"
Și-acum închei, dorindu-i: "Fără teamă!
Încredere ai!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Odă la o pană

moto: Model de carte
Model de carte
Mintea lui a mers prea departe
uit, te contemplu,
Te dau exemplu
Cum nu trebuie scrisă o carte
-------

Pană, să nu cazi în pană
Că-mi dezafectezi moralul
Străduința mea e vană
Și mă ceartă caporalul

' tu ăla fără carte
Ce te crezi cu capul mare
Vino-ncoace: șapte arte
Nicăieri nu-s de vânzare!

Inspirația sau muza
Și pe care pun temei
Suflă dintr-odată spuza
Când nu faci eu ele, trei

te duci și vântul bate
Ți se șterg în urmă pașii
Și nu are ce-i abate
De pe caii lor, apașii

Ori cu pix, ori cu stilou
Fierbințeala unei febre
Lasă-n urmă un ecou
În statistici sau algebre;

Dacă refuzi subtilă
Moare-n fașă, Excelență
Orice urmă de idilă
Dacă n-are coerență

Pană, pană fără service
Dacă-mi afectezi moralul
Mai bine-l reneg pe Elvis,
Și-mi înfrunt iar caporalul!

poezie de din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Shiraz

oamenii obișnuiau intre în viața mea și să-mi spună
le plac cine știe ce cărți clasice sau că
nu-și mai amintesc titlurile sau, în loc de cărți, îmi spuneau
le plac filme precum star wars sau nașul sau altele
plictisitoare

probabil că din acest motiv toți au rămas blocați într-un trecut forever
poate că acesta e motivul pentru care toate contururile lor se estompează odată cu atâția
și atâția ani

apoi ai venit tu și mi-ai povestit despre cartea aceea din toate timpurile apoi eu am mers pe străzi și-am mers gândindu-mă în ce fel
conturul tău e plin de aceste cuvinte, gândindu-
cum ar putea fi un om, un bărbat a cărui carte preferată e aceea care începe cu
oglinzile sunt umplute cu oameni

atunci ți-am spus, imaginează-ți toate acele oglindiri ale tuturor acelor oameni
privindu-te, iar tu
privind la alții străini
tu cel rămas în interiorul atâtor și atâtor oglinzi
din cine știe ce locuri uitate
apoi imaginează-ți o carte întreagă despre acei oameni

o carte despre noi

de ceva vreme îmi plăcea cuvântul muntazir
în urdu înseamnă cel care așteaptă

apoi ai venit tu și a început să îmi placă numele tău
apoi am aflat numele tău
înseamnă cel care aduce lumina

iar acesta e primul poem pentru tine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Cartea

sparg azi oale și ulcele
ce să fac acum cu ele
sparg și gânduri
sparg de toate
ce să fac cu ele sparte
poate plec în altă parte
de ai carte
nu ai parte
doar tristeți și lacrimi toate
adun cioburi
printre cioburi
de prin vatră adunate
viața calcă trist pe ele
noaptea desenează gânduri
din dureri, tristeți, amurguri
curg și lacrimi
curg de toate
printre cioburi și ulcele
ce să fac în altă parte
scriu o carte despre toate
se mai poate...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook