Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Nistor ajunse la ușa casei și nu mai ezită; sună. După cum se aștepta, la acea oră îi răspunse domnul Gigi Cristescu, echipat de culcare, într-o pijama subțirică de vară, încălțat în papuci de casă. Îl salută respectuos, cerându-și scuze pentru ora târzie la care se înfățișa. Iat-o și pe Adela; veselă, venea zglobie spre lungan. Își luase la repezeală pe ea un tricou și pantaloni scurți, însă tot arăta minunat. În urma ei pășea doamna Manuela. Lunganul încercă și el să se bucure, deși nu-i venea; o îmbrățișă însă și el ușor, delicat, doar pentru câteva clipe. Știindu-se însă privit, mai ales de tatăl ei, se îndepărtă rapid de ea, nu foarte mult. Și ieșiră amândoi din casă, ținându-se de mână. Înaintară tăcuți pe alee, spre bancă. Domnul Gigi Cristescu nu renunță la a-i urmări discret cu privirea, din casă, deși întunericul îi zădărnicea oarecum această acțiune. Nistor și Adela se așezară pe bancă; Brutus se lungi alături, pe iarba moale, frumos nivelată.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Ușa casei se deschise, iar după ce Nistor îi ură "noapte bună", Adela se îndreptă grăbită spre camera ei, pentru a nu fi nevoită să-și înfrunte părinții, le dea explicații. Lunganul îi salută respectuos pe soții Cristescu, care nu-i reproșară nimic (spre uimirea lui, nici măcar domnul Gigi), apoi se retrase; trecuse de miezul nopții. Ușa casei se închise, iar după ce-i lăsă lui Brutus încă vreo câțiva biscuiți dulci și moi, care-i plăceau tare mult dulăului, Nistor ieși din curte.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lunganul și Adela porniră apoi spre poartă, pe aleea asfaltată; de o parte și de alta a aleii se întindeau rânduri de flori. Nistor le privi "de sus". Erau frumoase florile, mirositoare, cu petale colorate... Dar mult mai frumoasă decât ele era Adela, tânără, blondă, înaltă, iar în acel moment se afla chiar lângă el. Și o ținea de mână, deși era convins că tatăl ei, domnul Gigi Cristescu îi privea atent din casă, de după perdea. Și ce dacă îi privea? Nu conta acest amănunt, doar nu va ieși din casă pentru a-i reproșa ceva; nici n-ar avea ce... Iată că tatăl adolescentei nici nu-i deranjă, chiar dacă-i urmărea atent cu privirea, într-adevăr, din casă, după cum bănuise lunganul. Acum însă, cei doi tineri erau deja afară, la poartă, ieșiseră din curte. Era o zi frumoasă de vară, cu cer senin, evident, călduroasă, tocmai de aceea Adela se îmbrăcase lejer. "De ce oare tocmai în albastru?" părea a se întreba în gând geograful. Adela privi visătoare steagurile ce împodobeau strada.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Înainte de a porni spre casă, Nis își privi ca fermecat prietena și se opri; în minte îi stăruia gândul că peste doar șase zile va pleca în misiune, iar după aceea nu va mai avea ocazia s-o vadă deloc în următorii, cel puțin 13 ani. Gândul acesta îl determină s-o îmbrățișeze și pentru prima oară de când o cunoștea, o sărută, nu pe obraji sau pe frunte, cum proceda de obicei, ci pe gură, pe buzele acelea adolescentine, fragede, ademenitoare. Adela părea surprinsă, poate chiar ușor șocată, intrigată de gestul lui neașteptat, dar nu protestă în nici un fel. Din casă, domnul Gigi Cristescu, deși afară era întuneric, pricepu ce se întâmplase, iar primul impuls fu acela de a ieși, spre a-l certa pe lungan pentru îndrăzneala lui, însă doamna Manuela, soția sa, îl opri. După câteva clipe, Nistor se îndepărtă puțin de adolescentă, privind-o încurcat; nu venise cu intenția de a o săruta.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Înainte însă de a se repezi spre ușa de la intrare, se schimbă totuși de uniforma-i albastră; de abia după aceea ieși val-vârtej din casă. Cei doi body-guarzi erau încă la poartă; urcă în mașina lor. Nu-l întrebară decât unde -l ducă și porniră fără a comenta; cunoșteau drumul, doar tot ei îl mai aduseseră pe lungan de vreo câteva ori în zonă. Opriră deci exact în dreptul casei familiei Cristescu. Doar Nistor coborî. Intră grăbit pe poartă, pe alee mergând la fel de repede. Nu trecu însă pe lângă Brutus fără a-l lipsi pe dulău de biscuiții moi și dulci. Sună hotărât la ușă, sperând să-i deschidă Adela; de abia aștepta s-o vadă. În prag însă apăru chipul plăcut al doamnei Manuela, mama Adelei.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Semn bun; domnul Gigi Cristescu îl invita intre, ceea ce, presupuse geograful, putea semnifica faptul că dânsul nu era supărat după ceea ce văzuse ultima oară, când geograful o sărutase pe fiica dumnealui, adolescenta Adela... Domnul Cristescu era amabil?! Nistor se încruntă; s-ar fi așteptat la o cu totul alt fel de reacție din partea dânsului... Intră totuși, de moment ce ambii soți îl invitaseră insistent. Doamna Manuela se îndreptă spre bucătărie, de unde se întoarse cu un platou plin de prăjiturele proaspete, cu un miros aromat, îmbietor, care-l corupse imediat pe lungan; luă, într-adevăr, vreo câteva. Și totuși, nu foarte multe... Îngândurat, le mestecă leneș, de parcă pentru a le mânca era nevoit depună un efort prea mare. În realitate, nu lenea era motivul lui. Lunganul își luă rămas bun de la părinții Adelei și porni spre ieșire; ar mai fi rămas el în așteptarea adolescentei, însă era destul de târziu. În plus, cine știa la ce oră s-ar fi întors Adela acasă?! Iar mașina body-guarzilor porni îndărăt, spre casa familiei Harris...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor își ridică din nou privirea spre Adela. Până în acel moment, nici măcar nu remarcase cum era îmbrăcată. Era vară, era cald, nici un vânticel nu tulbura liniștea din jur... Evident, Adela, ca mai toate adolescentele de vârsta ei, era îmbrăcată modern, dar destul de sumar, provocator; și totuși, nu indecent. Nu i-ar fi permis tatăl ei, domnul Gigi Cristescu, un om destul de exigent, mai ales cu fiica lui. Dar era frumoasă, cu bluzica strâmtă, subțirică, ușor decoltată... Era înaltă și subțirică, dar nu prea subțirică; avea un trup de invidiat, sau doar așa i se părea lui Nistor, adică sublim! Și părul blond, lung, natural, parțial strâns la spate, ochii albaștri, cu mutrișoara ei de copilă... Cum n-o placă? Era minunată! Fermecătoare... Dar el va pleca, ea va rămâne... Ce dificil! Chiar cu toată promisiunea ei că-l va aștepta.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

După miezul nopții, Alex zări parcă faptul că body-guarzii plecaseră din fața casei sale. Pentru a se încredința că nu se înșeală, încălță rapid o pereche de papuci și ieși în curte, verifice. Noapte senină, cer înstelat, aer răcoros, temperatură plăcută... Deși negură, își dădu rapid seama că, într-adevăr, body-guarzii plecaseră, nu mai erau acolo. Reintră în casă doar pentru a se încălța în adidași; în rest, era numai bine îmbrăcat pentru o scurtă plimbare, nu foarte departe de casă: în blugi și tricou. Tatăl său, domnul Radu-Emanuel, care nu adormise până la acea oră, îl simți mișcându-se, deși el se străduise să nu facă zgomot și se apropie de el.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ca să nu pară prea nerăbdător, lunganul nu plecă de acasă înainte de ora 10.00; această oră i se părea potrivită pentru o vizită la Adela. Nu era nici prea devreme, nici prea târziu, ci numai bine, deci, nu va deranja pe nimeni la ora aceea. Casa adolescentei nu era situată foarte departe de locuința geografului. Totuși, din motive lesne de înțeles, Nistor preferă taxiul mersului pe jos. Normal, după cum începuse să se obișnuiască, taximetristul îl recunoscu și-i solicită autografe. Lunganul nu-l refuză; mâzgăli rapid ceva cu scrisul său indescifrabil, iar șoferul fu mulțumit. Ajunși în dreptul casei familiei Cristescu, taxiul opri. Lunganul coborî, fără a fi plătit; nu că n-ar fi avut bani, însă șoferul refuză categoric, nedorind accepte bani de la lungan. Eh; și?! Îi rămâneau mai mulți pentru dulciuri...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Pentru Nis, geograful cel înalt, activitatea acelei zile era foarte clară: se rezuma, în marea majoritate a timpului, la o nouă ședință foto, acasă la prietena lui, Adela Cristescu, de data aceasta el – în uniformă, deși de acasă plecase în haine particulare, își luase totuși uniforma, după cum promisese, într-un rucsac, umplut, pe lângă aceasta, bineînțeles, cu foarte multe dulciuri, acestea fiind, ca de obicei, nelipsite lunganului. Nistor se distră destul de bine în acea zi, încercând uite de refuzul adolescentei de a-i însoți în misiunea lor spre planeta Proxima; era cam greu însă... Părinții Adelei îl priveau îngăduitori, ba chiar cu admirație; Nistor era un băiat bun; puțin cam prea înalt, însă parcă i se potrivea această înălțime. 2,18 m... Cine și l-ar mai fi putut imagina pe geograf mai scund? Nimeni! Pentru că toți se obișnuiseră cu el astfel; când îi rosteau numele, imediat îl asociau cu imaginea aceasta, caracteristică lui, de lungan inconfundabil...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Adela, vin părinții tăi!
Adela: Eh; și?!
Nistor: Păi... Nu vreau par prea îndrăzneț.
Adela: Însă eu vreau!
Nistor: Adela... Nebunatică mică...
Adela: Nu mai sunt mică!
Nistor: Ba da, ești...

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Amândoi parcurseră drumul pe alee până la ușa casei, unde sunară. În prag se iviră părinții adolescentei, ambii; nici unul nu-i reproșă nimic geografului. Doar fata intră în casă, lunganul îndreptându-se îngândurat spre poartă, după ce-i salutase respectuos, politicos, pe părinții Adelei; aceștia îl admirau pe tânărul cel înalt, aveau o părere bună despre el, amândoi, acum chiar și domnul Gigi Cristescu, tatăl adolescentei bălaie. În curând mașina celor doi body-guarzi porni pe străzile întunecate ale orașului spre casa geografului, unde îl așteptau părinții acestuia, tatăl lui, domnul Henry Harris și doamna Renata-Antoaneta Harris, mama lui. Se înnoptase deja. Pe fiecare stâlp, pe fiecare stradă, fluturau steaguri tricolore. O nouă zi se apropia de sfârșit; vineri, 15 iunie 2085. Elevii intraseră în vacanță, vacanța de vară, o perioadă pe care toți o îndrăgeau și sperau s-o petreacă într-un mod cât mai plăcut; șapte tineri aveau s-o petreacă pe aceasta și încă multe altele care vor veni în următorii ani la bordul unei nave, într-o misiune spațială inedită, de lungă durată...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: Mai aveai de gând stai mult, Nis?
Nistor: Nu, dom' director. Însă nu cred c-am întârziat.
Traian: Nu. Ai ajuns la limită. Treci la locul tău, Nis!
Nistor: Sigur; dar înainte de asta, v-aș putea ruga ceva?
Traian: Spune!
Nistor: Vă rog, dacă aveți puțin timp, puteți trece -l salutați pe domnul Gigi Cristescu și familia dumnealui?
Traian: Familia Cristescu... Ei sunt prietenii tăi?
Nistor: Da.
Traian: Unde îi pot găsi?
Nistor: Acolo.
Traian: Bine. Am să-i salut.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Dar domnul Cristescu habar n-avea, iar Nistor nici măcar nu încercă să-i spună. Ieșiră în curte, toți patru, pentru a continua "ședința foto" afară, de astă dată alăturându-li-se și Brutus. Fiind afară, nu mai era nevoie de blitz; și ce bine! În ochi deja le sclipea insistent lumina aceea albă orbitoare, iar vederea li se împăienjenise; nici lui Brutus nu i-ar fi convenit albeața blitz-ului; așa însă, n-avură probleme cu el, era un câine foarte ascultător, mai alesdin când în când mai primea și câte o recompensă dulce de la Nistor. Iar "ședința foto" se prelungi până seara, când lunganul decise plece acasă, pentru a mai sta și cu părinții lui; promise că va reveni ziua următoare, cu uniforma lui albastră în rucsac...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Tot așa și la cinematograf, adică neplăcut. Nistor și Adela nu putură urmări în liniște filmul care rulase, unul destul de bun, judecând după titlu și distribuție; doar atât reușiseră înțeleagă și să rețină din întreg filmul: titlul și distribuția. În rest... Dacă reușiseră vadă vreo câteva secvențe, nici acelea întregi, era prea mult spus. Dacă la început cei din spatele lunganului păreau nemulțumiți și-i ceruseră să se aplece puțin, imediat ce-l recunoscuseră, începuse nebunia. Și mai greu se dovedi a părăsi cinematograful după terminarea filmului... Ce chin! Un chin continuu, până la ora 21.30, când se urcară rapid într-un taxi și ajunseră acasă la Adela; mai bine ar fi rămas acolo de la început. Stabiliră ca ziua următoare, duminică, să nu mai meargă nicăieri, rămână în casă; părea o variantă mai acceptabilă, chiar și împreună cu soții Cristescu, părinții Adelei (aceștia erau doar doi). Bineînțeles, tot Nistor va veni la Adela, fiind fără body-guarzi...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sosise și Adela, cu părinții ei. Nistor o privi admirativ pentru câteva clipe. Cum să nu-i placă?! Ea era oricum frumoasă! Acum era, într-adevăr, în albastru. Avea o bluzică subțirică, de vară, cu mâneci scurte și niște pantaloni lungi, albaștri, largi, evazați, dintr-un material care să n-o încălzească prea mult.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor o privi nostalgic: Adela era frumoasă! Îmbrăcată cu pantaloni scurți, un maieu de vară decoltat, fără spate, cu papuci de casă, părul lung, blond, desfăcut, ochii ei mari, albaștri, privirea ei vioaie, visătoare, de copilă... Și când se gândea că în curând el va pleca departe, pentru mult timp, iar ea va rămâne aici, acasă... Cum să nu se întristeze?! Ce păcat! Tocmai când își găsise și el o prietenă mai înaltă, cât de cât pe măsura lui, era nevoit s-o părăsească, contrar voinței lui. Ce-i drept, ea era mică, în privința vârstei, avea doar 16 ani, el – 22, dar asta nu era o problemă; o îndrăgise tare mult, putea aștepta câțiva ani, ca ea să crească. Acum însă totul se năruia din cauza misiunii acesteia, ivită pe neașteptate.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Adela: Unde mergem?
Nistor: Unde vrei tu; alege!
Adela: Hai în parc.
Nistor: Hai...
Adela: Cum vrei mergem? Pe jos sau cu taxiul?
Nistor: Cum dorești, sau cum crezi că ar fi mai bine. Desigur, pe jos, alături de tine, ar fi mult mai plăcut, doar e vară și e cald, dar există riscul de a fi descoperiți cu ușurință și nu vreau fim deranjați, deși... Uite, ar fi totuși o modalitate de a mă feri de curioși... Ce zici, acum, cu șapca asta, mai pot fi recunoscut?
Adela: Ah, Nis, nărodule... Pentru mai multă eficiență, trageți-o mai bine pe ochi!
Nistor: E mai bine așa?
Adela: Da. Dar ar putea fi și mai bine dacă ai reuși te faci mai scund.
Nistor: Mai scund? Mi-ar plăcea și mie, dacă s-ar putea, dar asta chiar e imposibil. Deci, rămâne varianta cu taxiul; bineînțeles, e mai rapid și mai sigur.
Adela: Atunci hai cu taxiul.
Nistor: Hai!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul se pregătea ia cuvântul, însă doar după ce va fi încetat imnul național, în timpul căruia se făcuse liniște, toți luând poziție de drepți. Înalt, cu capul aflat parcă deasupra tuturor, geograful cel lungan cercetă împrejurimile, căutând-o cu îngrijorare pe Adela, frumoasa lui prietenă, adolescenta cea bălaie; n-o zărea însă deloc, nici pe ea, nici pe părinții ei. Ce se întâmplase oare? De ce să nu fi venit? Își amintea doar perfect că-i dăduse Adelei o invitație, care ar fi scutit-o de orice piedici sau neplăceri (nu știa că Adela o pierduse, iar puștoaica de abia cu câteva clipe înainte de a pleca de acasă, în acea dimineață, remarcase acest lucru). Deși trist că nu reușea s-o zărească pe Adela, Nistor nu-și pierdu speranța; continua s-o caute cu privirea, poate totuși o va vedea (nu se putea ca ea să nu fi venit)... Însă oricât se străduia el, tot nu reușea s-o vadă. Iar în curând imnul național se termină. Prin urmare, directorul Institutului, domnul Traian Simionescu, luă cuvântul...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cu plicul în mână, Adela se ridică și ea de pe bancă. De emoție, nici nu sesiză că uitase acolo invitația pe care i-o dăduse lunganul; o adiere ușoară de vară o doborî pe jos și o îndepărtă. Dacă ar fi observat că n-o mai are și i-ar fi cerut alta, Nis i-ar fi dat; așa însă, adolescenta rămase fără invitație; era foarte puțin probabil ca ea și părinții ei să reușească intre în Institut astfel, fără invitație, în ziua lansării. Dar nici lunganul, nici Adela nu băgară de seamă că adolescenta bălaie pierduse invitația.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul reveni alături de cei șapte tineri, în timp ce familia Cristescu rămase în primul rând, cei trei fiind impresionați de prezența directorului și părând surprinși de tinerețea acestuia (dânsul era cu doar vreo câțiva ani mai mare decât domnul Gigi; 2-3 ani... ) Nistor se întreba dacă nu era oare o despărțire definitivă de Adela, deși el n-ar fi dorit fie; în minte îi răsună promisiunea adolescentei, o promisiune ciudată, care nu avea deloc efectul scontat, de a-l liniști...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce articole sunt în Wikipedia, deși nu te-ai aștepta? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!