Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Dacă își va schimba sau nu această părere, Alex încă nu știa; rămânea de văzut. Deocamdată, i se părea antipatică, iar într-un top provizoriu al fetelor pe care le considera cam nesuferite, doctorița se situa pe locul 2, după domnișoara consilier Lia, care ocupa locul fruntaș, în urma acțiunii de a-l fi reclamat pe Lucian Comisiei Disciplinare. Și doar ele două i se păreau cam nesuferite, deci, aici se oprea lista lui Alex, pentru că n-avea nimic cu blonduța cea mititică Maria; ea era chiar foarte simpatică. Într-un timp, fusese și "Ucigașa" inclusă în acest top imaginat de Alex, când pe locul 1, apoi pe 2, după care pe 3, dar acum ieșise definitiv de pe această listă; "Ucigașa" devenise drăguță... Oare vor deveni și celelalte două, colegele lui, măcar suportabile, desființând astfel această listă? Altfel, cum se va descurca geneticianul cu ele, în următorii, cel puțin 13 ani? I se părea dificil, dacă nu chiar imposibil, dar încercă să nu se mai gândească la asta, deși se întrebă cum naiba reușea oare Lucian s-o suporte pe domnișoara consilier, ba încă îi lua mereu apărarea cu înverșunare, în fața tuturor și o conducea zilnic acasă... Oare nu cumva îi plăcea de ea? Alex se înfioră numai la gândul unei asemenea posibilități, pe care o alungă rapid din minte. Ajunseră în curând acasă, la genetician, așa că mașina opri acolo, în fața casei respective. Din autovehicul coborî doar Alex.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Din când în când, Lucian mai privea spre frumoasa lui colegă brunetă, domnișoara consilier; va avea el oare vreodată nevoie de sfaturile ei? Și dacă da, la ce sfaturi se va putea aștepta din partea ei?! Deocamdată, ar fi dorit ca în acea seară s-o conducă din nou până acasă, dar era conștient că nu va putea, din două motive: Rikky și Nero. Deci, domnișoara blondă se va afla alături de el în acea seară, în mașina directorului. Nu-l deranja foarte mult acest amănunt, că doar o simpatiza pe Maria, dar... Domnișoara consilier se bucura de ceva mai mult decât doar simpatia lui, cu toate că ea nu părea a-i împărtăși sentimentele.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Iată cum o nouă zi se apropia de sfârșit. După vizita "Ucigașei", Lucian nu renunță la ceea ce devenise deja un obicei pentru el, acela de a o conduce pe domnișoara consilier până acasă. Ce dorea spună prin asta? Lia nu se lăsă copleșită de vorbele lui, deși nu-l prea înțelegea; de ce ar prefera-o pe ea Dorei, mai ales după ce-l reclamase Comisiei Disciplinare?! "E cam ciudat Don Juanul nostru..." se gândi Lia, în timp ce mașina albastră opri în dreptul casei ei...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: De ce? Care-i problema?
Alex: Păi, celuilalt i se zice... "Ucigașa".
Lucian: Ah, poreclelele astea ale lor... Toți au niște porecle ciudate, care te pun serios pe gânduri, dar în fond, e doar ceva de suprafață, deci n-ai de ce te îngrijorezi din cauza asta.
Alex: Luci, e o tipă! I se zice "Ucigașa"; pricepi?! O tipă! Una pe nume Petra Nețoiu.
Lucian: O tipă? "Ucigașa"?! Asta, într-adevăr, pare cam neplăcut.
Alex: Foarte neplăcut pentru mine! Nu înțeleg de ce tocmai eu am o tipă body-guard?! În plus, dacă ai vedea-o cum arată... Nu zic ar fi urâtă, dar n-are nimic feminin în aspectul ei; e doar dură, forțoasă, băiețoasă, musculoasă. Și n-am nimic împotriva aspectului ei sau a meseriei pe care o practică, dar... De ce tocmai eu?! Adică, mai înțelegeam dacă i se repartiza o tipă body-guard vreuneia dintre colegele noastre, domnișoarele din echipaj, dar de ce tocmai mie?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Condusă de Lucian, mașina își continuă drumul spre oraș. Nu-i luă mult timp să ajungă în locul indicat de Alex. Zărindu-i pe cei doi pe trotuar, opri mașina și coborî grăbit, împreună cu Petre și Adi, îndreptându-se spre locul accidentului. Petra îl vedea pentru întâia oară pe Lucian în persoană, de aproape, deși la întuneric. El îl salută scurt pe Alex, apoi îi sărută mâna domnișoarei body-guard. Deși era întuneric, "Ucigașa" rămase plăcut impresionată de prezența lui, iar colegii ei o priviră îngrijorați.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian o privi și el revenind în sală; era tare mândră! Desigur, doar reușise să-l aducă în fața Comisiei Disciplinare... Iar el, el ce era oare?! Era doar neobrăzatul, indisciplinatul, din punctul ei de vedere?! În plus, negreșit, un mare Don Juan... Ea trecu la locul ei, în primul rând, unde se așeză tăcută. "Oare ce i-a spus despre mine domnului profesor Dragoste?" se întrebă Lucian, dar nu încercă să-și răspundă. În curând, în sală, lângă domnul Sever Forțan – vicepreședintele, apăru și domnul Doru Dragoste – președintele acestei Comisii. Lucian simți cum cădea, involuntar, pradă încordării: urma, foarte probabil, decizia Comisiei Disciplinare în cazul lui. Fostul său profesor de istorie îl asigurase că nu se vor lua măsuri foarte aspre împotriva lui; asta însemna totuși, se vor lua unele... Care? Care vor fi acelea?! Domnul Dragoste urma să ia cuvântul...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Body-guardul cu porecla "Cocoșul" luă legătura cu colega lui, Petra Nețoiu, poreclită "Ucigașa", vorbind pe un ton cât mai convingător. Alex ascultă convorbirea, iar după ce domnișoara Nețoiu spuse că va sosi în câteva clipe, se ascunse bine. Iată cum planul lui Alex, pe post de Cupidon, funcționase. Geneticianului nu i-ar fi trecut prin minte că în această ultimă seară pe Terra va avea o asemenea ocupație, după părerea lui, foarte plăcută, doar nu putea fi ceva urât unească destinele a două persoane, sau cel puțin să ajute la consolidarea legăturii sentimentale dintre aceștia; dacă era vorba chiar despre body-guarzii care-i asiguraseră protecția timp de trei săptămâni, cu atât mai bine (gestul lui putea fi considerat cel puțin drept unul nobil). Petra spusese că va sosi în câteva clipe și chiar așa se petrecu; de abia avu timp geneticianul pentru a se ascunde, să nu fie observat de vigilenta domnișoară (de parcă "Ucigașa" s-ar fi aflat prin zonă în timpul convorbirii). Deși știa că Petra era inteligentă, Alex spera ca ea să nu-și dea seama de șmecherie, cel puțin nu înainte ca Ovidiu reușească să-i spună ceea ce avea pe suflet cine știe de cât timp...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex remarcase însă "Ucigașa" era drăguță și prietenoasă, ceea ce n-ar fi crezut despre ea la început, în primele zile, când o considera nesuferită și dorea scape de ea... Iat-o acum: Intrase, destul de furioasă în curtea casei lui și se îndreptase grabnic spre Ovidiu, căruia-i ticăia inima mai des decât unui cocoșel în acele momente... Își păstră totuși calmul, pentru a nu strica planul pus la cale de genetician; fusese bine ticluit. Alex, încă ascuns în apropiere, auzi toată discuția dintre body-guarzii săi, "Ucigașa" și "Cocoșul". "M-a făcut aiurit și căpos..." își zise el în gând, fără a părea supărat din acest motiv. "Ah, e îndrăgostit..." îi găsi tot geneticianul o scuză.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex vrusese răspundă înainte ca directorul rostească "domnișoara Petra Nețoiu", dar nu reușise; acum era sigur secretul lui fusese aflat de toți colegii, care nu vor aștepta mult râdă de el. "Eh; paguba asta să fie..." își zise Alex în gând, iar cu voce tare îl aprobă pe director. Alex se emoționă și nu zise nimic; cuvintele directorului îl impresionară... Chiar era el atât de important?! N-ar fi crezut... Din nou își ținea capul plecat, rușinat, din cauza celor petrecute. Nici nu dorea să-și imagineze cum ar fi reacționat directorul dacă în locul lui s-ar fi aflat Lucian, preferatul dânsului, deși era puțin probabil ca indivizii să fi reușit să-l captureze pe colegul său; acesta era descurcăreț, chiar dacă nu era fost campion mondial, ca tânărul informatician.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cât despre Lia, domnișoara consilier, nici nu mai știa ce creadă. Oare chiar era rea, sau doar așa dorea ea să lase impresia? Știa doar că o iubește, e îndrăgostit de ea, dar o anumită promisiune făcută, mai ales față de domnul Virgil Stancu, tatăl ei, îl împiedica să-i spună deschis tot ceea ce simțea pentru ea. Și atunci? Ce putea face? Să lase lucrurile așa cum erau? Adică, nu în avantajul lui... Ce dilemă! Măcar era bucuros că ea era acolo, la bordul navei, nu rămăsese acasă, pe Terra. Călătoreau împreună, pentru următorii cel puțin 13 ani. Destul de interesant... Oare ce se va întâmpla pe parcurs? Cum îl va privi ea după toți acești ani? Se va schimba ceva în atitudinea ei ostilă, agresivă, față de el? El spera da. Și avea toate șansele să se întâmple astfel. Deocamdată însă, rămăsese de bună-voie supravegheze zborul navei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex: Scuzați-mă, vă rog, dumneavoastră sunteți cumva...
Petra: Fată?! Da, sunt! Și; ce-i cu asta? Aveți ceva împotriva fetelor care practică această meserie, de body-guard?
Alex: Ah, nu, deloc, domnișoară... N-am nimic împotriva dumneavoastră sau a meseriei pe care v-ați ales-o. Sunteți liberă vă alegeți orice considerați vi se potrivește...
Petra: Foarte bine! Mă numesc Petra Nețoiu, cunoscută printre body-guarzi drept "Ucigașa"; asta-i porecla mea.
Alex: Interesant, foarte interesant... Mi se părea doar puțin cam nepotrivit ca protecția -mi fie asigurată de o domnișoară...
Petra: Adică ești nemulțumit ți-a fost repartizat un body-guard ca mine?!
Alex: Ah, nu, deloc... De ce-aș fi nemulțumit?!
Petra: Ar trebui te consideri norocos sunt body-guardul tău!
Alex: Chiar mă consider norocos; foarte norocos... Mă bucur -mi veți asigura protecția și vă mulțumesc pentru asta, deși personal nu cred fi avut nevoie de protecție, dar dacă dom' director așa a stabilit...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Și dacă s-ar ajunge la concluzia că domnișoara ar avea dreptate și se vor lua măsuri împotriva ta?
Lucian: Destituirea din funcția de comandant n-ar fi o pagubă prea mare, de nereparat; nu țineam cu tot dinadisul la această funcție, dar excluderea mea definitivă din echipaj... Asta chiar ar avea urmări imediate, destul de neplăcute.
Mihai: Cum ar fi?
Lucian: Anularea misiunii.
Mihai: Cum așa? De ce?
Lucian: Fără mine, Alex și Nis s-ar retrage amândoi rapid din echipaj.
Mihai: De când îi cunoști?
Lucian: De când aveam vreo 6 ani, de când m-am înscris la școală aici, în Institut; eram nedespărțiți, măcar după ore, împreun㠖 zi de zi. Și făceam groaznic de multe nebunii. Și cine crezi ne scăpa mereu de pedepse?
Mihai: Cumva... directorul?
Lucian: Chiar el.
Mihai: Și atunci tot dânsul era director?
Lucian: Da; închipuie-ți, avea doar vreo 24 de ani... aproape 25, sau cam așa ceva.
Mihai: Uau... Impresionant!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Trecu pe motocicletă, iar Alex și "Ucigașa" în mașină, cu Petre și Adi. Astfel porniră; în față, Lucian – pe motocicletă (primul – pentru că știa drumul), urmat de mașina albastră a directorului. Alex se simțea bine în ipostaza de șofer al superbei mașini a directorului Institutului și urma îndeaproape motocicleta pe care stătea colegul său. Domnișoara Petra privi spre Lucian admirativ.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia coborâse deja treptele, dar nu pornise rapid spre ieșirea din Institut, ci merse încet, îngândurată. Spera ca Lucian și Maria să nu întârzie prea mult în navă; dorea verifice dacă el va pleca într-adevăr cu colega lor cea blondă, așa cum auzise ea. În sfârșit! Iată-i ieșind din nava albastră, trapa închizându-se ermetic în urma lor. Micuța blondă, zglobie, coborî repede treptele. Avusese ocazia de a-l vedea pe Lucian într-o postură care ei i se păruse cam inedită: aceea de a strânge și a curăța totul de unul singur, dar nu după mult timp, atât ea, cât și restul colegilor, se vor deprinde cu această caracteristică a comandantului lor: el însuși făcea ordine, cu mâna lui, ori de câte ori i se ivea ocazia, fără a solicita ajutor din partea celorlalți, care doar asistau nepăsători la aceste acțiuni ale lui. Deocamdată, cei doi o ajunseră din urmă pe domnișoara psiholog, Lia. Lucian se miră s-o găsească încă în Institut; credea că doar el și blondina mai rămăseseră. Nefiind însă indiscret, n-o întrebă de ce nu plecase încă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ceilalți, mai cu sau fără voia lor, acceptară și ei prezența Liei în echipaj; doar Alex și Nis păreau a se strâmba a nemulțumire, puțin, însă n-aveau încotro, erau în minoritate, deci, nu se împotriviră nici ei, mai ales , ori de câte ori încercau spună ceva dezaprobator, contra domnișoarei consilier, chiar Lucian îi lua apărarea. "Oare de ce?!" se întrebau nedumeriți cei doi. Domnul Virgil Stancu se apropie de cel pe care fiica dânsului îl adusese în fața Comisiei Disciplinare. Tatăl Liei, domnul Virgil Stancu, era un om plăcut, brunet, cu ochii negri; nu prea semăna cu fiica lui; Lia semăna mai mult cu mama ei, Valeria Stancu, o doamnă brunetă, cu ochii albaștri...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Își privi fiul; era într-adevăr un tânăr frumos! De parcă ea n-ar fi știut acest amănunt?! Ba îl știa și încă foarte bine! Îl aflase de ceva timp, încă de când fetele începuseră să-l caute pe acasă, adică de vreo câțiva ani... Mai știa însă nici una nu-i trezise fiului ei interesul, nu legase cu nici una o relație serioasă, de durată; ea nu aflase încă despre domnișoara consilier și de sentimentele pe care fiul ei le avea față de această domnișoară, pentru că Lucian nu-i spusese nimic în acest sens, ocolea de fiecare dată subiectul legat de domnișoare, cu subtilitate... Diana îl privi din nou! Îi era tare drag! Acum era acolo, lângă ea, dar fiul ei va pleca în curând; și nu cu o mașină, la o scurtă plimbare prin oraș sau în afara acestuia... Deocamdată însă, ajunseră la Institut. Înainte de a intra pe poarta Institutului, cei doi body-guarzi coborâseră. Lucian parcă mașina directorului, el pornind spre nava lui albastră, în timp ce Diana, mama lui, chiar spre biroul directorului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nici nu băgă de seamă cum sau când fu ajuns de vreo 2-3 indivizi; simți doar parcă țeava unei arme înfiptă în spatele lui. Inițial, fu înclinat creadă că doar i se părea lui. Pentru a se convinge de acest lucru, vru să-și întoarcă privirea spre nedoriții săi însoțitori. Alex regretă că ieșise fără body-guarzi, doar din dorința absurdă de a se plimba fără a fi însoțit de "Ucigașa"; doar nu era tipa aceea mai periculoasă decât acești indivizi; dimpotrivă, ea lucra pentru el, să-i asigure lui protecție împotriva unora ca aceștia, deci oricât de fioroasă ar părea, sau oricât de înspăimântătoare ar fi fost porecla ei, prezența ei era necesară. De abia în acel moment pricepu Alex acest amănunt; puțin cam târziu...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În curând, pe puntea principală sosiră Alex, Nis, Stela, iar mai apoi profesorul Manea. Lia nu venise la bordul navei albastre, se oprise cu părinții ei direct la etajul întâi al sediului principal al Institutului, unde se aflau deja părinții lui Lucian, domnul și doamna Enka și directorul Simionescu. Diana îi atribui la un moment dat, în treacăt, domnișoarei consilier, o privire nu tocmai binevoitoare. Cine era sau cine se credea oare această tânără care îndrăznise să-i reclame fiul, să-l aducă în fața Comisiei Disciplinare, de parcă el ar fi un element rău, care să aibă probleme cu disciplina, probleme care să-i deranjeze pe alții? Lia remarcă faptul doamna Enka o privea nu tocmai cu îngăduință și se ascunse după părinții ei, ferindu-se, măcar din calea privirilor Dianei Enka. Dar mama lui Lucian nu insistă în a o cerceta pe reclamantă, renunță rapid la această acțiune. Directorul, drăguț, amabil, îi salută pe soții Stancu și pe fiica lor; acum se îndrepta spre părinții comandantului, să-i salute și pe aceștia. Nefiind singuri, nu putea vorbi cu Diana pe tonul familiar cu care i se adresa când ea sosea în biroul lui sau în alte împrejurări.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex: Ah, nu-ncepe și tu ca Nis!
Lucian: Cum adică?
Alex: Păi, nărodul ăla îmi zicea că-l trădez, renunțând la burlăcie; glumea, desigur...
Lucian: Păi, Alex, nu mi se pare deloc o glumă; chiar ai renunțat la burlăcie. Deci, e ceva serios, foarte serios.
Alex: Da, bineînțeles, am renunțat, dar Nis nu-i singurul care a rămas; ar mai fi Mihai și evident, tu. Campionul, cu Ly, are toate șansele devină în curând ca mine. Dar tu, ce perspective ai?
Lucian: Eu nu, încă nu. Deocamdată, îi țin companie nărodului de Nis. Oricum, tu, cu doctorița noastră, ai nimerit bine; te-ai orientat perfect. Te-ai aranjat! E, într-adevăr, o persoană remarcabilă. Ai fost norocos...
Alex: Și încă sunt... Luci, are o fire nemaipomenit de voioasă, nu m-aș fi așteptat niciodată descopăr asta la ea. Înainte mi se părea o persoană distinsă, dar foarte distantă, rigidă. Pentru ca acum să aflu că nu e deloc astfel. E de-a dreptul minunată!
Lucian: Grozav, bătrâne! Înseamnă că n-ai ce regreți. Dar altfel, cum o duci? Cum e cu problema ta, cu ochii?
Alex: Ah, numai deranjează deloc, nimic. Nu mă mai dor ochii, văd foarte bine și m-am obișnuit deja cu prezența ochelarilor, nu mă incomodează deloc. Acum nu m-aș mai putea lipsi de ei, n-aș vedea bine fără ei.
Lucian: Păi... Îmi pare bine, bătrâne.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Geneticianul nu ieșise deloc din casă, ca și ziua trecută; poate doar până în curte, pentru vreo câteva clipe, după care revenea rapid în casă. Motivul lui era foarte clar și putea fi explicat printr-un singur cuvânt: "Ucigașa", pe care Alex o vedea așteptând la poartă răbdătoare, ori de câte ori geneticianul privea în acea direcție. Iar avântul de a ieși din curte, măcar pentru o scurtă plimbare, i se tăia de fiecare dată după ce o zărea pe această domnișoară body-guard cu o poreclă atât de grăitoare...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

"Ucigașa" privi emoționată spre cei prezenți în încăpere; părea impresionată de atenția care i se acorda. Bineînțeles, spuse și profesorul Manea vreo câteva cuvinte cam la fel de "răsunătoare" ca ale directorului, iar în cameră mai erau alte câteva buchete de flori primite de domnișoara Petra Nețoiu în acea zi. După ce directorul, profesorul Manea, Alex, Lucian și Ovidiu Băloi, zis "Cocoșul" ieșiră, intrară alții trei, avându-l ca protagonist principal pe cel ce deținea recordul la înălțime în echipaj, Nistor. Lunganul renunță cu greu la o cutie cu bomboane fine de ciocolată în favoarea domnișoarei Petra, însă renunță; i-o lăsă deci "Ucigașei". Nu râse deloc de de domnișoara body-guard din cauza poreclei sale, dar Alex n-avea cum să scape de cicăleala înaltului său coleg; lunganul deja se amuza pe această temă... După lungan intră micuța Maria și cei doi body-guarzi care-i asigurau paza.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook