Tigri de foc, sânii fecioarelor
În oglinzi, sângele verii
tigri de foc, sânii fecioarelor
sirenele cu alge și val
își sulemenesc macii dorințelor
în oglinzi, sângele verii
femeia mușcă din măr
privind nunțile cu fluturi
nunți imaginate
de un penel torid
penel atrofiat de tăcere
poezie de Valeriu Stancu din Orbita melancoliei (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Citate similare
Farmecul ciudat al verii trecute
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Și eu adormeam ca într-un hamac, și îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfășura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin și a scorțișoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Și ne așezam în iarbă. Îmi ținea capul în poală
Și îmi cânta un refren pe care îl știu din copilărie.
Avea o blândețe nesfârșită, îmi atingea pleoapele,
Mă mușca de colțul urechii. Îi simțeam picioarele,
Îi simțeam pubisul; auzeam sângele
Cum șuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt și azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna și aveam senzația că mă nasc din nou,
Că aș putea să încep o viață nouă.
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iz(bucnire)
Sângele meu, simțind mirosul verii,
Mă-mbie către munți ca pe somoni,
Anticipând sfârșitul primăverii,
Gonind în ochii-mi turme de bizoni.
Sângele meu, simțind miros de mări,
Mă-mbie către țărm și către soare
Pe contrasensul primei alergări,
Lăsând în gura mea un gust de sare.
Inima mea, precum o căprioară,
Dorită cam de mult de sărătură,
Din pieptu-mi dulce ar țâșni afară,
În pieptu-ți ocnă, dintr-o săritură.
poezie de Marius Robu (7 iunie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lucernă ca din vis
Cheamă-mă în vis,
cămașa să-ți deschei
cu nasturii de stele,
să te scriu pe trup
cu sângele prelins,
făcut mărgele...
Pune-mă inel,
la glezna ta fierbinte,
ia din mine tot,
chiar și moartea,
trece-o prin penel,
fă din ea un șopot...
Crește-mă în tine,
lucernă ca din vis
cu ochiul lunii-n ea,
iar când cumpăna
ține să se-ncline,
Ia din Dumnezeu
dragostea!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Partea vânoasă a minții, ca să spun așa, este mult mai dezvoltată în timpul iernii; cea cărnoasă, în vremea verii. Ar trebui să zic că iarna a dăruit oasele și tendoanele literaturii, iar vara, țesuturile și sângele.
citat din John Burroughs
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu puteam să înțeleg cum era cu putință să nu mai fie. Ce avea să rămână din felul în care deschidea ea un borcan, ca un percuționist dintr-o orchestră atunci când atinge un trianglu, cu o singură mișcare precisă? Din scântăierile roșiatice ale părului ei în timpul verii. Din mătușa care servise la Ypres. Eu eram cea care avea toate astea acum, ca pe un braț de fluturi. Cine altcineva mai știa că pusese oglinzi pe acoperiș, că filmele ei preferate erau Doctor Jivago și Breakfast at Tiffany's, că dintre culori prefera albastrul-indigo? Numărul ei norocos era 2. Alimentele pe care nu putea să le mănânce erau nuca de cocos și marțipanul.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdută în oglinzi
Femeie sunt, pierdută în oglinzi,
Surâsul n-ai să-mi schimbi, și n-ai să-l vinzi.
Ți-i lene să mă strigi, deși mă duc
Din mugur în floare să ajung.
Nici nu mă mir cu ora totul trece:
Și ochiul fost fierbinte indiferent și rece-i.
Poate clipa domină veșnicia,
Risipindu-mi glasul, să nu-mi strici bucuria...
Femeie sunt, pierdută în oglinzi...
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prin sângele ca un rug aprins
Prin sângele ca un rug aprins în trup,
se sting nepământene întrebări de gând:
Cu cine voi merge să curăț albia
unde în valuri dansează viața și moartea?
Cui îi voi lăsa drumul pe care-l fac
și întunericul pe care nu l-am putut desprinde?
Rămân o mulțime de cântece la păsări,
aceste aripi le întorc vântului
peste ceasurile de piatră obosite de tăcere.
Mă așteaptă femeia îmblânzită de dragoste,
cu sânii ei însingurați de nemângâiere,
frigul din trupul neîncălzit de palmele mele ude
și frica de patimile divine izvorâte din sânge.
O dorință îmi învinge voința și plec
spre femeia aceasta care poartă-n sine lăcașul
unui nimb de viață, de speranță-n continuitate.
Freamătul pașilor ademeniți de temeri
îl aud prin vise
și, cine știe, poate voi găsi calea adevărată
pe care vom merge către apus.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al nouălea cer
calmă ți-e apa gândirii
rebel unduind pânŽ la vid,
lubric fixezi necuvântul,
latent oglinzi fumurii...
fluier de raze măsoară
rebel unduind pânŽ la vid,
al nouălea cer mi se sapă,
latent oglinzi fumurii...
flăcări în muze Žnserează
rebel unduind pânŽ la vid,
din patimă spăl necurată,
latent oglinzi fumurii...
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Saloane de oglinzi
Saloane de oglinzi
unde strălucirea plină de vise
se reflectă static și în mișcare,
expun imaginea reală.
aproapele și departele conservă lumina
până la porțile înalte ale cerului.
Chiar dacă mâinile sunt ramurile noastre
nu au anotimpuri de înfrunzire,
au palme în care se citește destinul
lucrează și mângâie formele de existență.
După alungarea întunericului
sufletul are saloane de oglinzi
pe care se plimbă dedublate visele.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Unduiri de penel (graficianului Virgil Tomuleț)
E tare mult de când pânza,
în imaculata ei naivitate,
aștepta nerăbdătoare
primele unduiri de penel...
Atunci, întru începuturi,
gândurile, fuioare
ușor vălurite,
lunecau alene,
dinspre tâmpla artistului
mlădiind tremurul
mâinii încordate...
Clipă de clipă,
ochiul lui,
încărcat peste poate de tonuri,
se deschide spre univers
și clipește mai rar,
tot mai rar,
sărac în odihnă;
Pe neaua șevaletului
se țes imagini surprinzătoare,
daruri miraculoase
în unduiri de penel.
Aflat acum
în livada rodită a talentului
își stăpânește-anevoie bucuria;
îmbracă iar
haina din noaptea de Ajun
când cu-aceleași mâini
meșteșug în meandre,
mângâia daruri
pregătite în taină,
unduiri de penel...
Pornește discret,
abia atinge câmpia virgină
a tabloului, mai apoi,
împrăștie îndoieli
înscriind linii precise.
Picuri stârnite din suflet
umezesc unduiri de penel;
asprimea chipurilor desenate
se topește ușor,
mai ușor,
în timp ce linii molatice
prind pentru vremuri tărie,
definesc mesajul artistului,
ostoiesc nerăbdarea penelului,
stăpânindu-i vibrațiile.
Candoarea-i învăluie
opera,
alintă imaginea
precum mama o face
cu pruncul
abia ce-i născut...
Uneori se revarsă ape,
se cutremură umerii Geei,
fulgere stranii luminează
sfere nevăzute.
El însă, făuritorul de artă,
mai rar mângâiat pe cerbice,
e soldatul în post...
Creionează cu sârg muguri de nemurire
și le înghioacă în miez de tablou,
daruri acelora ce vor să primească
unduiri, unduiri de penel...
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!


- miezul verii
- Miezul verii este vremea când lenevia devine respectabilă.
definiție de Sam Keen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



De-a v-ați ascunselea prin mine
calc pe sfera aceasta cu multă gravitație
la un alt nivel ca un joc nesfârșit
de-a cercul
între doi pereți de gând
involuții recesive dintr-un altfel de ieri
zac săltărețe pe un fir de lumină
dintr-un sens în altul
precum o regulă a dezordinii
la un capăt de tunel întunericul
de gradul opt pe scara vieții cerne
din cer în cer prin fiecare orizont
îmi foșnește sângele în urechi
ca prin aorta unui zeu fluture
tot felul de splendori ucise de un penel
pe o pânză de tarantulă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


cântecul mierlei-
sângele strămoșilor
înroșind macii
haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oglinzi cu brațe și buze
Suntem trupuri de oglinzi
Cu brațe și buze
Reflectând ce plăsmuim
Și ne dăruim
Șoapte și clipe
Cu brațe și buze
Între noi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzi false
Ne mințim.
După un paravan aparent
al fericirii
sunt sufletele noastre
chinuite
stau sufletele noastre mințite
de noi,
de ceilalți,
de sensuri efemere
sau de amăgitoare labirinturi
străjuite
de pseudoîngeri
și
oglinzi false.
poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou
miezul verii
zemos si fraged
coaja uitarii
curatata de pe amintiri
clipele se rostogolesc in trecut
adun fire de gand
rasucite in minte
in palmele verii
florile se aseaza cuminti
presez vise intre
peretii timpului.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!


Spiritul verii
Sunt spiritul verii...
Dansul fluturilor de noapte
Mi-a trezit visurile spre care
Alergam mânuită de sforile timpului, în zig-zag.
Vara îmi poposise în prag...
Am decupat din curcubeu culoarea roșie
Și am pictat Soarele.
Și s-a prelins în sângele meu
Răsăritul după care tânjeam.
În galben am înmuiat evantaiul de spice
Apoi am decupat inocent,
O picătură de violet
Pe care am ascuns-o-n cuvânt.
Am simțit viața cum se spulberă-n vânt
Și se scurge-n cuvânt
Vibrația unui cânt
Risipit în inima mea.
Poate era dragostea...
M-am temut de verdele straniu
Așa cum mă tem de uraniu.
Oranjul l-am strâns în palma mea dreaptă,
Dar nu mi-a fost de ajuns.
Timpul nu iartă...
Mi-am pus speranța indigo în sacou.
Devenisem erou în poveștile de capă și spadă.
Viața devenise o artă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sângele re
când am scris despre sângele re
vărsat în războaie de apă
rare
au fost monumentele-n care și ea
calota de bronz a planetei să nu se topea
scă eu să nu
mai aud despre jertfa de bine să fi
e sângele comun mai de preț ca rubinele
clare
îmi sunt acum puterile noastre
cățărate pe ziduri de apă, de a...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Șoaptă de lună
O șoaptă de lună
ma învăluit în rază
de lună plină
și ardea sublim de divină
sângele în maree căprui
cu briză ca nimănui..
Hai vino cu brațul sfeștnic
Să fermentezi sângele
Demonizat și netrebnic
Din vin în izvoarele
In fluturi de sudori
Uciși-n perle de rouă-n zori
Culegând din gene flori
Cu care, zi de zi mă adori
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Palmierii sufletului
S-au înălțat palmieri
În sufletul nostru de ciocolată...
Sângele cade-n cascade... Așteaptă!
Pe platoul cerebral al cunoașterii
S-au creat conglomerate de gânduri.
M-am oprit printre rânduri...
Cuvintele sunt la reanimare.
Sună sirenele plângeri carnale.
Le-am croit din lumină, altare.
În jur se simte durere și jale.
Sentimentele veghează starea de fapt...
În tăcere m-am reîncarnat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
