"La discotecă..." reținu de îndată domnișoara consilier Lia, iar privirea ei albastră, ascuțită, se opri asupra comandantului pentru câteva clipe. Nu avea însă de gând să-i reproșeze nimic, nici să repete vreo acțiune de genul reclamației pe care o depusese împotriva lui și de pe urma căreia nu se alesese cu nimic bun; poate doar cu faptul că-i va evalua lui activitatea pe parcursul misiunii, asta era destul de interesant. Alex se întreba cu îngrijorare în gând dacă ceilalți colegi ai săi aflaseră ceva despre identitatea body-guardului rănit? Își dădea însă seama că dacă nu aflaseră încă, vor afla cât de curând, era inevitabil... Ei și?! Ce dacă vor afla despre "Ucigașă"? Se va descurca el, îi va înfrunta, va face cumva față valului de râsete din partea lor, datorat acestui amănunt... Deocamdată îl ascultă în continuare pe director.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre râs, citate despre reclamații, citate despre gânduri sau citate despre albastru
Citate similare
Lia era și ea mult mai liniștită în urma deciziei pronunțată de Comisie; ce bine că se terminase cu reclamația ei, fără ca misiunea să fi fost afectată, sau componența echipajului modificată. Avea de evaluat activitatea comandantului în timpul misiunii; foarte bine! Cu asta se descurca ea de minune; ba îi și convenea că era nevoită să urmărească și să-i evaluaze lui activitatea, să întocmească un raport detaliat, doar nu era deloc dificil. Mai dificil, dar tare plăcut, era faptul că se va afla în prezența lui, zi de zi, în următorii ani, mulți la număr...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre timp sau citate despre numere
Lucian, surâse mulțumit de rezultatul obținut; iată-se reușind și-n postura de negociator, de mediator, deși până-n acel moment nu mai avusese ocazia să ducă astfel de "tratative" cu colegii săi, sau cu altcineva. Totuși reușise să-i "îmbuneze" destul de repede și de ușor pe cei trei "răzvrătiți", să calmeze situația. Reușise oare definitiv? Stinsese conflictul?! Probabil nu în totalitate. Mai era domnișoara consilier Barbie, iar ea era pornită împotriva lui, cu el avea ceva de împărțit, pe ea nu reușise încă s-o convingă să renunțe la ostilități (de fapt, nici măcar nu încercase). Se îndreptă îngândurat spre puntea principală, unde, deocamdată, era liniște; se reinstaurase "pacea", cel puțin temporar. Își aminti cuvintele blondului; dânsul îl avertizase că "puștoaica" asta îi va da serios de furcă pe parcursul misiunii. Atunci nu-l crezuse; cât ar fi dorit acum să-i spună că avusese dreptate în privința asta, dar nu putea. Blondul său tată se afla pe Terra, încă în cabinetul directorului Institutului, așteptând cu înfrigurare restabilirea legăturii, în timp ce "Pacifis" se afla pe o orbită lunară, foarte aproape de suprafața accidentată a satelitului natural al Terrei. Deciseseră: Vor rămâne pe orbită, fără a coborî pe Lună, iar după ce vor înconjura de câteva ori satelitul Pământului, vor porni spre planeta roșie, Marte...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre sateliți
- citate despre șefi
- citate despre tată
- citate despre roșu
- citate despre planete
- citate despre pace
- citate despre mulțumire
- citate despre dreptate
Deci, să rămână în Institut câteva minute, cel mult un sfert de oră, așa spusese directorul. Bun. De acord; să rămână. Asta îi convenea și lui. Putea însă măcar să rămână liniștit? Nu, bineînțeles... Fetele parcă-l miroseau, sau îi ghiceau prezența; se văzu din nou încolțit de mai multe domnișoare, toate din Institut. Le cunoștea pe toate, deși nu-și amintea numele fiecăreia. Insistau să meargă cu ele la discotecă; discoteca Institutului, mai ales că era seară... Și din nou această scenă se petrecu în fața domnișoarei consilier Lia, spre dezavantajul lui. Ce jenant i se părea; lui... ei nu-și putea da seama cum i se părea. Reuși totuși să scape din îngrămădeală, înainte de a se sfârși sfertul de oră, iar Lia să plece singură, fără el și body-guarzi. Timid, i se alătură. Îi era necaz că pățea mereu astfel, mai ales în prezența ei. Ușor rușinat, se șterse cu batista de urmele de ruj lăsate de fete; nu era nevoie ca ea să-i spună că ar fi avut urme de ruj pe obraji, își dădea și singur seama de acest amănunt inevitabil. O privi o clipă atent, suficient pentru a pricepe că era din nou furioasă; ochii ei albaștri scăpărau parcă scântei. De ce era oare furioasă?! Nu-și dădea nici el seama! Dar nici ea. "Don Juan..." își repeta ea în gând, fără a spune nimic cu voce tare. Din fericire, nu pățise nimic uniforma lui. Acum ar fi avut alta de schimb; în navă, evident. Nu era însă nevoit să se înapoieze în navă, pentru a se schimba.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre voce, citate despre seară, citate despre rușine, citate despre ruj, citate despre ore sau citate despre ochi albaștri
Profesorul Eugen Manea era din ce în ce mai nedumerit: Lucian, comandantul misiunii, avea hăinuțe pentru păpușele, iar domnișoara Lia, consilierul misiunii, vreo câteva arme (pistoale) din secolele trecute. Oare la ce se mai putea aștepta din partea lui Alex și a doctoriței Stela; ce surprize mai aveau și ei prin pachetele lor? Încercă să desfacă o altă cutie, de mărime mijlocie, dar nu reuși; o răsuci pe toate părțile, dar nici gând s-o deschidă. Citi însă numele: Stela Anca Stejăran; în curând apăru și doctorița, adică posesoarea acelei cutii.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre medicină, citate despre medici, citate despre surprize, citate despre păpuși, citate despre profesori, citate despre manele sau citate despre lectură
Colegii își îndreptară privirile spre Mihai; încă nu aflaseră toți acest amănunt, că el fusese campion mondial și olimpic la lupte, deși la juniori. Acum însă îl știau, cu siguranță. În gând, Mihai se întrebă dacă nu-l vor privi ca pe un bătăuș profesionist, începând din acel moment. Oare se vor feri de el? Nu-i vor mai vorbi? Vor evita colegii săi să se apropie de el? N-ar fi vrut să se întâmple astfel!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre sport, citate despre siguranță, citate despre Olimpiadă sau citate despre Mihail
Își privi fiul; era într-adevăr un tânăr frumos! De parcă ea n-ar fi știut acest amănunt?! Ba îl știa și încă foarte bine! Îl aflase de ceva timp, încă de când fetele începuseră să-l caute pe acasă, adică de vreo câțiva ani... Mai știa însă că nici una nu-i trezise fiului ei interesul, nu legase cu nici una o relație serioasă, de durată; ea nu aflase încă despre domnișoara consilier și de sentimentele pe care fiul ei le avea față de această domnișoară, pentru că Lucian nu-i spusese nimic în acest sens, ocolea de fiecare dată subiectul legat de domnișoare, cu subtilitate... Diana îl privi din nou! Îi era tare drag! Acum era acolo, lângă ea, dar fiul ei va pleca în curând; și nu cu o mașină, la o scurtă plimbare prin oraș sau în afara acestuia... Deocamdată însă, ajunseră la Institut. Înainte de a intra pe poarta Institutului, cei doi body-guarzi coborâseră. Lucian parcă mașina directorului, el pornind spre nava lui albastră, în timp ce Diana, mama lui, chiar spre biroul directorului.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe, citate despre plimbare, citate despre oraș, citate despre mamă, citate despre frumusețe sau citate despre fete
Zâmbind discret la auzul numelui său, Lia porni spre director, pentru a-și primi accesoriile uniformei și cele patru bulinuțe gălbui care-i reveneau ei, în calitate de consilier al misiunii. Lucian o urmări cu privirea, plin de admirație. În curând, uniforma Liei fu împodobită aidoma celor purtate de colegii ei din conducerea echipajului, cu câteva mici diferențe, printre care, evident, inițialele numelui și numărul bulinuțelor gălbui; la ea, doar patru. Ce importanță avea însă oare acest amănunt minor? Cine lua seama la numărul bulinuțelor și la semnificația lor? Făcea parte din echipaj, iar asta era cel mai important! Acum însă, totul devenise deja mult mai serios, oficial... Lucian îi urmărea atent fiecare mișcare, fiecare gest. "Cât de frumoasă poate fi..." nu reuși el să-și rețină acest gând. După ce ea trecu la loc, cu toții putură auzi explicațiile directorului despre ea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mișcare, citate despre galben, citate despre calități, citate despre calitate sau citate despre admirație
Lucian avea de gând să se înțeleagă cu colegii săi, fără a fi nevoit să le amintească faptul că el ar fi comandantul misiunii, deci, într-un fel, cel mai mare în grad în următorii ani, dacă ar fi să se stabilească o ierarhie în echipaj; asta presupunea, implicit, că subalternii săi ar fi fost nevoiți să-i dea ascultare fără a se opune. El însă nu le solicita ascultare, nu avea asemenea pretenții pe care le considera absurde, iar pe colegii săi nici nu avea de gând să-i considere subalterni, inferiori lui, chiar dacă Nistor continua să-i spună "șeful" și nu părea a avea de gând să renunțe la acest gen de a i se adresa lui Lucian.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre subalterni, citate despre superlative sau citate despre absurd
Lia: Totuși, nu pricep de ce s-ar fi interesat de mine...
Dora: Nu pricepi? Poate că... Te iubește. Altfel de ce s-ar fi interesat? Gândește-te, Lia! Nu-i ești deloc indiferentă. Am remarcat asta la el. Să fi văzut ce bucuros era când a aflat că n-ai nici un prieten.
Lia: Nu mai spune! Era bucuros?
Dora: Foarte. Atât de bucuros, încât m-a sărutat.
Lia: Poftim?!
Dora: Doar pe obraji, fugitiv, năroado! Cred că n-o să mai spăl niciodată locul în care buzele lui mi-au atins obrajii...
Lia: Ah... Ce tupeu pe el! S-o interogheze pe cea mai bună prietenă a mea... Ce-și închipuia că o să afle despre mine?
Dora: Nu-mi dau seama ce... Dar tu ce intenționezi să faci în legătură cu chestia asta?
Lia: Probabil că, deocamdată, nimic.
Dora: Deocamdată?!
Lia: Desigur, deocamdată. Pentru că, dacă el a îndrăznit să te interogheze pe tine, eu îi voi întreba pe prietenii lui cei mai buni despre el, iar spre deosebire de el, am avantajul că aceștia participă la misiune.
Dora: Te referi la...
Lia: Alexandru Ștefan și Nistor Harris, geneticianul și geograful. Ei sunt prietenii lui cei mai buni, de destul de mulți ani. Doar să le câștig puțin încrederea, simpatia și... 13 ani; am destul timp să aflu cât mai multe amănunte picante de la ei doi despre Don Juanul nostru. Și tot spre deosebire de el, chiar am ce afla.
Dora: Chiar vei proceda astfel?
Lia: Bineînțeles. De ce nu?
Dora: Nu știu, Lia. Nu mi se pare corect.
Lia: Ba e foarte corect. El de ce să se intereseze despre mine și eu despre el nu?
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre încredere, citate despre sărut, citate despre indiferență, citate despre geografie, citate despre bucurie sau citate despre Alexandru
Apoi Alex își primi cadourile de la colegi, îmbrățișări, urecheli și urări, așa cum era obișnuit. Părea însă mulțumit că nu mai era supărat cu Lucian; era foarte important pentru el. De aceea, chiar era vesel; parcă excesiv de vesel. Doctorița, vigilentă, îl fixă cu privirea ei albastră, dar nu-i reproșă nimic, neremarcând nimic nelalocul său în comportamentul lui. Seara, spre deliciul lunganului, urma momentul tortului, pe care Alex îl privi admirativ, parcă nevenindu-i să creadă că ar fi real, helixul unei molecule ADN învârtindu-se miraculos sub privirea lui uimită; știa că Lucian se ocupase de acest tort, doar cu mâna stângă... Geneticianul nu avea cuvinte; câteva clipe rămase tăcut, cu cuțitul în mână, uitând să sufle cele 33 de lumânări care ardeau încet, să-și pună vreo dorință în gând, sau orice altceva... Glasul colegilor îl readuseră la realitate. Stinse lumânările, își puse în gând dorința, apoi tăie emoționat helixul ADN, împărțind fiecăruia câte o felie; nu uită să-i ofere mai mult geografului.
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumânări, citate despre dulciuri, citate despre dorințe, citate despre urări, citate despre tăcere, citate despre supărare sau citate despre realitate
Tatăl lui, Iulian Enka, i se păru un om blând, simpatic. De ce el îi spunea "blondule"?! Intrară în cameră, unde se afla nu doar Diana Enka, ci încă doi oameni, ceva mai în vârstă, dar nu foarte bătrâni. În urma Liei apăru Lucian. Păru surprins, dar bucuros de prezența celor doi. Privi spre blond; acesta nu-l avertizase că se mai afla cineva în casă. Dar zâmbi degajat și se grăbi să-i salute pe cei doi. Aceștia îl îmbrățișară cu căldură. Lia pricepu; erau bunicii lui. Era în casa comandantului misiunii, la masă cu familia acestuia. Se întrebă din nou în gând de ce o adusese el oare aici? Părea însă sigur că nu cu vreo intenție necurată față de ea, deci Lia se mai liniști; n-avea motive de îngrijorare. Lucian își sărută cu drag bunicii. El plecă și dispăru după o ușă; dincolo de ea se afla, presupunea Lia, bucătăria. Dar de ce-o lăsase singură, la masă, cu familia lui? Zâmbi încurcată spre acei oameni; pe domnul și doamna Enka îi mai văzuse, doar o dată, la oficializare, dar i se părea ciudat să se afle la dânșii acasă, ba chiar la masă cu aceștia.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre vârstă, citate despre păr blond, citate despre familie, citate despre bătrânețe sau citate despre acasă
Din când în când, Lucian mai privea spre frumoasa lui colegă brunetă, domnișoara consilier; va avea el oare vreodată nevoie de sfaturile ei? Și dacă da, la ce sfaturi se va putea aștepta din partea ei?! Deocamdată, ar fi dorit ca în acea seară s-o conducă din nou până acasă, dar era conștient că nu va putea, din două motive: Rikky și Nero. Deci, domnișoara blondă se va afla alături de el în acea seară, în mașina directorului. Nu-l deranja foarte mult acest amănunt, că doar o simpatiza pe Maria, dar... Domnișoara consilier se bucura de ceva mai mult decât doar simpatia lui, cu toate că ea nu părea a-i împărtăși sentimentele.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfaturi sau citate despre Maria
Dacă își va schimba sau nu această părere, Alex încă nu știa; rămânea de văzut. Deocamdată, i se părea antipatică, iar într-un top provizoriu al fetelor pe care le considera cam nesuferite, doctorița se situa pe locul 2, după domnișoara consilier Lia, care ocupa locul fruntaș, în urma acțiunii de a-l fi reclamat pe Lucian Comisiei Disciplinare. Și doar ele două i se păreau cam nesuferite, deci, aici se oprea lista lui Alex, pentru că n-avea nimic cu blonduța cea mititică Maria; ea era chiar foarte simpatică. Într-un timp, fusese și "Ucigașa" inclusă în acest top imaginat de Alex, când pe locul 1, apoi pe 2, după care pe 3, dar acum ieșise definitiv de pe această listă; "Ucigașa" devenise drăguță... Oare vor deveni și celelalte două, colegele lui, măcar suportabile, desființând astfel această listă? Altfel, cum se va descurca geneticianul cu ele, în următorii, cel puțin 13 ani? I se părea dificil, dacă nu chiar imposibil, dar încercă să nu se mai gândească la asta, deși se întrebă cum naiba reușea oare Lucian s-o suporte pe domnișoara consilier, ba încă îi lua mereu apărarea cu înverșunare, în fața tuturor și o conducea zilnic acasă... Oare nu cumva îi plăcea de ea? Alex se înfioră numai la gândul unei asemenea posibilități, pe care o alungă rapid din minte. Ajunseră în curând acasă, la genetician, așa că mașina opri acolo, în fața casei respective. Din autovehicul coborî doar Alex.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre clasamente, citate despre viteză, citate despre posibilitate sau citate despre imposibilitate
Cât despre Lia, domnișoara consilier, nici nu mai știa ce să creadă. Oare chiar era rea, sau doar așa dorea ea să lase impresia? Știa doar că o iubește, că e îndrăgostit de ea, dar o anumită promisiune făcută, mai ales față de domnul Virgil Stancu, tatăl ei, îl împiedica să-i spună deschis tot ceea ce simțea pentru ea. Și atunci? Ce putea face? Să lase lucrurile așa cum erau? Adică, nu în avantajul lui... Ce dilemă! Măcar era bucuros că ea era acolo, la bordul navei, nu rămăsese acasă, pe Terra. Călătoreau împreună, pentru următorii cel puțin 13 ani. Destul de interesant... Oare ce se va întâmpla pe parcurs? Cum îl va privi ea după toți acești ani? Se va schimba ceva în atitudinea ei ostilă, agresivă, față de el? El spera că da. Și avea toate șansele să se întâmple astfel. Deocamdată însă, rămăsese de bună-voie să supravegheze zborul navei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre zbor, citate despre violență, citate despre promisiuni, citate despre agresiune sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Alex ieși din Institut doar pentru câteva clipe, întorcându-se împreună cu "Ucigașa" cea vitează, pe care le-o prezentă foștilor săi colegi de cercetări genetice, stabilind cu aceștia când putea domnișoara body-guard Petra Nețoiu să înceapă să studieze măcar noțiunile introductive în ingineria genetică (foștii colegi ai lui Alex, erau, la fel ca și acesta, buni specialiști în ingineria genetică). Colegii lui, amabili, acceptară s-o inițieze în acest domeniu atractiv pe domnișoara Nețoiu, care se bucură că totul se aranjase în acest sens; potrivit înțelegerii stabilite, va începe studiul de săptămâna viitoare, luni dimineața. Iar dacă rezolvase acest amănunt, Alex se putea întoarce liniștit la bordul navei albastre; "Ucigașa" mai rămăsese puțin cu foștii lui colegi. Pentru a putea intra nestingherită în Institut, ori de câte ori era necesar (când venea la orele de studiu), domnișoara Nețoiu primi un permis de liberă trecere (măsurile de siguranță erau destul de severe; nu se permitea accesul oricui, oricând, în Institut). Pentru "Ucigașă" însă, se rezolvase, în favoarea ei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre genetică, citate despre săptămâni, citate despre libertate, citate despre dimineață sau citate despre cercetare
Lucian simți cum îl copleșește amețeala; nu s-ar fi așteptat la asemenea cuvinte de laudă din partea blondului. De obicei, domnul Enka era mai rezervat în a împărți aprecieri, mai ales fiului său. Lui Lucian nu-i plăcea să fie lăudat, dar din partea blondului, aceste cuvinte erau binevenite, mai ales că în ultimul timp, băiatului i se părea că tatăl său nu ar avea o impresie prea bună despre el; acum avu ocazia să constate că se înșelase, dar nu i se urcă la cap ideea că ar fi un tip perfect, doar pentru că așa se exprimase acum domnul Enka. Ce mult conta însă părerea blondului pentru el (poate din cauză că până atunci nu-l auzise deloc, spunând nimic de genul acesta despre "Pacifis"). Lucian zâmbi... Blondul era totuși mândru de el?! Asta era foarte bine! Iar dacă nici Lia n-avea nimic împotriva lui, ce l-ar mai putea indispune? Probabil nimic.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre laudă, citate despre perfecțiune, citate despre mândrie sau citate despre cuvinte
Alex vrusese să răspundă înainte ca directorul să rostească "domnișoara Petra Nețoiu", dar nu reușise; acum era sigur că secretul lui fusese aflat de toți colegii, care nu vor aștepta mult să râdă de el. "Eh; paguba asta să fie..." își zise Alex în gând, iar cu voce tare îl aprobă pe director. Alex se emoționă și nu zise nimic; cuvintele directorului îl impresionară... Chiar era el atât de important?! N-ar fi crezut... Din nou își ținea capul plecat, rușinat, din cauza celor petrecute. Nici nu dorea să-și imagineze cum ar fi reacționat directorul dacă în locul lui s-ar fi aflat Lucian, preferatul dânsului, deși era puțin probabil ca indivizii să fi reușit să-l captureze pe colegul său; acesta era descurcăreț, chiar dacă nu era fost campion mondial, ca tânărul informatician.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre secrete, citate despre pagubă, citate despre informatică sau citate despre imaginație
Directorul nu uitase de problema body-guarzilor lui Alex și dat fiind că preferatul său îl rugase să ia unele măsuri, chiar vorbise cu cei de la firmă și-l asigură pe genetician că de abia de luni dimineața se va trece la schimbarea domnișoarei Petra Nețoiu cu un coleg de-al ei; directorul nu știa cu care, dar nici nu conta acest amănunt. Principal era faptul că totuși, va fi schimbată, iar asta i se păru o veste minunată lui Alex; era bucuros! Până luni se va descurca el cumva, va avea răbdare. Trebuia doar să se ferească de colegii săi în acea seară, să facă în așa fel încât aceștia să nu-i afle secretul, ca să nu râdă de el; Lucian îl asigurase din nou că nu va spune nimic. Deci, Alex putea fi liniștit, iar în seara aceea putea pleca însoțit de "Ucigașă"; de luni va scăpa de ea...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre asigurări
Între timp, domnișoara consilier Lia ajunsese de mult la clinica de psihiatrie unde era internată Magda. Cei doi body-guarzi care o însoțeau nu se dovediră a fi curioși; nu întrebară unde sau de ce se duc, oprind doar exact acolo unde le indicase Lia. Ea era cunoscută la acea clinică, fiind doctorița care se ocupase de Magda, de aceea nu întâmpină greutăți la intrare; se văzu reținută doar pentru a împărți vreo câteva autografe, doar aflaseră toți că ziua următoare va pleca în importanta misiune spațială. Bineînțeles, ar fi recunoscut-o și fără uniforma albastră, dar așa era și mai intreresant (prezența ei nu putea trece deloc neobservată). Iar Lia reușise ceea ce-și propusese: s-o vadă pe Magda. Ea nu era deloc impresionată de uniforma albastră a Liei, neînțelegând semnificația acesteia.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre psihiatrie
Scăpaseră de ziua cu numărul 13 a lunii iunie, care se încheiase cu o emisiune televizată, avându-i ca invitați, sau mai degrabă gazde, pe directorul Simionescu și pe instructorul Manea. Urma joi, 14 iunie; era ziua în care Comisia Disciplinară va pronunța decizia în cazul "Enka Lucian". Tânărul comandant se trezi foarte devreme, pregătindu-se pentru această zi, destul de importantă pentru cariera lui, pentru viitorul lui. "Oare ce se va alege de el?" se întreba în gând; spera însă că nu vor fi luate măsuri drastice împotriva lui. Nu mai auzi tunete, nu mai zări fulgere. Privi curios pe fereastră: era încă întuneric, nu se luminase de ziuă, dar... Cerul era senin, nu mai era acoperit de nori. Putea zări stelele, palide, din cauza luminilor din oraș, dar se zăreau... Aerul era răcoros și umed, însă dacă se înseninase, vara își va reintra rapid în drepturi, odată cu răsăritul soarelui. Lucian îmbrăcă uniforma albastră, aranjându-se cât mai bine. Mândru, se privi în oglindă: șase bulinuțe aurii străluceau încă pe reverul hainei lui. Oare va dispărea vreuna dintre ele după această zi? Ce conta dacă n-ar mai fi el comandantul misiunii?! Măcar să rămână în echipaj cel puțin atât își dorea... Pe la ora 06.25, în camera lui apăru blondul, gata echipat de plecare și el.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre viitor, citate despre vestimentație, citate despre televiziune sau citate despre stele