Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Dar domnul Cristescu habar n-avea, iar Nistor nici măcar nu încercă să-i spună. Ieșiră în curte, toți patru, pentru a continua "ședința foto" afară, de astă dată alăturându-li-se și Brutus. Fiind afară, nu mai era nevoie de blitz; și ce bine! În ochi deja le sclipea insistent lumina aceea albă orbitoare, iar vederea li se împăienjenise; nici lui Brutus nu i-ar fi convenit albeața blitz-ului; așa însă, n-avură probleme cu el, era un câine foarte ascultător, mai ales că din când în când mai primea și câte o recompensă dulce de la Nistor. Iar "ședința foto" se prelungi până seara, când lunganul decise să plece acasă, pentru a mai sta și cu părinții lui; promise că va reveni ziua următoare, cu uniforma lui albastră în rucsac...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Ușa casei se deschise, iar după ce Nistor îi ură "noapte bună", Adela se îndreptă grăbită spre camera ei, pentru a nu fi nevoită să-și înfrunte părinții, să le dea explicații. Lunganul îi salută respectuos pe soții Cristescu, care nu-i reproșară nimic (spre uimirea lui, nici măcar domnul Gigi), apoi se retrase; trecuse de miezul nopții. Ușa casei se închise, iar după ce-i lăsă lui Brutus încă vreo câțiva biscuiți dulci și moi, care-i plăceau tare mult dulăului, Nistor ieși din curte.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Pentru Nis, geograful cel înalt, activitatea acelei zile era foarte clară: se rezuma, în marea majoritate a timpului, la o nouă ședință foto, acasă la prietena lui, Adela Cristescu, de data aceasta el – în uniformă, deși de acasă plecase în haine particulare, își luase totuși uniforma, după cum promisese, într-un rucsac, umplut, pe lângă aceasta, bineînțeles, cu foarte multe dulciuri, acestea fiind, ca de obicei, nelipsite lunganului. Nistor se distră destul de bine în acea zi, încercând uite de refuzul adolescentei de a-i însoți în misiunea lor spre planeta Proxima; era cam greu însă... Părinții Adelei îl priveau îngăduitori, ba chiar cu admirație; Nistor era un băiat bun; puțin cam prea înalt, însă parcă i se potrivea această înălțime. 2,18 m... Cine și l-ar mai fi putut imagina pe geograf mai scund? Nimeni! Pentru că toți se obișnuiseră cu el astfel; când îi rosteau numele, imediat îl asociau cu imaginea aceasta, caracteristică lui, de lungan inconfundabil...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Câinele din curte, slobod, nu-l lătră și nici nu se repezi la el, semn că-i era cunoscut. Se apropie doar de geograf, gudurându-se pe lângă acesta, dând bucuros din coadă. Lunganul mângâie dulăul de câteva ori, apoi îi oferi câțiva biscuiți proaspeți și moi, pe care câinele nu-i refuză; îi mâncă. Pe cușca din curte scria "Brutus", iar la poartă, pe o tăbliță, un anunț scurt amenința: "Nu intrați! Câine rău!" Brutus era un dulău mare, fioros, probabil și rău, dar nu cu Nis. În sfârșit, ușa casei se deschise, iar în prag apăru chiar adolescenta bălaie, înaltă și slăbuță; pe ea o căuta Nistor. Ochii albaștri ai fetei se luminară de bucurie când îl zăriră pe lungan.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Adela îl privi în treacăt; pe chipul lui se putea observa că era îngândurat, preocupat de ceva anume. Ajunseseră afară din liceu, iar adolescenta bălaie, avertizată din timp de înaltul ei prieten, nu se sperie deloc de prezența celor doi body-guarzi; de altfel, aceștia nici nu erau prea fioroși, în ciuda poreclelor lor. În curând, mașina body-guarzilor porni pe străzile municipiului, până la casa Adelei, deși aceasta stătea nu foarte departe de liceul la care învăța... Tocmai de aceea, ajunseră destul de repede în dreptul imobilului în care locuia puștoaica. Coborâră toți patru din mașină, însă, evident, doar Adela și Nistor intrară în curte. Brutus îi întâmpină bucuros, așteptându-se la alte "daruri dulci" din partea înaltului prieten al stăpânei sale. Și ca de obicei, le căpătă; lunganul păstrase ceva pentru dulău.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor își ridică din nou privirea spre Adela. Până în acel moment, nici măcar nu remarcase cum era îmbrăcată. Era vară, era cald, nici un vânticel nu tulbura liniștea din jur... Evident, Adela, ca mai toate adolescentele de vârsta ei, era îmbrăcată modern, dar destul de sumar, provocator; și totuși, nu indecent. Nu i-ar fi permis tatăl ei, domnul Gigi Cristescu, un om destul de exigent, mai ales cu fiica lui. Dar era frumoasă, cu bluzica strâmtă, subțirică, ușor decoltată... Era înaltă și subțirică, dar nu prea subțirică; avea un trup de invidiat, sau doar așa i se părea lui Nistor, adică sublim! Și părul blond, lung, natural, parțial strâns la spate, ochii albaștri, cu mutrișoara ei de copilă... Cum să n-o placă? Era minunată! Fermecătoare... Dar el va pleca, ea va rămâne... Ce dificil! Chiar cu toată promisiunea ei -l va aștepta.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Dimineața, când se trezi, Lucian nu-și dădu imediat seama că nu se mai afla la Institut, în camera sau apartamentul directorului. Dacă ar fi știut ce-l aștepta afară, mai bine ar fi preferat să fi rămas în Institut. Dar el habar n-avea. Nu-i luă foarte mult timp până să se dezmeticească. Zări uniforma albastră acolo unde o lăsase seara trecută, frumos așezată. O privi neîncrezător, dar cele șase buline mici încă erau acolo, pe rever, iar pe minitransmițătorul din piept scria cu majuscule "E. L.". Deci, nu visase, nici nu i se păruse; chiar era comandantul misiunii...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor ajunse la ușa casei și nu mai ezită; sună. După cum se aștepta, la acea oră îi răspunse domnul Gigi Cristescu, echipat de culcare, într-o pijama subțirică de vară, încălțat în papuci de casă. Îl salută respectuos, cerându-și scuze pentru ora târzie la care se înfățișa. Iat-o și pe Adela; veselă, venea zglobie spre lungan. Își luase la repezeală pe ea un tricou și pantaloni scurți, însă tot arăta minunat. În urma ei pășea doamna Manuela. Lunganul încercă și el să se bucure, deși nu-i venea; o îmbrățișă însă și el ușor, delicat, doar pentru câteva clipe. Știindu-se însă privit, mai ales de tatăl ei, se îndepărtă rapid de ea, nu foarte mult. Și ieșiră amândoi din casă, ținându-se de mână. Înaintară tăcuți pe alee, spre bancă. Domnul Gigi Cristescu nu renunță la a-i urmări discret cu privirea, din casă, deși întunericul îi zădărnicea oarecum această acțiune. Nistor și Adela se așezară pe bancă; Brutus se lungi alături, pe iarba moale, frumos nivelată.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Dom' director, aș putea ieși puțin afară?
Traian: Ce-ai, Nis, te-a bătut soarele prea mult în cap? Nu vezi suntem deja afară?
Nistor: Ah; nu afară din navă, afară din Institut doream spun.
Traian: Cum?! Tu nu vezi ce-i aici?
Nistor: Ba da. Multă lume...
Traian: Exclus ieși din Institut la ora asta!
Nistor: Dar...
Traian: Am spus nu și așa rămâne!
Nistor: Bine, dom' director...
Traian: Ce-i, Nis?! Ce te neliniștește?
Nistor: Trebuia vină cineva, dar încă n-a sosit. Mă gândeam că ar putea fi afară.
Traian: Cineva?! E foarte important pentru tine ca acest cineva fie aici azi, te vadă?
Nistor: Da, dom' director, foarte.
Traian: Știi de ce nu poți ieși? Există riscul să nu te mai întorci la timp, sau te înapoiezi întreg. Dar hai, mergem împreună până afară.
Nistor: Poftim?! Mergeți cu mine afară?
Traian: Ai auzit foarte bine. Ce nu fac eu pentru voi? Mai ales să nu fiți triști... Hai!
Nistor: Gata, dom' director; vin!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Semn bun; domnul Gigi Cristescu îl invita intre, ceea ce, presupuse geograful, putea semnifica faptul dânsul nu era supărat după ceea ce văzuse ultima oară, când geograful o sărutase pe fiica dumnealui, adolescenta Adela... Domnul Cristescu era amabil?! Nistor se încruntă; s-ar fi așteptat la o cu totul alt fel de reacție din partea dânsului... Intră totuși, de moment ce ambii soți îl invitaseră insistent. Doamna Manuela se îndreptă spre bucătărie, de unde se întoarse cu un platou plin de prăjiturele proaspete, cu un miros aromat, îmbietor, care-l corupse imediat pe lungan; luă, într-adevăr, vreo câteva. Și totuși, nu foarte multe... Îngândurat, le mestecă leneș, de parcă pentru a le mânca era nevoit depună un efort prea mare. În realitate, nu lenea era motivul lui. Lunganul își luă rămas bun de la părinții Adelei și porni spre ieșire; ar mai fi rămas el în așteptarea adolescentei, însă era destul de târziu. În plus, cine știa la ce oră s-ar fi întors Adela acasă?! Iar mașina body-guarzilor porni îndărăt, spre casa familiei Harris...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nici Nistor nu părea foarte calm, deși el nu avea probleme acasă, cu ai lui, nici dulciurile nu-i lipseau, însă necazul lui consta în faptul că nu o mai văzuse pe Adela, prietena lui cea blondă și încă nu reușise să-i aducă la cunoștință , nu peste foarte mult timp, el va pleca în misiune... Asta-l făcea să nu se simtă în apele lui.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ca să nu pară prea nerăbdător, lunganul nu plecă de acasă înainte de ora 10.00; această oră i se părea potrivită pentru o vizită la Adela. Nu era nici prea devreme, nici prea târziu, ci numai bine, deci, nu va deranja pe nimeni la ora aceea. Casa adolescentei nu era situată foarte departe de locuința geografului. Totuși, din motive lesne de înțeles, Nistor preferă taxiul mersului pe jos. Normal, după cum începuse să se obișnuiască, taximetristul îl recunoscu și-i solicită autografe. Lunganul nu-l refuză; mâzgăli rapid ceva cu scrisul său indescifrabil, iar șoferul fu mulțumit. Ajunși în dreptul casei familiei Cristescu, taxiul opri. Lunganul coborî, fără a fi plătit; nu că n-ar fi avut bani, însă șoferul refuză categoric, nedorind accepte bani de la lungan. Eh; și?! Îi rămâneau mai mulți pentru dulciuri...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Astfel trecea timpul, destul de anevoios pentru cei șapte tineri din echipaj. Alex ieșise din casă pentru a lua o gură de aer curat și pentru a admira, pentru ultima oară, cerul înstelat văzut de pe Terra. Era afară, în curtea casei sale. Se întunecase, însă era senin și destul de cald. Putu deci admira în voie stelele; nu mai avea însă de gând să plece nicăieri. Părinții lui rămăseseră în casă, iar în curte mai era un singur body-guard. Apropiindu-se de acesta, Alex observă că era Ovidiu Băloi, cel căruia i se spunea "Cocoșul".

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cât despre Alex, el nici măcar nu-și dăduse seama ce-l aștepta afară, până în momentul în care ajunsese afară și se trezise înconjurat de oameni, care mai de care cu aparate de filmat sau fotografiat. De cum ieși, blitz-urile îl orbiră, așa că nu realiză pe loc ce se întâmpla. Inițial, avu impresia visează, dar se convinse totul era real, aievea, iar înainte de a avea timp să se dezmeticească, auzi mai multe întrebări, din diferite direcții. Habar n-avea cine i le punea, dar din când în când mai răspundea la câte una care i se părea mai clară. Se mai pomeni apoi brusc cu o sumedenie de foi și pixuri în fața lui, la care se uită nedumerit, neștiind ce-ar trebui facă. Când pricepu că i se solicitau autografe, începu semneze pe acele foi, fără a lua seama dacă semnăturile erau corecte; nici n-ar fi avut timp verifice acest amănunt, pentru că din mai multe părți, mâinile a numeroși oameni fluturau insistent asemenea foițe. Nefiind obișnuit fie tratat astfel, Alex părea tare nedumerit, de parcă nu înțelegea ce doreau toți acei oameni de la el. Cu greu reuși scape din mijlocul lor, cu puțin înainte de ora 08.00, deci era clar că va întârzia de la Institut, pentru că n-ar mai fi avut cum ajungă la timp.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lunganul și Adela porniră apoi spre poartă, pe aleea asfaltată; de o parte și de alta a aleii se întindeau rânduri de flori. Nistor le privi "de sus". Erau frumoase florile, mirositoare, cu petale colorate... Dar mult mai frumoasă decât ele era Adela, tânără, blondă, înaltă, iar în acel moment se afla chiar lângă el. Și o ținea de mână, deși era convins tatăl ei, domnul Gigi Cristescu îi privea atent din casă, de după perdea. Și ce dacă îi privea? Nu conta acest amănunt, doar nu va ieși din casă pentru a-i reproșa ceva; nici n-ar avea ce... Iată tatăl adolescentei nici nu-i deranjă, chiar dacă-i urmărea atent cu privirea, într-adevăr, din casă, după cum bănuise lunganul. Acum însă, cei doi tineri erau deja afară, la poartă, ieșiseră din curte. Era o zi frumoasă de vară, cu cer senin, evident, călduroasă, tocmai de aceea Adela se îmbrăcase lejer. "De ce oare tocmai în albastru?" părea a se întreba în gând geograful. Adela privi visătoare steagurile ce împodobeau strada.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Pentru că-și văzuse prietena, Nistor era mult mai liniștit ziua următoare, când ajunse pe puntea principală a navei albastre, înainte de ora 08.00. Nu-i mai zburau "păsărele" imaginare în jurul capului; era vesel, zâmbitor. Primise o fotografie de la Adela – una foarte reușită, după cum constatase când ajunsese acasă. O avea și-n acea dimineață la el, bine așezată, să nu se murdărească sau să se îndoaie; în plus, mai păstra în minte, încă vie, amintirea acelui prim sărut din seara trecută... Uff, de n-ar pleca peste câteva zile... Dar nu era cu putință să nu plece. Fiind bine dispus, nu se mai luă de Alex, care sosise la scurt timp după el. Pe puntea principală mai erau profesorul Manea și directorul. Domnișoara Lia era în Institut încă de la ora 07.00, cu prietena ei, Dora Bercea.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor tresări și el la auzul tunetelor, deloc timide; bubuia de se zgâlțâiau ferestrele! Se mai pornise brusc și un vânt puternic, iar ploaia izbea furios în geamuri. Lunganul privi ceasul: era 04.00; încă întuneric și prea devreme. Dar mai era chip adoarmă? Nici gând! Însă pentru a se calma, în cazul lui, exista o singură soluție, foarte eficientă: dulciurile! Se ridică doar pentru a consuma în voie vreo câteva; gândul îi zbură la Adela, adolescenta cea bălaie, naivă și inocentă, cu mintea unui copilaș. Cum să mai adoarmă?!

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cei șapte tineri rămaseră doar la bordul navei albastre în acea zi, împreună cu instructorul lor, profesorul Manea, până seara, destul de târziu, în timp ce Comisia Disciplinară își continuase ancheta în cazul "Enka Lucian". Mihai mai repetase la geografie, împreună cu Nistor, chiar și aici, la bordul navei albastre, pentru ziua următoare, când avea proba la geografie. Se înțelegea bine cu lunganul; nici geneticianul nu mai părea a fi împotriva lui, deși uneori încă îi mai zicea "puștiule".

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: Ce-i cu el?
Alex: Nu știu; habar n-am.
Nistor: Nici eu.
Stela: Și mai susțineați ați fi cei mai buni prieteni ai lui...
Nistor: Păi, chiar suntem cei mai buni prieteni ai lui, dar n-a vrut ne spună ce-l deranjează. Ce, aveți cumva impresia că ar fi obligat ne spună nouă totul?

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Înainte de a porni spre casă, Nis își privi ca fermecat prietena și se opri; în minte îi stăruia gândul peste doar șase zile va pleca în misiune, iar după aceea nu va mai avea ocazia s-o vadă deloc în următorii, cel puțin 13 ani. Gândul acesta îl determină s-o îmbrățișeze și pentru prima oară de când o cunoștea, o sărută, nu pe obraji sau pe frunte, cum proceda de obicei, ci pe gură, pe buzele acelea adolescentine, fragede, ademenitoare. Adela părea surprinsă, poate chiar ușor șocată, intrigată de gestul lui neașteptat, dar nu protestă în nici un fel. Din casă, domnul Gigi Cristescu, deși afară era întuneric, pricepu ce se întâmplase, iar primul impuls fu acela de a ieși, spre a-l certa pe lungan pentru îndrăzneala lui, însă doamna Manuela, soția sa, îl opri. După câteva clipe, Nistor se îndepărtă puțin de adolescentă, privind-o încurcat; nu venise cu intenția de a o săruta.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian simți cum îl copleșește amețeala; nu s-ar fi așteptat la asemenea cuvinte de laudă din partea blondului. De obicei, domnul Enka era mai rezervat în a împărți aprecieri, mai ales fiului său. Lui Lucian nu-i plăcea fie lăudat, dar din partea blondului, aceste cuvinte erau binevenite, mai ales că în ultimul timp, băiatului i se părea tatăl său nu ar avea o impresie prea bună despre el; acum avu ocazia constate că se înșelase, dar nu i se urcă la cap ideea că ar fi un tip perfect, doar pentru că așa se exprimase acum domnul Enka. Ce mult conta însă părerea blondului pentru el (poate din cauză că până atunci nu-l auzise deloc, spunând nimic de genul acesta despre "Pacifis"). Lucian zâmbi... Blondul era totuși mândru de el?! Asta era foarte bine! Iar dacă nici Lia n-avea nimic împotriva lui, ce l-ar mai putea indispune? Probabil nimic.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce trebuie să ținem cont la achiziționarea unui aparat foto? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!