Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Fata nu ar putea să precizeze unde stătuse ascuns Marck, era maestru în camuflaj, tehnici de luptă, arte marțiale etc. Merg în laborator, unde Andrada rămâne mai multe ore. Acolo timpul și spațiul nu mai aveau sens, dispăreau, tânăra uită de tot. Se concentrează numai asupra studiului, se pierde printre experimente, până când vocea lui Marck o trezește la realitate, anunțând-o că e timpul să meargă la profesorul Costa.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Marck și Andrada se îndreaptă spre locuința profesorului. La vederea celor doi tineri, profesorul Costa râde încântat. Era cocoțat pe o scară pentru a putea ajunge la ultimul rând de butoane a unui panou de comandă, plin de computere. Marck a trecut într-o încăpere alăturată, după ce i-a adresat un salut scurt bătrânului, lăsându-i pe cei doi singuri, cu studiile lor. În glasul pițigăiat și peltic al bătrânului cercetător se simte afecțiunea pentru fată.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La capătul aleii, ascunsă printre vegetale, era o ușă de lemn, pe care Daniko intră fluierând într-un antreu în care știa este Marck, fără poată preciza unde este ascuns, pentru că nu-l vede, doar îl simte. Pătrunde în laborator, acolo Andrada pivește atentă un monitor, părul ei lung, șaten, cârlionțat, este prins la spate cu o eșarfă pastelată, poartă o rochie lungă imprimată în aceleași nuanțe pastel.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Straniu, Andrada părea protejată de un glob de cristal. Era intangibilă fizic, dar și mental. Doar Marck era prin preajma ei permanent, fără -i stea în cale, era o prezență nevăzută, discretă, o umbră. Când îl întreba dacă e bine, dacă are nevoie de ceva, Marck răspundea mereu "Nu am nevoie de nimic, sunt fericit alături de dumneavoastră".

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În acel moment, mintea profesorului Costa s-a oprit, nu mai aleargă, se concentrează numai asupra acelui subiect. Nu se mai gândește la altceva, nu mai socotește, nu mai analizează, se gândește numai la Andrada, este îngrijorat pentru ea.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Andrada se ridică grăbită de pe canapea și părăsește foișorul. În acel moment sesizează prezența lui Marck în apropierea ei, chiar dacă nu-l vede. Tânărul este omul ei de încredere, este asistentul ei, garda de corp, o însoțea pretutindeni încă din copilărie. Marck este mai mare cu șapte ani decât ea, este un bărbat înalt, blond cu ochi albaștri, cu părul tuns scurt, are un corp atletic. Este ca o mașinărie de luptă, lângă el se simte în siguranță. Bărbatul își face apariția, parcă răsărise din pământ. O însoțește tăcut.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Profesorul Costa se gândea la mai multe lucruri în același timp; chiar dacă vorbea cu Andrada, mintea lui lucra independent și pentru alte proiecte în care era implicat. Merge grăbit prin cameră, mută obiecte, citește unele însemnări, pornește unele computere, ca și cum ar fi căutat ceva.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Andrada își îmbrățișează tatăl; el și profesorul Costa erau singurele persoane pe care le tolera, care o puteau atinge, iar florile erau ființele pe care ea le mângâia.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Andrada nu era în foișorul din grădină, de aceea Daniko s-a îndreptat spre laborator, pe o alee îngustă fomată din minuscule pietre de râu. Zâmbea fericit, continua fluiere și să imite câțiva pași de dans, ca un adevărat dansator profesionist, făcea câteva piruete, rupea cu vârful degetelor câteva frunze în timpul rotațiilor sale energice.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daniko era șeful spitalului, unde lucrase tatăl ei, spital pe care-l cumpărase Andrada. Se cunoșteau de aproape zece ani, el era un medic tânăr foarte talentat care o ajuta pe Andrada cu testele clinice pe care le făcea în spital. Ea era cu aparatura din laboratorul ei, el lucra cu bolnavii, se completau reciproc, profesional formau o echipă redutabilă.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătrânul Costa, mărunt, slab și cocoșat, cu părul lung și rar, căzut pe fața pe care i-o acoperea în parte, avea ochii negri și vioi, un nas mare, coroiat, semăna cu un vrăjitor. Andrada îl privea atentă, omulețul era tare straniu, învățase foarte multe de la el.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daniko se gândea la Andrada "se înțelegea cumva subtil cu lumea vegetală", gândea el, avea senzația aceasta comunica cu plantele care înconjurau tot timpul. Era o comunicare subtilă la nivel energetic, informațional, pe care nu putea s-o perceapă, nici s-o înțeleagă. «Oamenii păreau lângă ea de conjunctură, prea grosieri, prea impuri, dar cu plantele se înțelegea de minune, fata de "piatră" mă uimește permanent», medita Daniko. "Are o combinație de calități fizice și mentale ieșite din comun".

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daniko știa că o găsea de obicei pe Andrada în foișor, citind, înnconjurată de cărți, de manuscrise, sau în laborator, experimentând tot felul de formule. Tânărul medic era înalt, brunet, cu ochi negri, părul ușor ondulat, cu bucle care-i cădeau pe fruntea înaltă. Fluiera o melodie la modă, avea un aer distrat, neatent chiar; era doar o aparență.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cecilia Birca

Fata

fata mergea pe nisip
fata mergea pe ape
fata mergea pe cer

ea pășea pe unde
nu era drum făcut
nici de oameni,
nici de pești,
nici de păsări.

uneori mai întâlnea
câte un înger
care se mira ea
e pe acolo fără aibă aripi.

dar ea pășea stârnind timpul
să se miște în forma vietăților
concentrice gândului ei.

și aerul se pornea călătorească
împreună cu ea mai ales
de dragul rochiei de culoare roșie
cu care era îmbrăcată pe dinăuntru
și pe dinafară.

ia te uită cum vântul
duce petice din veșmântu-i
pe toate planetele unde
acum trandafirii sunt roșii.

ssst! să nu spui nimic!
tu... doar culege-le mireasma
și-apoi pășește în orice direcție.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Andrada este împreună cu tatăl ei în grădina casei lor, în unul din puținele momente, pe care nu și le petrece în laborator. Discută relaxați despre ultimele experimente și rezultatele la care reușiseră ajungă. Sunt așezați pe o canapea confortabilă din foișorul de lemn, înconjurat de arbuști de genul Hydrangea, hortensia care este înflorită toată vara, cu inflorescențele ei mari, asemănătoare unor bulgări de flori catifelate, ciclamen și turcoaz.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Basorelief cu îndrăgostiți

Iar nu mai suntem noi înșine,
nu mai știm de unde să începem și unde
ne sfârșim, în spațiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând din noi, anume,
numai jumătățile-n mișcare
cele întoarse spre lume.
Iar se concentrează totul numai în ochi,
numai în sprancene, numai în bărbie,
numai în brațul întins și atât,
restul încetând să mai fie.
Iar suntem înscriși într-un cerc,
și nu mai știm de unde începem și unde
ne sfârșim, în spațiul dat
rezemat pe coloana acestor secunde.

poezie celebră de
Adăugat de DanielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Creangă

Dumnezeu atunci, văzând până unde merge îndrăzneala lui Ivan, a început a se cam lua și el pe gânduri de năzdrăvăniile lui! Și așa, a zis Dumnezeu să se desfacă sicriul acolo unde era și să iasă Moartea la liman ca să-și răzbune și ea acum pe Ivan. Și îndată s-a făcut așa, și când nici nu visa Ivan are să mai dea vrodată ochii cu Moartea, numai iaca ce se trezește cu dânsa față-n față.

în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Purtată de valuri în larg

Ajungând într-un îndepărtat ținut,
Atunci parcă era un vis plăcut,
Aer curat cu plăcere deplină
Și muzica veche ce inimă-ți alină.

Am plecat acolo pentru o clipă
Și mă simțeam atât de fericită,
Vorbeam la telefon și mama-mi spunea,
Dacă e bine acolo, mai stai fata mea.

De multe ori mă pierd în vise deșarte
Și vreau merg în locuri de mult uitate
Unde oamenii sunt plini de iubire,
Cu sufletul curat și multă fericire.

Sunt locuri minunate și peisaje plăcute
De unde ai amintiri demult pierdute,
Dar eu aș vrea fiu pe o barca cu catarg,
Să fiu purtată de valuri în larg.

Totul poate fi transformat în război,
Dacă timpul nu tine cu noi
Rămâne speranța, dar și amăgire,
Visul meu e doar când e cald și bine.

poezie de (4 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De fiecare dată când venea pe domeniul fetei, Daniko era surprins de singurătatea în care trăia aceasta. Ca și acum, străbătea aleile pustii ale parcului plin de plante, o explozie de culori, forme și parfumuri. Andrada avea plante înflorite de primăvara devreme până toamna târziu, erau specii de Narcissus (narcisa), Hyacintus (zambila), Tulipa (laleaua), de mai multe culori și florile mov-violacee de Crocus (Brândușa), din cele care înfloresc mai târziu vara avea garofițe din genul Dianthus, ochioasele margarete erau prezente, nalbele cu flori albe și roz cu tijele lor foarte lungi, rezistentele și frumoasele gălbenele care înfloresc tot timpul anului, tufănelele și crizantemele toamna.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă nu reușești bați computerul la șah, încearcă tehnici de arte marțiale.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo unde timpul îngroapă amintiri

Nu stă-n puterea noastră -i aruncăm tăcerii
Cuvinte temătoare... pe rostul ei divin.
Se-așterne fără margini, când vine timpul serii
Și-ascunde-n ea trecutul, puțin câte puțin.

Puterea ei destramă, căci totu-i trecător.
Purtând chemări tăcute prin spații siderale
Din nemișcata geană mai pică câte-un dor,
Și tot ce mai rămâne se scutură-n petale.

Prin vise ne mai umblă speranțe rătăcite.
Frânturi de timp adună ce-a mai rămas din noi
Îngemănând puterea în clipe neclintite
Dorinței nesfârșite de-a fi mereu în doi.

E prea departe locul și calea mult prea lungă,
S-au dus prin poarta vieții temutele iubiri.
Doar neumblate gânduri ar mai putea s-ajungă
Acolo unde timpul îngroapă amintiri.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook