Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Profesorul de cultură civică privi cu subînțeles spre comandant, iar Horațiu se apropie. Lucian se ridică anevoios de la locul lui. Ar fi vrut să nu fi fost el primul la această audiere finală; de ce n-o chemase pe reclamantă mai întâi? Față în față, între patru ochi, cu fostul său profesor de istorie?! Vai de el! Îl urmă totuși pe Horațiu.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Domnul Dragoste tocmai îl asigurase că nu se vor lua măsuri aspre împotriva lui. Să se bucure sau nu?! Deocamdată, Lucian preferă să nu se manifeste în nici un fel. Se întoarse în sala cea mare. În drum spre locul său, îi aduse la cunoștință profesorului de cultură civică, domnul Sever Forțan, că o poate trimite pe domnișoara consilier, pentru a vorbi cu președintele Comisiei. Vicepreședintele o anunță, iar Horațiu o conduse. Lia era mai mult decât doar emoționată, dar îl urmă pe băiatul cel slăbuț pe nume Horațiu. În încăperea în care era așteptată de domnul Dragoste intră însă doar ea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul îl întâlni pe Lucian la intrarea în sediul principal al Institutului; băiatul respira greu, se vedea că venise în grabă, de abia scăpase de grupul de fete de afară. Totuși, ele fuseseră destul de înțelegătoare. Noroc că directorul nu pornise mai din timp în căutarea lui; l-ar fi surprins iarăși în mijlocul admiratoarelor. Dânsul îl întâmpină, încruntându-se ușor... Lucian porni spre locul în care i se hotărea viitorul, cariera; directorul îl urmă. Zărindu-și fiul, Diana îi reproșă și ea întârzierea. Iar Diana îl sărută pe ambii obraji, apoi el intră grăbit. Iată însă cum pe obrajii lui apărură urme de ruj; nu de la fetele de afară, ci de la mama lui. El nu-și dădu seama și nici nu încercă să se șteargă. Înaintă grăbit. În față se afla vicepreședintele Comisiei Disciplinare, domnul Sever Forțan, fostul său profesor de cultură civică...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În lipsa Liei, nava albastră primise vizita a trei persoane: domnul profesor de istorie Doru Dragoste, președintele Comisiei Disciplinare, domnul profesor de cultură civică Sever Forțan, vicepreședintele aceleiași Comisii și Horațiu, băiatul bun la toate, din cadrul aceleiași Comisii; Lucian le promisese că-i va aduce în vizită la bordul navei și își onorase promisiunea, mai ales că nici directorul Institutului, nici instructorul echipajului nu se arătaseră deloc împotrivă. Cum însă la ora 10.00, cei șapte tineri trebuiau să se pregătească pentru primul control medical, vizitatorii se retrăseseră deja, astfel încât în momentul în care domnișoara consilier reveni la bordul navei, cei trei nu se mai aflau acolo; erau doar colegii ei și profesorul Manea. Fiind încă mai devreme de ora 10.00, nu plecau chiar în acel moment spre locul în care urma li se facă analizele, așa că Lia se apropie, ușor timidă, de comandantul misiunii.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În curând sosi un alt domn, care se alătură profesorului de cultură civică, domnul Sever Forțan. Recunoscându-l pe fostul său profesor de istorie, domnul Doru Dragoste, Lucian ar fi vrut să se micșoreze, pentru ca dânsul să nu-l observe, sau măcar să nu-l recunoască, mai ales că-și amintea toate nebuniile la care și el luase parte, alături de Nis și Alex. Era oare posibil devină inobservabil? Nu prea! Profesorul de istorie își opri privirea asupra lui. Cum să nu-l recunoască, după ce ani la rând îl avusese elev; ba încă îl considerase cel mai năzdrăvan elev, cel mai neastâmpărat, cel mai zvăpăiat, care-i crease mereu numeroase probleme, neplăceri... Totuși, Lucian își amintea parcă și ceva în favoarea lui; anume, fusese și cel mai bun la învățătură. Îi era oare de folos acest amănunt? Îl putea ajuta cu ceva? El spera că da...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian Simionescu nu-l așteptă pe Horațiu, cu cei patru body-guarzi, se îndreptă chiar și el spre nava albastră; părinții tinerilor din echipaj trecuseră deja toți pe acolo. După discuțiile avute cu părinții, directorul părea mulțumit; preferatul său nu părea a fi în pericol de a se lua măsuri împotriva lui, judecând după declarațiile date până în acel moment de toți cei pe care Comisia îi chemase, pentru audiere. Nimeni nu-l criticase, toți vorbiseră în favoarea lui, încercând să n-o defavorizeze nici pe domnișoara consilier Stancu, reclamanta, pentru că n-aveau nimic nici împotriva ei; nici n-o cunoșteau prea bine.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Domnul Virgil Stancu, părând încă nedumerit, privi o clipă, în timp ce-și ținea fiica în brațe, spre tânărul comandant. Nu cu mult timp în urmă, acesta îi promisese că va păstra distanța față de fiica lui, că n-o va deranja cu nimic în toată această lungă perioadă a misiunii. Ce se întâmplase oare între timp, atât de repede?! Privind însă spre acel băiat, inexplicabil, avu aceeași impresie bună despre el; tânărul îi inspira multă încredere și admirație, deci, își stăpâni impulsul cu care plecase de acasă, de a-l lua serios la rost pe acest băiat; acum nu mai avea de gând procedeze astfel. Dar nici pe fiica lui n-o putea certa. Valeria și Virgil Stancu porniră spre ușa Comisiei, însă nu intrară direct; doamna Stancu bătu discret de câteva ori. Ieși Horațiu.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: Haideți, ieșim. Ne putem bucura și afară. Aici deranjăm...
Lucian: Mă scuzați, vă rog, numai puțin. Dar puteți ieși. Vin și eu imediat.
Sever: Gata, Luci... Se pare că ai scăpat de noi.
Doru: N-a fost prea rău, nu-i așa?
Lucian: Într-adevăr, n-a fost deloc.
Doru: Felicitări, comandante!
Lucian: Mulțumesc, domnule. Dom' profesor... Să-mi spuneți când doriți veniți în vizită la bordul navei.
Doru: Sigur, dar nu acum; ești ocupat cu colegii tăi, cu părinții, cu ceilalți... Poate luni; mai vorbim noi, păstrăm legătura, dar să nu uiți.
Lucian: N-am uit, dom' profesor.
Sever: Cum așa?! De ce să-l iei doar pe el în vizită în nava ta? Pentru că e președintele Comisiei, pentru că ți-a fost profesor de istorie, sau pentru că-l cheamă Dragoste? Eu ce cusur am, de nu pot veni? Știu că numele meu presupune că aș fi sever și forțos, dar nu-i adevărat; e un nume mincinos! În plus, Luci, oare nu la cultură civică te-am învățat să nu ai un comportament necorespunzător?! Că doar nu-mi vei spune că te-o fi învățat Dragoste, la istorie...
Lucian: Puteți veni și dumneavoastră.
Sever: Mersi... Comandante!
Horațiu: Luci, dacă vin dânșii, n-aș putea veni și eu luni, în vizită, la voi în navă?
Lucian: Ba da, Horațiu, bineînțeles.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian o privi și el revenind în sală; era tare mândră! Desigur, doar reușise -l aducă în fața Comisiei Disciplinare... Iar el, el ce era oare?! Era doar neobrăzatul, indisciplinatul, din punctul ei de vedere?! În plus, negreșit, un mare Don Juan... Ea trecu la locul ei, în primul rând, unde se așeză tăcută. "Oare ce i-a spus despre mine domnului profesor Dragoste?" se întrebă Lucian, dar nu încercă -și răspundă. În curând, în sală, lângă domnul Sever Forțan – vicepreședintele, apăru și domnul Doru Dragoste – președintele acestei Comisii. Lucian simți cum cădea, involuntar, pradă încordării: urma, foarte probabil, decizia Comisiei Disciplinare în cazul lui. Fostul său profesor de istorie îl asigurase că nu se vor lua măsuri foarte aspre împotriva lui; asta însemna că totuși, se vor lua unele... Care? Care vor fi acelea?! Domnul Dragoste urma ia cuvântul...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

La auzul acestei decizii, în sală se auzi un murmur aprobator, de bucurie, iar încordarea dispăru ca prin farmec de pe chipul lui Lucian, dar și de pe al Liei; se simțea și ea mult mai bine acum. Lucian părea foarte mulțumit. Aceasta era decizia Comisiei Disciplinare? Păi, îi convenea de minune, mai ales că nu fusese deloc sancționat. Fostul lui profesor de istorie îl asigurase că nu se vor lua măsuri prea aspre împotriva lui, dar el constată că, de fapt, nu prea se luaseră deloc, nici un fel de măsuri... Ce bine! Se întoarse zâmbitor spre cei prezenți în sală, însă înainte privi spre reclamantă, ba încă nu oricum, ci plin de admirație. Își părăsi locul și inevitabil, se întâlni cu ea, între rânduri. Se opri puțin în dreptul ei, mulțumindu-i șoptit, pentru că-și retrăsese acuzațiile formulate la adresa lui. Mai mult nu-i putu spune, căci se văzu înconjurat de ceilalți, care veniseră -l felicite; părinții, colegii, directorul, instructorul Manea... Toți primiseră bucuroși decizia Comisiei Disciplinare, considerând-o cu adevărat corectă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nu se putu abține să nu privească spre ea; iată câte îndura doar din cauza ei... Ea repetă discret gestul, indicându-i insistent obrazul. "Iarăși sunt neobrăzat?! Acum de ce-aș mai fi oare? Ce-am mai făcut?" se întrebă el în gând, nedumerit, încruntându-se; nu înțelegea deloc. Merse după Horațiu. Acesta îl conduse până în dreptul unei uși pe care i-o deschise doar; dincolo de ea se afla domnul Doru Dragoste, profesorul de istorie, actualmente președintele Comisiei de Disciplină a Institutului Astronomic... Ușa se închise însă în urma lui; nu prea zgomotos, dar se închise. Încăperea nu era foarte spațioasă, iar domnul Dragoste se afla la un birou. Pe birou – o mulțime de dosare, iar mai în spate, pe câteva rafturi etajate, altele. Doru Dragoste își ridică ochii asupra lui Lucian; avea dom' profesor o privire tocmai potrivită numelui său; blândă, călduroasă... Iar vocea era și ea tot pe măsură...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

După un timp, mașina albastră ajunse în dreptul reședinței tânărului comandant; casa lui era înconjurată de un cordon de jandarmi, gardieni și polițiști, care nu permiteau oamenilor sosiți în număr destul de mare să se apropie prea mult de curtea imobilului. Pentru mașina albastră se făcu totuși loc de trecere. Lucian lăsă mașina în curte și coborî, deschizând apoi domnișoarei biolog; body-guarzii coborâră și ei. Tânărul comandant privi o clipă în urmă; totul i se părea ciudat; nu era obișnuit ca echipaje de jandarmi, gardieni și polițiști -i păzească lui casa. În plus, mai erau și cei patru body-guarzi... Încercă să se comporte normal, facă abstracție de prezența tuturor; pe cei patru nu-i putea totuși ignora, doar erau în curtea casei sale.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sever: Lucian Enka.
Lucian: Da, domnule.
Sever: Treci în față și ia loc în primul rând, în partea stângă. Domnișoara Laura Stancu, în partea cealaltă, vă rog! Mă numesc Sever Forțan, sunt profesor de cultură civică în acest Institut; tu știi foarte bine, Luci... Lucrez aici de vreo... aproximativ 30 de ani și sunt vicepreședintele Comisiei Disciplinare. Președintele Comisiei va veni doar joi, la audierea finală, după care tot dânsul vă va comunica și decizia luată în urma anchetei pe care o vom începe acum. Acuzatul este Lucian Enka, iar reclamanta Laura Stancu. Ai ceva de spus în apărare, Luci?
Lucian: Nu.
Sever: Cum așa?!
Lucian: Nu mă pot apăra, pentru că, în primul rând, încă nu cunosc care sunt acuzațiile formulate la adresa mea.
Sever: Deci, nu le cunoști; nici o grijă, le vei afla în curând. Deocamdată, te întreb dacă vrei te reprezinte cineva în apărare?
Lucian: Nu, domnule, cred că mă pot descurca și singur.
Sever: Treaba ta; cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Trecu pe motocicletă, iar Alex și "Ucigașa" în mașină, cu Petre și Adi. Astfel porniră; în față, Lucian – pe motocicletă (primul – pentru că știa drumul), urmat de mașina albastră a directorului. Alex se simțea bine în ipostaza de șofer al superbei mașini a directorului Institutului și urma îndeaproape motocicleta pe care stătea colegul său. Domnișoara Petra privi spre Lucian admirativ.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În curând, Lucian porni mașina domnului Enka spre casă. Papagalul, tare mândru, nu renunțase la locul său de onoare de pe umărul tânărului comandant, aflat la volan. Diana Enka stătea în față, lângă fiul ei, spre care privea din când în când, dând din cap ușor, a dezaprobare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian se încruntă și o privi nedumerit. Ea-și retrăsese brusc, tocmai acum, în final, toate acuzațiile? Îl considera nevinovat și renunțase la sancțiunile solicitate? Oare ce-o determinase procedeze astfel, tocmai acum, în final?! Ce-o influențase? Cumva... domnul Doru Dragoste?! Neînțelegând ce se petrecuse, îl auzi din nou vorbind pe fostul său profesor de istorie...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

După cele aflate seara trecută de la prietenul său, directorul, despre Lucian, profesorul Manea parcă-l privea altfel pe tânărul comandant, iar acesta chiar sesizase o mică schimbare în atitudinea instructorului, dar nu-și dădea seama despre ce-ar putea fi vorba. Însă și directorul îl privea insistent, mai ales din momentul în care observase lănțișorul dăruit de Diana Enka la gâtul băiatului. Îl recunoscuse imediat, doar dânsul i-l dăruise Dianei cu mulți ani în urmă. Traian Simionescu își întoarse întrebător capul spre Diana, însă aceasta se afla alături de blondul Iulian, pe care-l ținea de braț, așa că directorul renunță la a privi spre ea. Totuși îi părea bine că fiul său va avea acel lănțișor în următorii ani.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Când el și Maria ajunseră în navă, pe puntea principală se mai afla doar Alex; se părea că acesta sosise foarte devreme; se grăbise ajungă la Institut primul. Motivul lui?! O tipă body-guard, poreclită "Ucigașa", care-l însoțise și-n această dimineață. Lucian se apropie de colegul său, Maria rămânând mai în față, în așteptarea celorlalți, mai ales a celor două colege, cu care deja se înțelegea foarte bine, blonda având o fire prietenoasă. În curând apărură și ceilalți tineri din echipaj; rămaseră însă, toți, în așteptarea domnului profesor Eugen Manea, ca dânsul le ofere indicații asupra activității acelei zile.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian rămase în curte, cu câinele său negru, Nero, care se arătă tare bucuros -l revadă. Desigur și Lucian se bucura în egală măsură. Mângâia blana negricioasă a câinelui, care se gudura pe lângă el. Lucian îi deschise ușa casei, așteptând intre; dulăul îl urmă, deși anevoios. Doamna Enka se ivi în holul de la intrare și își dădu seama ce intenționa fiul său. În acel moment băiatul observă castronelele de plastic goale; atât cel de apă, cât și cel de mâncare. Se ridică, se îndreptă spre bucătărie și când se înapoie, i le umplu; câinele, însetat, goli apa imediat. Lucian îi umplu din nou castronul. Își privi îngrijorat câinele; i se păru slăbit.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

După plecarea blondului, se pregăti totuși de plecare, dar fără tragere de inimă; se mișca anevoios. Îmbrăcă totuși uniforma albastră. Se privi în oglindă. Deocamdată, pe reverul hainei lui încă străluceau șase buline mici, aurii; erau la locul lor. Comandantul misiunii... Până când oare?! Totul părea prea frumos pentru a fi și real; parcă trebuiau apară și neplăcerile. De ce așa de curând și de ce pentru el?! Nu stărui prea mult cu privirea în oglindă. Oricum, chipul îi era tare trist și nu-și putea ascunde această tristețe, nici măcar față de blond.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Comisia Disciplinară își continua și în această zi ancheta, condusă de domnul Sever Forțan, profesor de cultură civică. Lucian nu știa ce declarații se dăduseră despre el până-n acel moment, nici cine altcineva, cu excepția celor știuți, fuseseră audiați, directorul – da, știa! Avusese grijă vadă, cu aprobarea celor din Comisie, luându-și angajamentul, chiar în scris, cu semnătură, că va păstra confidențialitatea asupra celor văzute, toate declarațiile strânse până în acel moment și intenționa le vadă și pe cele ce vor urma; nu renunța la această metodă de "spionaj", în favoarea preferatului său. Își respecta însă cuvântul dat, atât verbal, cât și în scris; nu-i spunea deci nici măcar lui Lucian ce citise dânsul în declarații. Că nu era nimic în defavoarea tânărului comandant i se părea suficient, deci doar atât îi spunea preferatului său, pentru a-l liniști, dar acesta părea oricum destul de calm pentru situația în care se afla, mai ales de când se împăcase cu blondul său tată, Iulian Enka.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook