Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Intrară în casă; Lucian ultimul. Un motan gri sări în brațele Liei și începu să toarcă mulțumit; nu părea a fi deloc interesat de papagalul de pe umărul stăpânei sale. Auzind voci, domnul Stancu se apropie de ei. Nu reuși să-l observe prea bine pe tânărul sosit, căci atenția îi fu atrasă de papagal, care-l întâmpină cu următoarele cuvinte, cu glasul său pițigăiat. Lucian intră totuși în cameră, deși el parcă n-ar fi dorit. Spre surprinderea lui însă, domnul Stancu se arătă destul de amabil.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Ceilalți, mai cu sau fără voia lor, acceptară și ei prezența Liei în echipaj; doar Alex și Nis păreau a se strâmba a nemulțumire, puțin, însă n-aveau încotro, erau în minoritate, deci, nu se împotriviră nici ei, mai ales că, ori de câte ori încercau spună ceva dezaprobator, contra domnișoarei consilier, chiar Lucian îi lua apărarea. "Oare de ce?!" se întrebau nedumeriți cei doi. Domnul Virgil Stancu se apropie de cel pe care fiica dânsului îl adusese în fața Comisiei Disciplinare. Tatăl Liei, domnul Virgil Stancu, era un om plăcut, brunet, cu ochii negri; nu prea semăna cu fiica lui; Lia semăna mai mult cu mama ei, Valeria Stancu, o doamnă brunetă, cu ochii albaștri...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cu glasul lui plăcut, Lucian o salută pe mama Liei, zâmbind fermecător, iar cu gesturi elegante, chiar îi sărută mâna doamnei Stancu. Mai era oare nevoie de alte gesturi sau cuvinte din partea lui, pentru ca și mama Liei să se simtă atrasă de acest tânăr fermecător? Nu! O cucerise pe loc, prin simpla lui prezență... Îi plăcu băiatul!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În acel moment lui Lucian îi reveniră în minte cuvintele Liei: "domnul director a avut mare grijă -i acorde preferatului dumnealui o funcție foarte importantă, de mare răspundere..." Și din nou întrebarea aceasta îi stărui chinuitor în gând. Să fi avut oare colega lui dreptate? Și de fapt, nu era vorba despre ceea ce spusese ea, ci despre temerile lui, căci tot astfel gândise și el de la început, de cum primise vestea că va fi comandantul misiunii. Privi spre director; dânsul părea calm și mulțumit. Oare ar fi fost capabil intervină în favoarea numirii lui Lucian în această funcție, apoi să-l asigure că, de fapt, nu procedase astfel? Adică să-l fi mințit? Tânărul matematician nu-l putea asocia pe director cu termenul "mincinos"... Și dacă totuși...?! Lucian se încruntă, apoi încercă alunge aceste gânduri din minte. Totuși, directorul era un om de cuvânt, după cum dovedise în repetate rânduri. Și de ce oare ar fi intervenit pentru Lucian? Avea el nevoie de favoruri? Încercă să se concentreze asupra celorlalte subiecte abordate în ședință. Îl auzi pe tânărul său coleg, Mihai, care luase cuvântul, cu o oarecare timiditate, deși timiditatea nu prea părea o trăsătură potrivită unui fost campion mondial la lupte.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Domnișoara consilier se pregăti și ea pentru această zi, spera ea, favorabilă lui Lucian, nu ei. Bineînțeles și pe ea o însoțeau părinții, domnul Virgil Stancu și doamna Valeria; pe la ora 07.00 și familia Stancu era gata de plecare spre Institut.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian ar fi vrut ca vorbele blondului să-l lase indiferent, dar nu era deloc așa; aceste cuvinte venite din partea celui pe care-l știa drept tată avură darul de a-l readuce în starea de indispoziție în care se aflase anterior. Își plecă din nou privirea și tăcu, deși Diana încercă să-l consoleze. Deși nu avea de gând declare nimic împotriva fiului său, totuși blondul Iulian Enka se arătă neîndurător față de acesta, pentru că nu-i convenea deloc situația existentă, pe care refuza s-o înțeleagă, mai ales că aflase totul brusc; se părea că tocmai asta avusese un impact mare asupra lui, îl șocase... În curând ieșiră cele două fete, Stela și Maria, iar Horațiu spuse: "Domnul și doamna Enka...". Diana și blondul intrară, nu înainte ca Iulian Enka -i mai atribuie fiului său o privire albastră deloc îngăduitoare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Domnul și doamna Ristea intrară, în urma lui Lucian. Directorul îi întâmpină amabil pe cei doi, bucuros -i cunoască. Îi salutase, zâmbitor, arătându-se tare binevoitor. Cei doi îl priviră cu atenție; nu avuseseră ocazia să-l întâlnească personal până-n acel moment, deși îl mai văzuseră de vreo câteva ori, de mai departe. Din apropiere însă, îl găsiră mult mai interesant și agreabil, poate prea tânăr pentru a fi director.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian se încruntă a nedumerire; încă nu înțelegea ce dorea acest domn de la el. Îl cercetă atent pe tatăl Liei, cu privirea lui pătrunzătoare. În mod ciudat, i se păru că fiica lui nu-i seamănă, cel puțin sub aspect fizic, deși domnul Stancu era un om tare plăcut. Cât despre dânsul, realizase că avea în față un tânăr inteligent, distins, respectuos, manierat și elegant; se observa clar din toate gesturile sale. Pe parcursul discuției, băiatul dovedi stăpânire și siguranță de sine; domnului Stancu îi plăcu. Îi zâmbi scurt. În mod normal, i-ar fi convenit de minune un astfel de ginere, dar misiunea lor nu era deloc ceva foarte normal.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

"Rikky iubește pe Lia; Rikky iubește și pe șeful..." spusese papagalul pe neașteptate; auzindu-l, ea se îmbujoră ușor, iar Lucian zâmbi doar, însă pasărea vorbitoare concluzionă: "Șeful o iubește pe Lia; și Lia îl iubește pe șeful..." Aceste cuvinte ale papagalului îl derutară pe Lucian; ar fi vrut el să fie așa! Inima lui începu să bată nebunește. Privi tăcut spre colega lui. Nici ea nu părea foarte liniștită, netulburată de acele cuvinte. Iar în acel moment, Lucian chiar n-ar mai fi ținut cont de promisiunea făcută; cu siguranță ar fi îmbrățișat-o și ar fi sărutat-o, dacă nu apărea doamna Valeria Stancu, mama ei. Ce moment nepotrivit își alesese și dânsa pentru a ieși din casă! Încet, vraja se risipi, ca un fum, ca un abur, iar domnișoara consilier nu află nici de data aceasta cum ar fi fost dacă Don Juanul Institutului ar fi procedat cu ea așa cum îi povestiseră colegele ei despre el. Pe el, bineînțeles, nu l-ar fi incomodat cu nimic prezența polițiștilor, a oamenilor din stradă, care încă îi fotografiau de zor, dar mama ei... Pe doamna Valeria Stancu n-o putea ignora!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian simți cum îl copleșește amețeala; nu s-ar fi așteptat la asemenea cuvinte de laudă din partea blondului. De obicei, domnul Enka era mai rezervat în a împărți aprecieri, mai ales fiului său. Lui Lucian nu-i plăcea fie lăudat, dar din partea blondului, aceste cuvinte erau binevenite, mai ales că în ultimul timp, băiatului i se părea că tatăl său nu ar avea o impresie prea bună despre el; acum avu ocazia constate că se înșelase, dar nu i se urcă la cap ideea că ar fi un tip perfect, doar pentru că așa se exprimase acum domnul Enka. Ce mult conta însă părerea blondului pentru el (poate din cauză că până atunci nu-l auzise deloc, spunând nimic de genul acesta despre "Pacifis"). Lucian zâmbi... Blondul era totuși mândru de el?! Asta era foarte bine! Iar dacă nici Lia n-avea nimic împotriva lui, ce l-ar mai putea indispune? Probabil nimic.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian o duse până acasă, mulțumită lui, din nou fără body-guarzi. Coborâră, el deschizându-i atent portiera. Își luă apoi rămas bun, sărutându-i ușor mâna, spunându-i, cu acel surâs al său "noapte bună, colega". Lia-i răspunse timid, deși parcă știa că pentru el noaptea ce va urma nu va fi deloc prea bună, tocmai din cauza ei. Constată însăel nu era deloc așa cum îl caracterizaseră fetele, colegele ei, ci cu totul altfel, diferit de ceea ce s-ar fi așteptat ea. Nu se purta deloc vulgar, ci dimpotrivă, era tare amabil, galant. Rămase din nou plăcut surprinsă că nu era vulgar, dar tristă din cauza acțiunii ei din acea seară. Îl urmări puțin cu privirea, doar până ce el porni mașina înapoi, spre Institut, apoi fugi repede în casă. Nu se opri să-și salute părinții, care o priviră nedumeriți, nu-și luă pisoiul gri în brațe, ci se îndreptă grăbită spre camera ei, unde intră și se închise, trântindu-se pe patul moale, cu lacrimi în ochi. Uimită de comportamentul fiicei sale, Valeria Stancu porni îngândurată spre camera ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Zărindu-l liber pe comandantul misiunii, domnul Virgil Stancu, tatăl Liei, consideră că era momentul prielnic pentru acea discuție între patru ochi despre care îi amintise. Lucian acceptă propunerea dânsului, așa că amândoi se retraseră într-un locșor mai ferit de camerele de luat vederi; pe puntea principală a navei, căci reporterilor nu li se permisese accesul în interiorul vehiculului spațial. Puteau filma exteriorul din orice unghi doreau, dar în interior nu puteau pătrunde. Deci, pe puntea principală erau doar Lucian și domnul Stancu Virgil, acesta din urmă admirând pentru câteva clipe aspectul interior al navei albastre.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Domnul Virgil Stancu, părând încă nedumerit, privi o clipă, în timp ce-și ținea fiica în brațe, spre tânărul comandant. Nu cu mult timp în urmă, acesta îi promisese că va păstra distanța față de fiica lui, că n-o va deranja cu nimic în toată această lungă perioadă a misiunii. Ce se întâmplase oare între timp, atât de repede?! Privind însă spre acel băiat, inexplicabil, avu aceeași impresie bună despre el; tânărul îi inspira multă încredere și admirație, deci, își stăpâni impulsul cu care plecase de acasă, de a-l lua serios la rost pe acest băiat; acum nu mai avea de gând procedeze astfel. Dar nici pe fiica lui n-o putea certa. Valeria și Virgil Stancu porniră spre ușa Comisiei, însă nu intrară direct; doamna Stancu bătu discret de câteva ori. Ieși Horațiu.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Iar mașina albastră opri în dreptul casei domnișoarei consilier, sau mai nou... domnișoara Barbie. Puțin mai în spate oprise mașina body-guarzilor, din care Petre și Adi ieșiseră, pentru a merge cu Lucian acasă. În timp ce comandantul misiunii își lua rămas bun de la frumoasa-i colegă, din casă ieși tatăl acesteia, domnul Virgil Stancu, deci, părinții ei nu se culcaseră până la acea oră, rămăseseră să-și aștepte fiica. Prin urmare, deși n-ar fi dorit, tânărul comandant nu avea cum evite o întâlnire cu tatăl colegei sale. Lia își sărută tatăl, iar Lucian îl salută respectuos. Petre și Adi ocupaseră deja bancheta din spate a mașinii albastre, rămânând în așteptarea comandantului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Deși ceilalți își vedeau în liniște de treabă și nu păreau deloc indiscreți sau curioși afle ce-ar avea de vorbit domnul Enka cu domnișoara consilier, totuși, domnul Enka îi propuse Liei să se retragă, măcar pe culoarul ce ducea spre rezerve. Ea acceptă și se opriră chiar în dreptul celei pe care străluceau inițialele "E. L." Blondul remarcă acest amănunt și privind ușa aceea, sufletul i se umplu de mândrie; era rezerva fiului său. Poate după ce va discuta cu domnișoara, va intra puțin, s-o vadă, doar nu era interzis. Deocamdată, își îndreptă atenția spre tânăra domnișoară psihiatru. Ea nu îndrăznea să-și ridice privirea spre acel domn blond, deși glasul cu care dânsul i se adresă nu exprima deloc asprime, răutate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian nu zise nimic, nici că da, nici că nu; intră în sufragerie, în urma Mariei, ea încă având papagalul pe umăr. În sufragerie se aflau, printre animale, părinții blondei, Andrei și Eleonora. Ambii se bucurară de vizita comandantului, care-i salută respectuos. Evident, le părea bine și să-l revadă pe Rikky. Lucian, Maria și Rikky intrară prin celelalte camere, pentru a-i vedea pe prietenii înaripați ai papagalului, evident, tot papagali și ei, ca și Rikky, tot vorbitori, mai tăcuți însă decât el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Acasă la familia Enka era destulă liniște, în limita posibilităților: musafirii plecaseră de câtva timp, iar de puțina gălăgie produsă, doar papagalul Rikky era responsabil. Restul erau tăcuți: tânărul comandant, părinții și bunicii acestuia, chiar și bătrânul dulău Nero. Doar lui Rikky nu-i tăcea pliscul deloc; cum însă era drăgălaș, nu deranja pe nimeni, căci toți îl iubeau și-l răsfățau, chiar și blondul. Își revăzuse în acea zi și vechea familie, de la care plecase de bună-voie; cu domnul și doamna Stoica va mai avea ocazia să se întâlnească, însă pe blondină habar n-avea năstrușnicul papagal că o văzuse pentru ultima oară, iar în curând același lucru se va petrece și-n cazul "șefului". Pentru că nu-și dădea seama de acest lucru, Rikky nu putea fi trist; ceilalți însă... Chiar și Nero părea abătut și nu din cauza vârstei sale. Dulăul negru parcă presimțea că în curând se va schimba ceva, se va întâmpla ceva; nu știa sigur ce, însă orice ar fi fost, se părea că avea legătură cu tânărul său stăpân. Astfel simțea dulăul negru și nu se înșela deloc...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Tânărul comandant se afla pe puntea principală a navei albastre "Pacifis"; după plecarea lui Mihai, rămăsese singur, cu gândurile sale, nu tocmai roze... Dar singurătatea nu dură prea mult; în curând apăru lunganul, cu "Salut, șefu'..."; "Șefu'..." – tot așa-i spunea. Parcă vru -i spună că poate în curând nu-i va mai fi deloc șef, deci, putea renunța definitiv la acest termen, dar tăcu. Sosi și Alex. Părea destul de voios. Se salutară. Alex se apropie de Lucian; geograful avea alte treburi: dulciurile sale.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Amabil, directorul veni spre favoritul său și înainte ca Lucian să-și dea seama, îl apucă prietenește de braț, iar tânărul se trezi mergând spre apartamentul directorului, alături de dânsul. Directorul deschise ușa apartamentului său și intră; Lucian îl urmă. Cunoștea interiorul, destul de modest pentru un apartament de director, deci, nu luă seama, plin de curiozitate, la amenajarea apartamentului, doar mai avusese el prilejul intre pe acolo, fiind preferatul ocupantului de drept al acestui apartament. Directorul porni în căutarea cheilor de la mașină, în timp ce Lucian se oprise îngândurat în prag. Părea absent, tulburat de ceva... Îl cam răvășise noutatea aflată de la director; el era comandantul misiunii... Nu știa dacă să se bucure sau nu.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nedumerit, tânărul comandant se întoarse din nou spre director, fără a-l întreba nimic cu vocea, ci doar cu ochii. Tăcut, timid chiar, Lucian se apropie șovăielnic de acel om pe care credea că-l cunoaște destul de bine; inexplicabil, simțea o puternică emoție interioară, pe măsură ce se apropia de director. Dânsul îl îmbrățișă cu putere, prietenește, cu căldură, sau cel puțin așa simțea Lucian. În plus, îi zărise ochii umezi, plini de lacrimi îndărătnice, care se încăpățânau să nu se rostogolească pe obrajii directorului; oare ce-l impresionase atât de mult?! Lucian îl îmbrățișă și el pe director, ceva mai cu rezervă, deși putea observa că parcă nu astfel și-ar fi dorit directorul această ultimă îmbrățișare. Simți în acele momente un sentiment straniu, de parcă-l lega ceva de acel om, de parcă dânsul îi era foarte apropiat, însă nici prin gând nu-i trecea că, de fapt, își îmbrățișa pentru ultima oară, pentru următorii cel puțin 13 ani, tatăl, adevăratul său tată. Cu ochii încă umezi (deși Lucian nu pricepea deloc de ce), directorul îl privea cu drag.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Iulian: Iată-vă! Sunteți pe prima pagină, în mai toate ziarele de azi.
Lucian: Nu mă interesează, blondule! Absolut deloc!
Iulian: Domnul comandant are mereu tendința de a mă contrazice, domnișoară. Ne-a fost de mare folos papagalul dumitale... Vreți să-l luați acasă?
Maria: Da, așa aș vrea.
Iulian: Se pare că dumnealui nu e de acord.
Maria: Ah, scuzați-l, domnule; e doar un papagal, nu știe ce zice... Rikky, taci! Mă scuzați, vă rog... Rikky, nu te prosti! Nu mă face de râs. Ce; ai înnebunit?
Lucian: Se pare că aveți o problemă. Știi ce, din partea mea, îl poți lăsa și aici, nu mă deranjează deloc.
Maria: Dar o să-l aducem aici pe Nero.
Iulian: E un papagal tare drăgălaș... Luați loc, domnișoară!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook