Tot de mare înghesuială avu parte și tânărul cu ochi albaștri, Mihai. În fața casei sale, se aflau negreșit, mulți reporteri și nu numai. Mihai se încruntă. Din doar vreo câțiva pumni împărțiți, fără a se uita unde, în stânga și în dreapta lui, ar fi reușit să treacă imediat, să-și croiască drum, să nu întârzie, dar nu putea proceda astfel. Era civilizat, nu un bătăuș de mahala. Fost campion mondial... În plus, cinci bulinuțe aurii străluceau din seara trecută pe reverul hainei sale; era șeful securității misiunii, al doilea în echipaj, deci, nu-și putea permite un comportament neadecvat situației în care se afla. Oricum, nu obișnuia să sară la bătaie, nu-și ieșea ușor din fire, își controla pornirile, conștient că nimeni nu-i era rival. Nu-i rămânea decât să iasă, să vorbească cu oamenii aceia. Ce le-ar putea spune mai mult decât declarase seara trecută? Ce mai era de adăugat? Dar poate că aceștia erau alții, nu aceiași, care veniseră și la Institut.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre șefi
- citate despre vorbire
- citate despre vestimentație
- citate despre tinerețe
- citate despre sport
- citate despre seară
- citate despre ochi albaștri
- citate despre civilizație
- citate despre albastru
Citate similare
După ce servi familiei sale cina, tânărul comandant se retrase în camera sa, deși nu-i era încă somn. Și chiar de i-ar fi fost, tot n-ar fi reușit să adoarmă, din cauză că se gândea la ziua ce urma... Se schimbă de uniformă, pe care o așeză cu grijă la locul ei. O privi: șase bulinuțe aurii încă străluceau pe reverul hainei albastre. Cu sau fără ajutorul directorului, tot el era comandantul misiunii. Cât de mult conta acest amănunt? După părerea lui Lucian, nu foarte mult. Totuși, era conștient de responsabilitatea ce-i revenea datorită acestei funcții; reușita misiunii depindea în mare măsură de el... Îngândurat, băiatul nu mai coborî în camera în care se aflau ai săi. Totuși, nici singur nu rămase un timp îndelungat, căci în camera lui intră, după ce-și anunțase prezența prin câteva ciocănituri în ușă, doamna Dana Dragomir, bunica. Venise să-și vadă nepoțelul...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre somn, citate despre timp, citate despre schimbare, citate despre responsabilitate sau citate despre familie
Mihai reveni la locul său. Părinții lui îl priviră cu mândrie; băiatul lor, de nici 18 ani, era nu doar un simplu membru al echipajului, deși chiar și atât ar fi fost de ajuns. Era o performanță la care nu putea ajunge oricine. Judecând după numărul bulinuțelor atașate uniformei, cinci, era al doilea în echipaj, după comandant, pe care soții Ristea îl cunoscuseră seara trecută; numirea lui Lucian în funcția de conducere nu li se părea deloc o greșeală, le plăcuse băiatul... În acel moment, directorul oferea publicului spectator și telespectator informații despre băiatul proaspăt numit în funcția de șef al securității misiunii.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre căsătorie, citate despre soție, citate despre soț, citate despre numere, citate despre mândrie, citate despre informații sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Traian Simionescu îl caracterizase pe Lucian cu multă mândrie și admirație; îl lăudase chiar, dar nu se putuse abține. Nu amintise nimic de faptul că îl considera favoritul său, deși era conștient că se putea afla cu ușurință. Privi o clipă spre preferatul său; cele șase mici bulinuțe aurii sclipeau pe reverul hainei sale, în lumina soarelui. Chiar directorul i le atașase în acel loc. Lucian era comandantul misiunii... Directorul zâmbi mulțumit, totuși cu oarecare amărăciune. Ar fi dorit să strige în gura mare: "Iată-l! Acest băiat este de fapt, fiul meu și sunt tare mândru de el!" Dar nu putea proceda astfel. Privi cu jind spre blondul Enka Iulian; oare acesta își dădea seama cât de norocos putea fi?! Alungă însă rapid aceste gânduri din minte, pentru că primise un alt plic; era directorul Institutului și se afla în fața camerelor de luat vederi. Nu se putea face de râs, ori da în spectacol în direct, la mai multe posturi de televiziune, care ar fi avut astfel ce comenta. Se adună repede și-și dobândi rapid cumpătul.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre zâmbet, citate despre viteză, citate despre televiziune, citate despre râs sau citate despre noroc
Dimineața, când se trezi, Lucian nu-și dădu imediat seama că nu se mai afla la Institut, în camera sau apartamentul directorului. Dacă ar fi știut ce-l aștepta afară, mai bine ar fi preferat să fi rămas în Institut. Dar el habar n-avea. Nu-i luă foarte mult timp până să se dezmeticească. Zări uniforma albastră acolo unde o lăsase seara trecută, frumos așezată. O privi neîncrezător, dar cele șase buline mici încă erau acolo, pe rever, iar pe minitransmițătorul din piept scria cu majuscule "E. L.". Deci, nu visase, nici nu i se păruse; chiar era comandantul misiunii...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre neîncredere, citate despre frumusețe sau citate despre dimineață
Lia aștepta nerăbdătoare în rezerva ei. Minutele treceau nepăsătoare, iar el... nimic! Nu apărea! Cât timp își închipuia că va putea ea să stea liniștită, să aștepte? Nu-și dădea seama că nu prea mult?! Dar iată-l, în sfârșit! Don Juan; sau comandantul misiunii, în uniforma lui albastră, cu șase bulinuțe aurii sclipind pe reverul hainei... Zâmbind ca de obicei, enigmatic, abia perceptibil, era de-a dreptul fermecător. Se apropie de ea, privind-o intens, la fel ca întotdeauna, ca o pasăre de pradă... Se mai putea ea considera prada lui?! Îi cedase, de mult timp, dar tot se simțea vulnerabilă, ca o pradă, de fiecare dată, în preajma lui.
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit, citate despre păsări, citate despre minute sau citate despre Don Juan
Lucian se bucură și el să știe că acest băiat simpatic îi va fi totuși, cu siguranță, coleg, deși tristețea că doar el nu se înțelegea cu părinții lui, mai ales cu doamna Diana, nu-i putea părăsi sufletul, dar tot nu-și schimba hotărârea luată, aceea de a pleca, fără a ține cont de împotrivirea fermă a mamei lui, deși, normal, ar fi preferat să poată rezolva această nedorită problemă, într-un mod favorabil lui. Privi spre colegul lui cel nou, tânărul Mihai: Pe chipul acestuia se putea citi cu ușurință o expresie de bucurie, foarte evidentă; tânărul informatician uitase de orice probleme. Pentru el, totul era clar: Va putea participa la această misiune, nu va fi nevoit să se retragă, din cauza împotrivirii părinților lui. Aceștia însă nu erau la fel de veseli ca fiul lor, ceva le umbrea fericirea; acel ceva care îngrozea pe oricare dintre părinții tinerilor din echipaj, anume durata misiunii, estimată la cel puțin 13 ani.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bucurie, citate despre tristețe, citate despre suflet, citate despre siguranță, citate despre mamă sau citate despre lectură
Lui Mihai, această ceremonie îi aduse aminte de numeroasele momente de glorie sportivă, când, după ce auzea "Și... pe locul întâi, campion mondial, medalia de aur, din România... Mihai Ristea!", urca pe prima treaptă a podiumului, unde-și primea medalia, felicitările de rigoare, diploma și ovațiile publicului, apoi răsuna imnul de stat al României. Acum nu mai era chiar primul, ci al doilea în echipaj, după comandantul misiunii, dar ce conta acest amănunt? Nici n-avea pretenția să fie comandantul; ba nici măcar nu se așteptase să fie numit în vreo funcție de conducere, de mare responsabilitate. Iată-se însă al doilea în echipaj! Nici n-ar fi îndrăznit să-și imagineze așa ceva! Chiar și doar membru al echipajului i se părea mai mult decât suficient, un vis împlinit pentru el. Iar imnul care se va auzi în final va fi, oricum, tot al României.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre România, citate despre visare, citate despre imn, citate despre imaginație sau citate despre clasamente
Tânărul informatician remarcase și el faptul că Lucian era preocupat de ceva; de altfel o auzise și pe doamna Diana Enka vorbind despre ceva ce se întâmplase seara trecută, judecând după chipul trist al colegului său, probabil ceva destul de grav, de serios. Mihai nu era de obicei foarte curios din fire și nici nu dorea să devină cicălitor sau enervant, dar nu se putu abține să nu se intereseze despre ce ar putea fi vorba.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre informatică, citate despre dorințe, citate despre devenire sau citate despre Mihail
Comandantul misiunii, fără uniforma specifică funcției sale, se afla din nou la distracție; discoteca Institutului era plină de tinere domnișoare frumoase; localul, destul de spațios, părea acum neîncăpător. Ca și seara trecută, îl întâmpinară cum se cuvine pe Don Juan, doar pe el îl așteptau. Fetele încercară totuși să nu fie prea insistente, ca nu cumva să i se pară lui ceva în neregulă și să plece acasă prea devreme; doreau să petreacă împreună cu el cât mai mult timp posibil, sau măcar să-l știe acolo, aproape... Și pentru că fetele nu aveau un comportament care să nu fie pe placul lui, Lucian le recompensă rămânând toată seara la discotecă, miezul nopții găsindu-l tot acolo, iar el nu părea dispus a pleca, deși era târziu. Era conștient că de dimineață va fi nevoit să se trezească devreme, pentru a nu întârzia la bordul navei...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre posibilitate, citate despre noapte, citate despre miezul nopții sau citate despre fete
Adela nu părea foarte afectată de vestea primită; poate într-adevăr, nu-și dădea seama foarte bine ce însemna o asemenea misiune. Poate chiar era doar o copilă naivă, sau poate nu... Nistor o privi derutat. Oare ce se petrecea în căpșorul ei bălai, delicat? Nu-și dădea seama! Ce o determinase oare să-i facă o asemenea promisiune, pe care el nu i-o ceruse?! Era mică; el era primul ei prieten... Cu timpul, îl putea uita, iar 13 ani erau destul de mulți... Cum să-i păstreze lui vie amintirea atâta amar de vreme? Ce era atât de deosebit la el, cu excepția înălțimii? Să-l aștepte?! Era oare posibil? Pentru el, putea fi mai ușor, la bordul navei, să aștepte răbdător până se vor întoarce din nou acasă. Dar ea?! Ea cum să-l aștepte, când în jurul ei erau atâția alți băieți tineri, chipeși, poate mai atrăgători decât el...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre păr blond, citate despre promisiuni, citate despre prietenie, citate despre naivitate sau citate despre delicatețe
Domnișoara doctor Stela ajunse la Institut în acea dimineață nu foarte devreme, dar nici prea târziu. După ce coborâse cele 13 etaje, jos, la intrarea în bloc, o așteptau cei doi body-guarzi pe care-i cunoscuse ziua trecută... Cu mulțimea strânsă în fața blocului ei, parcă mai puțin numeroasă decât în ziua precedentă, nu mai avu probleme, doar era acolo Poliția, Jandarmeria, Gardienii Publici, plus cei doi body-guarzi personali, care o vor însoți până pe 27 iunie aproape peste tot pe unde va merge, în afara Institutului, deci prin oraș. Acum însă ajunsese la Institut, cu mașina celor doi, pe care aceștia i-o puneau la dispoziție în această perioadă, până pe 27 iunie. Se apropie de poarta Institutului, împreună cu cei doi body-guarzi. Unuia dintre ei îi promisese o consultație de specialitate în cabinetul ei medical din Institut; nu uitase acest amănunt, iar acum dorea să-și onoreze promisiunea, deși nu era obligată să-l consulte pe acel om, doar nu era un pacient obișnuit de-al ei... Totuși, la urma-urmei, respectivul îi va asigura protecția în perioada imediat următoare, o perioadă destul de îndelungată, zi de zi, de dimineața devreme, până seara târziu, până la data plecării în misiune, 27 iunie, deci, îi putea acorda măcar o consultație.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre medicină, citate despre protejare, citate despre protecție, citate despre polițiști, citate despre pacienți sau citate despre oraș
După plecarea blondului, se pregăti totuși de plecare, dar fără tragere de inimă; se mișca anevoios. Îmbrăcă totuși uniforma albastră. Se privi în oglindă. Deocamdată, pe reverul hainei lui încă străluceau șase buline mici, aurii; erau la locul lor. Comandantul misiunii... Până când oare?! Totul părea prea frumos pentru a fi și real; parcă trebuiau să apară și neplăcerile. De ce așa de curând și de ce pentru el?! Nu stărui prea mult cu privirea în oglindă. Oricum, chipul îi era tare trist și nu-și putea ascunde această tristețe, nici măcar față de blond.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre neplăcere sau citate despre inimă
Traian: Am primit încă un plic, sosit direct de la Comisia pentru Zboruri Spațiale a Institutului nostru. Plicul este desigur, sigilat, iar pe el scrie "Șeful securității misiunii". Să vedem al cui nume se află în interior, deci, cine va deveni posesorul a cinci bulinuțe aurii... Mihai Ristea. Șeful securității misiunii, Mihai Ristea.
Lucian: Mihai, pe tine te cheamă!
Mihai: Cum?! Pe mine?! Adică... Eu?!
Traian: Mihai Ristea, minorul... Felicitări, tinere!
Mihai: Mulțumesc, domnule.
Traian: Ești, deci, șeful securității; sper că știi ce presupune acest lucru.
Mihai: Nu întocmai, dar îmi cam dau seama.
Traian: Vei primi explicațiile cuvenite la momentul oportun. Și se pare că-ți vei serba majoratul la bordul navei albastre, împreună cu noii tăi colegi. Ce crezi despre asta?
Mihai: Cred că va fi cea mai frumoasă aniversare; nu mi-aș putea dori mai mult de atât...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zborul spațial, citate despre superlative, citate despre mulțumire sau citate despre aniversare
Tânăra doctoriță se apropie de director. Era emoționată, dar nici nu se putea altfel. Directorul, sobru, solemn, îi "împodobi" uniforma; numărul bulinuțelor aurii care reveneau medicului echipajului era tot patru. Deci, patru astfel de bulinuțe străluciră în curând pe reverul hainei doctoriței, în razele necruțătoare ale soarelui, care nu părea dispus să apună, de parcă dorea să asiste la eveniment. Evident, Stela primi și ea felicitările de rigoare din partea directorului, cu care dădu mai apoi mâna, după care și cu ceilalți. Când reveni la locul ei, auzi explicațiile pe care tot directorul le oferea, despre ea...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre medici, citate despre mâini sau citate despre Soare
Era sâmbătă, 09 iunie, era vară, era sfârșit de săptămână, era cald... Cei șapte membri ai echipajului navei albastre erau toți tineri, deci, ar fi avut motive să fie veseli, să iasă prin oraș, să se distreze; totuși, doar geograful cel înalt alesese varianta cu plimbarea prin oraș, numai după ce scăpase de cei doi însoțitori ai săi. Ceilalți preferaseră să rămână acasă la ei: blonda Maria, mică și gingașă, se simțea foarte bine în apartamentul ei cu cinci camere, plin cu animale și plante, având în propria-i locuință un micuț colțișor din natură; domnișoara doctor Stela preferase și ea să rămână acasă, mai ales din cauza celor 13 etaje, pe care nu avea de gând să le mai urce sau coboare; Alex avea un alt motiv de a nu ieși nicăieri evita întâlnirea cu "Ucigașa", de care va scăpa de abia luni de dimineață; domnișoara psiholog Lia nu numai că era acasă, dar nici măcar nu catadicsea să iasă din camera ei, unde stătea închisă, cu motănelul gri în brațe, ținându-i companie, dar ea era tristă și abătută din cauza unei anumite reclamații pe care o depusese seara trecută către Comisia Disciplinară a Institutului, împotriva colegului ei, Lucian; Mihai se afla, din câte știm, tot într-o casă, deși nu la el acasă, ci la comandantul misiunii; iar acesta din urmă, bineînțeles, tot acasă era, iar figura lui îi trăda tristețea care-i măcina sufletul.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zoologie, citate despre trădare sau citate despre săptămâni
Scăpaseră de ziua cu numărul 13 a lunii iunie, care se încheiase cu o emisiune televizată, avându-i ca invitați, sau mai degrabă gazde, pe directorul Simionescu și pe instructorul Manea. Urma joi, 14 iunie; era ziua în care Comisia Disciplinară va pronunța decizia în cazul "Enka Lucian". Tânărul comandant se trezi foarte devreme, pregătindu-se pentru această zi, destul de importantă pentru cariera lui, pentru viitorul lui. "Oare ce se va alege de el?" se întreba în gând; spera însă că nu vor fi luate măsuri drastice împotriva lui. Nu mai auzi tunete, nu mai zări fulgere. Privi curios pe fereastră: era încă întuneric, nu se luminase de ziuă, dar... Cerul era senin, nu mai era acoperit de nori. Putea zări stelele, palide, din cauza luminilor din oraș, dar se zăreau... Aerul era răcoros și umed, însă dacă se înseninase, vara își va reintra rapid în drepturi, odată cu răsăritul soarelui. Lucian îmbrăcă uniforma albastră, aranjându-se cât mai bine. Mândru, se privi în oglindă: șase bulinuțe aurii străluceau încă pe reverul hainei lui. Oare va dispărea vreuna dintre ele după această zi? Ce conta dacă n-ar mai fi el comandantul misiunii?! Măcar să rămână în echipaj cel puțin atât își dorea... Pe la ora 06.25, în camera lui apăru blondul, gata echipat de plecare și el.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre viitor sau citate despre stele
Lucian se afla în Institut și putea rămâne acolo peste noapte; cu locul de odihnă nu era o problemă avea cine și unde să-l găzduiască. Practic, putea dormi chiar și în navă, în propria-i rezervă, cea cu inițialele E. L., doar nu-l împiedica nimic. Însă dacă va dormi în Institut, cum rămânea cu părinții lui? Acum se înțelegea bine cu ei, nu mai erau supărați, ca să procedeze astfel. În plus, mai erau și bunicii lui la mijloc; ar fi fost și dânșii îngrijorați și nu le putea face așa ceva... Hotărât lucru, deci; trebuia să se întoarcă acasă! Deocamdată însă, nu încă; mai rămase, spre bucuria fetelor...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre supărare, citate despre odihnă sau citate despre acasă
Păși temător spre curtea casei sale. Înainte de a deschide poarta, privi puțin în sus. Pe cerul senin, stelele sclipeau palide, mai mult din cauza luminilor din oraș; la Institut se vedeau mult mai bine. Oricum, Lucian le recunoștea cu ușurință pe fiecare în parte, doar era astronom, ba, pe deasupra, chiar și șef. Dar oricât de cunoscute i-ar fi fost, tot îi fascinau privirea visătoare, care le cuprindea de fiecare dată cu drag. Și chiar dacă era doar o iluzie, lui i se păreau mereu altfel; niște punctulețe timide, ce brăzdau bolta cerească. Existau; deci, trebuiau explorate, atât cât se putea, atât cât permitea tehnologia existentă în acel moment.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tehnologie sau citate despre frică
Cele două prietene urcară treptele, iar în momentul în care trapa navei se deschise, emoția Dorei crescu în intensitate, mai ales că toți cei aflați în interior își îndreptară privirile în direcția trapei. Dora îl recunoscu pe directorul Institutului, deși nu-l mai văzuse niciodată de atât de aproape... Nici ceilalți nu-i erau necunoscuți, chiar dacă nu-i mai întâlnise; îi știa însă pe toți: pe profesorul Manea doar dânsul și directorul nefiind în uniforme; pe Nistor inconfundabil datorită înălțimii sale (era, inevitabil, deasupra tuturor, la propriu vorbind); pe Alex mai ales după ultimele evenimente din zilele trecute, intens mediatizate; pe Mihai se cunoștea că era încă doar un băiețandru și nu s-ar fi zis că ar fi fost vreodată campion mondial la lupte, nici chiar la juniori; pe Maria mărunțică și foarte blondă, nu putea fi trecută cu vederea; pe Stela înaltă (nu chiar cât Nis) și tunsă scurt; iar în mijlocul lor se evidenția Lucian comandantul misiunii, frumosul Don Juan... Deși nu-l mai văzuse până atunci, nu se putea ca Dora să nu-l recunoască, nu datorită publicității din ultimul timp, cât, mai ales din descrierile pe care, bineînțeles, le auzise de mult și Dora. Iar dintre toți, tocmai el se desprinse surâzător, pentru a le întâmpina pe cele două fete; și pe Lia, dar mai ales pe prietena ei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate despre tuns sau citate despre publicitate
Deci, să rămână în Institut câteva minute, cel mult un sfert de oră, așa spusese directorul. Bun. De acord; să rămână. Asta îi convenea și lui. Putea însă măcar să rămână liniștit? Nu, bineînțeles... Fetele parcă-l miroseau, sau îi ghiceau prezența; se văzu din nou încolțit de mai multe domnișoare, toate din Institut. Le cunoștea pe toate, deși nu-și amintea numele fiecăreia. Insistau să meargă cu ele la discotecă; discoteca Institutului, mai ales că era seară... Și din nou această scenă se petrecu în fața domnișoarei consilier Lia, spre dezavantajul lui. Ce jenant i se părea; lui... ei nu-și putea da seama cum i se părea. Reuși totuși să scape din îngrămădeală, înainte de a se sfârși sfertul de oră, iar Lia să plece singură, fără el și body-guarzi. Timid, i se alătură. Îi era necaz că pățea mereu astfel, mai ales în prezența ei. Ușor rușinat, se șterse cu batista de urmele de ruj lăsate de fete; nu era nevoie ca ea să-i spună că ar fi avut urme de ruj pe obraji, își dădea și singur seama de acest amănunt inevitabil. O privi o clipă atent, suficient pentru a pricepe că era din nou furioasă; ochii ei albaștri scăpărau parcă scântei. De ce era oare furioasă?! Nu-și dădea nici el seama! Dar nici ea. "Don Juan..." își repeta ea în gând, fără a spune nimic cu voce tare. Din fericire, nu pățise nimic uniforma lui. Acum ar fi avut alta de schimb; în navă, evident. Nu era însă nevoit să se înapoieze în navă, pentru a se schimba.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre voce, citate despre rușine, citate despre ruj sau citate despre ore