Tăcuţi, porniră pe jos spre oraş, fără a lua seama la semnele plăcute ale înserării unei zile călduţe de sfârşit de primăvară, când, dacă în mod normal, cei mai mulţi locuitori ai oraşului se pregăteau de plecarea în concedii, apropiindu-se sezonul estival, ei aveau cu totul alte preocupări, deşi înainte de a fi primit acest inedit anunţ, tot la un binemeritat concediu se gândiseră şi ei, mai ales că în ultimii ani, de când tot lucrau necontenit la construcţia navei lor, nu beneficiaseră de concedii. Şi iată cum nici anul acesta nu vor avea parte de unul, concediul lor anunţând a se transforma într-un zbor spaţial de lungă durată, printre stele şi galaxii...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecerea lor, prima organizată la bordul navei albastre, pe puntea principală, nu se prelungi foarte mult, dar fusese tare plăcută, pe toată durata ei, până în seara acelei zile, când se pregăteau de plecare. Aveau să vadă dacă măsurile de protecţie propuse de director aveau să fie respectate, sau dacă erau deja aplicate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Dom' director, mă scuzaţi...
Traian: Spune, Nis!
Nistor: Nu înţeleg, cum să fim plătiţi, dacă nu vom mai fi aici?
Traian: Măi, tu unde lucrezi?!
Nistor: În Institut, normal.
Traian: De cât timp?
Nistor: Aproximativ patru ani, dom' director...
Traian: De câte concedii ai beneficiat până acum?
Nistor: Păi, de nici unul... Pentru că, în primul an eram de abia la începutul activităţii, iar după aceea s-a ivit problema construcţiei navei "Pacifis"; n-am avut când...
Traian: Ţi-ai primit salariul pe luna trecută, mai?
Nistor: Încă nu...
Traian: Pe 27 iunie veţi pleca în misiune. În interesul cui sau cine organizează această misiune?
Nistor: Institutul, cred...
Traian: Nu crezi, ci sigur, doar sigla Institutului nostru se află pe uniformele voastre. Deci, tot angajaţii noştri vă puteţi considera şi e normal să fiţi plătiţi în continuare, în următorii ani, chiar dacă nu veţi fi aici.
Nistor: Poate, dar în misiune nu ne-ar trebui bani la noi; ce-am putea face cu ei?!
Traian: Din bancnote: avioane, vaporaşe, bărcuţe şi alte figurine, să vă jucaţi cu ele prin navă. Iar cu monedele, puteţi juca alba-neagra, barbut, sau altceva... Nu, sigur că nu veţi primi salariile la voi, nici n-am avea cum să vă livrăm banii lunar la bordul navei şi după cum ai remarcat, nici n-aţi avea nevoie de bani în misiune. Tocmai despre asta trebuie să discutăm aici, în această şedinţă, despre modalitatea în care se vor efectua plăţile şi către cine; asta trebuie să stabilim.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

August... Ultima lună de vară, pe Terra. La bordul navei lor, o lună ca oricare alta, cu zile identice, din orice punct de vedere, parcă şi mai şi decât pe suprafaţa planetei Proxima, unde puteau măcar ieşi prin marele oraş de sub cupolă, mare cât o emisferă terestră, sau plimba pe suprafaţa albă şi pustie a imensei planete, prin aerul cel dens şi alb... Parcă le lipseau toate astea. Dar încercau să nu se gândească; nu avea rost să se indispună cu astfel de gânduri. Erau tot ei, împreună, în marea lor familie, înţelegându-se cât de bine se putea, fără certuri sau supărări inutile, asta, bineînţeles şi datorită comandantului lor. Iar zilele treceau, una după alta, nu grăbindu-se, ci în mod normal, rapotat metodelor de măsurare cunoscute celor de pe Terra. Aşa că ei se raportau calendarului lor, cu zile, nopţi, săptămâni, luni, ani, care treceau, nu în sens invers...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După plecarea tuturor invitaţilor, cu îngăduinţa directorului, cei şapte tineri porniră spre nava albastră împreună cu domnul Eugen Manea, luându-şi deocamdată rămas bun de la părinţii lor, care, dat fiind că tocmai primiseră liber, se îndreptară nu spre locurile lor de muncă din Institut, ci spre case, stabilind să se întâlnească acasă, în acea seară, cu fiii sau fiicele lor. Nu la mult timp după încheierea şedinţei, cei şapte tineri erau deja pe puntea principală a navei lor, deocamdată încă în compania instructorului Eugen Manea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca de obicei, acum, că putea din nou, nu stătea degeaba, ci lua parte, alături de colegi, la pregătirile necesare, fără a se obosi excesiv, coordonând, nu cu atitudine autoritară, întreaga activitate. Stela nu-i reproşă nimic, doar îi dăduse "liber", să facă orice dorea el – nu mai depindea de ea. Şi întrucât se mobilizaseră toţi, sfârşiră repede de pregătit tot ceea ce era necesar să ia cu ei la bordul navei "Vulturul", cât şi cu tot ceea ce rămânea în "Pacifis", iar în acest sens, nu riscau nimic, doreau ca totul să fie perfect, dacă se putea, aşa cum le sugerase comandantul lor, cu seriozitate.

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În interiorul navei însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Aici, situaţia era "roză", deci, temperatura, mai mult decât plăcută şi mereu constantă, nu ridica probleme celor aflaţi pe puntea principală, la acea oră, cei trei băieţi, care intraseră, urcând rapid treptele ce duceau spre intrarea în navă. În aşteptarea "inspectorilor", îşi revăzură nava, aşa cum le indicase directorul, deşi, ştiind că totul era în bună stare, efectuaseră mai superficial această nouă verificare. Totuşi, controlară din nou toată aparatura navei aflate în stadiul de pregătire pentru o asemenea călătorie îndepărtată, bineînţeles, controlând de data aceasta mai în fugă totul. Erau foarte siguri că nu uitaseră nimic şi că totul era perfect pe acolo sau prin orice altă parte a navei lor. Totuşi, nu doreau să aibă nici o surpriză neplăcută, după cum nu aveau intenţia să se expună nici unui risc, tocmai de aceea revăzură totul. Terminară însă destul de repede.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amândoi parcurseră drumul pe alee până la uşa casei, unde sunară. În prag se iviră părinţii adolescentei, ambii; nici unul nu-i reproşă nimic geografului. Doar fata intră în casă, lunganul îndreptându-se îngândurat spre poartă, după ce-i salutase respectuos, politicos, pe părinţii Adelei; aceştia îl admirau pe tânărul cel înalt, aveau o părere bună despre el, amândoi, acum chiar şi domnul Gigi Cristescu, tatăl adolescentei bălaie. În curând maşina celor doi body-guarzi porni pe străzile întunecate ale oraşului spre casa geografului, unde îl aşteptau părinţii acestuia, tatăl lui, domnul Henry Harris şi doamna Renata-Antoaneta Harris, mama lui. Se înnoptase deja. Pe fiecare stâlp, pe fiecare stradă, fluturau steaguri tricolore. O nouă zi se apropia de sfârşit; vineri, 15 iunie 2085. Elevii intraseră în vacanţă, vacanţa de vară, o perioadă pe care toţi o îndrăgeau şi sperau s-o petreacă într-un mod cât mai plăcut; şapte tineri aveau s-o petreacă pe aceasta şi încă multe altele care vor veni în următorii ani la bordul unei nave, într-o misiune spaţială inedită, de lungă durată...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şeful securităţii misiunii... Până în acel moment, Mihai se achitase cu bine de datoria ce-i revenea în cadrul echipajului, deşi nu se confruntase cu probleme, de nici un fel; îl înlocuise doar pe comandant, la cererea acestuia, când Lucian fusese indisponibil, în urma accidentului de pe planeta Proxima; şi-l înlocuise cu brio. Mihai spera să nu mai fie niciodată nevoit să-l înlocuiască, pentru că nu dorea ca acesta să mai păţească vreodată ceva neplăcut, mai ales că pe Lucian, în ciuda protestelor acestuia, încă îl considera idolul său. Dar dacă nu drept şeful securităţii misiunii, atunci măcar în calitatea sa de informatician, cu siguranţă îşi făcuse datoria! 26 de ani... Parcă nici unul dintre colegii săi nu credea că "puştiul" lor împlinea această vârstă, deşi, normal, tot tânăr era.

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau afară, în uniformele albastre, aliniaţi (în ordinea pe care le-o indicase directorul), în mijlocul rachetodromului, aproape de măreţul corp metalic al navei lor albastre. Nu mai văzuseră niciodată atâţia oameni adunaţi în Institut. Acum însă, împinşi de curiozitate, veniseră în număr mare, să urmărească acest "spectacol" inedit. Era miercuri, 27 iunie 2085, ziua lansării navei "Pacifis" în misiunea spre planeta Proxima; era o zi memorabilă, de neuitat, nu doar pentru cei şapte tineri şi familiile lor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci, petrecăreţii nu-şi făceau de râs reputaţia; însă măcar în acest mod "evadau" din tiparul cotidian în care decurgeau zilele la bordul navelor cu care călătoreau, dacă în rest totul decurgea în mod normal, ca la carte, fără a întâmpina greutăţi. Şi îşi permiteau să se distreze, mai ales datorită comandantului lor, care, fiind tânăr şi de "gaşcă", nu doar că nu le interzicea asemenea manifestări, ci chiar le dădea tonul, participând efectiv la ele, fiind şi el dornic de distracţie. Că nu întreceau măsura, era cu totul altceva; toţi aveau bun simţ şi îşi cunoşteau limitele. Deci, petrecerile lor erau mereu binevenite şi de obicei, foarte reuşite; se simţeau bine împreună, ca dovadă în acest sens, fiind faptul că până şi Victor şi Pavel nu protestau, ci participau, alături de ei, la aceste petreceri.

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Voi ce aveţi de zis?
Lucian: Ce-am putea spune, dom' director?
Nistor: Habar n-avem.
Alex: Probabil că aşa-i mai bine.
Traian: Atunci aşa rămâne stabilit. Fiecăruia i se va deschide un cont în bancă, iar salariul îi va fi livrat lunar direct acolo, începând cu ianuarie 2086, cu o dobândă aferentă de numai 15%; mai mult nu ne-am putea permite. Cât despre banii pe anul acesta, din mai până-n decembrie inclusiv, deci, pe opt luni, îi veţi primi pe toţi chiar acum, în acest moment. Am să mai adaug doar că îl veţi primi dublu decât cel de până acum. În plus, pe parcursul celor 15 ani, suma lunară aferentă salariilor voastre, va fi ajustată periodic în funcţie de evoluţia financiară a monedei naţionale, pentru a corespunde nivelului stabilit, în cazul în care vor exista modificări; majorări, desigur. De asemenea, veţi beneficia de prime anuale, de sporuri de vechime, de banii pe concedii, de sprijin material de sărbători, toate aceste sume trecând automat în contul vostru, la care se va adăuga lunar dobânda de 15%. Iar toţi banii ce vă revin pe anul acesta, cu prime, sporuri, concedii şi tot ce a fost menţionat, am să vi-i înmânez personal chiar acum.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

13, o cifră deloc plăcută de părinţii acestor tineri, nu datorită superstiţiilor legate de acest număr, ci din cu totul alte motive. Cum ar putea să se împace cu gândul unei despărţiri îndelungate, de cel puţin 13 ani şi cum să accepte atât de uşor acest gând? Nu li se părea deloc posibil. Evident, tot cu acest gen de probleme se confruntau momentan şi părinţii tânărului informatician. Dar el habar n-avea! Ochii lui albaştri scăpărau de bucurie. Îşi invită colegul în camera lui, să-i arate cei doi roboţi şi computerul despre care vorbise. Matematicianul ar fi refuzat, dar nu vru să-i strice tânărului buna dispoziţie. Urcă deci cu acesta până în camera lui, deşi nu-şi putea da părerea în legătură cu roboţii, nici cu computerul, nu pentru că nu s-ar fi priceput chiar deloc, ci mai mult pentru că nu-l prea interesa acest aspect, îi era indiferent ce roboţi sau ce computere vor fi la bordul navei în cursul misiunii. Totuşi, văzând roboţii, îi plăcură, cel puţin în privinţa aspectului; i se părură nostimi. Cât despre eficienţă, rămânea să afle în curând, deşi pe el personal nu-l prea interesa acest amănunt; nu el va lucra mai mult cu roboţii sau computerele, ci chiar Mihai, fiind informaticianul. Cât despre computer, i se păru absolut la fel ca oricare altul, nu putea sesiza nici un fel de diferenţă, deşi probabil că acestea, normal, existau.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau pe puntea principală şi se pregăteau de plecare; afară, la ieşirea din Institut, erau, inevitabil, aşteptaţi de 14 persoane, nu părinţii, ci body-guarzii lor. Acest amănunt, cam neplăcut, îl puse serios pe gânduri, mai ales pe Alex; avea s-o întâlnească iarăşi pe "Ucigaşa". Ar fi preferat să evite o asemenea întâlnire, dar nu avea cum. Discuţia despre ea reuşise, cu puţin "ajutor" din partea domnului profesor Manea, s-o evite, iar colegii săi încă nu făcuseră haz pe seama lui din acest motiv. Îl văzu pe Lucian liber şi-l trase de-o parte, pentru a-i spune lui "of"-ul...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, Nistor nu plecă fără a-i saluta şi pe părinţii adolescentei, domnul şi doamna Cristescu, spunându-le şi dânşilor că s-ar putea să nu se mai vadă până la lansare. Soţii Cristescu tresăriră surprinşi la auzul acestei posibilităţi, venindu-le greu să creadă că nu-l vor mai vedea pe băiatul cel înalt mult timp din acel moment încolo; devenise un "obişnuit al casei"... Măcar de s-ar fi certat Adela cu el înainte de plecarea în misiune, sau măcar de n-ar fi fost dânşii de acord cu relaţia dintre fiica lor minoră şi acest tânăr geograf înalt; dar nici una dintre aceste două variante nu exprima realitatea... Pentru că realitatea suna astfel: băiatul de 2,18 m era astronaut şi va pleca peste vreo 10 zile într-o misiune spaţială de lungă durată, cel puţin pentru următorii 13 ani...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brusc, corpul navei începu să trepideze, în timp ce vocea crainicului scăzu în intensitate, oricât s-ar fi străduit acesta să strige, un uruit asurzitor înăbuşind-o parcă. Undeva, în adânc, în interiorul navei albastre, începu să clocotească un vulcan puternic, acţionat de motoarele navei, bubuind din ce în ce mai tare; era combustibilul care avea să desprindă nava de sol şi s-o ridice în văzduh. Inimile oamenilor (deşi nu ale tuturor) tresăltau de bucurie. Când numărătoarea inversă ajunse la cifra 0, pe ecranul computerului din navă străluci cuvântul "START", scris cu majuscule. Oamenii începură să strige de bucurie, însă strigătele lor se pierdură rapid în bubuitura unei explozii îngrozitoare. Cei din navă nici n-au simţit prima zguduitură uşoară, după ridicarea în aer. Mai degrabă au înţeles-o după frumoasa şi furtunoasa reacţie a oamenilor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, reveniră la listele despre care le vorbise directorul, sau, de fapt, de abia în acel moment, începură să se ocupe de întocmirea lor, bineînţeles, cu ajutorul informaticianului lor, Mihai, pe computer, pentru a lucra mai rapid şi eficient. Însă, într-adevăr, după cum bănuise geograful cel înalt, treaba asta dură destul de mult, până târziu, fiindcă nu era deloc uşor ca fiecare în parte să spună ce şi-ar dori în următorii ani; haine de vară, de iarnă, de primăvară, de toamnă, de tot felul, sport, de ocazie...; mergea foarte greu, mai ales în cazul fetelor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Şi totuşi, de ce s-ar putea ajunge la anularea misiunii noastre?
Lucian: Pentru că, evident, fără mine, Alex şi Nis, "Pacifis" nu va pleca nicăieri. Noi trei suntem totuşi membrii de bază ai echipajului, în plus, constructorii navei.
Mihai: Ah, pricep... Nava voastră, de fapt, mai mult a ta...
Lucian: Poate... Doar nu-ţi închipui că am fi lucrat ca proştii toţi trei timp de cel puţin trei ani de zile, fără concedii în această perioadă, pentru ca apoi s-o vedem plecând fără noi la bord? Nici gând! Proiectul meu de diplomă; l-am făcut pe tot doar cu mâna, deloc pe computer... N-am să accept niciodată ca "Pacifis" să plece fără ca eu să fiu la bord, cu alţii şi să aştept ca tâmpitul să se întoarcă peste 13, 14, 15 sau cine ştie câţi ani, dacă se va mai întoarce vreodată! Şi oare altul ar avea grijă să nu păţească nimic, sau va fi indiferent?! Eu însă, evident, fie doar şi ca simplu membru al echipajului, aş îngriji-o mereu cu multă atenţie, n-aş neglija-o nici o clipă!
Mihai: N-ai fi de acord să plece în misiune nici dacă, spre exemplu, eu aş fi numit comandantul?
Lucian: Scuză-mă, dar fără mine la bord, nu, n-aş fi de acord; nu din cauză că n-aş avea încredere în tine, ştiu că ai îngriji-o, dar "Pacifis" e mult prea importantă pentru mine... Iar voi, ceilalţi patru membri ai echipajului, fără "Pacifis" n-aţi putea pleca, nu în această misiune; poate în alta. La ora actuală, e singura navă capabilă să întreprindă această călătorie.
Mihai: Ar fi păcat ca totul să se termine atât de repede, înainte de a fi început cu adevărat.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei 14 părinţi nu păreau dispuşi să adauge nimic, deci, nu luară cuvântul, mai ales când văzură că din nava albastră ieşeau cei şapte tineri. Îl lăsară pe director şi se îndreptară spre copiii lor. Înainte de a se despărţi, Eugen Manea le aminti celor şapte ca ziua următoare să nu sosească mai târziu de ora 08.00, când se vor întâlni, la bordul navei albastre. Evident, cu toţii îi salutară pe director şi pe profesorul-instructor înainte de plecare. Fiecare dintre cei şapte tineri mergea acasă cu familia, evident, cu maşina personală. Lucian mergea alături de părinţii lui, spre locul în care Enka Iulian parcase maşina. Ajunşi în apropierea maşinii, domnul Enka scoase cheile, dar i le întinse fiului său.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vineri, 24 iunie 2095. La ora 04.00 dimineaţa, extenuaţi, în sfârşit, se retraseră în rezervele lor, pentru a se odihni, lăsând ambele nave în grija celor doi roboţi şi a pilotului automat; ei nu mai puteau rezista. Dacă până la acea dată totul decursese normal, în favoarea lor, de vreo câtva timp, totul o luase razna, mai-mai decât pe Proxima... Avuseseră parte de câteva aventuri nedorite, care îi solicitase pe toţi, la maxim... La început, asteroizii, apoi ciudata planetă, "gaura neagră"... Totul era ciudat şi dificil; dificil de înţeles, de aprobat, chiar şi faptul că acum se îndreptau, cu viteză maximă, deşi tractau nava "Vulturul", spre o altă planetă stranie, una cu o civilizaţie aflată în stadiul de început, nu una avansată, o planetă unde să încerce să-şi refacă toate rezervele de combustibil şi de energie, fiindcă, forţând la maxim posibilităţile navei albastre, rezervele se vor epuiza în scurt timp...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra li se înfăţişă în toată splendoarea ei, învăluită de ceaţa fină a norilor şi de un strat de atmosferă ce bătea în nuanţe multiple. Cei şapte tineri abia mai respirau de emoţie, atât de frumos li se păru acest uriaş glob albăstrui ce dădea sens cuvântului "acasă"... Iar această imagine a Pământului li se întipări în memorie şi aveau s-o păstreze neştearsă în amintirea lor, pentru următorii 13 ani, în care nu vor mai avea prilejul să-i admire frumuseţea. Pe retina ochilor lor, pentru următorii 13 ani, rămase înregistrată imaginea planetei Terra, planeta lor cea dragă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!