Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Urcară treptele ce-i despărțeau de puntea principală cu o oarecare timiditate, iar când ajunseră în interior și îi văzură pe cei trei membrii de bază ai echipajului, cei proaspăt acceptați avură o altă surpriză, constatând că aceștia erau la fel de tineri ca și ei, în timp ce ei s-ar fi așteptat să fie mai în vârstă, cam ca domnul Manea, dar după cum aveau ocazia să vadă, nu era deloc așa.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

După ora 20.30, puntea principală se mai eliberă, căci plecaseră și cei 14 părinți, la bord rămânând doar cei șapte tineri și instructorul lor, domnul profesor Eugen Manea. După cum era de așteptat, imediat după plecarea președintelui, Nistor își despachetă râvnitele dulciuri; le simțise lipsa... La 21.30 trapa navei se deschise; de dincolo de ea apăru directorul, singur; îi găsi pe cei din interior lucrând conștiincioși la pregătirile pentru îndelungata misiune. Toți își îndreptară pentru câteva clipe atenția spre trapă; probabil se așteptau apară și președintele, nu doar directorul. Cum însă nu era decât Traian Simionescu, se liniștiră și își văzură în continuare de treabă. Iar directorul li se alătură rapid, dar în final păru mulțumit; Eugen Manea se ocupase de elevii săi serios, nu-i neglijase deloc; listele se prelungeau din ce în ce mai mult.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex însă nu avu parte de norocul colegului său. Și pe el tot tatăl lui îl trezi, domnul Radu-Emanuel, altfel el ar fi dormit mult și bine și ar fi întârziat serios, nu glumă. Însă și așa întârzie, cu puțin peste ora 08.15; când ajunse el al bordul navei albastre, toți erau deja acolo, chiar și doctorița echipajului, Stela, cât și profesorul Manea. Iar ca și cum asta nu i-ar fi fost de ajuns, printre cei prezenți pe puntea principală se număra și directorul Institutului, domnul Traian Simionescu. Dânsul îl fixă cu privirea pe genetician de îndată ce acesta pusese piciorul pe puntea principală.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Rămași din nou singuri, doar cei șapte tineri, își continuară, într-adevăr, activitatea începută ziua trecută, aceea de a vizita nava albastră. Iar cum "Pacifis" nu era deloc micuță, nu reușiră nici până în seara acelei zile s-o vadă pe toată, dar după 27 iunie aveau destul timp s-o tot vadă, s-o tot cunoască, deci, considerară totuși, ceea ce văzuseră era suficient. Oricum, vizitaseră locurile mai importante, care chiar trebuiau cunoscute de toți membrii echipajului, nu doar de cei trei tineri care o construiseră; bineînțeles, pentru ei, "Pacifis" nu avea secrete. Parcă nici pentru tânărul informatician nu avea atât de multe, acesta reușind le afle din informațiile de pe computer, pe care le studiase cu atenție.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mai era doar o jumătate de oră până în momentul în care cei șapte tineri vor intra în nava lor albastră, împreună cu instructorul echipajului, domnul Eugen Manea; acesta însă nu rămânea la bord decât timp de o oră și jumătate, în timp ce elevii săi... Desigur, nava era frumoasă, atât în interior, cât și la exterior, ceea ce reprezenta un avantaj pentru membrii echipajului, care nu vor mai ieși decât după 5-6 ani, când vor ajunge la destinație, pe misterioasa planetă Proxima. Deocamdată, pentru aproape 30 de minute, erau încă afară, pe Terra, planeta căreia îi vor duce dorul timp de cel puțin 13 ani. Și oare ce puteau face în aceste 30 de minute?

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Îngândurat, porni spre rachetodrom. Era aproape 10.00, iar soarele se ridicase strălucitor pe boltă, nici un norișor neîndrăznind să-i stea în cale, să i se împotrivească. Directorul urcă grăbit treptele navei albastre, iar când trapa se deschise, se opri, fără a trece dincolo de ea. Pe puntea principală se aflau toți cei șapte tineri, împreună cu profesorul Eugen Manea. Când auziră trapa deschizându-se, își ridicară toți privirea, să vadă cine este. Zărindu-l pe director, tresăriră și priviră îngrijorați spre ceasuri. Nu, nu era 12.00, deci, nu întârziaseră de la întâlnirea cu dânsul. Se foiră neliniștiți, de parcă nu știau cum să se comporte în prezența directorului Institutului; doar domnul Eugen Manea părea foarte calm.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

După plecarea tuturor invitaților, cu îngăduința directorului, cei șapte tineri porniră spre nava albastră împreună cu domnul Eugen Manea, luându-și deocamdată rămas bun de la părinții lor, care, dat fiind tocmai primiseră liber, se îndreptară nu spre locurile lor de muncă din Institut, ci spre case, stabilind se întâlnească acasă, în acea seară, cu fiii sau fiicele lor. Nu la mult timp după încheierea ședinței, cei șapte tineri erau deja pe puntea principală a navei lor, deocamdată încă în compania instructorului Eugen Manea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Astfel își petrecură cei șapte tineri această zi, străduindu-se ca, până seara, înainte de a pleca spre casele lor, viziteze cât mai multe dintre compartimentele navei albastre. Cu această ocazie, cei patru colegi mai noi constatară rezervele celor trei nu erau deloc mai mari decât ale lor, erau absolut identice, cel puțin în privința dimensiunilor; chiar și a comandantului, mai ales că nu se știa mai din timp că Lucian va fi comandantul, iar el își alesese de mult rezerva lui, dinainte de a afla va fi membru al echipajului în această misiune, sau "Pacifis" va participa vreodată la vreo misiune spațială. Bineînțeles, nu reușiră viziteze chiar întreaga navă, ci doar o mică parte din ea, apoi reveniră pe puntea principală; Eugen Manea nu-i mai căutase deloc în acea zi, semn , într-adevăr, dânsul era ocupat. Nici o problemă, îl vor întâlni mâine și zilele următoare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul aștepta sosirea celor șapte tineri, pentru se apropia de ora 12.00, iar ei chiar porniseră spre biroul directorului, împreună cu domnul profesor Eugen Manea. Avuseseră la dispoziție o săptămână pentru a-și completa echipajul și se descurcaseră, cu ajutorul instructorului lor, domnul profesor Manea și al computerelor. Acum erau șapte, toți tineri și părea se vor înțelege de minune împreună. Încă nu aveau cei doi roboți, deși știau care vor fi aceștia; tânărul informatician Mihai îi asigurase avea el roboții potriviți pentru misiune. Poate într-adevăr așa era.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Tânărul Mihai, tare mândru, purta uniforma albastră, deocamdată fără accesoriile necesare și însemnele echipajului. Membrii familiei Ristea porniră spre rachetodrom. Gardianul nu-i recunoscu și-i opri, doar pentru câteva clipe, până când îl zări pe Mihai în uniforma albastră și pricepu că era unul dintre tinerii acceptați de curând în echipajul navei "Pacifis". Cerându-și scuze, le permise trecerea. Domnul și doamna Ristea nu văzuseră până în acel moment nava albastră, de aceea o admirară câtva timp; era măreață! Mihai urcă treptele spre puntea principală, deși părinții lui nu se apropiaseră încă de corpul metalic al navei. Pe puntea principală a "Pacifis"-ului nu se afla la acea oră decât... Lucian. Îl recunoscu pe tânărul lui coleg, căruia nu-i mai uitase numele.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai și Lucian porniră spre locul în care se aflau roboții. Nu peste mult timp reveniră la bordul navei albastre, pe puntea principală, de astă dată, împreună cu cei doi roboți, care vor fi roboții echipajului, deci, aveau un rol important în această misiune. Cu excepția lui Lucian, doar Nistor îi mai văzuse; restul pentru prima oară. Îi priviră curioși, chiar și domnul Manea. Dar nu roboții erau emoționați, ci tânărul informatician, întrebându-se dacă celorlalți o să le placă de roboții lui. Oare îi vor accepta în echipaj, sau îi vor respinge? Dacă n-o să le convină ceva? Desigur, îl avea de partea lui pe Lucian, comandantul misiunii, care-l sprijinea, dar era oare de ajuns?! Ceilalți ce părere vor avea? Și directorul?! Și dânsul fusese de acord ca aceștia să fie roboții misiunii, dar oare după ce-i va vedea, va rămâne la aceeași părere? În mintea lui Mihai se îngrămădiră rapid, în mare viteză, o sumedenie de întrebări stupide, menite aducă fără motiv neliniște în sufletul lui...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

După intervievarea celor șapte tineri, oficializarea misiunii chiar se putea considera încheiată. Toți reporterii și persoanele oficiale invitate plecaseră în jurul orei 21.00, zona rachetodromului fiind mai liberă de abia în jurul orei 21.30. Mai rămăseseră doar cei șapte tineri, părinții acestora, domnul profesor Manea și directorul. Plecase chiar și Adela, cu părinții ei. Evident, lunganul își luase rămas bun de la ei, doar el îi invitase. Acum, la acea oră, era mai puțină aglomerație, iar cei rămași se pregăteau și ei de plecare spre casă. Înainte însă de a se retrage cu toții, profesorul Manea îi îndemnă pe cei șapte tineri să mai intre puțin în nava lor, pe puntea principală, singuri, părinții lor rămânând afară, să-i aștepte, iar ei procedară întocmai.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ziua următoare, vineri, 1 iunie, pentru treizeci de tineri din Institut, era ziua în care aveau un nou test, al doilea. Calendaristic vorbind, începuse deja vara; vremea de afară confirma acest lucru. Iar dacă prima zi a anotimpului cald, 1 iunie, era Ziua Internațională a Copilului sau a copiilor din întreaga lume, pentru cei trei tineri colegi, era doar o altă zi obișnuită de lucru. Se mai puteau ei oare considera copii?! Văzându-l pe geograf, deși teribil de înalt, însă mereu pus pe șotii și înconjurat de dulciuri, la care, neputându-se abține sau despărți de ele, ronțăia de zor, s-ar fi zis da! Tot la fel s-ar fi putut zice și judecând după micile lor altercații prietenești. Copii sau nu, mai mult sau mai puțin, în acea zi, cei trei erau din nou ocupați.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În interiorul navei însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Aici, situația era "roză", deci, temperatura, mai mult decât plăcută și mereu constantă, nu ridica probleme celor aflați pe puntea principală, la acea oră, cei trei băieți, care intraseră, urcând rapid treptele ce duceau spre intrarea în navă. În așteptarea "inspectorilor", își revăzură nava, așa cum le indicase directorul, deși, știind totul era în bună stare, efectuaseră mai superficial această nouă verificare. Totuși, controlară din nou toată aparatura navei aflate în stadiul de pregătire pentru o asemenea călătorie îndepărtată, bineînțeles, controlând de data aceasta mai în fugă totul. Erau foarte siguri că nu uitaseră nimic și că totul era perfect pe acolo sau prin orice altă parte a navei lor. Totuși, nu doreau aibă nici o surpriză neplăcută, după cum nu aveau intenția se expună nici unui risc, tocmai de aceea revăzură totul. Terminară însă destul de repede.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cei șapte tineri erau atât de absorbiți de dans, încât nici nu băgaseră de seamă se apropiase de ora oficializării misiunii lor. Tot dansând îi găsi domnul profesor Eugen Manea, când sosi pe puntea principală a navei albastre. Dar dânsul îi readuse la realitate, întrerupându-le muzica. Se distraseră, dar era timpul se concentreze asupra priorităților momentului, la ora aceea, constând în tot ceea ce era legat de oficializarea televizată a misiunii lor. Cât despre Lucian, poate mai mult fără a vrea sau măcar a-și da seama, încheiase cu domnișoara psihiatru un pact despre care ea nu va pierde ocazia să-i amintească mai târziu în repetate rânduri, acela de a păstra între ei o relație strict colegială.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Deși erau doar doi roboți, strânseră și ei mâinile celor trei demnitari: directorul, primarul și președintele, înregistrând (la drept vorbind), urările primite. După ce mulțumiră, porniră și ei spre trapa navei, treptele ce-i despărțeau de aceasta nereprezentând pentru ei un obstacol de netrecut; le urcară cu ușurință, iar înainte de a intra în navă, salutară și ei mulțimea, spre amuzamentul tuturor. Erau doi roboți foarte "simpatici", după părerea celor adunați urmărească ceremonia lansării, dar, evident, și foarte performanți, eficienți.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Păi, șefu', presupunând Lia ar fi rămas pe Terra când am fi plecat noi în misiune, tu ce-ai fi făcut?
Lucian: Lasă presupunerile, Nis! Pentru , în cazul tău, nu-i deloc o simplă presupunere, este un fapt real. Pentru tu ai plecat, iar ea a rămas acolo; nu poți nega acest lucru.
Nistor: Știu... Și totuși, ce-ai fi făcut în acest caz?
Lucian: În primul rând, Nis, Lia nu-mi era deloc prietenă atunci, iar ca o altă mare diferență, ea avea 20 de ani, nu 16! E adevărat că și atunci eram îndrăgostit de ea, dar în nici un caz nu i-aș fi cerut mă aștepte timp de 13 ani. Nici ea nu mi-ar fi promis așa ceva, deși, practic, în cazul ei, n-ar fi fost ceva imposibil, sau greu de realizat. Însă nu se pune problema; Lia e aici, în timp ce prietena ta nu este aici, ea a rămas pe Terra. Dacă era cu noi, altfel se prezenta situația. De ce n-ai spus înainte de plecare că ai o prietenă? Poate rezolvam într-un fel și o luam și pe ea cu noi. În loc de șapte, am fi fost opt, nu era ceva imposibil. De ce-ai tăcut?
Nistor: Crezi se putea, șefu'?
Lucian: Bineînțeles. La nevoie, se putea rezolva într-un fel situația.
Nistor: Nu cred, șefu'. Adela nu numai că era minoră la data lansării sau că nu lucra în cadrul Institutului nostru, ea nici măcar nu învăța acolo. Și nu erau acceptați ca membrii ai echipajului minori din afara Institutului. Nici măcar minori din cadrul Institutului.
Lucian: Totuși, în asemenea cazuri de excepție, poate s-ar fi ajuns la un compromis, în final. Asta pentru tu erai unul dintre membrii de bază ai echipajului și nu se dorea pierderea sau înlocuirea ta. Sau, altfel spus, organizatorii misiunii noastre nu doreau ca tu renunți la această misiune și să te retragi definitiv din echipaj. Deci, practic, ca membru de bază al echipajului, ai fi putut ridica pretenții, iar cei ce se ocupau de organizarea misiunii, printre care se număra, evident și dom' director, aveau datoria de a-ți îndeplini aceste pretenții.
Nistor: Serios, șefu'?! Nu știam...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Toți cei șapte tineri se străduiau să nu amintească deloc despre ceea ce se petrecuse zilele trecute, despre anchetă, despre Comisia Disciplinară; erau deja de domeniul trecutului. Acum aveau grija viitorului, iar viitorul lor era clar: Următorii ani vor fi plecați în misiune, deci nu aveau timp să se gândească la altceva, mai ales până la lansare mai erau doar douăsprezece zile; se împuținau din ce în ce mai mult, odată cu trecerea timpului, iar dacă se liniștiseră datorită faptului situația se clarificase, stresul creștea din nou din cauza apropierii momentului plecării; pentru fiecare dintre cei șapte tineri aceasta era prima misiune spațială.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

De data aceasta, nici unul dintre cei șapte tineri nu mai ajunse cu întârziere la Institut; erau toți pe puntea principală a navei albastre, înainte de ora 08.00 și-l așteptau pe instructor; doar Mihai plecase deja, pentru avea proba la geografie. După ajutorul pe care i-l acordase geograful cel înalt, era sigur că nu va avea probleme nici cu geografia, se simțea superpregătit și... plin de dulciuri! Mihai își spuse în gând că nu va mai mânca nimic dulce mult timp; Nis îl suprasăturase. Bineînțeles însă, geograful tot nu renunța la dulciurile sale; el nu se sătura niciodată! Nici Eugen Manea nu întârzie deloc; avu grijă sosească la timp (chiar înainte să fi plecat Mihai) și să se ocupe serios de elevii săi, de instruirea acestora, așa cum dăduse directorul dispoziții, dar nu numai din această cauză. Profesorul s-ar fi ocupat oricum de elevii săi, de pregătirea acestora.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Și intrară toți șase, pe rând, fără a se înghesui; mai întâi intră preferatul, directorul dându-i prioritate, apoi Alex și Traian Simionescu, după aceea cei trei body-guarzi. Liftul își începu ascensiunea spre etajul 13, unde opri în curând. Toți știau deja unde locuia doctorița, așa că nu ezitară în dreptul ușii apartamentului. Sunară. Le răspunse chiar Stela; nu păru surprinsă de prezența directorului. Îi întâmpină zâmbitoare și-i invită în interior. Avură astfel ocazia să constate veniseră, într-adevăr, toți ceilalți colegi de echipaj, cu body-guarzii lor, ba chiar și cu domnul profesor Eugen Manea. În plus, se aflau și părinții doctoriței, deci, oricât de spațios ar fi fost apartamentul, tot s-ar fi produs înghesuială. Zâmbind, Lucian o remarcă pe... domnișoara consilier Lia; era și ea acolo, iar dacă era, bineînțeles, îi atrase lui de îndată atenția spre ea. Ar fi vrut parcă să-i spună ceva, dar nu știa ce; în prezența ei, nu-și găsea deloc cuvintele potrivite, cu care să i se adreseze.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cu toate directorul era extrem de ocupat, căci toate treburile Institutului, nu puține la număr, se frângeau asupra capului său, Traian Simionescu îi conduse totuși pe cei șapte tineri, însoțiți de profesorul Manea, până la ieșirea din clădirea principală a Institutului. Nu se putea să nu acorde atenție maximă unei asemenea misiuni ieșite din comun. La ieșirea din clădire, urmă o strângere prietenească și călduroasă de mâini. Directorul le aminti se pregătească, sufletește, dacă altfel erau deja pregătiți, pentru evenimentul din acea seară, de la ora 18.00, apoi membrii echipajului, cu profesorul lor, se îndreptară spre rachetodrom, cea mai mare bază a spațioportului Institutului, unde-i aștepta "Pacifis".

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook